ALŢI CĂLĂTORI DIN ÎNTÎIA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XYII-LEA PÎNĂ LA VASILE LUPU
Cîteva cuvinte despre o noua solie polona care a trecut prin Moldova, din acelea care au facut foarte mult zgomot prin luxul extraordinar pe l-au desfasurat, înspaimîntînd pe turci si prin potcoavele de argint p cailor si prinse foarte neglijent - asa încît ele cadeau, ca sa-si faca pag parerea ca în Polonia este atîta argint de se pune si la picioarele cailor, lia aceasta vestita a fost descrisa si într-o carte particulara de cineva o întovarasea pe ambasador, ducele de Zbaraz, care a alcatuit si un proiect cruciata cu cîtava vreme înainte. Pe linga ambasador s-a adaus si un scrii însarcinat anume sa povesteasca ispravile ambasadei, Kuszewicz. Cartic a aparut în latineste la 1622, calatoria fiind facuta cu putina vreme înair
Acum, cînd polonii au venit în Moldova, ei au gasit-o într-un l ment de relativa liniste. Se ispravisera luptele între Movilesti si adversa lor, acel stefan Tomsa care luptase în Pirinei, batrînul soldat cu va experienta în ce priveste luptele din Occident: neamul lui Ieremia ca al lui Simion fusese înlaturat, cel dintîi cu Constantin, care a domnit cîti vreme în Moldova, cu Alexandru, cu Bogdan, cari, dusi la ConstantinoJ s-au turcit, iar celalt dînd pe Gavril care a stapînit în Ţara Româneasca a fugit în Ardeal, unde s-a însurat, pe Moise, care a domnit în Moldo1 putin înainte de Vasile Lupu, adapostindu-se în Polonia, unde avea ru relatii, mosii si tot ce trebuia pentru a-si încheia batrînetele acolo, si Petru sau Petrascu, care, trecînd si el în Polonia, ajunse vestitul Petru B vila, mitropolit de Chiev - din tot neamul Movilestilor ramîind în pamîn românesc numai copilasul îngropat la Dobrovat, în bisericuta cea mica, si un mormînt frumos. Se dusese si Tom# 525f57f 1;a cu cortegiul lui cel strasnic în ha rosii, cu halebardierii dupa dînsul pe strazile Iasilor, mai teribil în alaiuri cît în lupte, care, încun jurat de ura cumplita a boierilor, a fost chemat turci la Constantinopol, de unde n-a mai iesit niciodata.
în Moldova si în Muntenia rolul cel mare îl joaca acum acel straluci domn al carui mormînt se poate vedea în Bucuresti, la biserica Radu Vo acoperit cu o piatra de marmura purtînd o inscriptie româneasca - cel i vechi epitaf domnesc, dupa al lui Mihai Viteazul, scris în româneste, nu
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
te Domnul acesta este Radu Mihnea, mort ca stapînitor al Moldovei x si adus apoi la Bucuresti în manastirea facuta mai mare si mai fru-e 'dînsul.
fiul lui Mihnea Turcitul. Cînd tatal sau s-a facut turc, fireste ca mama, \ crestina, a trebuit sa-1 paraseasca, Mihnea Mehemed lulndu-si în nai multe femei, cu care a avut si copii, dar cari n-aveau drept asupra Din legatura cu doamna Visa, s-a nascut Radu de care vorbim acum. a avut totdeauna o iubire deosebita pentru dînsul, dar, neputîndu-1 sa sine, 1-a lasat pe sama mamei, trimetînd, fara îndoiala, tot nece-itru cresterea lui: într-un rînd îi fagaduieste si un cal frumos ca sa se i la razboi. Pe urma Radu a fost dat la învatatura la Venetia, si pîna nazi, cînd a fost darîmata biserica San Maffio din Murano, a Marioa-re am mai vorbit, se vedea pe altarul ei o inscriptie in marmura, daruita i Mihnea. Caci omul era foarte familiar acolo, unde avea rude, cum a na fiica lui Petru schiopul, maritata întii cu Zotu Ţigara Spatarul, din Ianina, care a fost îngropat în biserica grecilor din Venetia, iar aa Polo Minio, dintr-o familie destul de cunoscuta de patricieni, daca r dintre cei mai mari1.
nica spune ca Radu a învatat si la manastirea Ivirului, din Muntele unde erau o multime de danii ale domnilor nostri; în manastirea Zo-, de pilda, care, înainte de a apartinea strainilor de azi, fusese a dom-ioldovei2.
atind la Muntele Athos carte greceasca si la Venetia carte latineasca neasca, Radu Mihnea a cunoscut o lume mult superioara celei de la inci cînd, dupa ce s-a trudit sa fie domn pe vremea lui Mihai Viteazul , învins, dupa ce a luptat o bucata de vreme contra lui Radu serban :butit, el a ajuns sa se instaleze ca domn la Bucuresti, cînd a trecut, 5, în Moldova, patrunsa de o civilizatie aristocratica superioara, cum polona, el a desfasurat un fel de a stapîni asamanator cu acela al lui lercel, cu mai multa cumpatare, deci si cu rezultate mai bune decît i înecat în Bosfor, caci a murit, încunjurat de boieri moldoveni si mun-n am spus, la Hîrlau, unde-i erau curtile domnesti, astazi acoperite int. Radu Mihnea e laudat si de cronicarul Miron Costin pentru întesa lui. Turcii l-au întrebuintat adeseori ca princiar ambasador în le-lor cu crestinii. E slavit apoi domnul pentru deosebita rînduiala si î bun gust de care s-a încunjurat totdeauna. In Miron Costin se pome-)vatiile în îmbracamintea acelora cari-1 serveau si-1 pazeau: uniforme toare introduse de dinsul, care s-au pastrat si mai tîrziu, caci, daca ipina aceeasi stralucire supt Gaspar Gratiani, nu trebuie sa se creada sta venea de la dînsul, ci aventurierul gasise o mare traditie monar-) care dupa obiceiul Apusului si supt influenta spiritului Renasterii,
iul ei, numit stefan, a dus sîngele moldovenesc într-o familie patriciana a Vene-
eagul lui stefan cel Mare adus la Bucuresti de francezi - mai este acolo unul frumos, - cu Sfîntul Gheorghe asezat în jet si cu însemnare greceasca de jur îm-ine de la Zograf. V. memoriul mieu Muntele Athos, în Analele Academiei Române, si studiul lui I. Bogdan, în aceleasi Anale, XXIV.
