VIOLENŢA ÎN sCOALĂ
Probabil mai mult decât oricând, în zilele noastre suntem martori la numeroase manifestari violente care au loc pe strada, în institutii publice sau în diverse alte locuri. Acest fenomen a dobândit amploare si în scoli astfel încât deseori parintele poate auzi cum copilul sau a agresat sau a fost agresat de un alt coleg, cum a asistat la o confruntare în curtea scolii sau cum a participat la o disputa împreuna cu ceilal# 23523s1815x 5;i colegi ai sai.
Atunci când apar aceste situatii, parintele încearca sa gaseasca o explicatie care sa justifice faptele petrecute, însa, de cele mai multe ori, ajunge la concluzia ca ei sunt de vina sau ca "unii copii sunt rai de la nastere ".
Cât de valoroasa este aceasta afirmatie din punct de vedere stiintific? Ce se cunoaste despre agresivitate? De ce apar aceste manifestari la copii?
Cu toate ca unele cercetari genetice arata ca pot exista persoane care sa fie predispuse spre violenta mai mult decât altele, majoritatea studiilor subliniaza ca actele agresive sunt influentate de mediul în care indivizii îsi desfasoara activitatea si de educatia pe care o primesc.
La sfârsitul anilor ' 30, Dollard si Miller au formulat stiintific ipoteza conform careia între frustrare si agresivitate exista o legatura foarte strânsa. Astfel, frustrarea (= situatie în care individul este împiedicat sa obtina ceva care îi provoaca placere) genereaza o stare de nemultumire care îl împinge pe copil sa se manifeste agresiv (spre exemplu excluderea lui dintr-o echipa, primirea unei note mai mici decât s-ar fi asteptat, interzicerea accesului la jucaria preferata, limitarea libertatii de miscare etc.).
Aceasta teorie ne ajuta sa ne explicam de ce, de exemplu, dupa ce au petrecut mult timp în casa sau în sala de clasa, unii copii ies afara trântind usile, urlând, lovind, agatând tot ce le iese în cale etc.
O ipoteza care vine în întâmpinarea celei de mai sus, a fost emisa de Berkovitz (1993). El declara ca legatura dintre frustrare si agresivitate este valabila doar atunci
când frustrarea produce o reactie emotionala puternica, iar contextul si obiectele
care se afla înjur favorizeaza aparitia comportamentelor violente.
Deci, atunci când copiii se joaca într-un mediu în care exista obiecte percepute ca fiind "periculoase" (cutite, pistoale cu bile etc), exista mai mari sanse pentru aparitia conflictelor.
Pe de alta parte, Albert Bandura a elaborat o teorie conform careia agresivitatea este un comportament învatat. El sustine ca indivizii care se manifesta violent nu fac altceva decât sa imite modelele pe care le considera a fi semnificative ("importante").
Astfel, copiii se pot manifesta violent pentru ca asa au vazut ca fac persoanele pe care le admira (colegii de scoala, prietenii de la bloc, parintii, personajele de la T.V.etc).
Totusi, unii parinti sunt nedumeriti de faptul ca, în ciuda armoniei existente în familia lor, în ciuda absentei conflictelor, copiii lor se manifesta violent. De ce oare?
Pentru ca un copil sa se comporte asemeni parintilor, acestia trebuie sa devina modele veritabile pentru copil, sa fie admirati de catre acesta, sa fie persoane însemnate pentru el. Rolul parintelui este cu atât mai dificil cu cât parintele concureaza uneori, ca model, cu personaje de la T.V., înzestrate cu puteri supranaturale.
Semnificatia modelelor pe care le urmeaza copilul ne ajuta sa ne explicam influenta diferita de la un copil la altul, pe care o are televiziunea: copiii care beneficiaza de modele pozitive în familie, nu mai au nevoie sa le caute pe ecranul televizorului.
Alte cauze care pot sta la baza aparitiei comportamentului violent, mai pot fi mediul fizic imediat (temperatura ridicata, zgomot, aglomeratie, poluare, trafic intens), dezinhibitorii (alcoolul, drogurile), prezenta unor potentiale victime (copii a caror mimica tradeaza frica) etc.
Deci, în general, violenta care apare printre elevi nu se datoreaza faptului ca unii sunt mai agresivi din nastere decât altii. Manifestarile pot lua nastere ca urmare a frustrarilor resimtite de catre copii, a contextului în care traiesc, a modelelor pe care le urmeaza etc.
Prin urmare, parintele joaca un rol foarte important în educarea copilului încât sa-l deprinda sa poata face fata conflictelor în mod pasnic.
|
