A TREIA EXPEDITIE A LUI COLUMB SI INCEPUTUL DESCOPERIRII AMERICII DE SUD

A TREIA EXPEDIŢIE A LUI COLUMB sI ÎNCEPUTUL DESCOPERIRII AMERICII DE SUD

SCOPUL CELEI DE-A TREIA EXPEDIŢII A LUI COLUMB sI ITINERARIUL URMAT DE EA PESTE OCEAN

Cu foarte multa greutate a izbutit Columb sa obtina fondurile nece­sare .pentru echiparea celei de-a treia expeditii, care nu a fost nici pe departe atît de impunatoare ca a doua. Escadra amiralului se compunea din sase corabii mici, cu un echipaj de vreo 300 de oameni. In Spania nu s-au gasit prea multi amatori care sa plece de bunavoie în Indiile de vest cu amiralul „ghinionist". Columb a trebuit sa-i roage pe rege si pe regina sa deschida portile închisorilor, pentru a recruta printre criminali colonistii de care avea nevoie.

Neîntelegînd de ce nu a gasit pîna acum în „Indiile" sale uriasele bogatii naturale la care ,se astepta, Columb a cerut sfatul unui biiutier învatat, evreul Jaime Ferrer din Catalonia. Acesta i-a raspuns cu buna­vointa: „La Cairo si la Damasc m-ara interesat mereu la diferiti oameni din ce regiuni si din ce parte a lumii primesc pietrele pretioase, aurul, mirodeniile si leacurile. Ei mi-au raspuns ca toate aceste obiecte de pret sînt aduse din tarile de la miazazi, ai caror locuitori au pielea de culoare neagra sau cafenie. Dupa parerea mea n-o sa reusiti sa gasiti din belsug ^ac€steobiecte, pîna cînd nu veti da de asemenea oameni". 1 i p ^aceea' Columb a hotarît sa se îndrepte spre „miazazi" de la insu-sud ^nar.^{e catre} insulele Capului Verde, iar de acolo sa coteasca spre în ~r~^eS^ ⁹* ^s^ ^cau"te ^s& ^se tina cît mai aproape de ecuator, pentru a gasi, ' ^1I>S^ °.^Brnen* ⁿegri pe continent. El auzise despre acest continent de "^ Espanolei. Continentul era indicat si de directia tarmului ^{iPe care} el „o socotea" peninsula. Acolo spera sa gaseasca pietre ' -^aUr' ^mir°denii si leacuri. în afara de aceasta, bastinasii din ^^{U povest}^ l^ui Columb (daca i-a priceput bine) despre oame- care veneau pe vremuri din sud pe insula. Bastinasii i-au dat

EPOCA MARILOR DESCOPEKIRI CEOGI1AFICE

;ati de metal din care erau facute vârfurile sulitelor purtate de strainii rri. Aceste bucati reprezentau un aliaj de aur, argint si cupru. * La 30 mai 1498, escadra lui Columb a parasit portul Sanlucar de Bar-neda (asezat la gurile fluviului Guadalquivir) si s-a îndreptat spre in­ele Canare. în dreptul insulei Hierro amiralul si-a împartit escadra nitînd trei corabii direct spre Espanola, iar el, în fruntea celorlalti i, s-a îndreptat spre insulele Capului Verde. De .aici a pornit spre sud-t, „intentionînd sa atinga ecuatorul si sa mearga mai dep'arte spre t, pîna cînd insula Espanola va ramîne l 636o1410g a nord". Este posibil ca de a aceasta Columb sa fi avut în mod serios intentia de a ocoli extrerni-?a de sud-est 'a Asiei si ,de a ajunge în India „de miazazi". Pe la mijlocul lunii iulie, spaniolii au atins paralela de 5° latitudine dica. „Aici vîntul se potolise si arsita era atât de cumplita — scria umb recelui si reginei Spaniei — încît am crezut ca se vor aprinde Ibiile si vor arde si oamenii de pe ele". Acalmia a durat o saptamîna. d a început sa sufle vîntul prielnic, amiralul a hotarît „sa mearga tot pul spre apus de linia Sierra Leone"¹ 'pîna cînd va întîlni pamîntul.

