Tipare in educatia si cresterea copiilor
In
experienta psihologilor din cadrul CPAP - Centrul de Psihologie de
Actiune si Psihoterapie cu copii, parinti si adolescenti am constatat
ca exista tipare specifice care au o frecventa ridicata si care se constituie
in autentice handicapuri in cresterea si dezvoltarea emotionala a
copiilor.
Promovarea conceptului de « parinte spontan » este receptata ca o forma de
evolutie sociala. Prin « parinte spontan » intelegem acel om care isi
utilizeaza resursele sale autentice in relatia cu copilul sau copiii, care lasa
sa se manifeste ceea ce simte si ceea ce este in el, permitand copilului sau
adolescentului sa exprime deschis ceea ce simte, sa aiba initiative, sa-si
dezvolte autonomia. Totusi principala dificultate o constituie faptul ca exista
numeroase rezistente, stereotipii, actiuni provocate de teama si neincredere.
In numeroase cazuri am constatat ca forma pe care o capata aceste stari este
una de « 252c212c tipar », de mod de actiune stereotip. Noi am īnceput sa le
identificam si sa le descriem cu scopul de a veni in ajutorul celor care sunt
parinti si implicit, de a contribui la dezvoltarea societatii romanesti asa cum
este ea, in anul 2007.
Consideram ca aceste tendinte sunt specifice stilului educational romanesc si
invitam presa sa se aplece asupra lor pentru ca in copiii de azi se regasesc
adultii care vor construi viitorul iar parintii constituie jaloane principale
prin rolul educational pe care il detin.
Aceste tipare sunt o invitatie la o discutie, la o analiza sau autoanaliza.
Tiparele devin « retete de educatie », modalitati de anulare a spontaneitatii
si creeaza dificultati in dezvoltarea emotionala a copilului, in capacitatea
sa de a simti ca este iubit, de a intelege autoritatea. Parcurgandu-le veti
constata cu surprindere ca va veti regasi in ele si ca ati copilarit cel putin
alaturi de una sau de alta dar poate ca parinti va doriti sa deveniti
autentici in relatiile cu copiii vostri.
Educatia a fost privita dintotdeauna ca o modalitate nobila de a asigura
cresterea si dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copilului. Cu toate
acestea, multe tipare educationale sunt departe de a ajuta copilul sa evolueze
din punct de vedere psihologic. Si toate acestea pentru ca nici un parinte nu
este perfect iar inainte de toate este om.
Iata tiparele asa cum sunt ele in Romania:
. « Copilul dresat» - frica este valoarea promovata. Dupa principiul "copilul
trebuie sa stie de frica" pentru ca numai asa va face lucrurile bine avand bine
intiparit in minte ce i se va intampla daca va gresi sau nu va face anumite
lucruri.
. « Copilul amenintat» - amenintarea (valoarea principala) este folosita ca o
metoda de prevenire a unor eventuale fapte ale copilului cum ar fi refuzul de a
manca, de a-si face temele, de a-si face ordine ("daca nu mananci te dau la
tigani", "daca nu-ti faci temele te duc la scoala de corectie")
. « Copilul conditionat» - Valoarea promovata de acesti
parinti este bunul material. Parintii folosesc recompense,
promisiuni, unele exagerate, multe dintre ele nerespectate, pentru a-l
determina sa faca chiar si cele mai simple lucruri. ("daca esti cuminte o sa-ti
aduca Mos Craciun un sac plin cu jucarii"). Acest comportament conduce la
dezamagirea copilului si la scaderea increderii in cel ce i-a facut
promisiunea. Recompensele nu mai au curand nici un efect iar promisiunile devin
doar niste vorbe goale in care nici parintii nici copiii nu mai cred.
. « Copilul nestiutor » - « Protectia proiectata » pare sa fie valoarea
principala a acestor parinti. Ei incearca sa ascunda adevarul sau chiar
folosesc minciuni pentru a rezolva situatiile considerate mai delicate
(decesul, divortul, conflictele) mergand pe ideea ca cel mic nu intelege mare
lucru din ceea ce se intampla, ca-l vor afecta prea mult sau ca nu are rost sa
le stie asa cum sunt ele in realitate. Copilul insa simte ceea ce se intampla
si este afectat atat de ceea ce se intampla cat si de lipsa cuvintelor care
denumesc acele lucruri.
