ALŢI CĂLĂTORI MIRENI PRIN ŢERILE NOASTRE PÎNĂ LA 1700
i a doua jumatate a secolului al XVII-lea au fost fara îndoiala si i unguri pe la noi, si, cînd zic: "calatori unguri", înteleg calatori cari :alitatea lor nationala, pentru ca printre calugarii catolici cari au stat oi vor fi fost fara îndoiala si unguri. între dînsii se poate numara si y, dar el face parte dintr-o categorie cu totul deosebita, un general
de toate. Cine ar vrea sa faca lista ungurilor cari au venit pe la noi, ea decît sa strabata un izvor care ni s-a pastrat si este de foarte mare suita pentru istoria noastra, mai ales pentru fixarea exacta a datelor: ile oraselor ardelene, Sibiiul, Brasovul si Bistrita1, iii dintre ungurii cari au fost la noi fara îndoi 323d38d ala ca s-au folosit de ce t aici pentru scrierile lor - cînd au fost scriitori ca Szamoskozy, care în latineste o cronica pe la 1600 si a lasat si note ce au fost publicate iireste: foarte probabil cunostea tara prin el însusi. Poate ca, iarasi, i, oînd, de Craciun, Gabriel Bâthory, printul Ardealului, a venit aici , la Arges si aiurea, si a pradat-o, era întovarasit de cronicarul sau,
Bojthy (Bojthinus).
jsesc informatori unguri de acestia pe vremea Râkoczestilor, strîns ie domnii nostri, cari înnoira, într-o forma mai acceptabila pentru noi, le lui Gabriel Bâthory, el însusi reluînd planurile lui Sigismund Bâthory, Temea lui Mihai Viteazul. Dupa înfrîngerea si uciderea lui Gheorghe y al II-lea si trecerea iute a lui Acatiu Barcsai si a lui Ioan Kemeny, nvingatori, au luat din secuime pe un biet nemes, Apaffy Mihâly, si au intr-însul printul Ardealului. Apaffy, cu toata neînsemnatatea lui per-a avut o stapînire foarte lunga, netulburata de nimeni, ca unul care a pt aripa, ce-i tinea cald, a turcilor. In domnia lui, a intrat în conflict ilimea ungureasca, foarte neastîmparata; care voia cu totul altfel de si nemesii din Ardeal s-au dus unde se putea capata ajutor împotriva
pzi-Ie în Quellen der Stadt Kronstadt (Brasso), în singurul volum aparut din Soco-iului, în Hurmuzaki, XI si XV, în Socotelile Sibiiului si Brasovului (Analele Aca-omâne, XX) si in lorga, Studii si documente, I-II.
Alti calatori mireni prin
terile noastre pîna Ia 1700
lui, adeca la Poarta turceasca, trecînd pe la noi si uneltind cu boierii si don nostri, ca serban Gantacuzino, un foarte însemnat factor politic pe a vreme. Astfel o serie întreaga de calatori au început a umbla pe la noi în drui spre Poarta, si nu e imposibil ca unii dintr-însii sa fi scris. Pîna ce, mai tlq Brâncoveanu a fost si candidat la situatia de print al Ardealului, el care a pivniti la Brasov, mosii la Poiana Marului si la Sîmbata, unde se vede îi palatul lui lînga biserica ruinata, cu frumoase picturi din veacul al XVIII-
Iata însa un ungur, care, în legatura cu aceste continui intrigi contra Apaffy, vine la Bucuresti în 1678. Calatoria lui, foarte scurta, e tipariti foaia ungureasca pentru material istoric, Totenelmi Tar pe 1881.
Se descriu Bucurestii în cîteva rînduri, si persoana Iui Duca Voda, c era "om destul de frumos" - parere pe care doamna Anastasia nu parea s împartaseasca. în ce priveste curtea din Bucuresti, se spune ca era "regal foarte splendida". Palatul este plin de o multime de curteni, caci, în ade^ pîna la cei din urma fricosi fanarioti, noi am pastrat curtea noastra, cu fu tionarii împaratilor bizantini de odinioara, terile românesti fiind refu{ traditiei politice bizantine, cum au fost refugiul întregii culturi balcanice.
Se strînge aici o multime de lume straina, orientala, caci e vremea c moda rasariteana stapîneste în toate, cînd boierii se îmbraca întocmai c Constantinopoî: poarta giubele lungi, blanuri si în mijlocul verii, papuci ir ei mobileaza odaile lor ca la Ţarigrad, cu divanuri de jur împrejurul u mesute mici, mai mult pentru pus ceasca de cafea decît pentru alta întrebi; tare; ei fumeaza din ciubuce enorme, trecînd fumul prin apa ca sa aiba mult gust si sa gîlgîie; ei stau de vorba cu picioarele supt dînsii, pe luxo covoare turcesti; se poarta în relatiile sociale cu toata eticheta si polit care se cerea unui "cilibiu" de Ţarigrad, ceea ce însemna exact acelasi Iu ca, mai tîrziu, un "elegant" de Paris1. Este lux, dar nu-i apartine numai Brâncoveanu bogatul. si înainte de dînsul era o curte stralucita. Duca Vo desi mai putin avut cu toate foloasele comertului sau, nu era nici el asa departe.