DESCOPERIREA INSULEI TRINIDAD sI A NOULUI CONTINENT SUDIC

„La 31 iulie marinarul de pe catargul vasului amiral a zarit spre s pamîntul si ceea ce a observat el semana cu trei stoguri sau trei uri". Era o insula mare careia Columb i-a dat numele de Trinidad înta treime"). în ziua urmatoare corabiile au înaintat de-a lungul lului sudic al insulei, spre „capul Nisipos" (Icacos, extremitatea de ■vest a insulei Trinidad).

Spre apus se zarea pamîntul — o parte a continentului sud-americUn dreptul deltei fluviului Orinoco — pe care Columb 1-a denumit „Terra ;ia" („Pamîntul binecuvântat"). Cînd s-a apropiat de capul nisipos, observat ca insula este despartita de „Terra Gracia" printr-o strîm-e lata de doua leghe (peste zece kilometri).

„Acolo se vedeau indicii certe ale existentei unor curenti si se ■a un zgomot asemenea celui pe care-1 fac valurile marii sfarîmîn-e de ,stînci. Am ancorat lânga capul Nisipos în afara strîmtorii si am t ca iapa curge în ea dinspre rasarit spre apus cu aceeasi iuteala ca s Guadalquivirului în timpul viiturilor de primavara, ziua la fel ca japtea".

In ziua urmatoare s-a apropiat dinspre rasarit de capul Nisipos o a mare în care se aflau douazeci si piatru de razboinici din Trinidiad. „Erau tineri si ,bine facuti, pielea lor nu era neagra, ci mai alba de-

tuturor acelora pe care i-am vazut în Indii, erau zvelti si aveau ori frumoase. Parul le era lung si moale; erau tunsi la fel ca si cas-iii si legati la cap cu basmale din tesatura de bumbac multicolora

lucrata... Unii aveau basmale legate în jurul soldurilor si se aco-iu cu ele în loc de pantaloni. Oamenii din barca au început sa ne

Adica pe paralela Sierra Leone, indicata pe hartile Africii din acea vreme apro- în dreptul paralelei de 10° latitudine nordica.

A TREIA EXPEDIŢIE A LUI COLUMB

pe rând se aflau înca la distanta mare de corabii. Dar nici eu ■" mei nu i-am putut întelege. N-aveam nimic care sa-i

si nici ^ apropie de corabii. De aceea am poruncit sa se scoata în tur-atraga _{pupa 0} toba si am dat ordin unor tineri marinari sa danseze.. . nul ce ^ ^ auzit muzica ,si i-au vazut pe dansatori, ei au lasat vîs-Pî^r ^au luat arcurile si au început sa le întinda, iar apoi, acoperindu-^se ^le ' _ut_uri de lemn, ne-au împroscat cu sageti. Muzica si dansurile au -^ etat îsi ani poruncit sa se traga în ei cu arbaletele. Atunci s-au înde-ⁱⁿJ°,, + Ji _s-_au apropiat repede de o alta caravela aparînd pe neasteptate

^SU Cîrmaciul de pe aceasta caravela a lavut o idee mai buna. El a dat unui razboinic o rJaina si o sapca, si atunci indienii au debarcat pe tarm. însa dupa aceea s-au urcJat iarasi>,în canoe si au plecat spre rasarit.

în aceeasi Ei, Columb a trimis cîteva barci în strîmtoare ca sa faca masuratori. S-a constatat ca adînrimea este destul de nuare pentru ca vasele sa poata trece, iar .„curenti permanenti curgeau în aceasta strîm­toare în ambele directii..." Pe vînt prielnic corabiile au trecut prin strîmtoarea pe care Columb a denumit-o Boca de la Sierpe („Gura sar­pelui"). ,La nord de strîmtoare, apa era linistita. Gustînd-o din întâmplare, Columb a constatat ca e dulce. El a navigat spre nord pîna a ajuns la un munte înalt. Era piscul Patao (1070 m) de la extremitatea rasariteana a muntoasei peninsule Paria, care desparte golful Paria de marea Carai­bilor.

„Acolo se afla doua capuri ânalte: unul la rasarit, pe insula Trinidad, iar altul la apus, pe pamîntul pe care l-am denumit -«Gratia»-. Acolo strîmtoarea a devenit mult mai îngusta decît lînga capul Nisipos, curentul mergea de asemenea în ambele directii, iar apa se învolbura cu aceeasi forta ca lînga tarmurile acestui ic'ap. si apa din mare era 1-a fel de dulce".

