7 zile strategice Operatiunea "Olita"

Continutul articolului:
Cu un dram de rabdare, pampersii pot sa ramâna o simpla amintire. Nu-ti trebuie decât sapte zile de "lupta" neîntrerupta contra unui "inamic siret si tenace". De fiecare data, aceeasi scena: eu îi arat olita, îi explic prin gesturi si onomatopee care m-ar compromite definitiv în ochii privitorilor întâmplatori, el ma asculta, o cerceteaza atent si când pare ca a înteles, ori o arunca, ori si-o pune pe cap, ori i-o da bunicii sa bea din ea." Cam asa se plânge fiecare mama care trebuie sa-si învete copilul ce este si cum se foloseste olita.

Antrenamentul poate avea succes daca porneste atunci când micutul este pregatit emotional si fiziologic si când mama este si ea  gata sa devina un antrenor rabdator.

Destul de des, trecerea de la "cârpe" la olita este o piatra de încercare pentru mama nerabdatoare sa scape de schimbatul scutecelor ca pe banda rulanta. Cu cât mai devreme, cu atât mai usor - suna unul din sfaturile bunicilor. Dar reusita la vârste prea mici e întâmplatoare sau, mai degraba, rezultatul unui veritabil chin pentru amândoi, presupunând exasperarea mamei în fata nenumaratelor esecuri, frustrarea copilului care nu întelege de ce tipa la el cei din jur.

Secretul adevaratei reusite nu e simplu: trebuie sa descoperi momentul când cel mic resimte dorinta, impulsul de a folosi olita. În orice caz, este bine sa stii ca nu e indicat sa te gândesti la olita înainte ca mititelul sa împlineasc&# 454i824e 259; un an, de fapt nu înainte de un an si sase luni, iar cea mai buna perioada pentru a începe fara chinuri este, la majoritatea copiilor, între 2 si 3 ani. Cu observatia ca sunt copii - si nu putini - pentru care momentul trebuie amânat si mai mult.

Deci nu-l împinge sa faca un lucru de care nu este capabil înca - aceasta i-ar putea face mai mult rau decât bine!

Pasul 1. Cât de devreme poti începe?

Nu te lua dupa presiunile pe care le fac cei din jur, mai ales bunicii. Ceea ce se facea pe vremuri tine mai mult de dresajul animalelor decât de acceptarea voluntara.

Daca insistenta ta vine din faptul ca astepti un alt copil si te cutremura gândul de a avea doi în scutece, încearca sa privesti situatia din alta perspectiva. Aparitia unui nou bebelus în familie este, în sine, o încercare dificila pentru copilul cel mare, care nu mai poate face fata si altor încercari.

Daca vrei sa reusesti trebuie sa stii când piciul este cu adevarat pregatit. De pilda, daca observi "balta" de pe covor când îl lasi în pielea goala si vezi ca nu-si da seama ce a facut, poti sa fii sigura ca e mult prea devreme pentru olita.

Ca sa începi antrenamentul cu sanse de succes, sunt importante câteva semne pe care poti sa le vezi usor în comportamentul lui. Este esential sa observi momentul în care vrea "un pisu" înainte de a-si da drumul în pantaloni. Treptat, un copil foarte mic reuseste sa faca legatura între ceea ce simte, ce înseamna de fapt ceea ce simte el si rezultatul a ceea ce simte. Si tot treptat intra în functiune caile nervoase de la rinichi la creier. Capacitatea de a le controla - continenta, în termeni medicali - variaza de la copil la copil.

Si iar este bine sa stii ca, de obicei, poate mai întâi sa se controleze când face... treaba mare, decât... pe cea mica. Si ca fetitele sunt mai precoce decât baietii în aceasta privinta!

Dr. Aurelia Simion, expert în dezvoltarea copilului mic, considera ca acei copii care sunt ajutati  sa-si controleze musculatura învata mai repede sa foloseasca olita si cu "accidente" mai putine.

Pasul 2. Pregateste din vreme ziua debutului

Spune-le si celor din casa ce ai de gând si cum ai sa faci - astfel câstigi aliati importanti.

Cumpara din vreme o olita - unii spun ca o poti aduce în casa chiar de la prima aniversare a copilului, ca sa-i dai timp sa se obisnuiasca cu ea.

