ISTORIA FOTBALULUI (XIX): FIFA SI DEZVOLTAREA FOTBALULUI PE GLOB - Partea I!

ISTORIA FOTBALULUI (XIX): FIFA sI DEZVOLTAREA FOTBALULUI PE GLOB - Partea I!

.

Rezumând informatiile oferite în episoadele anterioare, putem trasa o evolutie a dezvoltarii fotbalului la nivel global, a raspândirii si popularizarii acestui sport. Astfel, schimbarea semnificativa în ceea ce priveste popularizarea masiva fotbalului nu a fost posibila, dupa cum am vazut si în episoadele anterioare, decât pe la începuturile secolului al XIX-lea, când fotbalul a devenit un sport obisnuit în scoli, în special în scolile publice faimoase din Anglia. Aceasta a fost punctul de cotitura. În acest nou mediu, au fost posibile schimbari si îmbunatatiri ce au 13213d32n fost aduse acestui joc.

.

Regulile fotbalului erau relativ simple si usor de retinut, fara a exista o forma standard a jocului. Fiecare scoala si-a dezvoltat si adaptat propriile reguli ajungând la un moment dat ca ele sa difere destul de mult de la o scoala la alta. Forma si aspectul original al jocului au ramas intacte, dar noile reguli depindeau de cele mai multe ori de terenul de joc avut la dispozitie. De exemplu, daca partida de fotbal avea loc pe strada, sau în curtea unei scoli unde exista doar pavaj, înconjurat de ziduri, atunci spatiul era efectiv insufficient pentru a putea juca nebunia de "fotbal de gloata".

.

Astfel de circumstante au fortat echipe de fotbal a unor scoli cum ar fi "Charterhouse", "Westminster", "Eton" si "Harrow" sa adopte un joc mai mult dependent de abilitatea jucatorilor de a dribla decât de forta. De cealalta parte, scoli cum ar fi "Cheltenham" si "Rugby" înclinau mai mult spre jocul dur, unde mingea putea fi artinsa cu mâna sau chiar purtata în brate.

.

O data cu trecerea timpului a început sa apara o noua atitudine despre fotbal, autoritatile educationale observând cât de bine sportul încurajeaza calitati cum ar fi loialitatea, altruismul, munca în echipa, subordonarea si apararea spiritului de echipa. Jocurile au devenit o parte integranta a curriculumului scolar, fotbalul fiind obligatoriu. Dr. Thomas Arnold, diectorul scolii "Rugby" a facut, dupa cum stim din episoadele anterioare, pasi hotarâti în aceasta directie, el standardizând în anul 1846 o serie de reguli pentru fotbal.

.

Aceate reguli erau totusi destul de dure; de exemplu ele permiteau lovirea adversarului de la genunchi în jos, dar fara tinerea adevrsarului. Prinderea mingii cu mâna era de asemenea permisa, începând cu anul 1823 când într-un meci istoric, William Webb Ellis (foto 1), spre amuzamentul întregii sale echipe, a prin mingea, a "proptit-o bine sub mâna si a luat-o la fuga". Multe scoli au urmat apoi acest exemplu, adoptând reguli care permiteau acest procedeu, prima fiind scoala din Rugby. Altele cum ar fi "Eton", "Harrow" si "Winchester" au respins aceasta forma de fotbal, preferând lovirea mingii cu piciorul. scolile "Charterhouse" si "Westminster" erau de asemenea împotriva "jucarii" mingii cu mâna. Cu toate acestea, ele nu si-au separat complet stilul de al altor scoli, ci dimpotriva, au format un nucleu comun care a contribuit la raspândirea jocului.

.

<!--[if !vml]--><!--[endif]-->

(Foto 1 - singurul portret cunoscut în prezent al lui William Webb Ellis, aprox. 1857)

.

În cele din urma, în anul 1863, dezvoltarea fotbalului a ajuns la apogeu. La universitatea "Cambridge" (unde în anul 1848 s-a încercat în prealabil, de catre fosti elevi ai altor scoli, gasirea unui numitor comun pentru regulile de fotbal) a luat nastere o noua initiativa de a uniformiza si standardiza regulile fotbalului pentru ca acestea sa fie aprobate si adoptate de toata lumea.

.

Începând cu acest punct, majoritatea celor care erau implicati în acest sport au început sa se declare total împotriva unor mijloace si obiceiuri dure folosite în fotbal, cum ar fi piedica, lovirea tibiei (faultul), bruscarea s.a.m.d. Totodata, majoritatea s-au declarat si împotriva purtarii mingii în brate, lucru care a nemultumit pe cei de la scoala din Rugby (foto 2), care s-au retras din aceasta comunitate (n.b. - au continuat sa practice si spa dezvolte propriile reguli, fapt ce s-a concretizat mai târziu cu aparitia sportului ce poarta numele orasului si scolii respective, "Rugby"). Acestia ar fi fost, se pare, de acord cu "interzicerea lovirii picioarelor", dar au fost de neclintit în ceea ce priveste manevrarea balonului cu mâna si purtarea acestuia în brate.

.

<!--[if !vml]--><!--[endif]-->

(Foto 2 - scoala "Rugby")

.

Aceasta actiune a universitatii "Cambridge" a fost o încercare de a rezolva confuzia totala din jurul regulilor de fotbal. Întâlnirea decisiva a avut loc, dupa cum stim din episoadele anterioare, la data de 26 octombrie 1863, când 11 scoli si cluburi londoneze si-au trimis reprezentantii la "Taverna lui Freemason". Acestia au încercat sa clarifice confuzia stabilind un set de reguli standard, acceptate de toate partile si care sa permita echipelor sa joace între ele. Aceasta întâlnire a însemnat practic formarea "Asociatiei de Fotbal" din Anglia (n.b. - "The Football Association - FA"). Eternele dispute cu privire la procedee cum ar fi piedica, lovirea tibiei (faultul), bruscarea si manevrarea mingii cu mâna au fost discutate pâna la epuizare în timpul acestei întâlniri, dar si în timpul celei ce a urmat, în data de 8 decembrie al aceluiasi an. Discutiile au fost extrem de aprinse si greu de finalizat cu multumirea abelor tabere, adeptii stilului "Rugby", în frunte cu cei de la "Blackheath" fiind de foarte îndârjiti. S-a ajuns în final la concluzia ca ideile celor doua tabere despre jocul de fotbal nu mai sunt compatibile, scindarea "Rugby-ului de Football" fiind inevitabila.

.

Episodul urmator: ISTORIA FOTBALULUI (XX): FIFA sI DEZVOLTAREA FOTBALULUI PE GLOB - Partea a II-a!