Aceasta strâmtoare nordica dintre continent si Trinidad a fost de­
numita de Columb Bocas de Dragos („Gurile Dragonului"). Columb a
pornit spre vest, pe lînga „Terra Gratia" (adica de-a lungul tarmului
sudic al peninsulei Pariia); cu cît înainta mai mult, cu atît apa devenea
inai dulce. Corabiile au aruncat ancora acolo unde peninsula se largeste,
iar muntii se retrag mai spre nord. ,

"De corabii au început sa se apropie nenumarate canoe cu bastinasi. Multora le tatîrnau pe piept bucati mari de aur, iar unii aveau legate de brate perle Ei mi-au spus ca perlele le gasesc aici, în partea nordica a acestui .pamânt".

Columb a debarcat un numar de oameni, pe care indienii i-au nrmt cu multa prietenie. El nu putea însa ramâne multa vreme aici, K+vit,^!™^ente^^{e pe care} *^e ducea pentru colonistii de pe Espanola se •> iar el însusi era bolnav si îsi pierduse 'aproape vederea. Zadar-cautat o iesire din golf spre vest si sud, navigînd de-a lungul "Hor lui: el credea ca „Terra Graci'a" este o insula.

atacul str"' ^^{U aU crezut c}^ ^e vorba de un dans razboinic si au hotarît sa preîntîmpme

t

^St0"^{a des}°operirilor geografice I.—II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Drumul lui Columb de-a lungul tarmului Americii de sud (dupa Morison).

„Asa am strabatut un drum lung pîna cînd am ajuns într-un golf te mare în care mai erau patru bai de marime mijlocie. Intr-una ele se varsa un râu urias. Adâncimea rîului era pretutindeni de i coti, apa era dulce si curgea în cantitati imense". Judecind dupa aceasta descriere foarte precisa a tarmului conti-al al golfului „Perlelor" (Paria), „rîul urias" descoperit de Columb bratul vestic al deltei fluviului Orinoco. Datorita acestei descoperiri

lamurit fenomenele ciudate pe care le observase el — vîltorile din îtoare (provocate de întîlnirea curentilor marini cu suvoaiele de apa 3) si apa dulce din golful maritim. în schimb, se ivea o alta nedu­re: unde si cum putea sa se formeze un rîu atît de mare? Dar mlb nu mai putea sa întîrzie. De la gurile marelui rîu descoperit 1 a .cotit spre nord-est si, profitând de vîntul prielnic, a iesit cu

cu corabiile sale prin „Bocas de Dragos" în largul marii.

DRUMUL PE MAREA CARAIBILOR SPRE ESPANOLA

Dupa ce a iesit din strîmtoare în marea Caraibilor, amiralul a ; „la o distanta de 26 leghe nord ide corabie" o insula pe care a nit-o „Adormirea" (astazi Grenada, în dreptul paralelei de 12° dine nordica, cu un munte înalt de 838 metri). Cotind spre apus, mers timp de doua zile „de-a lungul unui pamînt înalt, foarte as" — /coasta nordica a peninsulelor Paria si Araia. La nord (în ui paralelei de 11 °5' latitudine nordica) a vazut un grup d^e t^e — Los Testigos („Martorii"). Apoi corabiile s-au apropiat de insule, unde indienii se îndeletniceau cu pescuitul perlelor si de la marinarii au luat perle în schimbul unor obiecte fara valoare.

A TREIA EXPEDIŢIE A LUI COLUMB

a denumit cea mai mare din aceste insule (circa 1 200 km³) ^a p_€rla").

_urrijk' _a cercetat tarmul nordic al „Terrei Gracia" (adica al con- lui sud-american) pe o întindere de vreo 300 km, de la strîm-

n Q_urii_e Dragonului" pîna la extremitatea vestica a peninsulei ^_Qa^_a ^ grija pe care i-o pricinuia alterarea alimentelor nu i-au ^Araia; _ga ramîna mai mult linga acest pamînt ciudat — „Coasta Perle-^^De la Margarita, amiralul a cotit drept spre nord, catre Espanola. ^ÎOr Zacînd în pat, slabit de boala, Columfo nu înceta sa se gândeasca la rtanta noilor sale descoperiri. Din scrisoarea pe care a întocmit-o "^^P de cîteva saptamâni catre Ferdmaîid si Isabella se poate vedea ce •""teze remarcabile se împleteau în mintea lui cu fantasmagorii bolna­vicioase si religioase.