Alti calatori din întîia jumatate a secolului al XVII-lea pîna la Vasile Lupu
o introdusese Radu Mihnea. Chiar daca Vasile Lupu are o faima de împan - si grecii îl cîntau astfel în poemele lor, asteptîndu-1 sa între în Constant nopol la un moment dat, spre a înnoi vechea împaratie crestina ortodoxa -aceasta nu se datoreste traditiei de familie a lui Vasile, care era de neam ba canic, probabil aromânesc, din oameni parveniti, stramutati de ieri alalti ieri în Moldova, ci se datoreste influentei lui Radu Voda, ocrotitor al Agi Nicolae, tatal lui Vasile.
Daca s-a zis de Constantin Brâncoveanu ca a fost un fel de Ludovic XlV-lea, apoi si Radu Mihnea a dat în Moldova un capitol de istorie care, su{ raportul stralucirii curtii, era vrednic sa preceada domnia munteana, asa d mareata a Brâncoveanului.
Calatorul polon spune ca a trecut pe la Hotin, care, cum am vazut, fusea amanetat polonilor. A mai fost amanetat si pe vremea lui Despot, care capii tase în felul acesta bani si sprijin militar; a fost din nou amanetat pe vreme Movilestilor, dar, cînd a trecut Kuszewicz, stapînirea polona, dupa pacea c turcii, în urma expeditiei personale, la Nistru, a sultanului Osman, nu im exista la Hotin. Drumul se facea atunci tot în diagonala, prin Basarabia d nord drept la stefanesti.
Ambasadorul a intrat la Iasi, si aici 1-a primit stefan Tomsa, care er înca în scaun. în Muntenia însa a fost primit de Radu si de fiul lui: Radu însua era bolnav de ochi, din care cauza a trebuit sa paraseasca la un moment da tara pentru a se îngriji. Fiului, ca unul care a fost asezat ca domn de foart' tînar, i s-a zis Copilul, Coconul. Drumetul a fost deci primit si de acest Ale xandru Coconul pe care-1 va supraveghea, în momentul cînd se va întîmpla c tatal sa lipseasca, mama lui, doamna Arghira. I-au iesit înainte curtenii, s în fruntea lor acela care, pe vremea aceea, juca un rol foarte important p lînga Radu Mihnea si familia lui, acea personalitate greceasca despre care . fost vorba si mai înainte, cel dintîi diplomat al Moldovei pe atunci, Constan tin Batiste Vevelli. Cu dinsul era si polonul Kulkowski, plecat pe urma 1. Constantinopol.
Venim astfel la calatorul loren Charles de Joppecourt.
în luptele care se purtau împotriva Movilestilor sau pe care Movilesti le purtau, dupa caderea lor, pentru a capata din nou puterea, au intervenii si straini. si nu era extraordinar cînd stefan venea din luptele Apusului, dupE epoca lui Despot în care tot felul de apuseni, si francezi chiar, ca un Roussel erau lînga dînsul, dupa epoca lui Mihai Viteazul, cînd cavaleri toscani lucrai, pentru a smulge Giurgiul din stapînirea turceasca. Prin urmare se întîmplf sa avem pentru unele din aceste lupte, în 1615-6, povestirea unui cavalei al "Ordinului Sepulcrului Ierusalimului", Alexandru, de origine din Elvetia cel dintîi elvetian cunoscut a fi venit în partile noastre. Asa fiind, nu e mirare ca un gentilom lotaringian, cum a fost Joppecourt, sa fi luat parte la tulburarile moldovenesti, într-o vreme cînd, dealtfel, multi ca dînsul se ofereau a sustinea un partid sau altul. Caci au fost, pe lînga Joppecourt, francezi car;
Pîna la jumatatea veacului al XYEHea
parte activa la aceste lupte, ca Montespin, care conducea cavaleri de
-a1
ceea ce priveste redactarea memoriilor sale, Joppecourt se gaseste în categorie ca si predecesorul sau din veacul al XV-lea, Wavrin. Sînt i dictate, dupa un obicei curent, mai mult: amintiri prelucrate, redac-altul. Cînd s-a întors acasa, luptaterul a gasit pe un oarecare Baret, luat asupra-si aceasta sarcina2.
tmecourt începe povestirea luptelor petrecute în Moldova din anul 1606, i fost chiar atunci acolo. Luptele acestea sînt descrise în amanunte, care încurcatura cronologica, cum e natural, confundînd de multe ori ou cu cel vechi; pe lînga aceasta, cînd cineva n-a luat note zi cu zi, ca unele lucruri sa se cam încurce - ba e chiar de mirare cit de putin rca autorul. Aceasta se datoreste faptului, pe care l-am relevat si alta a noi am pierdut admirabila memorie pe care o aveau oamenii de odi-ne lasam prea mult în sama scrisului si, apoi, ne ocupam prea mult de dtii ca sa tinem mai bine minte ceea ce am facut noi. vestirea lui Joppecourt este astfel de cel mai mare interes: nu se poate storia Movilestilor fara acest izvor3.
iret s-a crezut însa dator,sa adauge de la dînsul o suma de lucruri pen-cerea publicului: astfel partea a doua, care formeaza jumatatea cartii, ie un fel de nuvela romantica în care se vede cum fata lui Ieremia Mo-a doamnei Elisaveta, casatorita cu printul Korecki, a fost prinsa si in-a Cetatea Alba, ce scrisori a schimbat cu printul, cum a cautat sa fuga idevarat roman de aventuri. Evident ca scrisorile acestea sînt alcatuite et, caci el n-a avut nici un fel de corespondenta în mîinile lui. Totul în cela "mievre", lesinat, obisnuit in vremea aceasta la francezi. ! noi, desigur nu ne intereseaza nici partea de istorie militara cuprinsa torie, ci partea descriptiva, scurta, prea scurta.
