VALOAREA EDUCAŢIONALĂ A TELEVIZIUNII
Una din jucariile pe care casa dumneavoastra o poseda în mod cert, poate sa se demonstreze a fi un profesor si educator cu multiple talente: televizorul.
Televiziunea este criticata în mod sever de câtiva ani încoace. Este acuzata de a fi un desert cultural, si trebu 20520c21u ie sa recunoastem ca exista destule emisiuni slabe. Detest la fel de mult ca si dumneavoastra show-urile pline de ineptii si publicitatea idioata.
Personal, ma uit prea putin la televizor. Programele bune pentru copii sunt putin numeroase. Multe dintre ele se limiteaza la vechile desene animate în care învariabil animalul cel mare îl urmareste pe cel mic. Multi parinti se nelinistesc vazând atâta violenta la televizor (voi atinge aceasta problema în capitolul 10)
Sa recunoastem ca majoritatea acestor critici sunt pe deplin fondate, iar calitatea programelor destinate celor mici ar putea fi ameliorate în mare parte. Ar fi totusi o eroare de a neglija importanta functie educativa pe care o poate avea televiziunea pentru vârsta prescolara.
În acest fel, dupa introducerea televiziunii în caminele americanilor, vocabularul copiilor care mergeau la gradinita si în clasa I-a s-a îmbogatit considerabil în raport cu anii în care televiziunea nu exista.
Apropos de efectele televiziunii asupra copiilor, în Statele Unite s-a constatat, în urma unor studii efectuate pe 6000 de copii, ca copiii cei mai inteligenti, cei care obtineau notele cele mai mari, erau telespectatori asidui.
Aparent, autoritatile stiintifice cele mai serioase spun ca în ciuda defectelor evidente ale televiziunii, aceasta are o sanatoasa influenta educativa. Fara nici o îndoiala, daca programele ar fi ameliorate, televiziunea ar putea aduce si mai multe avantaje.
Sa nu trageti, din toate acestea, concluzia ca eu as sfatui copii de vârsta prescolara o doza masiva si nelimitata de televiziune. Din contra. Sunt de parere ca dezvoltarea copilului trebuie stimulata prin activitati variate, atât acasa cât si în exterior. Copilul trebuie sa alerge, sa sara, sa mearga cu bicicleta, sa se joace în nisip, sa construiasca, sa deseneze, sa asculte muzica si povesti. Cred, totusi, ca si televizorul are locul sau între toate aceste activitati. Nu chiar "partea leului", dar totusi un loc rezonabil.
Daca tot discutam despre dezvoltarea limbajului copilului, momentul acesta îmi pare oportun sa pun urmatoarea întrebare: "Trebuie sa va învatati copilul sa citeasca?". În capitolul 11 voi analiza aceasta chestiune în detaliu si voi da lamuririle ce vor fi necesare, surprinzatoare pe alocuri, extrase din cercetarile cele mai recente. Putem raspunde de pe acum la aceasta întrebare spunând: " Da, cred ca este o idee buna de a învata sa citeasca un copil de vârsta prescolara". Concluziile cercetarilor stiintifice merg si ele în acest sens.
Întrebarea decisiva este de fapt: "Când?". Studiile afirma ca daca acceptati sa va dati osteneala, începeti la vârsta de 18 luni, sau daca sunteti inteligent la vârsta de zece luni.
Este o absurditate enorma, îmi este teama ca multe mame doritoare de a face un bine, vor încerca sa învete copilul sa citeasca la 18 luni sau, mai bine înca, la 10 luni. Am putea râde daca nu ar fi atât de tragic. Momentul prielnic pentru a învata un copil sa citeasca acasa se situeaza în jurul vârstei de trei ani si nu înainte. Nu în timpul primei adolescente, deoarece în aceasta perioada copilul este împartit de sentimente contrare si lupta împotriva constrângerilor despre care am vorbit în capitolul anterior. Nu mai are nevoie de o constrângere suplimentara. Nici sa nu visati ca-l puteti învata sa citeasca în aceasta perioada.
|
