ALTI CALATORI DIN INTIIA JUMATATE A SECOLULUI AL XYII-LEA PINA LA VASILE LUPU

ALŢI CĂLĂTORI DIN ĪNTĪIA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XYII-LEA PĪNĂ LA VASILE LUPU

Cīteva cuvinte despre o noua solie polona care a trecut prin Moldova, din acelea care au facut foarte mult zgomot prin luxul extraordinar pe l-au desfasurat, īnspaimīntīnd pe turci si prin potcoavele de argint p cailor si prinse foarte neglijent - asa īncīt ele cadeau, ca sa-si faca pag parerea ca īn Polonia este atīta argint de se pune si la picioarele cailor, lia aceasta vestita a fost descrisa si īntr-o carte particulara de cineva o īntovarasea pe ambasador, ducele de Zbaraz, care a alcatuit si un proiect cruciata cu cītava vreme īnainte. Pe linga ambasador s-a adaus si un scrii īnsarcinat anume sa povesteasca ispravile ambasadei, Kuszewicz. Cartic a aparut īn latineste la 1622, calatoria fiind facuta cu putina vreme īnair

Acum, cīnd polonii au venit īn Moldova, ei au gasit-o īntr-un l ment de relativa liniste. Se ispravisera luptele īntre Movilesti si adversa lor, acel stefan Tomsa care luptase īn Pirinei, batrīnul soldat cu va experienta īn ce priveste luptele din Occident: neamul lui Ieremia ca al lui Simion fusese īnlaturat, cel dintīi cu Constantin, care a domnit cīti vreme īn Moldova, cu Alexandru, cu Bogdan, cari, dusi la ConstantinoJ s-au turcit, iar celalt dīnd pe Gavril care a stapīnit īn Ţara Romāneasca a fugit īn Ardeal, unde s-a īnsurat, pe Moise, care a domnit īn Moldo1 putin īnainte de Vasile Lupu, adapostindu-se īn Polonia, unde avea ru relatii, mosii si tot ce trebuia pentru a-si īncheia batrīnetele acolo, si Petru sau Petrascu, care, trecīnd si el īn Polonia, ajunse vestitul Petru B vila, mitropolit de Chiev - din tot neamul Movilestilor ramīind īn pamīn romānesc numai copilasul īngropat la Dobrovat, īn bisericuta cea mica, si un mormīnt frumos. Se dusese si Tom# 525f57f 1;a cu cortegiul lui cel strasnic īn ha rosii, cu halebardierii dupa dīnsul pe strazile Iasilor, mai teribil īn alaiuri cīt īn lupte, care, īncun jurat de ura cumplita a boierilor, a fost chemat turci la Constantinopol, de unde n-a mai iesit niciodata.

īn Moldova si īn Muntenia rolul cel mare īl joaca acum acel straluci domn al carui mormīnt se poate vedea īn Bucuresti, la biserica Radu Vo acoperit cu o piatra de marmura purtīnd o inscriptie romāneasca - cel i vechi epitaf domnesc, dupa al lui Mihai Viteazul, scris īn romāneste, nu

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

te Domnul acesta este Radu Mihnea, mort ca stapīnitor al Moldovei x si adus apoi la Bucuresti īn manastirea facuta mai mare si mai fru-e 'dīnsul.

fiul lui Mihnea Turcitul. Cīnd tatal sau s-a facut turc, fireste ca mama, \ crestina, a trebuit sa-1 paraseasca, Mihnea Mehemed lulndu-si īn nai multe femei, cu care a avut si copii, dar cari n-aveau drept asupra Din legatura cu doamna Visa, s-a nascut Radu de care vorbim acum. a avut totdeauna o iubire deosebita pentru dīnsul, dar, neputīndu-1 sa sine, 1-a lasat pe sama mamei, trimetīnd, fara īndoiala, tot nece-itru cresterea lui: īntr-un rīnd īi fagaduieste si un cal frumos ca sa se i la razboi. Pe urma Radu a fost dat la īnvatatura la Venetia, si pīna nazi, cīnd a fost darīmata biserica San Maffio din Murano, a Marioa-re am mai vorbit, se vedea pe altarul ei o inscriptie in marmura, daruita i Mihnea. Caci omul era foarte familiar acolo, unde avea rude, cum a na fiica lui Petru schiopul, maritata īntii cu Zotu Ţigara Spatarul, din Ianina, care a fost īngropat īn biserica grecilor din Venetia, iar aa Polo Minio, dintr-o familie destul de cunoscuta de patricieni, daca r dintre cei mai mari1.

nica spune ca Radu a īnvatat si la manastirea Ivirului, din Muntele unde erau o multime de danii ale domnilor nostri; īn manastirea Zo-, de pilda, care, īnainte de a apartinea strainilor de azi, fusese a dom-ioldovei2.

atind la Muntele Athos carte greceasca si la Venetia carte latineasca neasca, Radu Mihnea a cunoscut o lume mult superioara celei de la inci cīnd, dupa ce s-a trudit sa fie domn pe vremea lui Mihai Viteazul , īnvins, dupa ce a luptat o bucata de vreme contra lui Radu serban :butit, el a ajuns sa se instaleze ca domn la Bucuresti, cīnd a trecut, 5, īn Moldova, patrunsa de o civilizatie aristocratica superioara, cum polona, el a desfasurat un fel de a stapīni asamanator cu acela al lui lercel, cu mai multa cumpatare, deci si cu rezultate mai bune decīt i īnecat īn Bosfor, caci a murit, īncunjurat de boieri moldoveni si mun-n am spus, la Hīrlau, unde-i erau curtile domnesti, astazi acoperite int. Radu Mihnea e laudat si de cronicarul Miron Costin pentru īnte­sa lui. Turcii l-au īntrebuintat adeseori ca princiar ambasador īn le-lor cu crestinii. E slavit apoi domnul pentru deosebita rīnduiala si ī bun gust de care s-a īncunjurat totdeauna. In Miron Costin se pome-)vatiile īn īmbracamintea acelora cari-1 serveau si-1 pazeau: uniforme toare introduse de dinsul, care s-au pastrat si mai tīrziu, caci, daca ipina aceeasi stralucire supt Gaspar Gratiani, nu trebuie sa se creada sta venea de la dīnsul, ci aventurierul gasise o mare traditie monar-) care dupa obiceiul Apusului si supt influenta spiritului Renasterii,

iul ei, numit stefan, a dus sīngele moldovenesc īntr-o familie patriciana a Vene-

eagul lui stefan cel Mare adus la Bucuresti de francezi - mai este acolo unul frumos, - cu Sfīntul Gheorghe asezat īn jet si cu īnsemnare greceasca de jur īm-ine de la Zograf. V. memoriul mieu Muntele Athos, īn Analele Academiei Romāne, si studiul lui I. Bogdan, īn aceleasi Anale, XXIV.