ippecourt spune ca Moldova este împartita în doua: Ţara-de-sus si e-jos. Împartirea era mai veche, dar iese la lumina pe aceasta vreme, ara veniturile Moldovei, supt fiii lui Alexandru cel Bun, fusesera împar-re Ilie, care avea veniturile partii de sus, si între fratele sau stefan, care eniturile regiunilor de la Dunare si mare, de la Bîrlad în jos, pîna la si Cetatea Alba. De la 1600 înainte rostul acestei dedublari a Moldovei mai precis, si din aceasta descentralizare profita foarte mult Ţara-de-
n Franta însasi, luptele religioase din a doua jumatate a veacului al XVI-lea au jinite si de straini: spanioli pentru sustinerea cauzei catolicismului, germani pentru ea cauzei protestantismului, asa-numitii Reiter, de la cari a ramas în limba i cuvîntul "reître". Dupa exemplul acestor straini veniti sa sustina un partid ii, dupa cum faceau parte dintr-o confesiune sau alta, si francezii s-au deprins sa i cuprinsul regatului ca sa ia parte si la expeditii foarte departate, cutreierînd i pamînt ca si cruciatii cari au luptat la Nicopol odinioara. Cînd a venit Henric al si Richelieu, cu guvernarea lor stricta, cu interzicerea oricaror turburari n pro-cu oprirea oricarui duel, atîtia dinfacei care-si simteau fierbînd sîngele în vine rasit patria. Pentru Alexandru, v. lorga., Acte si fragmente, I. p. 52-5. -Mcrarea a iesit, într-o brosura foarte rara, la Paris, în 1620 si a fost reprodusa în ie, cu traducere, în Tezaurul de monumente istorice al lui Papiu Ilarian. n Istoria armatei române, voi. II, se da analiza, aproape pagina cu pagina, a poves-Joppecourt.
Alti calatori din muia jumatate a secolului al AYU-lea pîna la Vasile Lupu
jos. Din a doua jumatate a veacului acestuia, neamurile care hotarasc m« mult sînt josenii, de unde a venit ca familia Racovita, din partile aceste? a ajuns sa deie pe Mihai Voda si pe urma pe fiii lui ca domni ai Moldovei s apoi, si ai terii celeilalte. Joppecourt constata ca vornici erau doi: cel de Ţan de-jos judeca la Birlad. Despre Iasi, care, pe vremea aceasta, dupa pradare Sucevei, ajunsese capitala unica si definitiva a Moldovei, el spune ca era far ziduri, chiar fara împrejmuirea, cu totul neîndestulatoare pentru mijloace] unei lupte mai serioase, pe care am vazut-o la Tîrgoviste.
In ce priveste productia Moldovei, iata cum se exprima Joppecourt "cîmpiile Moldovei sînt foarte îmbielsugate, udate de izvoare frumoase si d rîuri care le fac foarte roditoare în grîu, orz, ovaz, mei si fîn, asa încît locuitori orasului hranesc o mare cantitate de vite de tot felul si chiar bivoli, cari sei vesc în locul boilor si cailor la cultura pamîntului", si adauge el: de aceea figi reaza în marca Moldovei un cap de bivol ( în loc de bour). "Se vad în aceast tara si o multime de povîrnisuri foarte placute si asa de bogate în vin, încî nu numai ca Moldova are îndeajuns, dar se exporta în Podolia si în alt teri vecine." Ba înca spune ca lînga Vaslui se face un vin asa de bogat în alcoo încît n-ai decît sa apropii o flacara si se aprinde.
As releva ca Joppecourt nu enumera printre cereale porumbul. Poruir bul se numeste în italiana gran turco, prin urmare a fost adus din Peninsul Balcanica, de la turci în Italia. Parerea generala si îndreptatita, este ca a fos adus din America, precum a fost adus de acolo si tutunul, care ajunge sa fi îndragit tocmai la sfîrsitul veacului al XVI-lea. în ce priveste întrebuintare porumbului în terile românesti, ea e fara îndoiala mai tîrzie decît jumatate veacului al XVII-lea. Pe la 1650 nu se cultiva porumbul la noi. Se vorbest de serban Gantacuzino ca de întroducatorul porumbului. N-am putea precizj data eînd cultura aceasta patrunde în Principate, dar ca e noua, o arata \ numele, dat prin comparare cu lucruri cunoscute aici. In Muntenia s-a parut c samana cu porumbelul si i s-a zis porumb; în Moldova i s-a zis papusoi, de 1 papusa; în Ardeal e cucuruz poate si fiindca bobul samana cu insecta numit "buburuz". Un lucru este sigur ca, oricît ar fi patruns si mai înainte porumbu amestecîndu-se cu alte samanaturi, el n-a capatat o cultura mai întinsa dec în momentul cînd turcii au cerut mai statornic de la noi tot grîul care trebui pentru alimentarea Constantinopolului. Turcii n-au mîncat însa niciodat mamaliga, si, atunci, natural, am sfîrsit prin a cultiva mai mult ceea ce nu | placea lor. Cum, dealminteri, am facut si cu cresterea oilor: pentru ca turc! cereau numai carnea de oaie, noi am îngrijit mai mult de cresterea vitelor alti ori a porcilor, a caror carne nu se manînca de turci si care, deci, nu se lua 1 Constantinopol cu preturi scazute. In lipsa porumbului, pentru mîncarea obii nuita a omului sarac se întrebuinta alta mamaliga decît cea pe care o cunoa: tem noi astazi: mamaliga de mei; chiar cuvîntul mamaliga vine de la me malai. Cînd Mihai Viteazul s-a asezat în Ardeal, sasii, cari n-au mîncat nici< data mamaliga, au poreclit pe Mihai Voda: Malai Voda, din cauza malaiul) «are se cerea necontenit de trupele lui.
încheind paranteza, se mai pomenesc în Joppecourt si coloniile de str. ini care erau la noi. Se spune astfel ca pe lînga franciscani era un episcop cat<
Pina la jumatatea veacului al XVU-lea
Cotnari- Mentiunea nu se întîlneste nicairi aiurea. Am relevat-o pentru e particular de interesanta.
ra venim la calatoria, mult mai interesanta, desi mai putin întinsa,
mai mult calatorie, decît descriere de razboi, a lui Paul Strassburg.
> vremea lui. prin anii 1630, razboiul de treizeci de ani era în toi. Purtat
rînduirea situatiei interioare a Germaniei, el a trebuit, ca si cel desf a-
iunt ochii nostri! sa cuprinda si regiuni mai îndepartate; dupa o astep-
a îndelungata, si terile noastre au trebuit sa fie amestecate în lupta.