Cantitatea uriasa de apa dulce din golful Paria era un indiciu ca în acest golf se varsa un fluviu, care se putea forma numai pe un pamînt foarte întins, adica pe uta continent: „Sânt convins ca acesta este uri pamînt foarte mare si ca la sud se mai afla multe alte pamânturi desipre oare nu se stie nimic". Dar despre ce continent putea fi vorba?

Concluziile foarte juste se împleteau aici cu delirul provocat de boala — dupa parerea unor biografi ai lui Columb — sau cu sarlatania — dupa parerea altora. In scrisoarea care reprezenta un raport oficial adresat „regilor catolici", Columb afirma ca a ajuns în raiul pamînteS'C. El declara ca emisfera terestra atinsa de el „reprezinta parca o jumatate dintr-o para rotunda, lânga codita careia exista o înaltime asemenea unui sfîrc de sîn asezat pe suprafata unei mingi", ca „aceste locuri sînt cele mai înalte din lume si situate cel mai aproape de cer" si ca tocmai aici se afla raiul pamîntesc: „de acolo izvorasc probabil apele oare... curg spre locurile unde ma aflu eu". Dar printre aceste lungi consideratii fantastice si referiri la autori antici si la parinti ai biseridi se strecoara iarasi o fraza lucida: „si daca acest rîu nu izvoraste din raiul pamântesc, afirm ca el porneste ddntr-uh pamînt întins situat în sud si necunoscut pîna acum de nimeni.. .", adica el curge pe un continent sudic necunoscut.

RĂSCOALA DIN ESPANOLA, ARESTAREA sI EXPULZAREA LUI COLUMB. ÎN SPANIA

La 20 august 1498 a aparut tarmul sudic al Espanolei. Bartolomeo nd •? ^{S i€?it îndlata din Santo} Domingo în larg sa-1 întâmpine pe ami-rai ^s1i • ^anunt^at ca printre colonisti a izbucnit o rascoala. Capetenia ^Cl7 .^{or era} Francisco Roldan, judecatorul principal din Espanola. hidal ^mira*^u* ^a gasit în Espanola o dezorganizare totala. „Nobilii" Cohirnh ^^{Uzau sa} recunoasca autoritatea comandantilor numiti de fratele ' • ^S~^{âU r}^^£Cul^a''^{; cu} arma în mîna împotriva lui Bartolomeo — ^eni în ₁?ⁿ}^lra'^u'l'^ui- Ca sa se distreze, ei transformau pe nefericitii indi-a ni Pentru tras cu arcul si nu se multumeau numai sa-i vlagu- ⁿ°" *°^r »^suP'^u?ⁱ" punîndu-i sa munceasca pe plantatii, dar zeci de sclavi pentru pescuit si vânatoare, pentru transportarea

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

în hamacuri prin toata regiunea, precum si sclave „pentru servi_Cj:

nastice". Ei traiau „într-o poligamie nerusinata" cu indienele prin_Se

forta, dupa cum se exprima un cronicar spaniol.

Rascoala is-a terminat printr-o întelegere umilitoare pentru Colur^

e primise în acest timp vesti proaste din Spania. Conducatorul ras-

lei — Roldaft — a fost repus în functia de judecator principal. Rebel

r H s-a garantat plata soldei pe tot timipul rascoalei. Fiecare rebel

gpatat câte vn lot mare de psmînt pe care au fost asezati un anumit

rar de ixdfemi pentru a-1 cultiva. în felul acesta Columb a încuviin-

larga raspândire 'a sistemului de înrobire a indienilor, caracteristic

tru prima perioada a colonizarii spaniole, care a capatat denumirea

returtimiento (ceea ce înseamna ad litteram — repartizare). î_n

ii cînd un indian fugea, proprietarul putea dupa bu'nul sau plac,

pedepseasca cu moartea sau sa-1 transforme în sclav.