Alti calatori din īntīia jumatate a secolului al XVII-lea pīna la Vasile Lupu

o introdusese Radu Mihnea. Chiar daca Vasile Lupu are o faima de īmpan - si grecii īl cīntau astfel īn poemele lor, asteptīndu-1 sa īntre īn Constant nopol la un moment dat, spre a īnnoi vechea īmparatie crestina ortodoxa -aceasta nu se datoreste traditiei de familie a lui Vasile, care era de neam ba canic, probabil aromānesc, din oameni parveniti, stramutati de ieri alalti ieri īn Moldova, ci se datoreste influentei lui Radu Voda, ocrotitor al Agi Nicolae, tatal lui Vasile.

Daca s-a zis de Constantin Brāncoveanu ca a fost un fel de Ludovic XlV-lea, apoi si Radu Mihnea a dat īn Moldova un capitol de istorie care, su{ raportul stralucirii curtii, era vrednic sa preceada domnia munteana, asa d mareata a Brāncoveanului.

Calatorul polon spune ca a trecut pe la Hotin, care, cum am vazut, fusea amanetat polonilor. A mai fost amanetat si pe vremea lui Despot, care capii tase īn felul acesta bani si sprijin militar; a fost din nou amanetat pe vreme Movilestilor, dar, cīnd a trecut Kuszewicz, stapīnirea polona, dupa pacea c turcii, īn urma expeditiei personale, la Nistru, a sultanului Osman, nu im exista la Hotin. Drumul se facea atunci tot īn diagonala, prin Basarabia d nord drept la stefanesti.

Ambasadorul a intrat la Iasi, si aici 1-a primit stefan Tomsa, care er īnca īn scaun. īn Muntenia īnsa a fost primit de Radu si de fiul lui: Radu īnsua era bolnav de ochi, din care cauza a trebuit sa paraseasca la un moment da tara pentru a se īngriji. Fiului, ca unul care a fost asezat ca domn de foart' tīnar, i s-a zis Copilul, Coconul. Drumetul a fost deci primit si de acest Ale xandru Coconul pe care-1 va supraveghea, īn momentul cīnd se va īntīmpla c tatal sa lipseasca, mama lui, doamna Arghira. I-au iesit īnainte curtenii, s īn fruntea lor acela care, pe vremea aceea, juca un rol foarte important p līnga Radu Mihnea si familia lui, acea personalitate greceasca despre care . fost vorba si mai īnainte, cel dintīi diplomat al Moldovei pe atunci, Constan tin Batiste Vevelli. Cu dinsul era si polonul Kulkowski, plecat pe urma 1. Constantinopol.

Venim astfel la calatorul loren Charles de Joppecourt.

īn luptele care se purtau īmpotriva Movilestilor sau pe care Movilesti le purtau, dupa caderea lor, pentru a capata din nou puterea, au intervenii si straini. si nu era extraordinar cīnd stefan venea din luptele Apusului, dupE epoca lui Despot īn care tot felul de apuseni, si francezi chiar, ca un Roussel erau līnga dīnsul, dupa epoca lui Mihai Viteazul, cīnd cavaleri toscani lucrai, pentru a smulge Giurgiul din stapīnirea turceasca. Prin urmare se īntīmplf sa avem pentru unele din aceste lupte, īn 1615-6, povestirea unui cavalei al "Ordinului Sepulcrului Ierusalimului", Alexandru, de origine din Elvetia cel dintīi elvetian cunoscut a fi venit īn partile noastre. Asa fiind, nu e mirare ca un gentilom lotaringian, cum a fost Joppecourt, sa fi luat parte la tulbu­rarile moldovenesti, īntr-o vreme cīnd, dealtfel, multi ca dīnsul se ofereau a sustinea un partid sau altul. Caci au fost, pe līnga Joppecourt, francezi car;

Pīna la jumatatea veacului al XYEHea

parte activa la aceste lupte, ca Montespin, care conducea cavaleri de

-a1

ceea ce priveste redactarea memoriilor sale, Joppecourt se gaseste īn categorie ca si predecesorul sau din veacul al XV-lea, Wavrin. Sīnt i dictate, dupa un obicei curent, mai mult: amintiri prelucrate, redac-altul. Cīnd s-a īntors acasa, luptaterul a gasit pe un oarecare Baret, luat asupra-si aceasta sarcina2.

tmecourt īncepe povestirea luptelor petrecute īn Moldova din anul 1606, i fost chiar atunci acolo. Luptele acestea sīnt descrise īn amanunte, care īncurcatura cronologica, cum e natural, confundīnd de multe ori ou cu cel vechi; pe līnga aceasta, cīnd cineva n-a luat note zi cu zi, ca unele lucruri sa se cam īncurce - ba e chiar de mirare cit de putin rca autorul. Aceasta se datoreste faptului, pe care l-am relevat si alta a noi am pierdut admirabila memorie pe care o aveau oamenii de odi-ne lasam prea mult īn sama scrisului si, apoi, ne ocupam prea mult de dtii ca sa tinem mai bine minte ceea ce am facut noi. vestirea lui Joppecourt este astfel de cel mai mare interes: nu se poate storia Movilestilor fara acest izvor3.

iret s-a crezut īnsa dator,sa adauge de la dīnsul o suma de lucruri pen-cerea publicului: astfel partea a doua, care formeaza jumatatea cartii, ie un fel de nuvela romantica īn care se vede cum fata lui Ieremia Mo-a doamnei Elisaveta, casatorita cu printul Korecki, a fost prinsa si in-a Cetatea Alba, ce scrisori a schimbat cu printul, cum a cautat sa fuga idevarat roman de aventuri. Evident ca scrisorile acestea sīnt alcatuite et, caci el n-a avut nici un fel de corespondenta īn mīinile lui. Totul īn cela "mievre", lesinat, obisnuit in vremea aceasta la francezi. ! noi, desigur nu ne intereseaza nici partea de istorie militara cuprinsa torie, ci partea descriptiva, scurta, prea scurta.

