AL DOILEA IMPERIU FRANCEZ.
Revolutionarii care la 1848
rasturnasera monarhia marii burghezii a lui Ludovic Filip au
elaborat proiectul celei de-a doua republici franceze.Ei au instituit
un sistem de guvernare parlamentara,condus de catre un
presedinte care putea fi ales numai pentru patru ani.Adunarea
revolutionara conferea drept de vot tuturor persoanelor adulte si
fixa alegerile prezidentiale īn decembrie 1848.Toti candidatii erau
necunoscuti,cu exceptia unuia singur.Ludovic Napoleon
Bonaparte,nepotul īmparatului Napoleon,nu avea de īnfruntat un
asemenea handicap.Ca urmare,a obtinut o victorie decisiva.
Īn primavara urmatoare,electoratul a ales un organism legislativ
dominat de monarhisti.Votul democratic a dus la acest rezultat
pentru ca majoritatea populatiei era reprezentata de taranime,care
venera traditia,iar o si mai mare parte din electorat se temea de o
noua revolta a paturilor sarace de la oras.Desi ascendenta
presedintelui Bonaparte sugera o persoana autoritara,gata oricānd
sa reprime rebelii,legiuitorii monarhisti doreau un rege adevarat,
nu un īmparat ca Napoleon.Asadar,atunci cānd presedintele a
solicitat emendarea constitutiei astfel īncāt sa poata fi reales,
adunarea nu i-a dat cāstig de cauza.
Ludovic Napoleon nu a īntārziat sa riposteze.La 1 decembrie
1851,trupele lui au intrat īn capitala.Īn ziua urmatoare
presedintele a dizolvat legislativul,dupa care a īncercat sa obtina
acordul poporului francez pentru actele sale neconstitutionale.
Noul Napoleon instituise o dictatura,īn cadrul careia voia sa-si
asigure,totusi,sprijinul maselor..Dupa primele zile ale lunii decembrie 1851,presedintele a
guvernat cu puteri absolute.Nu exista nici un organism legislativ
care sa i se īmpotriveasca.Totusi,acest simulacru de dictatura nu
era pe placul presedintelui.El dorea un sistem autoritar oficial,
sprijinit de mase.Ludovic Napoleon a apelat la populatie,cerāndu-
i un vot de īncredere care sa-i confere dreptul de a elabora o noua
constitutie.Plebiscitul din 21 decembrie 1851,dadea presedintelui
aceasta īmputernicire,īn proportie de 90%din 8 000 000.
Noul sistem de guvernare prelungea mandatul presedintelui de la
patru la zece ani,asigurānd controlul deplin al executivului asupra
propunerilor legislative,relatiilor diplomatice si armatei.De
asemenea,constitutia instituia un organism legislativ bicameral,cu
un senat numit de presedinte si un Corp Legislativ ales prin vot
popular.Toate persoanele de sex masculin aveau drept de vot.
Procedurile legislative garantau adoptarea tuturor legilor propuse
de presedinte,fara alte modificari decāt cele aprobate de catre el.
Constitutia prevedea ca acest executiv atotputernic trebuia sa
raspunda īn fata poporului,īndatorire de care se achita partial,
cerānd aprobarea initiativelor sale prin plebiscite-votul prin "da "
sau "nu " īn anumite probleme..
Bunavointa cu care Ludovic Napoleon cerea aprobarea maselor
demonstra dorinta lui de a guverna īn interesul maselor si de a
implica populatia īn viata politica.Francezii au raspuns cu caldura
la chemarea conducatorului lor,sprijinindu-i masurile de extindere
a autoritatii prezidentiale.La 21 noiembrie 1852,īn cadrul unui
plebiscit care consulta populatia īn privinta transformarii Frantei
īntr-un imperiu,peste 90%din cei 8 000 000 de electori au votat īn
favoarea acestei schimbari.Francezii,care doreau un īmparat,īl
socoteau pe fiul lui Napoleon I,"Regele Romei ",care nu domnise
niciodata,drept al doilea dictator din familia Bonaparte.Astfel,
prin decretul din 2 decembrie 1852,presedintele a devenit
Napoleon al III-lea.
Consecvent spiritului traditional al imperiului,Napoleon al III-lea
visa sa dobāndeasca putere si glorie īn afara granitelor.Probabil ca
aceasta viziune de glorie internationala a sporit considerabil
simpatia de care se bucura īn rāndul cetatenilor.O īncercare
prematura de transpunere a acestor sperante īn realitate a implicat
Franta īn Razboiul Crimeii,conflict lipsit de īnvingatori īn
adevaratul sens al cuvāntului si care nu arunca o lumina prea
favorabila asupra monarhiei.
O initiativa care a adus mai mult prestigiu Frantei s-a īnregistrat īn
acelasi an cu Razboiul Crimeii,atunci cānd Napoleon al III-lea a
sprijinit proiectele lui Ferdinand de Lesseps de constructie a unui
canal care sa lege Marea Mediterana de Marea Rosie.Acest
proiect,īncheiat īn 1869,a permis Frantei sa-si mentina influenta
īn estul Mediteranei pāna īn anul
1950.Trupele imperiale franceze.au patruns si īn Asia,unde au ocupat
1869.Īn aceeasi perioada,Franta a dezvoltat mici asezari si sfere
de influenta īn estul si vestul Africii,care ulterior va constitui baza
vastului imperiu colonial francez.
Īncercarea lui Napoleon al III-lea de a-si extinde imperiul si pe
pamānt american s-a soldat cu un esec.La
fel ca
Franta
a trimis si ea trupe īn Mexic īn 1861,deoarece
aceasta
nu-si achitase datoriile fata de statele europene.Totusi,īmparatul
francez intentiona sa obtina mai mult decāt bani.Armatele lui au
rasturnat guvernul mexican,aducāndu-l la tron pe arhiducele
austriac Maximilian,īn īncercarea de a crea īn America Centrala
un imperiu controlat de Franta.Īn 1865,dupa īncheierea razboiului
civil din Statele Unite,guvernul federal a putut relua aplicarea
Doctrinei Monroe.Īn fata amenintarilor americane,Franta a
raspuns prin retragerea trupelor sale,īn 1866.Iar mexicanii l-au
executat pe Maximilian.Acest deznodamānt a umbrit imaginea lui
Napoleon al III-lea īn Franta.
Īn pofida rezultatelor contradictorii ale politicii imperiale duse de
Napoleon si a opozitiei crescānde fata de guvernarea sa autoritara,
īn anii '70 el a continuat sa-si pastreze popularitatea,dupa
douazeci de ani de domnie.Īn acest interval,Bonaparte a extins
procesul de modernizare a sistemului politic francez,contribuind
la sporirea fara precedent a atasamentului maselor fata de
autoritatea statala.
|