Tezaurul regal continua sa primeasca venituri cu totul neînsemnate

noua colonie. Or, în acest timp, portughezul Vasco da Gama ocolise

ca pe La sud, descoperise calea spre adevarata Indie (1498), stabilise

turi comerciale cu aceasta tara si se întorsese în patrie cu o încarca-

i de mirodenii (1499). El vazuse într-adevar o tara civilizata cu

ulatie densa, orase mari cu cladiri de o minunata arhitectura, porturi

ictiv'tate vie, ogoare si livezi excelent lucrate.

Acum devenise evident ca pamî'nturiîe descoperite de Columb nu

iu nimic comun cu bogata Indie. Columb se dovedise a fi un

)r si um mincinos. Poate chiar si „regii catolici" apreciau rapoartele

îespre descoperirea drumului spre raiul pamîntesc drept o minciuna

t ticluita. împotriva lui Columb a început sa ploua ou noi de-

uri, cele mai primejdioase fiind acuzatiile ca ar fi ascuns veni-

? regale. Din Espanola veneau stiri despre rascoale si executari de

i. Nobilii spanioli care se întorsesera din India lui Columb cu

goala îl acuzau în public pe amiral ca ar fi descoperit „o tara a

faunii si a nenorocirilor, un cimitir pentru nobilii castilieni". Fiii

aiului, csre erau paji 'ai reginei, erau urmariti de grupuri de nobili

aieraturi si ocari.

n Espanola s-a descoperit un nou complot al colonistilor. Cu un detasament de soldati, amiralul a atacat prin surprindere, în 1 unei nopti, pe conducatorii complotului. Ei au fost prinsi, pusi re si închisi în fortareata. Principalul instigator a fost condamnat sarte. Cronicarii spanioli spun ca Columb ar fi dat ordin ca el aruncat cu capul în jos de pe zidul fortaretei. In 1499, guvernul 1 a anulat în primul rînd monopolul lui Columb asupra descope-Je^ noi pamânturi, fapt de care s-au folosit îndata unii din însoti­ri din trecut, deveniti acum rivalii lui. Iar în 1500 a fost trimis Espanola un nou guvernator, Francisco de Bobadilla¹ (cu împu-

iobadilla a primit o serie de documente scrise si instructiuni verbale care erau > in majoritatea lor, amiralului. Intr-unul din ele, întocmit cu aproape un an ^^e Plecarea lui Bobadilla, se spunea între altele: „Noi am dat ordin lui Fran-madilla, prezentatorul acesteia, sa va spuna unele lucruri din partea noastra. Va a dati crezare celor ce va va spune si sa va supuneti lui".

A TREIA EXPEDIŢIE A LUI COLUMB

Arestarea lui Columb (desen dm secolul al XVI-lea).

terniciri vagi, dar, dupa cît se pare, nelimitate). Columb trebuia sa-i predea toate cetatile, corabiile, caii, armele si proviziile.

Bobadilla a acaparat întreaga putere. El a actionat foarte energic. S-a instalat în casa lui Columb, a pus mîna pe lucrurile si documentele sale. Din banii gasiti la Columb el a platit tuturor colonistilor lefu­rile retinute, ceea ce, bineînteles, a sporit numarul simpatizantilor sai. El a devenit favoritul tuturor, atunci cînd a permis fiecarui spaniol sa extraga aur timp de 20 de ani si sa plateasca tezaurului numai a saptea parte din valoarea lui (în loc de o treime cum era înainte). Bobadilla 1-a arestat pe amiral si pe fratii sai, Bartolomeo si Diego, pe ^care. i"® Pus în fiare. Dupa o ancheta care a durat doua luni, Bobadilla ^a ajuns la cdncluzia ca Columb a fost un om „crud si incapabil sa onda tara" si a hotarît sa-1 trimeata în lanturi împreuna cu cei doi sai în Spania. Probabil ca amiralul se astepta sa fie judecat si ^{în Espafiola si de} aceea s-a bucurat cînd a fost adus pe