ippecourt spune ca Moldova este īmpartita īn doua: Ţara-de-sus si e-jos. Īmpartirea era mai veche, dar iese la lumina pe aceasta vreme, ara veniturile Moldovei, supt fiii lui Alexandru cel Bun, fusesera īmpar-re Ilie, care avea veniturile partii de sus, si īntre fratele sau stefan, care eniturile regiunilor de la Dunare si mare, de la Bīrlad īn jos, pīna la si Cetatea Alba. De la 1600 īnainte rostul acestei dedublari a Moldovei mai precis, si din aceasta descentralizare profita foarte mult Ţara-de-

n Franta īnsasi, luptele religioase din a doua jumatate a veacului al XVI-lea au jinite si de straini: spanioli pentru sustinerea cauzei catolicismului, germani pentru ea cauzei protestantismului, asa-numitii Reiter, de la cari a ramas īn limba i cuvīntul "reītre". Dupa exemplul acestor straini veniti sa sustina un partid ii, dupa cum faceau parte dintr-o confesiune sau alta, si francezii s-au deprins sa i cuprinsul regatului ca sa ia parte si la expeditii foarte departate, cutreierīnd i pamīnt ca si cruciatii cari au luptat la Nicopol odinioara. Cīnd a venit Henric al si Richelieu, cu guvernarea lor stricta, cu interzicerea oricaror turburari n pro-cu oprirea oricarui duel, atītia dinfacei care-si simteau fierbīnd sīngele īn vine rasit patria. Pentru Alexandru, v. lorga., Acte si fragmente, I. p. 52-5. -Mcrarea a iesit, īntr-o brosura foarte rara, la Paris, īn 1620 si a fost reprodusa īn ie, cu traducere, īn Tezaurul de monumente istorice al lui Papiu Ilarian. n Istoria armatei romāne, voi. II, se da analiza, aproape pagina cu pagina, a poves-Joppecourt.

Alti calatori din muia jumatate a secolului al AYU-lea pīna la Vasile Lupu

jos. Din a doua jumatate a veacului acestuia, neamurile care hotarasc m« mult sīnt josenii, de unde a venit ca familia Racovita, din partile aceste? a ajuns sa deie pe Mihai Voda si pe urma pe fiii lui ca domni ai Moldovei s apoi, si ai terii celeilalte. Joppecourt constata ca vornici erau doi: cel de Ţan de-jos judeca la Birlad. Despre Iasi, care, pe vremea aceasta, dupa pradare Sucevei, ajunsese capitala unica si definitiva a Moldovei, el spune ca era far ziduri, chiar fara īmprejmuirea, cu totul neīndestulatoare pentru mijloace] unei lupte mai serioase, pe care am vazut-o la Tīrgoviste.

In ce priveste productia Moldovei, iata cum se exprima Joppecourt "cīmpiile Moldovei sīnt foarte īmbielsugate, udate de izvoare frumoase si d rīuri care le fac foarte roditoare īn grīu, orz, ovaz, mei si fīn, asa īncīt locuitori orasului hranesc o mare cantitate de vite de tot felul si chiar bivoli, cari sei vesc īn locul boilor si cailor la cultura pamīntului", si adauge el: de aceea figi reaza īn marca Moldovei un cap de bivol ( īn loc de bour). "Se vad īn aceast tara si o multime de povīrnisuri foarte placute si asa de bogate īn vin, īncī nu numai ca Moldova are īndeajuns, dar se exporta īn Podolia si īn alt teri vecine." Ba īnca spune ca līnga Vaslui se face un vin asa de bogat īn alcoo īncīt n-ai decīt sa apropii o flacara si se aprinde.

As releva ca Joppecourt nu enumera printre cereale porumbul. Poruir bul se numeste īn italiana gran turco, prin urmare a fost adus din Peninsul Balcanica, de la turci īn Italia. Parerea generala si īndreptatita, este ca a fos adus din America, precum a fost adus de acolo si tutunul, care ajunge sa fi īndragit tocmai la sfīrsitul veacului al XVI-lea. īn ce priveste īntrebuintare porumbului īn terile romānesti, ea e fara īndoiala mai tīrzie decīt jumatate veacului al XVII-lea. Pe la 1650 nu se cultiva porumbul la noi. Se vorbest de serban Gantacuzino ca de īntroducatorul porumbului. N-am putea precizj data eīnd cultura aceasta patrunde īn Principate, dar ca e noua, o arata \ numele, dat prin comparare cu lucruri cunoscute aici. In Muntenia s-a parut c samana cu porumbelul si i s-a zis porumb; īn Moldova i s-a zis papusoi, de 1 papusa; īn Ardeal e cucuruz poate si fiindca bobul samana cu insecta numit "buburuz". Un lucru este sigur ca, oricīt ar fi patruns si mai īnainte porumbu amestecīndu-se cu alte samanaturi, el n-a capatat o cultura mai īntinsa dec īn momentul cīnd turcii au cerut mai statornic de la noi tot grīul care trebui pentru alimentarea Constantinopolului. Turcii n-au mīncat īnsa niciodat mamaliga, si, atunci, natural, am sfīrsit prin a cultiva mai mult ceea ce nu | placea lor. Cum, dealminteri, am facut si cu cresterea oilor: pentru ca turc! cereau numai carnea de oaie, noi am īngrijit mai mult de cresterea vitelor alti ori a porcilor, a caror carne nu se manīnca de turci si care, deci, nu se lua 1 Constantinopol cu preturi scazute. In lipsa porumbului, pentru mīncarea obii nuita a omului sarac se īntrebuinta alta mamaliga decīt cea pe care o cunoa: tem noi astazi: mamaliga de mei; chiar cuvīntul mamaliga vine de la me malai. Cīnd Mihai Viteazul s-a asezat īn Ardeal, sasii, cari n-au mīncat nici< data mamaliga, au poreclit pe Mihai Voda: Malai Voda, din cauza malaiul) «are se cerea necontenit de trupele lui.

īncheind paranteza, se mai pomenesc īn Joppecourt si coloniile de str. ini care erau la noi. Se spune astfel ca pe līnga franciscani era un episcop cat<

Pina la jumatatea veacului al XVU-lea

Cotnari- Mentiunea nu se īntīlneste nicairi aiurea. Am relevat-o pentru e particular de interesanta.

ra venim la calatoria, mult mai interesanta, desi mai putin īntinsa,

mai mult calatorie, decīt descriere de razboi, a lui Paul Strassburg.

> vremea lui. prin anii 1630, razboiul de treizeci de ani era īn toi. Purtat

rīnduirea situatiei interioare a Germaniei, el a trebuit, ca si cel desf a-

iunt ochii nostri! sa cuprinda si regiuni mai īndepartate; dupa o astep-

a īndelungata, si terile noastre au trebuit sa fie amestecate īn lupta.