. « Copilul refuzat» - Valoarea lor principala este maturitatea. Ei considera
ca numai adultii pot sti, cunoaste, intelege. Evitarea, amanarea sau refuzul
unor raspunsuri, discutii, probleme pe care copilul le ridica este modul
obisnuit de raportare la minor- adesea i se spune copilului ca va intelege cand
va fi mai mare, ca nu este de varsta lui aceasta discutie, dar aceste conduite
nu fac altceva decat sa induca confuzie, neincredere si sa suscite o
curiozitate si mai mare din partea copilului.
. « Copilul pacalit » - Centrarea parintilor este pe scop. Nu
conteaza cum il ating, important este sa-l atinga. Este vorba de pacaleala
pe care parintii o folosesc pentru a determina copilul sa manance, sa faca la
olita, sa doarma. Atentia copilului este distrasa cu altceva si in acest timp
copilul este pacalit sa manance sau sa faca o alta actiune, ca si cum ar fi
preferabil sa nu-si dea seama ce face sau sa nu aiba vreo reactie.
. « Copilul de fier» - Ratiunea sau cenzura este valoarea centrala. Interzicerea
exprimarii gandurilor si emotiilor pentru ca parintii considera ca e util
copilului sa invete anumite clisee politicoase si sa nu spuna lucruri « despre
care nu se vorbeste ». Copiii au tendinta de a povesti si de a vorbi destul de
mult despre ceea ce vad, ce aud, ce invata, despre lucrurile noi din jurul lor,
de a-si exprima emotiile cu privire la situatiile prin care au trecut si daca
acestea sunt inhibate spunandu-le ca sunt prostii sau ca e rusine sa plangi, ca
nu este voie, efectele vor aparea mai tarziu cand vom avea de a face cu un
copil tacut, retras, inexpresiv.
. « Copilul batut » - Parintele se centraza pe pedeapsa ca forma de
educatie, lovirea copilului apare in momentul in care parintele este extrem de
nervos si considera ca altfel copilul nu intelege. De asemenea, apartenenta
"bataii" la educatie este de multe ori un lucru mostenit si invatat din familie
("bataia e rupta din rai", "unde da mama creste")
. « Copilul derutat» - Acesti parinti exprima problemele de cuplu care
interfereaza cu rolurile lor de parinti. Lipsa unor limite si reguli, momente
in care un parinte interzice un lucru copilului, celalat ii permite, reguli
care sunt valabile azi dar maine nu mai sunt, o oscilatie in comportamentul
parintilor care nu permite structurarea si asimilarea unei conduite, a unor
norme si valori de catre copil.
Toate acestea se transforma in blocaje ale comunicarii, punand distanta intre
parinte si copil, care inceteaza sa mai asculte spusele adultului si actioneaza
in virtutea unor automatisme impiedicand exprimarea autentica si intelegerea de
catre parinte a faptelor asa cum se petrec ele.
Nu afirmam ca numai asa se cresc copiii in Romania ci doar ca exista tipare pe
care, pe masura ce le descoperim este bine sa lucram cu ele, sa le prelucram, formam,
adaptam cerintelor realitatii. Dar pentru toate acestea este nevoie sa le punem
in cuvinte, sa le descoperim originea si sa decidem daca vrem sa le folosim in
educatia copiilor nostri.
In scopul de a veni in intampinarea celor care sunt parinti si celor care
isi doresc sa devina, CPAP pune la dispozitie un « Taram al
spontaneitatii" care este deschis momentan in Bucuresti si Timisoara
in fiecare sambata, intre orele 10 - 16. In acest taram sunt invitati parintii
si copiii, la intalnirea cu psihologi, intr-un spatiu creat special pentru
aceasta. Spatiul este conceput pentru copiii prescolari.
Colegii care doresc sa creeze si in alte orase aceste « Taramuri ale
spontaneitatii » sunt rugati sa ne contacteze.
In aceiasi serie de manifestari, in Timisoara se va organiza un work -
shop pe tema « Parintele spontan » in care sunt invitati sa participe
parinti, educatori, psihologi, psihodramatisti, etc.
|