_am ^aPitanul vasului i-a propus lui Columb sa-i scoata fiarele, dar a ui a refuzat. I se atribuie urmatoarea fraza: „Regii mi-au po-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

icit sa ma supun si Bobadilla m-a pus în fiare. Le voi purta pî_n«i
d regii îmi vor îngadui sa le scot si voi pastra aceste lantwri î_n|
intirea meritelor mele". In octombrie 1500, corabia care îi aducea I
cei trei frati pusi în lanturi a intrat în portul Cadiz. I

Probabil ca dupa ce a ajuns în Spania Columb a trimis o scrisoare! mnei Juana Torres, doica infantelui (printului mostenitor) Juan e se bucura de influenta la curte. Fratele ei participase la a doua'l ►editie, iar ea era prietena cu regina. Scrisoarea reprezinta un im-l tant document psihologic, care-1 caracterizeaza pe Columb. Ea a f ; întocmita fara îndoiala cu scopul de a o emotiona pe Isabella, arece amiralul stia ca Juana o va citi neaparat reginei si o va îenta într-un spirit favorabil lui. Scrisoarea era plina de plîngeri,

cuprindea si destule reprosuri clare la adresa perechii regale.

E putin probabil însa ca aceste plîngeri si reprosuri, smerenia îtineas-ca îmbinata cu patosul biblic, sa fi influentat niste oameni „regii catolici", daca soarta lui Columb nu ar fi interesat persoane mare influenta, care îi finantasera expeditiile. Acestia au stiut „sa nlizeze opinia publica" în favoarea amiralului degradat, umilit si

în fiare. Probabil ca la urechea reginei au ajuns zvonuri despre gnarea provocata în orasele din Andaluzia de faptul ca omul care :operise Indiile de vest s-a întors în Spania pus în fiare. Regele si na au poruncit ca el sa fie imediat eliberat, i^au exprimat în scris a simnatia lor si indignarea fatarnica împotriva tratamentului ne-in la care fusese supus. De asemenea, au dat ordin sa i se dea doua

de galbeni pentru ca sa se poata prezenta la curte „îmbracat onora-. într-un cuvînt, monarhii spanioli s-au grabit sa se desvinova-ca, aruncînd întreaga râspundere pentru purtarea fata de marele igator asupra lui Bobadilla, care, în realitate, primise de la ei ructiuni secrete în acest sens.

A avut loc o scena melodramatica atunci cînd Columb, de data

fara la'nturi, s-a prezentat din nou în fata celor doi suverani si a

t la picioarele reginei. Dupa cum relateaza istoricul Antonio 'era, Isabella a izbucnit chiar în plîns, iar regele Ferdinand parea luit. Perechea regala i-a fagaduit lui Columb ca îl va coplesi cu iri si îl va repune în drepturi, dar nu si-a tinut promisiunile.

EXPEDIŢIA LUI OVANDO

Guvernator regal a fost numit Nicolas Ovando, Bobadilla fiind con-'at probabil ca un executor temporar al însarcinarilor regale. Ovando imit ordin de a percepe de la cautatorii de aur o treime din veni-

în favoarea tezaurului regal. întregul comert al coloniei trebuia levina monopol al coroanei castiliene. Noile grupuri de calugari :iscani care îl însoteau pe Ovando trebuiau sa crestineze cu mai a energie pe „salbatici". Bastinasii trebuiau pusi sa lucreze în mi-

statului si sa primeasca o anumita leafa, dar din cauza ca morta-, ia în rîndurile lor crestea din ce în ce mai mult, s-a dat un decret

A TREIA EXPEDIŢIE A LUI COLUMB

în

i ,rp nrevedea sa fie dusi în Espafiola sclavi negri nascuti special caic f

Spania.      tj_mp _au început sa soseasca în Spania mari cantitati de aur în Espafiola si de perle pescuite pe coasta Perlelor. De aceea ■extras^ ^ cautatori de aventuri si amatori de îmbogatire usoara ^SUifi îndreptat spre Indiile de vest.