[ui lui Bethlen Gābor si lui Rākoczy I-iu, doi printi de o foarte mare

,anta, amīndoi cu situatii regale, ambitionīnd sa se īntinda pīna la Ca-

si la stapīnirea unei parti din marea Ungarie sfīsiata, a luptat, dupa

quI francezilor si al suedezilor, īn lagarul calvin, deoarece clasa domi-

a ungurilor din Ardeal era calvina, - pentru scopuri nationale, dar

.eagul calvinismului. Pe atunci īnsa, de pe urma prezentei de cīteva luni

lihai Viteazul īn Ardeal, de pe urma cunostintii reciproce care se capa-

.in aceasta, de pe urma frecventarii mult mai dese a unei provincii de

ocuitorii celeilalte, ca si de pe urma intereselor solidare create prin cuce-

e la 1599, Ardealul ramasese foarte strīns legat de terile noastre. īnainte

nu se mai īntīlneau de mult tratate īncheiate īntre o parte macar
eleni si īntre terile noastre, pe cīnd pe vremea lui Radu Mihnea gasim
atele pe care le īncheie printii Ardealului cu domnii nostri si tratate se-
, ca ale brasovenilor, cu domnia munteana. Gaspar Gratiani, amintin-
le Mihai Viteazul, a carui memorie era foarte vie, urmarind pe oricine
utina ambitie si simtea īntr-īnsul putina vitejie, a visat si el de Ardeal,

ca i se va putea impune. Dealminteri, cīnd Simion Movila merge īn
. cu trupe auxiliare, se īntelege ca nu i-ar fi displacut nici lui sa ramīie,
I si alti domni, cīnd Radu Mihnea īnsusi, cīnd stefan Tomsa īsi faceau
ia īn aceste parti ardelene si luau loc la slujba īn strana bisericii din
1 Brasovului, era o propaganda indirecta pentru unitatea nationala
easca. In orice caz, domnii acestia de dupa Mihai Viteazul au intrat
eal altfel decīt cei dinaintea lui Mihai, un Alexandru Lapusneanu, un
cu cel Bun, a carui pecete a si fost gasita acolo īn pamīnt, ei cari veneau
īeni ai sultanului, pe cīnd, dupa Mihai Viteazul, domnii nostri cari pa-
dincolo de munti o fac, oricare li-ar fi fost vrīsta si priceperea razboi-
raloarea personala, putintel si ca reprezintanti ai poporului romānesc.
jn Neagoe, un Petru Cercel, din cei vechi, au ajutat sa se ridice si au
5a se īmpodobeasca biserica Sfīntului Nicolae din schei, domnii cestia-
i necontenite relatii culturale, economice si politice cu Ardealul, si gra-
nseamna mult mai putin ca īnainte.

Drin urmare, īn vremea aceasta Moldova si Ţara Romāneasca faceau politica Ardealului, si Ardealul simtea nevoia de a se sprijini pe poli-toldovei si a Terii Romānesti.

3-a īntīmplat chiar īntre concurentii pentru mostenirea lui Mihai lu->articular de interesante. S-a īntīmplat ca un ardelean a vrut sa īnno-ceea ce īncercase la 1595 Sigismund Bāthory, caruia i se zicea Craiu si ī intitula print al Ardealului, al Terii Romānesti si al Moldovei, socotind

pe Mihai si pe domnul moldovean ca pe niste capitani ai lui, cari n-ave; voie sa judece pe boieri ca sa li taie capul.

O ruda a lui Sigismund, Gabriel, care vroia sa fie si rege īn Polonia, tīnar extraordinar de ambitios si de pompos, care, apoi, īn cutare lupta de 1611, cīnd a fost batut de Radu serban līnga Brasov, se īnfatisa cu aripi vultur la coif, ca un erou de legenda, s-a gīndit sa cucereasca Principat si si-a prefacut gīndul īn fapta: a surprins pe Radu serban cīnd nu se astep' asupra Craciunului, a īmpuscat cīni pe la Arges si īn alte parti, a despoi bisericile de acoperemīntul lor de plumb si apoi s-a asezat la Tīrgoviste, unde a scris sultanului ca domnii nostri sīnt ticalosi si mincinosi, pe cīnc este cel mai credincios si mai īn stare a servi "īmparatului", si deci cere s se trimeata tuiurile, cozile de cai care īnsemnau īnfeudarea lui, noul Ga Voda. Turcii n-au consimtit īnsa, si au trimis pe Radu Mihnea.

Astfel si din partea Ardealului s-a īncercat stabilirea unei unitati cice. Dacia īntrase īn constiinta politica a timpului, dupa ce umblase p cartile de istorie si arheologie si se prefacuse īn fapta de Mihai Viteazul. Ghe ghe Rākoczy I-iu apoi a tinut si el sa aiba Moldova si Muntenia totdeau prietene: ambasadorii treceau necontenit de la o provincie la alta. Ţe noastre au dat si un fel de tribut Ardealului pentru a fi ocrotite, dar īn for foarte delicate: se chema ca e īn legatura cu pasunarea aici a oilor mocanef o parte din ce se lua de la mocani se dadea printului Ardealului, stapīnul 1

Tocmai īn vremea cīnd vine Strassburg la Bucuresti, printul Ardea lui cauta sa īnlocuiasca pe Leon Voda, fiul lui Tomsa de pe vremuri, ant prenor de furnituri de stridii pentru Constantinopol, cu acel Matei din Br coveni, care, dupa ce a trecut prin primejdia de a i se taia nasul de catre versar, a ajuns aproape de batrīnete a fi Matei Voda Basarab.

Paul Strassburg vine īn Ardeal ca sa negocieze īn vederea razboiu de treizeci de ani pentru Suedia. De aici a trecut la noi, si iata ce a vazut Ţara Romāneasca.

De la Brasov pleaca spre Tīrgoviste, care nu mai era capitala terii, d Matei se va īntoarce aici, unde va ridica, el si boierii lui, biserici noua, si tinea mult la acest oras, care va deveni iarasi ce fusese īn īntīia jumatat veacului al XVI-lea. Caci Matei Voda nu voia sa fie numai omul turcilor, c avea toate legaturile lui cu Ardealul.

īndata ce īntra calatorul īn tara, domnul īi trimete un mehmend care sa-1 īntovaraseasca pe drum. Voevodul i se pare a fi un "grec". L< Voda nu era īnsa grec, desi sotia lui stefan Tomsa a putut fi greaca; dai crescuse la Constantinopol si vorbea greceste. Doamna lui era levantina, "V toria, aceea care a dat manastirii Viforīta de līnga Tīrgoviste o foarte frumo icoana a Sf. Gheorghe, īmbracata cu argint.