[ui lui Bethlen Gâbor si lui Râkoczy I-iu, doi printi de o foarte mare
,anta, amîndoi cu situatii regale, ambitionînd sa se întinda pîna la Ca-
si la stapînirea unei parti din marea Ungarie sfîsiata, a luptat, dupa
quI francezilor si al suedezilor, în lagarul calvin, deoarece clasa domi-
a ungurilor din Ardeal era calvina, - pentru scopuri nationale, dar
.eagul calvinismului. Pe atunci însa, de pe urma prezentei de cîteva luni
lihai Viteazul în Ardeal, de pe urma cunostintii reciproce care se capa-
.in aceasta, de pe urma frecventarii mult mai dese a unei provincii de
ocuitorii celeilalte, ca si de pe urma intereselor solidare create prin cuce-
e la 1599, Ardealul ramasese foarte strîns legat de terile noastre. înainte
nu se mai întîlneau de mult tratate
încheiate între o parte macar
eleni si între terile noastre, pe cînd pe vremea lui Radu Mihnea
gasim
atele pe care le încheie printii Ardealului cu domnii nostri
si tratate se-
, ca ale brasovenilor, cu domnia munteana. Gaspar Gratiani,
amintin-
le Mihai Viteazul, a carui memorie era foarte vie, urmarind pe
oricine
utina ambitie si simtea într-însul putina
vitejie, a visat si el de Ardeal,
ca i se va putea impune.
Dealminteri, cînd Simion Movila merge în
. cu trupe auxiliare, se întelege ca nu i-ar fi displacut nici
lui sa ramîie,
I si alti domni, cînd Radu Mihnea însusi, cînd stefan
Tomsa îsi faceau
ia în aceste parti ardelene si luau loc la slujba în strana
bisericii din
1 Brasovului, era o propaganda indirecta pentru unitatea
nationala
easca. In orice caz, domnii acestia de dupa Mihai Viteazul au intrat
eal altfel decît cei dinaintea lui Mihai, un Alexandru Lapusneanu, un
cu cel Bun, a carui pecete a si fost gasita acolo în
pamînt, ei cari veneau
îeni ai sultanului, pe cînd, dupa Mihai Viteazul, domnii nostri cari
pa-
dincolo de munti o fac, oricare li-ar fi fost vrîsta si priceperea
razboi-
raloarea personala, putintel si ca reprezintanti ai
poporului românesc.
jn Neagoe, un Petru Cercel, din cei vechi, au ajutat sa se ridice si
au
5a se împodobeasca biserica Sfîntului Nicolae din schei, domnii
cestia-
i necontenite relatii culturale, economice si politice cu Ardealul,
si gra-
nseamna mult mai putin ca înainte.
Drin urmare, în vremea aceasta Moldova si Ţara Româneasca faceau politica Ardealului, si Ardealul simtea nevoia de a se sprijini pe poli-toldovei si a Terii Românesti.
3-a întîmplat chiar între concurentii pentru mostenirea lui Mihai lu->articular de interesante. S-a întîmplat ca un ardelean a vrut sa înno-ceea ce încercase la 1595 Sigismund Bâthory, caruia i se zicea Craiu si î intitula print al Ardealului, al Terii Românesti si al Moldovei, socotind
pe Mihai si pe domnul moldovean ca pe niste capitani ai lui, cari n-ave; voie sa judece pe boieri ca sa li taie capul.
O ruda a lui Sigismund, Gabriel, care vroia sa fie si rege în Polonia, tînar extraordinar de ambitios si de pompos, care, apoi, în cutare lupta de 1611, cînd a fost batut de Radu serban lînga Brasov, se înfatisa cu aripi vultur la coif, ca un erou de legenda, s-a gîndit sa cucereasca Principat si si-a prefacut gîndul în fapta: a surprins pe Radu serban cînd nu se astep' asupra Craciunului, a împuscat cîni pe la Arges si în alte parti, a despoi bisericile de acoperemîntul lor de plumb si apoi s-a asezat la Tîrgoviste, unde a scris sultanului ca domnii nostri sînt ticalosi si mincinosi, pe cînc este cel mai credincios si mai în stare a servi "împaratului", si deci cere s se trimeata tuiurile, cozile de cai care însemnau înfeudarea lui, noul Ga Voda. Turcii n-au consimtit însa, si au trimis pe Radu Mihnea.
Astfel si din partea Ardealului s-a încercat stabilirea unei unitati cice. Dacia întrase în constiinta politica a timpului, dupa ce umblase p cartile de istorie si arheologie si se prefacuse în fapta de Mihai Viteazul. Ghe ghe Râkoczy I-iu apoi a tinut si el sa aiba Moldova si Muntenia totdeau prietene: ambasadorii treceau necontenit de la o provincie la alta. Ţe noastre au dat si un fel de tribut Ardealului pentru a fi ocrotite, dar în for foarte delicate: se chema ca e în legatura cu pasunarea aici a oilor mocanef o parte din ce se lua de la mocani se dadea printului Ardealului, stapînul 1
Tocmai în vremea cînd vine Strassburg la Bucuresti, printul Ardea lui cauta sa înlocuiasca pe Leon Voda, fiul lui Tomsa de pe vremuri, ant prenor de furnituri de stridii pentru Constantinopol, cu acel Matei din Br coveni, care, dupa ce a trecut prin primejdia de a i se taia nasul de catre versar, a ajuns aproape de batrînete a fi Matei Voda Basarab.
Paul Strassburg vine în Ardeal ca sa negocieze în vederea razboiu de treizeci de ani pentru Suedia. De aici a trecut la noi, si iata ce a vazut Ţara Româneasca.
De la Brasov pleaca spre Tîrgoviste, care nu mai era capitala terii, d Matei se va întoarce aici, unde va ridica, el si boierii lui, biserici noua, si tinea mult la acest oras, care va deveni iarasi ce fusese în întîia jumatat veacului al XVI-lea. Caci Matei Voda nu voia sa fie numai omul turcilor, c avea toate legaturile lui cu Ardealul.
îndata ce întra calatorul în tara, domnul îi trimete un mehmend care sa-1 întovaraseasca pe drum. Voevodul i se pare a fi un "grec". L< Voda nu era însa grec, desi sotia lui stefan Tomsa a putut fi greaca; dai crescuse la Constantinopol si vorbea greceste. Doamna lui era levantina, "V toria, aceea care a dat manastirii Viforîta de lînga Tîrgoviste o foarte frumo icoana a Sf. Gheorghe, îmbracata cu argint.
