ALŢI CALATORI SUPT MATEI BASARAB sI VASILE LUPU
ca doi calatori cari au fost în Moldova lui Vasile Lupu, calatori foarte unoscuti si aproape neîntrebuintati, iar un al treilea, abia descoperit, despre înfatisarea principatului muntean în domnia urmasului lui Basarab, Constantin, si el Basarab, pentru pretentiile la descendenta vechea dinastie, dar zis si Constantin Cîrnul, pentru ca, fiind preten-l tron, i se "taiase nasul".
em întîi cele spuse de un general unguresc din Ardeal care a jucat foarte important pe vremea lui si care, la ispravitul carierei, a ajuns al Ardealului, unde, om foarte viteaz, a stapînit putina vreme, murind iul de lupta, dupa o mare înfrîngere, într-o seara de iarna, cînd trupul 5t gasit alaturi de cele, numeroase, ale tovarasilor sai cazuti. E Ioan r, care ni-a lasat si însemnari de cele vazute la noi, precum si amintiri re la captivitatea lui la tatari dupa o expeditie la care domnii nostri ie stefan, urmasul lui Vasile Lupu, si acel Constantin Basarab, au at si ei. Dupa aceasta expeditie din 1657 a lui Gheorghe Râkoczy al fCemeny, prins de tatari, a descris cele patite în robie cu amanunte e interesante pentru ca povestirea lui sa fie tradusa si în româneste, contemporan1.
îieny Jânos stia ceva româneste. El avea legaturi, pe care nu le putem
fa, în Moldova si chiar în Ţara Româneasca, asa încît, cînd era vorba
meata o solie secreta printr-un om de importanta, care sa aiba înfati-
)e lînga aceasta, un om avînd prieteni în terile noastre, printul Ardea-
adresa de preferinta lui Kemeny. Astfel el a fost trimes si ca general
ca sa apere pe Matei Basarab de cea dintîi navalire pe care a facut-o
enia Vasile Lupu. Plecat din Fagaras, a trecut pasul Buzaului cu o
atuita în cea mai mare parte din secui. Vasile Voda, din cauza împre-
dei'avorabile în care se dezvolta întreprinderea lui, s-a retras, si n-a
oie de lupta.
t tiparit text si traducere în voi. XV din colectia Hurmuzaki, p. 1266 si urm.
Aceasta se poate considera ca întîia
calatorie a lui Kemeny în pa noastre, margenita la un
scurt drum fara rezultat. Dupa trecere de ci ani însa, la
1644, Vasile Lupu a avut fata de Râkoczy, un om foarte de tre care a
întretinut legaturi cinstite cu terile noastre, observate
si de o p si de alta fara atitudini de suzeran si
vasal, o purtare care nu i-a pL printului ardelean, si acesta a trimes
atunci pe Kemeny sa faca anui mustrari, sprijinite pe acte, pe
scrisorile însesi de legatura între Moldov Ardeal, redactate,
spune memoriul, si latineste si româneste. Caci,
adauj era o vreme cînd documentele diplomatice românesti apar destul
de alaturi de inscriptiile din biserici, care se faceau
odinioara slavoneste nu: Asa fiind, atunci, la 1644, Kemeny
patrunde în Moldova cu aceasta misi întovarasit de
Acatiu Barcsai, care a ajuns pe urma principe al Ardeali un nobil de
origine româneasca (Jânos = Akos, dar si "Iacos" i se z de-ai
nostri).
Dupa aceea Kemeny, trimes de noul print al Ardealului, Gheorghe Râ czy al II-lea, trufas si nestatornic domn, a tinut sa ia parte la casatoria f celei mai mari a lui Vasile Lupu, Maria, cu unul dintre cei mai puternici sen lituanieni, Ianus Radziwill. Caci în Lituania nobilimea era ruseasca si de gie ortodoxa: unii lituanieni trecusera la catolicism, dar familiile cele n ramasesera ortodoxe, cu toate ca vorbeau poloneste, si au facut parte aristocratia polona pîna la sfîrsit.
Invitatia de casatorie ni s-a pastrat, anume cea trimeasa princip de la Berlin sau, cum se zicea atunci, de la Colonia pe Sprea. E dat 1 novembre 1644, iar nunta a avut loc la 5 februar 16451.