Vreo 3 000 de oameni si-au exprimat dorinta de a pleca cu noul ernator „în cautarea norocului si a onorurilor". A fost nevoie de ^^U azeci si trei de corabii pentru a transporta peste ocean pe noii ■°1 nisti Din acest moment începe colonizarea masiva de catre spanioli ^C°insuleior Antile. Echiparea escadrei lui Ovando s-a facut cu darnicie. Noul guvernator s-a îndreptat spre Indiile de vest în fruntea unei expe-H'tii uriase. Printre noii colonisti se aflau multi nobili si oameni însta­riti cu familiile lor. Biografilor lui Columb le place sa-1 compare pe marele navigator, îmbracat într-o sutana de calugar cersetor, strânsa la brîu cu o frânghie, cu noul guvernator Ovando, care purta vesminte luxoase din brocart si matase. De altfel, pentru a-1 consola pe OoŢumb, i s-a promis ca i se va restitui averea personala însusita de Bobadilla. I s-a îngaduit de asemenea sa trimita cu Ovando un om de încredere al sau pentru încasarea cotelor de venituri ce i se cuveneau, potrivit întelegerii. Escadra lui Ovando a ajuns în Espafiola în aprilie 1502.

EXTERMINAREA BĂsTINAsILOR DE PE ESPANOLA

In pamfletul „Scurta povestire despre distrugerea Indiilor de vest", episcopul Bartolomeo Las Casas, înflacarat aparator al indienilor, scria cu mânie despre atrocitatile savârsite de compatriotii sai colonisti în Espafiola: „Cu caii, spadele si lancile lor, crestinii au început sa-i macelareasca pe indieni si sa savârseasca cruzimi nemaivazute. Când intrau intr-un sat ei nu lasau în viata pe nimeni, nici copii si nici ba­trâni. Crestinii puneau ramasag cine va reusi sa taie un om ân doua, sa-i reteze capul sau sa-i scoata maruntaiele cu o singura lovitura de spada. Apucând pruncii de picioare ei îi smulgeau de la pieptul mame­lor si le spargeau capetele izbindu-i de pietre; sau aruncau mamele cu prunci în rîu ... si asa faceau cu toti cei întâlniti în cale... Ridicau siruri de spânzuratori în asa fel încât picioarele spânzuratilor sa atinga aproape pamântul si spînzurînd cîte 13 indieni pe fiecare, aprindeau tocuri si îi ardeau de vii, spre gloria si slava Mântuitorului nostru si ^{a c}?~°^r 12 apostoli. Pe unii îi înfasurau în paie uscate pe care le legau e trup, iar apoi le dadeau foc. Altora le retezau amîndoua bratele si apoi le legau de trup spunîndu-le: «Duceti-va cu aceste scrisori si i b t^?tire t^Uffar^^{or ce se} ascund în paduri..». si întrucât toti cei care oam ^e^^{U S}»^ ^^u^^{a se} ascundeau în paduri sau în munti ca sa scape de _de™^{ni atît} de cruzi, de brute atît de salbatice, distrugatori si dusmani cînd °^ay^{e ai ne}amului omenesc, au fost dresati niste câini fiorosi oare faceai ^e     V ^Un pdian îl sfîsiau în bucati într-o clipita. .. Acesti câini

faceau        ^ P

de ra ^m-^ar* ^pust^^r^ S* omorau multi oameni. si fiindca uneori — destul s¹ Pe buna dreptate — indienii ucideau câte un crestin, acestia

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

iu înteles între ei ca pentru un (crestin omorât de indieni, crestini-

>buie sa omoare o suta de indieni. ..". Populatia indigena din Espanola disparea cu o iuteala fara prece»

it în istoria omenirii. Dupa cum arata acelasi Las Casas, Columb

[icat în 1495 impozitul pe cap de locuitor unui numar de 1 100 000 bastinasi. Dupa 20 de ani (în 1515), populatia bastinasa nu mai

tnara nici 15 000 de oameni, iar pe la mijlocul secolului al XVT-lea

lisparut cu totul.

In Espanola au început sa fie adusi ca sclavi „canibalii" din Anti-; mici, precum si „salbaticii" (adica indieni înca nerepartizati) asi-ati cu canibalii din Cuba, Jamaica si Puerto Rico, unde primele zari spaniole au luat fiinta abia în 1508. în scurt timp si pe aceste ule populatia bastinasa a început sa dispara. Atunci a început pe ra larga vînatoarea de sclavi în America de sud, pe tarmurile marii •aibilor. Mai tîrziu au început sa fie adusi în Espanola — din initia-i lui Las Casas — negri din Africa. Urmasii acestora, amestecati în te cu colonistii spanioli, au populat întreaga insula Haiti.