Începe prin a-l aseza în joaca, si e important sa-ti aduci aminte ca la vârsta lui se sperie de tot ceea ce este neobisnuit, strain. Nu-si va aseza usor poponetul în gura balaurului! Lasa-l sa stea când si cât vrea el, chiar îmbracat. Nu-l forta, trebuie sa o faca numai atunci când simte el dorinta sau curiozitatea, altfel spus... când vrea. A, daca vezi ca, din întâmplare, reuseste sa si faca ceva, lauda-i mareata izbânda! Asa, va veni mai repede clipa când se va aseza si fara pantalonasi pe el. De-a lungul acestei perioade în care se obisnuieste cu ideea, e bine sa tii olita într-un anume loc... si, de fiecare data când se asaza, aminteste-i ca poate sa stea oricât doreste si, de fiecare data când face ce trebuie, lauda-l!

Continua aceste sedinte - initial la întâmplare, apoi, dirijata de orarul la care se produce "inevitabilul", adu-l sa sada pe olita explicându-i mereu la ce foloseste acel obiect. Daca nu poti sa observi o anume regularitate a iesirilor, fii atenta când i se înroseste fata, privirea i se concentreaza si "încremeneste" brusc. E momentul... asaza-l repede pe olita. Daca îti iese figura, încearca s-o repeti, mai ales dupa mese sau dupa ce se trezeste din somn.

Regularitatea momentelor când îi vine sa faca pipi sau caca nu înseamna ca are control constient asupra acestor procese.

Nu-l forta! Expertul nostru ne spune ca asta este o pierdere de timp. Lauda-l de câte ori ai motiv. Daca nu, pastreaza-ti optimismul si rabdarea. Blândetea e un bun aliat; treptat, va întelege ce vrei, va reusi sa lege si el toate aceste actiuni între ele si antrenamentul cu olita nu-ti va mai crea probleme.

Pasul 3. Fii consecventa când începi antrenamentul

Planifica totul pentru o perioada când esti acasa si, timp de o saptamâna, nu mai adauga alte lucruri de învatat.

Semnele încurajatoare pot fi destul de subtile. Observi, de exemplu, ca îsi da seama si se simte stânjenit ca si-a udat scutecul sau pampersul, îsi duce mâna la locul cu pricina sau chiar îti spune ca a facut pipi. Ori chiar te anunta ca îi vine sa faca, înainte de a-i da drumul. Alte semne bune le ai daca e capabil sa se tina câteva secunde (ceea ce se întâmpla de obicei dupa ce reuseste sa-si controleze scaunul, ceva mai târziu, în al doilea an de viata), daca întelege ce-i spui când îi arati olita, daca descoperi ca s-a obisnuit sa se aseze singur...

Poti sa-i ceri cu blândete sa o foloseasca, întrebându-l daca are nevoie de olita - dar sa nu te enervezi daca uneori o refuza si prompt face în pantalonasi ceea ce îi ceri tu sa faca în olita! Daca se întâmpla asa, nu-l critica. Lasa-l sa i se dezvolte spiritul de independenta, nu mai decide tu pentru el când sa stea pe olita. Scopul tau este sa-l ajuti sa recunoasca singur semnele acestor momente.

În paralel, obisnuieste-l sa poarte haine mai putine - chilotei sau pantalonasi care pot fi scosi usor, la nevoie. Puteti merge împreuna sa cumparati pantalonasi - si ai grija sa luati destui!!! Treptat, poti sa-l lasi tot mai mult fara scutec sau pampers în chilotei.

"Accidentele" sunt inevitabile: în loc sa te enervezi, încearca sa fii sensibila la eforturile si nereusita lui. Accidentele se întâmpla mai adesea când este preocupat de joaca sau când se afla într-un mediu cu care nu este familiarizat. De asemenea, boala, oboseala, vacantele... si un nou bebelus în casa pot duce la perioade în care parca uita complet ceea ce abia a învatat. Cu întelegere pentru starea lui, nu cu mânie, poti trece cu vederea esecurile, dar fara sa te grabesti sa te întorci imediat la pampersi sau scutece!

Înainte de a pleca de acasa, pune-l pe olita. Îi ia timp pâna va învata sa faca pipi "la comanda", fara sa aiba întâi semnalul ca îi vine sa o faca, asa ca ai rabdare cu el. Când iesiti împreuna, ia cu tine olita si nu te simti jenata sa o folosesti oriunde e nevoie.