Solul întra pe la Trotus. li întîmpina un boier, viitorul mehmendar, cauta pe oaspetii de sama la granita chiar. Ii aduce caii, si pornesc. Apro de intrarea în capitala, iese înainte marele vistier cu carata domneasca duce la un conac pompos. Iarasi sa da un ospat, la care se vad vas acelea de argint. Kemeny are prilej sa vorbeasca româneste cu voevoc
In aceasta noua calatorie Kemeny a fost întovarasit nu numai de Bare care probabil stia foarte bine româneste din cauza originii sale, si de Mariassy Istvân, împreuna cu alti nobili unguri. Din partea lui, mirele ver cu suita foarte numeroasa de oameni foarte bogati, ca unul care juca un important în regatul polon.
Avea o suita de 2 000 de poloni, o mica armata care întovarasa pe petit Trimesul ardelean face o comparatie între felul cum erau îmbracati ai si felul cum erau îmbracati polonii si boierii moldoveni. si de aici se v< ca Vasile Lupu avea o curte de o stralucire extraordinara. Om foarte bog stapînind multa vreme, avînd ceea ce se cheama geniul financiar si, lînga aceasta, o mare mîndrie, care-1 facea sa se considere ca un pretend posibil la coroana Bizantului, - odata polonii voiau sa faca o expeditie c ciata în contra Constantinopolului, si el se visa în situatia pe care scrierile pe care grecii i le adresau lui Vasile se vede ca în dorintile lor atribuiau -, datator de legi, dupa Basilicalele altui Vasile, Bizantinul, do nul Moldovei nu se lasa biruit de nimeni în ce priveste luxul.
'Am publicat invitatia în Acte si fragmente, I.
Pîna la jumatatea veaeuiui al XYII-lea
r-adevar", spune Kemeny, "pe curtenii lui voda nu-i întreceau poîo-iriuseta si bogatia îmbracamintii." Erau învesmîntati în haine de purtîiîd blanuri scumpe de rîs (linx).
tatii erau de doua feluri: poloni, cari reprezintau în ce priveste .ociala ceva mai mult decît ungurii din Ardeal si poate, supt anume
ale politetei occidentale, deosebita de cea orientala, ceva mai mult tiunea vietii sociale de la noi. Prin urmare a fost o parte din masa si pentru poloni. Dupa ce au plecat ei, pe urma a venit partea
centru voda si pentru invitatii lui unguri. Au început sa bea din ce ramasesera,' si-au baut, spune Kemeny "pîna li s-a urît". Apoi liticos fata de reprezintantul craiului ardelenesc, un vechi si bun prie-grabit sa conduca pîna la scara pe oaspete. Acesta, care stia ce se 3 unui print stapînitor, s-a împotrivit spuind: "mai bine sa ma culc ■ Vasile Lu'pu, care urma politeta Bizantului, a ripostat: "ma culc ci daca te culci dumneata".
lescrie apoi si masa de nunta. Mîncarile erau foarte bine gatite, dupa lolona, nu cea turceasca, - domnul gîndindu-se la stomacul ginere-invitatilor lui; erau si multe placinte, care, acestea, nu sînt polone. 3 se serveau în vase de argint, despre care ni putem face o idee prin istrat în anume biserici ale noastre (la Sf. Gheorghe Nou din Bucu-Sf. Sava din Iasi, de unde s-a luat model pentru blidele de argint ale >astre), ca anafornite lucrate în secolul al XVII-lea în Ardeal, care depuse la Muzeul din Bucuresti.
nasa se dadeau si reprezintatii de acrobati, de "pehlivani"1, de orile moda orientala, pe care-i întîlnim deseori, cu aceleasi "piese de a".
sebi se porneste jocul: femeile nu iau parte la petrecere la un loc itii. Astfel si dantul, hora de nunta, se facea afara, în piata, - ceea
stata dealminteri si din alte descrieri, de pilda la cronicarul Neculce ua jumatate a secolului al XVII-lea. Înainte de masa cincizeci-seizeci danteaza pentru placerea oaspetilor, cari n-aveau voie însa a se-
atru astfel de reprezintatii v. si cronica munteana a lui Constantin Capitanul, i, p. 158-9:
ogodnâ (a lui stefan Voda. Radu) au fost aicea în tara cu mare veselie, au facut ete si jocuri, care se potrivea cu o nunta domneasca, iar nu logodna... Adus-au de cei ce joaca pre funii, si de alte lucruri; adusese si un pehlivan hindin, le facea lucruri minunate si nevazute pre locurile noastre'; iute om era si vîrtos. île, de nu le putem lungi facea aceasta mai ciudat: punea pe rînd opt bivoli si i iute, si, sarind peste ei, se da în vazduh peste cap, si cadea în picioare de i; alta, un cal domnesc, gras, mare, îsi lega chica de coada-i, si-1 batea comi-mtea, si nu putea sa-1 misce deloc; alta, un copac mare den padure adusese, , înfipt, s-au suit spre dînsul, ca o maimuta; deci, dupa multe jocuri ce au fa-i vîrfu-i, s-au slobozit de acolo cu capul în jos, si au dat în picioare; alta,
lung de multi coti, îl tinea oameni în mîini, cît era, si se rapezea iute, si mer-d pre tulpan, si nu se afunda; alta, se prindea multi oameni cîte doi în mîini, Iiip ca de o bute cu mîinile, si mai lung, si se rapezia iute, si întra, cu capul i aceia, si nu-l simtea oamenii, si de ceia parte cadea în picioare. Ca aceasta ea, care nu le tinem minte."