Mehmendarul trebuia sa-1 duca pe suedez la Bucuresti, care, spi calatorul, este acum locuinta, salasul domnilor. Ajungīnd līnga oras, v< anunta ca vrea sa-1 primeasca īnsusi, de atīta respect se bucura ambasa rul, si anume era sa iasa īntru īntīmpinarea lui cu ostasii si cu steagul. iStrf burg refuza aceasta onoare si īntra singur īn oras care i s-a parut - si e īntīia constatare de acest fel despre Bucuresti - "foarte mare si īntins"

ica se evitase primirea, care era prea grea pentru modestia solului, ea domnului, i-au iesit īnainte o suta de boieri, cari, īndata ce-1 vad, ira de pe cai si-i īnfatiseaza omagiul lui Leon Voda. Apoi e dus la

lui. Seara, vornicul, prefectul curtii, maresalul palatului, am zice, La pentru a doua zi la prīnz. grge īntovarasit de doua sute de dalmatini, cari i s-au parut mai

decīt garda din Ardeal. Erau probabil cei adusi, din Raguza si de de Gaspar Gratiani.

ai departe se spune ca "toate strazile si pietile erau pline de marfuri pe care italieni, greci, romāni, turci si armeni le scosesera spre vīn-au atītia oameni, de ai fi crezut ca toata romānimea s-a īngramadit Dupa aceea alaiul īntra īn curte. Domnul īntīmpina pe oaspete cu J la usa odaii de primire a jalbilor, a divanului unde judeca. Este oare->sebire de la batrīnul Petru schiopul, care statea supt un copac din >alatului unde distribuia dreptatea, si domnul de acum, care avea o ime pentru audiente.

trīnd solul īn acea sala, toata lumea, īn semn de cinste, ca la Con-pol, si ca pe vremea Bizantului, pune mīnile la piept si pleaca frun-jur īmprejurul paretilor erau divanuri, dupa moda turceasca,-iar sca­nai doua: unul pentru domn si altul pentru musafirul sau. Līnga i nu cumva sa se iveasca o banuiala cu privire la cele rostite, stateau irei de frunte, cari se introdusesera la noi pentru judecarea pricinilor juitorii indigeni si turcime, - īntīia forma supt care demnitarii ci-;i au patruns la noi. La dreapta domnului boierii, īmbracati īn bla-

zibelina.

rassburg tine un discurs īn limba latina; predicatorul curtii, un grec, ste. Se spune ca era om foarte īnvatat, care statuse sapte ani la Wit-ul lui Luther, stiind turceste, greceste, latineste, nemteste. Erau e lui Radu Mihnea, cel dintīi care a dorit sa fie īncunjurat de cartu-iti din Apus. Domnul fagaduieste ambasadorului sa-1 conduca oame-)īna la Dunare.

>oi se asaza la masa. Cīnta instrumente muzicale, care sīnt trīmbite, oate īntīmpla sa fi fost si fluierele pomenite la intrarea lui Mihai Vi-t Alba Iulia. Se īncepe prīnzul. Strainul e asezat la dreapta domnului, aīnca īntr-un blid de argint; ceilalti, banul, vornicul, manīncaīn blide iar boierii mai mici īn blide de lemn, fiecare dupa rangul lui. Mīn-3 aduc rapede una dupa alta si se asaza la masa gramada. si obiceiul Rasarit, obicei pastrat pīna foarte tīrziu, sa se īnceapa cu budinca si ■mine cu friptura. In toate mīncarile se punea miere dupa obiceiul tur-din aceasta cauza mierea noastra era foarte ceruta la Constantinopol. i erau alese si foarte generoase, atīt de generoase īncīt nu o data bau-cufundau, cu voda cu tot, supt masa, si lucrul nu era deloc afara neta.

nt si toasturi. Cel dintīi e ridicat de domn pentru regele Suediei. In -ui cīnd voda ridica paharul, bubuie tunurile de se clatina toata casa, 3a si paretii cladirii. Pe urma boierii īnchina pentru domn, stīnd īn

II

Alti calatori din īntīia jumatate a secolului al XVH-lea pīna la Vasile Lupu

Dupa aceea, fiindca solul trebuia sa plece, domnul īl conduce īmpi una cu toata curtea. Erau 1000 de calareti, 600 de pedestri, escorta care īm tia pe Leon de cīte ori tinea sa faca alai mare. īnainte trece steagul rosu c de sultan si tuiurile. Pentru ca muzica sa sune mai placut, muzicantii er ascunsi īn crīng, de unde se auzeau trīmbitele si tobele. De amīndoua part domnului erau boieri, calari pe cai albi. linga vodacīntau lautarii cīnte de tara, precum s-au cīntat - am spus-o - tot de lautari, si cīnd a īnt] Mihai Viteazul īn Alba Iulia.

Calarind īmpreuna, Strassburg īntreaba pe domn cīti ostasi mai poi strīnge īn tara lui. Iar domnul raspunde: 10 000 de calari si 2 000 de pedea "si suspinīnd a adaus ca pe vremea lui Mihai Viteazul erau 50 000 de oaia supt arme". Atlt de mult se pastra amintirea eroului! Dupa aceea suede: se informeaza īn ce priveste bogatiile terii, si i se spune ca se ia dijma de peste, sare, ceara, miere, cirezi de vite albe, turme. Venitul este de 300 ( de galbeni, afara de bir, care se obisnuia ase da īn bani gata. Cu toate pra< ciunile, asa de bogata era Ţara Romāneasca! si i se arata ca ar fi si mai 1 gata daca de frica turcilor nu s-ar neglija cautarea minelor de aur si argi

Domnul se plinge apoi de perversitatea supusilor sai, de sufletul gata de rascoala. El povesteste cum au fost īnfrīnti boierii lui Matei si ari chiar, trecīnd pe la Slobozia, afara de raza orasului, mormintele si cru< ridicata pe locul unde se daduse lupta. Rākoczy n-a vrut sa-i dea pe fug si el, Leon, ar fi dorit mult sa taie nara dreapta a lui Matei, pentru a-1 scoa prin aceasta slutire, din concurenta.

Se ofera, īn sfīrsit, si o petrecere militara, dupa moda Rasaritul] Domnul īnsusi alearga īn frunte si da exemplul, tintind cu pusca, altii ti cu sagetile, si la urma Leon īmparte galbeni celor cari se distinsesera n mult. Un nobil din suita lui Strassburg capata, īn loc de decoratii, zece c de matasa, adusa din Bucuresti.

Apoi carale domnesti duc pe sol la Dunare, care se trece la Giurg cetate slab īntarita de turci. .

Pe cīnd Strassburg dadea īnfatisarea Terii Romānesti prin anul 16 ceva se poate spicui din doua izvoare accidentale privitoare la Moldova I acest timp.

Ele sīnt amīndoua din vremea lui Gaspar voda. Am putea face un pitol deosebit pentru acest Gratiani, care, cum am observat, merita sa pus alaturi de Petru Cercel si de Despot. Iata trei personalitati care vin i lumea apuseana si nici n-au timpul sa se deprinda cu obiceiurile de ti sau, ca īn cazul lui Petru Cercel, sa se īntoarca la obiceiurile terii, si c ispravesc cu totii prin catastrofa omului neadaptabil la mediu.