Mehmendarul trebuia sa-1 duca pe suedez la Bucuresti, care, spi calatorul, este acum locuinta, salasul domnilor. Ajungînd lînga oras, v< anunta ca vrea sa-1 primeasca însusi, de atîta respect se bucura ambasa rul, si anume era sa iasa întru întîmpinarea lui cu ostasii si cu steagul. iStrf burg refuza aceasta onoare si întra singur în oras care i s-a parut - si e întîia constatare de acest fel despre Bucuresti - "foarte mare si întins"
ica se evitase primirea, care era prea grea pentru modestia solului, ea domnului, i-au iesit înainte o suta de boieri, cari, îndata ce-1 vad, ira de pe cai si-i înfatiseaza omagiul lui Leon Voda. Apoi e dus la
lui. Seara, vornicul, prefectul curtii, maresalul palatului, am zice, La pentru a doua zi la prînz. grge întovarasit de doua sute de dalmatini, cari i s-au parut mai
decît garda din Ardeal. Erau probabil cei adusi, din Raguza si de de Gaspar Gratiani.
ai departe se spune ca "toate strazile si pietile erau pline de marfuri pe care italieni, greci, români, turci si armeni le scosesera spre vîn-au atîtia oameni, de ai fi crezut ca toata românimea s-a îngramadit Dupa aceea alaiul întra în curte. Domnul întîmpina pe oaspete cu J la usa odaii de primire a jalbilor, a divanului unde judeca. Este oare->sebire de la batrînul Petru schiopul, care statea supt un copac din >alatului unde distribuia dreptatea, si domnul de acum, care avea o ime pentru audiente.
trînd solul în acea sala, toata lumea, în semn de cinste, ca la Con-pol, si ca pe vremea Bizantului, pune mînile la piept si pleaca frun-jur împrejurul paretilor erau divanuri, dupa moda turceasca,-iar scanai doua: unul pentru domn si altul pentru musafirul sau. Lînga i nu cumva sa se iveasca o banuiala cu privire la cele rostite, stateau irei de frunte, cari se introdusesera la noi pentru judecarea pricinilor juitorii indigeni si turcime, - întîia forma supt care demnitarii ci-;i au patruns la noi. La dreapta domnului boierii, îmbracati în bla-
zibelina.
rassburg tine un discurs în limba latina; predicatorul curtii, un grec, ste. Se spune ca era om foarte învatat, care statuse sapte ani la Wit-ul lui Luther, stiind turceste, greceste, latineste, nemteste. Erau e lui Radu Mihnea, cel dintîi care a dorit sa fie încunjurat de cartu-iti din Apus. Domnul fagaduieste ambasadorului sa-1 conduca oame-)îna la Dunare.
>oi se asaza la masa. Cînta instrumente muzicale, care sînt trîmbite, oate întîmpla sa fi fost si fluierele pomenite la intrarea lui Mihai Vi-t Alba Iulia. Se începe prînzul. Strainul e asezat la dreapta domnului, aînca într-un blid de argint; ceilalti, banul, vornicul, manîncaîn blide iar boierii mai mici în blide de lemn, fiecare dupa rangul lui. Mîn-3 aduc rapede una dupa alta si se asaza la masa gramada. si obiceiul Rasarit, obicei pastrat pîna foarte tîrziu, sa se înceapa cu budinca si ■mine cu friptura. In toate mîncarile se punea miere dupa obiceiul tur-din aceasta cauza mierea noastra era foarte ceruta la Constantinopol. i erau alese si foarte generoase, atît de generoase încît nu o data bau-cufundau, cu voda cu tot, supt masa, si lucrul nu era deloc afara neta.
nt si toasturi. Cel dintîi e ridicat de domn pentru regele Suediei. In -ui cînd voda ridica paharul, bubuie tunurile de se clatina toata casa, 3a si paretii cladirii. Pe urma boierii închina pentru domn, stînd în
II
Alti calatori din întîia jumatate a secolului al XVH-lea pîna la Vasile Lupu
Dupa aceea, fiindca solul trebuia sa plece, domnul îl conduce împi una cu toata curtea. Erau 1000 de calareti, 600 de pedestri, escorta care îm tia pe Leon de cîte ori tinea sa faca alai mare. înainte trece steagul rosu c de sultan si tuiurile. Pentru ca muzica sa sune mai placut, muzicantii er ascunsi în crîng, de unde se auzeau trîmbitele si tobele. De amîndoua part domnului erau boieri, calari pe cai albi. linga vodacîntau lautarii cînte de tara, precum s-au cîntat - am spus-o - tot de lautari, si cînd a înt] Mihai Viteazul în Alba Iulia.
Calarind împreuna, Strassburg întreaba pe domn cîti ostasi mai poi strînge în tara lui. Iar domnul raspunde: 10 000 de calari si 2 000 de pedea "si suspinînd a adaus ca pe vremea lui Mihai Viteazul erau 50 000 de oaia supt arme". Atlt de mult se pastra amintirea eroului! Dupa aceea suede: se informeaza în ce priveste bogatiile terii, si i se spune ca se ia dijma de peste, sare, ceara, miere, cirezi de vite albe, turme. Venitul este de 300 ( de galbeni, afara de bir, care se obisnuia ase da în bani gata. Cu toate pra< ciunile, asa de bogata era Ţara Româneasca! si i se arata ca ar fi si mai 1 gata daca de frica turcilor nu s-ar neglija cautarea minelor de aur si argi
Domnul se plinge apoi de perversitatea supusilor sai, de sufletul gata de rascoala. El povesteste cum au fost înfrînti boierii lui Matei si ari chiar, trecînd pe la Slobozia, afara de raza orasului, mormintele si cru< ridicata pe locul unde se daduse lupta. Râkoczy n-a vrut sa-i dea pe fug si el, Leon, ar fi dorit mult sa taie nara dreapta a lui Matei, pentru a-1 scoa prin aceasta slutire, din concurenta.
Se ofera, în sfîrsit, si o petrecere militara, dupa moda Rasaritul] Domnul însusi alearga în frunte si da exemplul, tintind cu pusca, altii ti cu sagetile, si la urma Leon împarte galbeni celor cari se distinsesera n mult. Un nobil din suita lui Strassburg capata, în loc de decoratii, zece c de matasa, adusa din Bucuresti.
Apoi carale domnesti duc pe sol la Dunare, care se trece la Giurg cetate slab întarita de turci. .
Pe cînd Strassburg dadea înfatisarea Terii Românesti prin anul 16 ceva se poate spicui din doua izvoare accidentale privitoare la Moldova I acest timp.
Ele sînt amîndoua din vremea lui Gaspar voda. Am putea face un pitol deosebit pentru acest Gratiani, care, cum am observat, merita sa pus alaturi de Petru Cercel si de Despot. Iata trei personalitati care vin i lumea apuseana si nici n-au timpul sa se deprinda cu obiceiurile de ti sau, ca în cazul lui Petru Cercel, sa se întoarca la obiceiurile terii, si c ispravesc cu totii prin catastrofa omului neadaptabil la mediu.