Daca se împotriveste si vezi ca toate acestea nu merg si nu merg... uita deocamdata de antrenamente, lasa deoparte olita si nu mai vorbi de esec în fata lui. Peste câteva saptamâni, cu blândete, poti încerca din nou.

Pasul 4. Adio, scutece, adio, pampersi!

Daca operatiunea "olita" a avut succes mai multe zile, poti folosi scutecele sau pampersii doar peste noapte. Probabil va mai avea din când în când accidente, dar persevereaza. Adu-ti aminte ca mai are nevoie de tine pentru deprinderi care îi dau înca bataie de cap: sa-i desfaci fermoarul sau sa-i deschei nasturii pantalonilor.

Daca începe sa se simta confortabil si sigur pe olita, poti sa-i explici ca si adultii au olita lor, toaleta (oricum, v-a vazut intrând acolo!). Lasa-l sa se aseze pe toaleta, daca devine curios, asistându-l la început, dar fara sa-l fortezi. El decide când va începe sa o foloseasca. 

Întĺmplari cu si despre olite
 

Cĺteva  mamici  îti  împartasesc  din  experienta  lor:

• "Când o învatam pe Ana sa faca la olita, se întâmpla deseori sa nu vrea. Îi spuneam ca si eu merg la toaleta si-i sugeram ca poate sa stea lânga mine pe olita si sa-si ia si ursuletul sa-l puna lânga noi doua pe olita lui. Nu numai ca am reusit sa o fac mai repede sa accepte olita, dar, mult mai devreme, s-a si despartit de ea preferând W.C.-ul." Laura, mama Anei - 6 ani
• "Cel mai neplacut era când trebuia sa folosim olita în afara casei. Si eu ma simteam nelalocul meu în mijlocul unui magazin sau mi-era jena de trecatorii de pe strada, asa ca i-am cerut sa nu faca pipi când nu suntem acasa. Are acum 7 ani si refuza sa faca pipi în alta parte decât acasa. Are probleme mai ales în orele când este la scoala. Regret ca nu am procedat normal atunci." Irina, mama lui Adrian - 7 ani
• "Când Mara a facut prima data caca în olita, a exclamat: «Seamana cu o broscuta.» Acum a devenit o joaca obisnuita pentru ea sa gaseasca tot felul de asemanari si cam neplacuta pentru mine când suntem în public si exclama: «Vreau sa fac un purcelus!» Dar cel putin asa foloseste curent olita!" Alexa, mama Marei - 2 ani
• "Mi-am dat seama ca, în fine, Adi a înteles câte ceva, când i-a cerut cu glas alarmat unei prietene venite în vizita: «Tanti, nu sta pe fotolu nou, posi sa fasi pipi pe el!»". Jana, mama lui Adrian - 2 ani
• "Corina a învatat repede sa foloseasca olita pentru pipi, dar când trebuia sa schimbe registrul era în stare sa stea toata ziua pe oala. Mai mult, se supara si-mi cerea sa-i dau voie sa faca în scutec. M-a îngrijorat atunci refuzul ei si nici nu prea stiam cum o sa ne descurcam. Totul a fost doar o faza si a trecut mult mai repede decât credeam." Beatrice, mama Corinei - 5 ani

Nopti fara scutece

• Sa începi sa te gândesti la dormitul fara pampers doar când copilul se scoala dimineata cel mai adesea cu scutecul uscat, iar în timpul zilei poate sta pâna la 4 ore fara sa simta nevoia sa faca pipi.
• Încurajeaza-l sa faca pipi înainte de a se duce la culcare; pune o olita lânga patut si lasa o lumina de veghe. Nu utiliza pentru culcare un costum dintr-o bucata, ci unul care sa permita scoaterea rapida a pantalonasilor de pijama si, la nevoie, a hainutei udate.
• Pune sub cearsaf o folie protectoare acoperita cu un prosop, pentru protejarea saltelei.
• Nu-l certa dimineata pentru accidentele din timpul noptii si, cu atât mai mult, nu-l certa noaptea. Vorbeste-i cu blândete daca vrei sa nu dureze la nesfârsit.

din Revista MAMI

Mai cititi pe site-ul www.despreCopii.com:

• Prima oara la olita prima oara la WC