Ar fi īnca un capitol de anormalitate, un intermezzo bizar si rar
istoria romānilor din aceasta stapīnire de doi ani de zile a lui Gaspar v<
īn Moldova.      1

A fost o vreme cīnd se credea ca el era german din Graz. Gratiani vine īnsa din Graz, ci dintr-o localitate Gradacac, care se īntīlneste pīna tazi īn Croatia, īn partile vecine cu Peninsula Balcanica. Astfel el trece p tru cei mai multi din contemporanii sai ca un croat. Vorbea limba sīrbeas

211

PinS Ia jumatatea veacului al XVII-lea

Chiar in cronica lui Miron Costin se citeaza cīteva cuvinte ale lui īn limba: deprins cu norme de guvernare mai strīnse, ca acelea din centrala si apuseana, el se īndreapta, īntr-un rīnd, catre boieri si li sa respectati pe domnul vostru". Chiar Montalbani, de care o sa 'a aici, zice ca, īntr-un moment de mare primejdie, cīndnu stia cum 3 īn mijlocul bataliei pierdute, s-a adresat sīrbeste catre un intim )in aceasta cauza, de īndata ce s-a asezat īn scaun, a adus negustori .uza pe cari-i trimetea si īn misiuni, de exemplu Giorgio de' Gradi, ners pentru rascumpararea unor prizonieri turci, crezīnd sa-si faca īna buna la Constantinopol. El a adus de asemenea cudīnsul pe asa-uscoci: uscochi, īn italiana, sīnt un fel de haiduci slavi, din partile driatice mai ales din regiunea Segna īn italieneste, nemteste Zengg rbeste Senj, nu departe de Fiume, si cari continuau pe piratii ilirieni larea Adriatica; uscocii erau de obicei aparatorii cauzei crestine, serviciul republicei Venetiei īmpotriva turcilor. Li se zice si mor-ica maurovlahi, "valahi negri". (Coloarea īnseamna o anumita ori-seografica.)

de alta parte, prin laturea italiana a originii sale, prin vecinatatea sau de obīrsie cu posesiunile venetiene, prin ocupatia sa īndelun-diplomat la Constantinopol si īn serviciul Franciei, īntr-o vreme ba diplomatica era cea italiana, Gaspar a avut legaturi foarte strīnse i, asa īncīt, pe līnga negustori raguzani, pe linga uscoci si dalmatini, i italieni. In armata lui se īntīlneau, afara de nobilul raguzan Marino , din cea mai buna aristocratie, si cei doi Amati, tatal si fiul dintre ii, Annibale, a fost pīrcalab de Hotin.

1 Gaspar avea foarte probabil sīnge romānesc, morlacii, din cari se :1, cu coloniile lor pe pamīntul imperial, se deznationalizara foarte Pe la 1570-80, cīnd ei jucau un rol militar foarte important, īn curmata īmpotriva martologilor, ca elemente de paza a granitei, se Ineau īnsa organizatii romānesti, supt voevozi si juzi, si īn Arhivele 5 am gasit nume cu terminatii romānesti, de pilda Frencul, "Cato-entru ca cea mai mare parte din ei nu erau catolici, ci ortodocsi, e acasa copil sarac, Gaspar, care n-avea alt nume decīt al satului astere, a avut o bucata de vreme rosturi militare, iar dupa aceea a u ocazia negocierilor diplomatice ale turcilor, īn serviciul acestora, itiva ani la Constantinopol, a imitat pe Despot, de care va fi avut inta, facīnd sa fie numit duce de Naxos si de Paros, insule care i regim autonom īn fruntea lor1.

sindu-se de legaturile lui si de rolul ce a jucat īn negocierile diplo-il a izbutit, īn sfīrsit, sa fie numit domn al Moldovei, īn care cali-i am spus, el a vrut sa continue marea traditie a voevodului mun-aiba Ardealul, īn care fierbeau felurite intrigi, si, pe de alta parte, a ī rupa, tot īn traditia lui Mihai Viteazul, robia turcilor, pentru a )olitica facuta de crestini, care pe vremea lui nu mai putea fi poli-

«himbul unui tribut, guvernau aici crestini de obicei, dar la un anume moment

un evreu portughez, care, dind bani mii multi, a ajuns duce de Naxos, don

irul evreu cu functiuni politice si militare care a fost īn īmparatia otomana.

Alti calatori din īntīia jumatate a secolului al XTII-īea pīna la Yasile Lupu

tica īmparatului, caci acesta īncheiase pacea cu sultanul, ci numai politic polona.

Zamoyski izbutise sa īnlature pe aliatul imperialilor, Mihai, si dadus impresia ca este asa de puternic, īncīt, daca ar interveni īn luptele din acesi regiuni, ar cīstiga īn chip statornic biruinta si stapīnirea care trebuia sa vi din aceasta biruinta. Marele cancelar facuse, acasa la el, o scoala, o scoa! militara admirabila prin exemplul sau. Cei mai īnsemnati dintre acei ca mostenisera scoala de strategie pe care el o īnvatase īn Italia, la Padova, a fost Zolkiewski si locotenentul sau Koniecpolski. Stanislas Zolkiewski er prin anii 1619-20, īn fruntea fortelor polone īn calitate de hatman. Cu el cautat sa īntre īn īntelegere Gratiani.

Ca sa se īnteleaga isprava lui, trebuie sa se adauge ca razboiul, fara s fi fost declarat, īntre Poarta si Polonia exista necurmat cam din a doua ji matate a secolului al XVI-lea, din momentul īn care regatul polon consin tise sa adopte pe cazaci. Odata o asociatie de luptatori operīnd numai j sama lor, ei au trebuit sa se schimbe dupa īmprejurari: de la o bucata ( vreme regatul i-a organizat si li-a pus īn frunte un hatman, care se recuno tea dependent de Polonia. Cīnd polonii voiau sa loveasca īn tatari, īntrebi intau pe cazaci. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, i-am vazut ame tecīndu-se foarte adeseori īn īmprejurarile din Moldova, impunīndu-i domi cari erau pe voia lor. Dupa Zamoyski, la īnceputul veacului al XVII-le cazacii s-au prefacut īn cei mai temuti pirati pe Marea Neagra, pradind pīn si satele din apropierea capitalei Imperiului otoman, si sultanul nu o dai a vazut ridicīndu-se flacarile īn īncunjurimea imediata a resedintei sal Asezīndu-se la cataractele Niprului, ei capatara numele de zaporojeni ("zi porog" - la cataracte).