Ar fi înca un
capitol de anormalitate, un intermezzo bizar si rar
istoria românilor din aceasta stapînire de doi ani de zile a lui
Gaspar v<
în Moldova. 1
A fost o vreme cînd se credea ca el era german din Graz. Gratiani vine însa din Graz, ci dintr-o localitate Gradacac, care se întîlneste pîna tazi în Croatia, în partile vecine cu Peninsula Balcanica. Astfel el trece p tru cei mai multi din contemporanii sai ca un croat. Vorbea limba sîrbeas
211
PinS Ia jumatatea veacului al XVII-lea
Chiar in cronica lui Miron Costin se citeaza cîteva cuvinte ale lui în limba: deprins cu norme de guvernare mai strînse, ca acelea din centrala si apuseana, el se îndreapta, într-un rînd, catre boieri si li sa respectati pe domnul vostru". Chiar Montalbani, de care o sa 'a aici, zice ca, într-un moment de mare primejdie, cîndnu stia cum 3 în mijlocul bataliei pierdute, s-a adresat sîrbeste catre un intim )in aceasta cauza, de îndata ce s-a asezat în scaun, a adus negustori .uza pe cari-i trimetea si în misiuni, de exemplu Giorgio de' Gradi, ners pentru rascumpararea unor prizonieri turci, crezînd sa-si faca îna buna la Constantinopol. El a adus de asemenea cudînsul pe asa-uscoci: uscochi, în italiana, sînt un fel de haiduci slavi, din partile driatice mai ales din regiunea Segna în italieneste, nemteste Zengg rbeste Senj, nu departe de Fiume, si cari continuau pe piratii ilirieni larea Adriatica; uscocii erau de obicei aparatorii cauzei crestine, serviciul republicei Venetiei împotriva turcilor. Li se zice si mor-ica maurovlahi, "valahi negri". (Coloarea înseamna o anumita ori-seografica.)
de alta parte, prin laturea italiana a originii sale, prin vecinatatea sau de obîrsie cu posesiunile venetiene, prin ocupatia sa îndelun-diplomat la Constantinopol si în serviciul Franciei, într-o vreme ba diplomatica era cea italiana, Gaspar a avut legaturi foarte strînse i, asa încît, pe lînga negustori raguzani, pe linga uscoci si dalmatini, i italieni. In armata lui se întîlneau, afara de nobilul raguzan Marino , din cea mai buna aristocratie, si cei doi Amati, tatal si fiul dintre ii, Annibale, a fost pîrcalab de Hotin.
1 Gaspar avea foarte probabil sînge românesc, morlacii, din cari se :1, cu coloniile lor pe pamîntul imperial, se deznationalizara foarte Pe la 1570-80, cînd ei jucau un rol militar foarte important, în curmata împotriva martologilor, ca elemente de paza a granitei, se Ineau însa organizatii românesti, supt voevozi si juzi, si în Arhivele 5 am gasit nume cu terminatii românesti, de pilda Frencul, "Cato-entru ca cea mai mare parte din ei nu erau catolici, ci ortodocsi, e acasa copil sarac, Gaspar, care n-avea alt nume decît al satului astere, a avut o bucata de vreme rosturi militare, iar dupa aceea a u ocazia negocierilor diplomatice ale turcilor, în serviciul acestora, itiva ani la Constantinopol, a imitat pe Despot, de care va fi avut inta, facînd sa fie numit duce de Naxos si de Paros, insule care i regim autonom în fruntea lor1.
sindu-se de legaturile lui si de rolul ce a jucat în negocierile diplo-il a izbutit, în sfîrsit, sa fie numit domn al Moldovei, în care cali-i am spus, el a vrut sa continue marea traditie a voevodului mun-aiba Ardealul, în care fierbeau felurite intrigi, si, pe de alta parte, a î rupa, tot în traditia lui Mihai Viteazul, robia turcilor, pentru a )olitica facuta de crestini, care pe vremea lui nu mai putea fi poli-
«himbul unui tribut, guvernau aici crestini de obicei, dar la un anume moment
un evreu portughez, care, dind bani mii multi, a ajuns duce de Naxos, don
irul evreu cu functiuni politice si militare care a fost în împaratia otomana.
Alti calatori din întîia jumatate a secolului al XTII-îea pîna la Yasile Lupu
tica împaratului, caci acesta încheiase pacea cu sultanul, ci numai politic polona.
Zamoyski izbutise sa înlature pe aliatul imperialilor, Mihai, si dadus impresia ca este asa de puternic, încît, daca ar interveni în luptele din acesi regiuni, ar cîstiga în chip statornic biruinta si stapînirea care trebuia sa vi din aceasta biruinta. Marele cancelar facuse, acasa la el, o scoala, o scoa! militara admirabila prin exemplul sau. Cei mai însemnati dintre acei ca mostenisera scoala de strategie pe care el o învatase în Italia, la Padova, a fost Zolkiewski si locotenentul sau Koniecpolski. Stanislas Zolkiewski er prin anii 1619-20, în fruntea fortelor polone în calitate de hatman. Cu el cautat sa între în întelegere Gratiani.
Ca sa se înteleaga isprava lui, trebuie sa se adauge ca razboiul, fara s fi fost declarat, între Poarta si Polonia exista necurmat cam din a doua ji matate a secolului al XVI-lea, din momentul în care regatul polon consin tise sa adopte pe cazaci. Odata o asociatie de luptatori operînd numai j sama lor, ei au trebuit sa se schimbe dupa împrejurari: de la o bucata ( vreme regatul i-a organizat si li-a pus în frunte un hatman, care se recuno tea dependent de Polonia. Cînd polonii voiau sa loveasca în tatari, întrebi intau pe cazaci. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, i-am vazut ame tecîndu-se foarte adeseori în împrejurarile din Moldova, impunîndu-i domi cari erau pe voia lor. Dupa Zamoyski, la începutul veacului al XVII-le cazacii s-au prefacut în cei mai temuti pirati pe Marea Neagra, pradind pîn si satele din apropierea capitalei Imperiului otoman, si sultanul nu o dai a vazut ridicîndu-se flacarile în încunjurimea imediata a resedintei sal Asezîndu-se la cataractele Niprului, ei capatara numele de zaporojeni ("zi porog" - la cataracte).