Ca sa-1 vedem cum se înfatiseaza, nu în timpuri rele, ca în momentul c Magni vine la Iasi si vede saracia curtii refugiate la Cetatuia, care, un sim adapost, nu era resedinta domnului, ci în ocazii solemne, sa luam cîteva paj din cartea care cuprinde calatoria la Constantinopoî a unui "bailo" veneti a unui ambasador al republicei pe lînga sultan. E Giovanni Battista Don lucrarea lui a aparut Ia Venetia în 1688.
Duca face o calatorie acolo la 1681, nu una ca aceea pe care o va f Brâncoveanu, în 1703, strîns de frica, asteptînd închisoarea si moartea, multi ani înainte de catastrofa lui, ci o calatorie sigura si mîndra. Venea î pentru ca sa puna la cale o casatorie între stefan, fiul unuia dintre pre cesorii sai la tronul muntean, Radu Voda Ilias, si cutare din fetele sale
1 V. introducerea mea la Documente Brâncoveanu, Bucuresti, 1906.
va ia jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800
)ilea, nu mai putin, ca sa capete pentru sine însusi Ucraina, partea care tinde între Nistru si Nipru1.
Izvorul nostru, pomenind de acest scop al vizitei, spune ca acolo, în ina, era loc pentru 14 000 de gospodarii. Duca ar fi putut face un rai din locuri bogate, dar el a stat prea putina vreme, pîna la noul razboi între si poloni, în 1683.
Domnul Moldovei a ramas din iunie pîna în septembre 1681 la Gonstan-
ol2, în palatul lui propriu, nu la Bogdan-Sarai: casa era asezata "dincolo
>arta maritima a Constantinopolului, care da în strada numita Fanar,
tru mile de moscheia lui Eiub", moscheie socotita ca particular de sfînta.
]ind i s-a facut înfeudarea ca guvernator al Ucrainei, a fost un alai
ordinar, care ni da cea dintîi ocazie de a vedea ceremoniile de instalare
inilor nostri, ceremonii pe care numai foarte pe scurt le cunoastem din
re mai vechi. stim ca ei erau tratati de patriarhul ecumenic dupa ritualul
■atilor bizantini: nu era în toata crestinatatea Orientului un sef de stat
a se bucure de onoruri asa de mari ca acelea care încunjurau pe voevozii
ii cînd se întîmpla sa fie unsi în capitala Imperiului. Alaiul pe strazi era
ila al împaratilor Constantinopolului, arunoindu-se bani în dreapta si în
: acum aspri de argint suptiri ca o cojita si cari nu costau lucru mare.
.onato ni povesteste audienta la sultan a domnului. O astfel de audienta
i atunci un lucru important chiar si pantru un ambasador crestin: sul-
ca si împaratii crestini, aparea numai încunjurat de un fast extraordinar,
îd cît mai putin si de cele mai multe ori deloc; o miscare din cap, un
, al lui se considerau ca o favoare extraordinara.
oda merge întovarasit de doua sute de persoane, purtînd calpace si de brocard împodobite cu blanuri scumpa. In multimea aceasta sînt ri de curte, copii de casa, boieri. Intre ei Duca apare pe un cal foarte 3, într-un vesmînt de ceremonie venetian din brocard de aur pe fond împodobit cu soboli.
itrînd în seraiul cel mare, e primit de ambasadorii straini. Trece apoi la
ii vizirilor, unde i se da caftan pentru dînsul. La sultan intra numai el
ele vizir, Aga ienicerilor si un "Vizir de banca".
i adaugim ca, în momentul cînd domnul era primit la sultan, el era în ordinul ienicerilor, ca semn de onoare din partea acestui corp privi-într-un manuscript de la Dresda este înfatisat un voevod în costumul ; el poarta cuca înalta alba de pîsla, cu surguciu, o rochie lunga albastra, ., cu legaturi de fir, papuci galbeni si sabia mare încovoiata a ieni-
s-a petrecut în audienta lui Duca la sultan, numai el a stiut. Iese de u sceptrul aurit, cu buzduganul batut cu nestimate, care servea, nu ca baston de maresal, ci în mîna domnului avea o alta întrebuintare: sr putea fi batut, dar numai cu buzduganul domnesc. I se da acum o e marele vizir, si apoi - înca un fel de a onora pe domn - în fata
. lorga, Ucraina moldoveneasca, în Analele Academiei Române ps 1912.
lorga, Calatori, ambasadori si misionari, Le.
I°rga, Acte si fragmente, I, la început.
Alti calatori mireni prin
tcrilo noastre piua la 1700
lui se face plata ienicerilor, ceea ce-i procura mijlocul de a-i trece în re1 Acum în curte el apare pe un cal daruit de sultan, în vesminte bo pe umeri cu caftanul ce i-a fost daruit. si îndata dupa aceea vin turci: faca cinste: 300 de ceausi cu turbane mari de parada. Dupa ei, oai suitei: treizeci de paji ai sultanului, în haine de ceremonie, cu cuca de a si mici halebarde, asa cum îi imitasera în uniforma copiilor de casa moldo la începutul veacului, un Radu Voda si un Gaspar Gratiani.
Pajii constantinopolitani sînt îmbracati în haine rosii-cîrmuzi] broderii de aur fin si cu fluturi de aur, pîna la genunchi; dedesupt poa camasa de argint pe fond alb, apoi pantaloni rosu-aprins si ciubotele gal]
|