La un anume moment beglerbegul Rumeliei, comandantul tuturor fo telor europene ale Imperiului otoman, facuse, la 1589, o adevarata campan contra Poloniei ca sa arate ca, oricīt ar acoperi amestecul lor, el se stie i Constantinopol si ca Poarta este īn stare sa se razbune. Pe urma, pe la 161 s-a organizat si o flota speciala pentru a combate pe cazaci, si Capudan Pas; amiralul Turciei, veni īn partile de sus ale Marii Negre si pe gurile Dunar anume pentru a īmpiedeca pradaciunile cazacilor. Deoarece tatarii fusesei asezati īn Bugeac si polonilor nu li convenea deloc prezenta lor acolo, cu at mai putin, cu cīt de la o bucata de vreme se alcatuise īn partile dunarene ale Dobrogii si Niprului un fel de guvern militar turcesc gata totdeauna s intervie īmpotriva polonilor, - legīnd īmpreuna Silistra, Babadagul, Bi geacul si Oceacovul -, vechea ura īntre poloni si turco-tatari se īntetii si mai mult.

Domnul a fost deci ascultat fara a sta la gīnduri. Evident ca turcii, d īndata ce au aflat de legaturile lui Gaspar Gratiani cu polonii, s-au grab sa puie īn miscare pe acel care comanda la hotar, pe pasa Schender (Al< xandru, nume īn legatura cu Alexandru cel Mare Ischender). Gaspar s-a ci borīt pīna la Ţutora, numai cu trupa lui de elita, compusa din uscoci su] comanda unui italian. El aducea romantismul sau, nu lipsit de vitejie, cr dinta īn victoria crestinilor, un idealism fantastic, dar nu si o forta capabi de a lupta contra turcilor si nici macar devotamentul desavīrsit al boierilo

Pīna la jumatatea veacului al XVll-lea

Ierenta patimasa a claselor populare, si nici o cunostinta practica a Bste care domnea. In aceste conditii, cauza lui era pierduta.

fost un moment foarte solemn acela cīnd el s-a īnfatisat īn tabara

cīnd s-a unit cu fortele crestine care veneau sa libereze Moldova. A i īnsa dupa venirea lui Schender, polonii au fost siliti sa se retraga, si un dezastru, cel mai mare poate pe care 1-a suferit armata polona īn le basarabene: comandantul īnsusi, batrīn si obosit, dus īn radvan,

capul pe geam ca sa vada situatia luptei, un tatar, cu o agerime ex-nara, i 1-a ras. si multa vreme au pomenit polonii de nenorocirea I din "Gīmpii Ţutorei".

ida cel strain fugise īn mijlocul luptei, dar īsi lasase iapa acolo, asa

ireii, vazīnd-o, au crezut ca el a murit. Doi boieri, dintre cari unul,

a jucat un rol destul de īnsemnat īn istoria Moldovei si a ispravit

teapa de turci, si celalt, Goe, l-au īntovarasit īn regiunea de munte, frotus, Gaspar s-a culcat, si, īn somn, boierii acestia, pe atīt de lasi, ie putin credinciosi fata de domn, l-au omorīt. Asa s-amīntuit trage-

ispar Gratiani este cunoscut, dealminteri, si īn ce priveste figura lui. fan Tomsa nu-1 puteam cunoaste decīt numai īn forma, mai greu de ;cut, a unui portret mural pe zidurile bisericii din Solea, datorit unui

de tara: de la Gaspar Gratiani avem un portret artistic, īn care-1 reprezintat cu mustata rasucita, cu barba rotunzita cum se purta pe

aceea, avīnd īn cap gugiumana domnilor si pe trup costumul curent irile noastre si īn Ardeal.

it atītea izvoare despre campania polonilor īn Moldova si atītea stiri īn ce priveste interventia lui Gaspar Gratiani si a soldatilor lui: ele a forma un material foarte bogat pentru o lucrare de specialitate1, angem acum la izvoare. Intīi la Polo Minio.

renit īn Moldova īnainte de toate ca sa īngrijeasca de averea ramasa crul sau Petru schiopul. Familia se stinsese mai toata, afara de ihnea, care era fiul nepotului lui Petru Voda. Bunurile lasate de Petru au īn buna parte fara stapīn, si atunci Minio, tinīnd pe fata acestuia, sa se ocupe de zestrea nevestei sale.

acelasi timp s-a ivit la Venetia si ideea daca nu s-ar putea lua trupe icipate si din Ardeal. Faima lui Mihai Viteazul facuse sa se stie pre-ii ca aici sīnt oameni de isprava, oameni buni de lupta īmpotriva . si, cum nu se mai purtau razboaie la noi, s-au gīndit venetienii,. la 1617, daca nu s-ar putea īnrola astfel de elemente pentru Bosnia, ia si posesiunile italiene ale republicei. Lucrul nu s-a putut face din nprejurarilor turburi din Moldova pe vremea aceasta, si īn special :a prezentei pradalnice a cazacilor, cari impuneau domnilor nostri sa iuri de aparare pentru sine īn Principate.

poarele acestea sīnt tiparite toate īn acelasi loc, cu traduce rea franceza īn fata: īn. supl. II din colectia Hurmuzaki.

Al\l CUiaiUri Utn llllii» juuiataic a, UCUUIUIUI UI Aiu-ica Jliua ia i obuq uujru

Polo Minio a stat mai mult de un an īn Moldova si In Ardeal. In vn «nea aceea probabil ca doamna Maria, sotia lui, traia īnca, si el a putut s .se initieze printr-īnsa īn rosturile romānesti sau, īn orice caz, de la boieri -ce fusesera īn legatura cu Petru schiopul a capatat stiri īn cea mai mar parte disparute odata cu dīnsul, dar alte stiri, īn special despre Ardeal, s gasesc īn raportul lui.

Iata ce spune Minio despre terile romānesti, si mai ales despre Mo dova: Sīnt mai sarace decīt Ardealul, dar, fiind īn buza tunului, expusa «ele dintīi la loviturile turcilor, li se cere mai mult din saracia lor de plij gari saraciti si robiti decīt se cere Ardealului īnsusi, care avea industrie si c< tnert de foarte mare importanta. Sīnt niste teri "īn cīmp deschis", prin u mare nu se pot apara. Turcii, dealminteri, au staruit totdeauna ca la n «a nu se īntemeieze cetati si au impus masura, pomenita si mai īnainte, pri ordinul dat lui Alexandru Lapusneanu, de a se umplea cu lemne cetatile ■a se distruge. īntaririle care se īntīlnesc mai tīrziu au fost facute de altii j pamīntul romānesc, si īnainte de toate de poloni, cari au īnnoit vechile noa tre cetati īn veacul al XVII-lea.