La un anume moment beglerbegul Rumeliei, comandantul tuturor fo telor europene ale Imperiului otoman, facuse, la 1589, o adevarata campan contra Poloniei ca sa arate ca, oricît ar acoperi amestecul lor, el se stie i Constantinopol si ca Poarta este în stare sa se razbune. Pe urma, pe la 161 s-a organizat si o flota speciala pentru a combate pe cazaci, si Capudan Pas; amiralul Turciei, veni în partile de sus ale Marii Negre si pe gurile Dunar anume pentru a împiedeca pradaciunile cazacilor. Deoarece tatarii fusesei asezati în Bugeac si polonilor nu li convenea deloc prezenta lor acolo, cu at mai putin, cu cît de la o bucata de vreme se alcatuise în partile dunarene ale Dobrogii si Niprului un fel de guvern militar turcesc gata totdeauna s intervie împotriva polonilor, - legînd împreuna Silistra, Babadagul, Bi geacul si Oceacovul -, vechea ura între poloni si turco-tatari se întetii si mai mult.
Domnul a fost deci ascultat fara a sta la gînduri. Evident ca turcii, d îndata ce au aflat de legaturile lui Gaspar Gratiani cu polonii, s-au grab sa puie în miscare pe acel care comanda la hotar, pe pasa Schender (Al< xandru, nume în legatura cu Alexandru cel Mare Ischender). Gaspar s-a ci borît pîna la Ţutora, numai cu trupa lui de elita, compusa din uscoci su] comanda unui italian. El aducea romantismul sau, nu lipsit de vitejie, cr dinta în victoria crestinilor, un idealism fantastic, dar nu si o forta capabi de a lupta contra turcilor si nici macar devotamentul desavîrsit al boierilo
Pîna la jumatatea veacului al XVll-lea
Ierenta patimasa a claselor populare, si nici o cunostinta practica a Bste care domnea. In aceste conditii, cauza lui era pierduta.
fost un moment foarte solemn acela cînd el s-a înfatisat în tabara
cînd s-a unit cu fortele crestine care veneau sa libereze Moldova. A i însa dupa venirea lui Schender, polonii au fost siliti sa se retraga, si un dezastru, cel mai mare poate pe care 1-a suferit armata polona în le basarabene: comandantul însusi, batrîn si obosit, dus în radvan,
capul pe geam ca sa vada situatia luptei, un tatar, cu o agerime ex-nara, i 1-a ras. si multa vreme au pomenit polonii de nenorocirea I din "Gîmpii Ţutorei".
ida cel strain fugise în mijlocul luptei, dar îsi lasase iapa acolo, asa
ireii, vazînd-o, au crezut ca el a murit. Doi boieri, dintre cari unul,
a jucat un rol destul de însemnat în istoria Moldovei si a ispravit
teapa de turci, si celalt, Goe, l-au întovarasit în regiunea de munte, frotus, Gaspar s-a culcat, si, în somn, boierii acestia, pe atît de lasi, ie putin credinciosi fata de domn, l-au omorît. Asa s-amîntuit trage-
ispar Gratiani este cunoscut, dealminteri, si în ce priveste figura lui. fan Tomsa nu-1 puteam cunoaste decît numai în forma, mai greu de ;cut, a unui portret mural pe zidurile bisericii din Solea, datorit unui
de tara: de la Gaspar Gratiani avem un portret artistic, în care-1 reprezintat cu mustata rasucita, cu barba rotunzita cum se purta pe
aceea, avînd în cap gugiumana domnilor si pe trup costumul curent irile noastre si în Ardeal.
it atîtea izvoare despre campania polonilor în Moldova si atîtea stiri în ce priveste interventia lui Gaspar Gratiani si a soldatilor lui: ele a forma un material foarte bogat pentru o lucrare de specialitate1, angem acum la izvoare. Intîi la Polo Minio.
renit în Moldova înainte de toate ca sa îngrijeasca de averea ramasa crul sau Petru schiopul. Familia se stinsese mai toata, afara de ihnea, care era fiul nepotului lui Petru Voda. Bunurile lasate de Petru au în buna parte fara stapîn, si atunci Minio, tinînd pe fata acestuia, sa se ocupe de zestrea nevestei sale.
acelasi timp s-a ivit la Venetia si ideea daca nu s-ar putea lua trupe icipate si din Ardeal. Faima lui Mihai Viteazul facuse sa se stie pre-ii ca aici sînt oameni de isprava, oameni buni de lupta împotriva . si, cum nu se mai purtau razboaie la noi, s-au gîndit venetienii,. la 1617, daca nu s-ar putea înrola astfel de elemente pentru Bosnia, ia si posesiunile italiene ale republicei. Lucrul nu s-a putut face din nprejurarilor turburi din Moldova pe vremea aceasta, si în special :a prezentei pradalnice a cazacilor, cari impuneau domnilor nostri sa iuri de aparare pentru sine în Principate.
poarele acestea sînt tiparite toate în acelasi loc, cu traduce rea franceza în fata: în. supl. II din colectia Hurmuzaki.
Al\l CUiaiUri Utn llllii» juuiataic a, UCUUIUIUI UI Aiu-ica Jliua ia i obuq uujru
Polo Minio a stat mai mult de un an în Moldova si In Ardeal. In vn «nea aceea probabil ca doamna Maria, sotia lui, traia înca, si el a putut s .se initieze printr-însa în rosturile românesti sau, în orice caz, de la boieri -ce fusesera în legatura cu Petru schiopul a capatat stiri în cea mai mar parte disparute odata cu dînsul, dar alte stiri, în special despre Ardeal, s gasesc în raportul lui.
Iata ce spune Minio despre terile românesti, si mai ales despre Mo dova: Sînt mai sarace decît Ardealul, dar, fiind în buza tunului, expusa «ele dintîi la loviturile turcilor, li se cere mai mult din saracia lor de plij gari saraciti si robiti decît se cere Ardealului însusi, care avea industrie si c< tnert de foarte mare importanta. Sînt niste teri "în cîmp deschis", prin u mare nu se pot apara. Turcii, dealminteri, au staruit totdeauna ca la n «a nu se întemeieze cetati si au impus masura, pomenita si mai înainte, pri ordinul dat lui Alexandru Lapusneanu, de a se umplea cu lemne cetatile ■a se distruge. întaririle care se întîlnesc mai tîrziu au fost facute de altii j pamîntul românesc, si înainte de toate de poloni, cari au înnoit vechile noa tre cetati în veacul al XVII-lea.
Cu toate ca Moldova si Muntenia erau socotite mai sarace decît Ardt Iul, cu toate acestea cea dintîi avea un venit pentru vistierie de 350 000 galbeni de aur, pe an, ceea ce pe atunci avea o mare însemnatate. Gasp; Gratiani, la 1619, luase chiar mai mult decît atîta, ca unul care pentru pol tica lui aventuroasa avea nevoie de organizarea mijloacelor militare si finai ciare; de aceea a cerut 400 000 de galbeni de la tara. In ceea ce priveste a mata moldoveneasca, se spune ca ea cuprindea înca în momentul acela 10 0( .de calareti, cari toti erau boieri sau curteni. Curtenii ajunsesera a fi o cat gorie de terani, asezati mai mult în anumite sate si cari, în schimbul um scutiri de bir (plateau birul curtenesc, deosebit de birul muncitorilor de p mînt), erau datori sa vie, cu calul lor, la chemarea domnului. Pîna pe 1683, cînd trupele noastre au mers la Viena, urmînd pe Duca Voda si -serban Cantacuzino, pîna atunci întîlnim înca în izvoarele noastre pom uiti curteni, foarte bucurosi de a plati mai putin si de a îndeplini, în schim rareori, functiuni militare. Aceasta scutire de bir mergea din generatie generatie.
în afara de acesti 10 000 calareti, desigur ca domnul avea voie sa chei pe toti locuitorii terii în arme. Potrivit obiceiului pe care l-am întîlnit la Petru schiopul si la Aron Voda - si era desigur si la stefan Razvan -pe lînga armata aceasta, care se strîngea numai la nevoie, era garda pers nala a domnului, alcatuita întîi din unguri, pe urma, supt Ieremia Movi din polonii lui Ioan Potocki, apoi din dalmatini si uscoci, pe vremea 1 Gaspar Gratiani. Pe la 1650, pe vremea lui Vasile Lupu si Matei Basara vor fi asa-numitii sîrbi, între cari erau si bulgari, unii amestecati cu sîn românesc: seimenii. Iar dupa desfiintarta lor s-au adus la noi pentru a pi pe domn nemti deprinsi în razboiul de treizeci de ani: cutare calator pe car-■vom gasi pe vremea lui Gheorghe stefan, Welling, tot un suedez, cînd înfatisat la curtea Moldovei, a fost întîmpinat, spre marea lui mirare, cu st gatul'de "Wer da?"
Garda lui Gaspar Voda e socotita de Minio la 500 de oameni, infani rie si cavalerie.
q" . Fina la jumAtatea veacului al XVII-Iea
ce priveste datoriile fata de Poarta, vom observa ca si acest domn a
it ca si 'Mihai Voda si Aron Voda, sa se rascoale împotriva turcilor
a situatiei financiare, caci si lui i se cerea sa plateasca si datoriile
silor si, daca pe linga dînsul nu mai erau ieniceri, erau totusi credi-
î'gust'ori'i cari chinuiau zilnic pe datornicul lor, si Gaspar i-a omorît
omorîse si Mihai Viteazul. si tot asa va face mai tîrziu Mihnea, fiul du Mihnea, care, pe la jumatatea veacului al XVII-lea, a imitat pe Viteazul în felul cum s-a rasculat, cum a dat lupta, si pîna si în locul
ales la Calugareni; ba chiar si numele si 1-a schimbat, luînd pe cel
hail.
ibutul pe care Gaspar era dator sa-1 plateasca era de 58 de pungi de cîte 500 lei fiecare ceea ce facea, în banii cari erau atunci, 58 000 ;i Ca sa fie numit domn, el însusi adaugise sase pungi pe lînga birul hi. Cu peschesurile, tributul se ridica la 150 de pungi pentru Moldo-afara de aceasta erau cheltuieli foarte mari cu întretinerea turcilor, neau acum in locul acelor greci din posesiunile venetiene si levantini, r rol l-am vazut în a doua jumatate a veacului al XVI-lea. Acum ne-e facea de turci, si iata ce ni spune Minio: "Vin nesfîrsit de multi turci, ti rod aceasta nenorocita tara".
j,'i turci îsi faceau de rost pe la noi pentru cetatile turcesti de la Du-' pentru cea de la Nistru, pentru Oceacov. Soseau necontenit sa le !, si nici unul nu întelegea sa plece cu mîna goala. Pasa de la Cetatea atarita contra cazacilor, lua el singur în fiecare an uneori si pîna la ) de galbeni supt cuvînt ca-i sînt necesari pentru reparatii, si, cum se strica în fiecare an, el trebuia sa puie la loc ce s-a naruit, intenia platea 250 000 de galbeni, domniei. Dar Moldova avea un îai mare, de 350-400 000 de galbeni, caci pe vremea aceasta ea era jata, avînd si Bucovina si o buna parte din Basarabia. Tributul Mol-am vazut, era de 58 de pungi; al Munteniei de 33. Dar pe lînga în ambele teri veneau turcii cu fel de fel de cereri pe care izvorul le b în italieneste "mangiarie", adeca ce se mînca pe Unga ceea ce, mai u mai putin, se cuvenea.
Muntenia, scrie Minio, "nu sînt atîtea primejdii ca în Moldova, si »fe si poporul traiesc mult mai linistiti, dar Moldova e mai bogata: rii si boierii cîstiga mult mai mult". Am vazut ca relatiile de comert nii duceau la Danzig si de acolo pîna în Anglia Muntenia numarul ostasilor era numai de 8 000: scazuse, prin ur-entru a se ridica din nou pe vremea lui Leon Voda. si i se parea lui a soldatii acestia ai domnilor munteni erau de o valoare mai mica i din Moldova: "dar nu sînt atît de valorosi, si aici populatia este 'dincioasa si mai stabila"1.
ce priveste pe Giambattista Montalbano, într-o lucrare italiana ga-premi mai noua2, el e un izvor de cea mai mare importanta pentru uptelor lui Gratiani. Nu cade prin urmare în rîndul calatorilor, si
irmuzaki, IV, p. 596 si urm.
prelucrata de mine în Analele Academiei Române, XXI, p. 40 si urm.
Alti calatori din întîia
jumatate a secolului al XYII-lea pîna la Vasile Lupu
ceea ce spune despre conditiile generale ale Moldovei nu cuprinde dec vreo doua pagini. si adaug ca este de facut o deosebire între aceasta opei si opusculul lui latin despre împrejurarile din Turcia (Rerum Turcarum coi mentarius), în care despre noi este cel mult o pagina. Montalbano a fo, secretarul lui Gaspar Gratiani si a însemnat calitatea aceasta ca sadea m, mult pond informatiilor sale.
In cartea italiana, se arata si personalitatea lui Gaspar Gratiani si aji tatorii de origine straina de cari a fost încunjurat, ca si conditiile în care sj facut rascoala lui si felul cum ea s-a desfasurat pîna la înfrîngerea totala fuga în acel adapost de munte care trebuia sa-i fie fatal.
|