Cu toate ca Moldova si Muntenia erau socotite mai sarace decīt Ardt Iul, cu toate acestea cea dintīi avea un venit pentru vistierie de 350 000 galbeni de aur, pe an, ceea ce pe atunci avea o mare īnsemnatate. Gasp; Gratiani, la 1619, luase chiar mai mult decīt atīta, ca unul care pentru pol tica lui aventuroasa avea nevoie de organizarea mijloacelor militare si finai ciare; de aceea a cerut 400 000 de galbeni de la tara. In ceea ce priveste a mata moldoveneasca, se spune ca ea cuprindea īnca īn momentul acela 10 0( .de calareti, cari toti erau boieri sau curteni. Curtenii ajunsesera a fi o cat gorie de terani, asezati mai mult īn anumite sate si cari, īn schimbul um scutiri de bir (plateau birul curtenesc, deosebit de birul muncitorilor de p mīnt), erau datori sa vie, cu calul lor, la chemarea domnului. Pīna pe 1683, cīnd trupele noastre au mers la Viena, urmīnd pe Duca Voda si -serban Cantacuzino, pīna atunci īntīlnim īnca īn izvoarele noastre pom uiti curteni, foarte bucurosi de a plati mai putin si de a īndeplini, īn schim rareori, functiuni militare. Aceasta scutire de bir mergea din generatie generatie.

īn afara de acesti 10 000 calareti, desigur ca domnul avea voie sa chei pe toti locuitorii terii īn arme. Potrivit obiceiului pe care l-am īntīlnit la Petru schiopul si la Aron Voda - si era desigur si la stefan Razvan -pe līnga armata aceasta, care se strīngea numai la nevoie, era garda pers nala a domnului, alcatuita īntīi din unguri, pe urma, supt Ieremia Movi din polonii lui Ioan Potocki, apoi din dalmatini si uscoci, pe vremea 1 Gaspar Gratiani. Pe la 1650, pe vremea lui Vasile Lupu si Matei Basara vor fi asa-numitii sīrbi, īntre cari erau si bulgari, unii amestecati cu sīn romānesc: seimenii. Iar dupa desfiintarta lor s-au adus la noi pentru a pi pe domn nemti deprinsi īn razboiul de treizeci de ani: cutare calator pe car-■vom gasi pe vremea lui Gheorghe stefan, Welling, tot un suedez, cīnd īnfatisat la curtea Moldovei, a fost īntīmpinat, spre marea lui mirare, cu st gatul'de "Wer da?"

Garda lui Gaspar Voda e socotita de Minio la 500 de oameni, infani rie si cavalerie.

q"         . Fina la jumAtatea veacului al XVII-Iea

ce priveste datoriile fata de Poarta, vom observa ca si acest domn a

it ca si 'Mihai Voda si Aron Voda, sa se rascoale īmpotriva turcilor

a situatiei financiare, caci si lui i se cerea sa plateasca si datoriile

silor si, daca pe linga dīnsul nu mai erau ieniceri, erau totusi credi-

ī'gust'ori'i cari chinuiau zilnic pe datornicul lor, si Gaspar i-a omorīt

omorīse si Mihai Viteazul. si tot asa va face mai tīrziu Mihnea, fiul du Mihnea, care, pe la jumatatea veacului al XVII-lea, a imitat pe Viteazul īn felul cum s-a rasculat, cum a dat lupta, si pīna si īn locul

ales la Calugareni; ba chiar si numele si 1-a schimbat, luīnd pe cel

hail.

ibutul pe care Gaspar era dator sa-1 plateasca era de 58 de pungi de cīte 500 lei fiecare ceea ce facea, īn banii cari erau atunci, 58 000 ;i Ca sa fie numit domn, el īnsusi adaugise sase pungi pe līnga birul hi. Cu peschesurile, tributul se ridica la 150 de pungi pentru Moldo-afara de aceasta erau cheltuieli foarte mari cu īntretinerea turcilor, neau acum in locul acelor greci din posesiunile venetiene si levantini, r rol l-am vazut īn a doua jumatate a veacului al XVI-lea. Acum ne-e facea de turci, si iata ce ni spune Minio: "Vin nesfīrsit de multi turci, ti rod aceasta nenorocita tara".

j,'i turci īsi faceau de rost pe la noi pentru cetatile turcesti de la Du-' pentru cea de la Nistru, pentru Oceacov. Soseau necontenit sa le !, si nici unul nu īntelegea sa plece cu mīna goala. Pasa de la Cetatea atarita contra cazacilor, lua el singur īn fiecare an uneori si pīna la ) de galbeni supt cuvīnt ca-i sīnt necesari pentru reparatii, si, cum se strica īn fiecare an, el trebuia sa puie la loc ce s-a naruit, intenia platea 250 000 de galbeni, domniei. Dar Moldova avea un īai mare, de 350-400 000 de galbeni, caci pe vremea aceasta ea era jata, avīnd si Bucovina si o buna parte din Basarabia. Tributul Mol-am vazut, era de 58 de pungi; al Munteniei de 33. Dar pe līnga īn ambele teri veneau turcii cu fel de fel de cereri pe care izvorul le b īn italieneste "mangiarie", adeca ce se mīnca pe Unga ceea ce, mai u mai putin, se cuvenea.

Muntenia, scrie Minio, "nu sīnt atītea primejdii ca īn Moldova, si »fe si poporul traiesc mult mai linistiti, dar Moldova e mai bogata: rii si boierii cīstiga mult mai mult". Am vazut ca relatiile de comert nii duceau la Danzig si de acolo pīna īn Anglia Muntenia numarul ostasilor era numai de 8 000: scazuse, prin ur-entru a se ridica din nou pe vremea lui Leon Voda. si i se parea lui a soldatii acestia ai domnilor munteni erau de o valoare mai mica i din Moldova: "dar nu sīnt atīt de valorosi, si aici populatia este 'dincioasa si mai stabila"1.

ce priveste pe Giambattista Montalbano, īntr-o lucrare italiana ga-premi mai noua2, el e un izvor de cea mai mare importanta pentru uptelor lui Gratiani. Nu cade prin urmare īn rīndul calatorilor, si

irmuzaki, IV, p. 596 si urm.

prelucrata de mine īn Analele Academiei Romāne, XXI, p. 40 si urm.

Alti calatori din īntīia jumatate a secolului al XYII-lea pīna la Vasile Lupu

ceea ce spune despre conditiile generale ale Moldovei nu cuprinde dec vreo doua pagini. si adaug ca este de facut o deosebire īntre aceasta opei si opusculul lui latin despre īmprejurarile din Turcia (Rerum Turcarum coi mentarius), īn care despre noi este cel mult o pagina. Montalbano a fo, secretarul lui Gaspar Gratiani si a īnsemnat calitatea aceasta ca sadea m, mult pond informatiilor sale.

In cartea italiana, se arata si personalitatea lui Gaspar Gratiani si aji tatorii de origine straina de cari a fost īncunjurat, ca si conditiile īn care sj facut rascoala lui si felul cum ea s-a desfasurat pīna la īnfrīngerea totala fuga īn acel adapost de munte care trebuia sa-i fie fatal.