pasagii în saineanu, Influenta orientala asupra limbii si culturii române, II,, ■ 1900, p. 288.
Alti calatori supt 3Iatei
Basaral) si Vasile Lupu
amesteca în joc, ci se uitau numai de la fereastra. înaintea acestor fete poate jupanese "sarea cît putea un stolnic batrîn, cu islic în cap si toiag j mîna", marele maestru de ceremonii de atunci.
Mîncarea femeilor se facea dealtfel în odaile doamnei, care avea o întreaâ organizare a ei, în legatura cu practicile bizantine si cu viata turceas< pe care o imitam.
Judecind în total aceasta nunta, Kemeny spune: "a fost pompa ma: si bogatie în toate, nu ca la niste barbari români, ci întocmai ca la un re crestin".
îndata dupa aceasta se înfatiseaza alaiul de.întîmpinare al nuntasik cari vor pleca. La jumatate de mila distanta domnul, calare pe un o frumos, cu seaua, Mul, scara, haturile toate de aur, - ceva din splendoare domniilor noastre de odinioara, se poate vedea, o spunem în treacat, si î aceea ca [în] mormintele de la Arges, descoperite de d. Virgil Draghice'am s-au gasit nebanuite bogatii de margaritare, de inele cu pietre scumpe, c paftale sculptate, care arata ca era o stralucire regala înca din cele m departate timpuri, cînd principatul muntean era redus la o mica bucata ( munte cu teritoriul încunjurator. în Moldova din veacul al XVII-lea : putem închipui ca erau mijloacele de a întretinea acest lux, nefiind lucra de utilitate publica care greveaza un buget modern.
Cusma cu care e înfatisat de obicei în portrete Vasile Lupu avea surguciu o turcoaza si cinci diamante. Toata îmbracamintea se evaluea la 40 000 de taleri. '
în ce priveste partea religioasa a ceremoniei, ni se spune ca slujb nuntii a fost oficiata de unul dintre cei mai însemnati reprezintati religio ai românilor din toate timpurile, Petru Movila, fiul lui Simion Voda, si frate acelui tînar domn înmormîntat la Dobrovat linga Iasi, care Petru Movi s-a asezat în Polonia, unde a ajuns mitropolit de Chiev, interesîndu-se totu de Moldova în care avea mosii si intretinînd legaturi cu rudele lui, ba înc influentînd asupra organizatiei si spiritului bisericii moldovenesti, asupr stiintei si artei, asupra tipografiei din Moldova de atunci. Desi el reprezini pretentiile posibile ale unei dinastii care nu mai domnea asupra terii, mitr politul a trecut peste amintirile de familie pentru a veni si a lua parte aceasta ceremonie; poate ca aceasta n-a facut-o însa atîta pentru Vasile Lup cît pentru Radziwill, unul dintre principalii seniori ai Poloniei, de care atîrn atunci si Chievul. "Nu credeam", spune Kemeny, "sa fie între dînsii oame atît de învatati." si se gîndea probabil si la mitropolitul Moldovei, Varlaan om foarte distins, ori si la cîte un prelat grec din acei cari gaseau oplosi în Moldova.
La plecare, i s-a dat de domn, cum era obiceiul sa nu plece nimeni c mîna goala, o manta cu guler de blana, cai, turcesti probabil, si giuvaiere c turcoaze1.
1Neagoe Popea, Memoriile lui Ioan Kemeny, Bucuresti, 1899 (teza de licenta). Ce lalta descriere a fost reprodusa în revista Ioan Neculce, din Iasi, anul 1926, de d-na Maree Karadja.
Pîna la jumatatea veacului al XVH-lea
pa Historia Moderna Europae a lui Eberhard Happelius (Ulm, 1692), ui Vasile Lupu apare ca "o jupanita de statura mijlocie, dar frumoasa, be si întinse legaturi si cu placute moravuri". Proiectul casatoriei cu Radziwill e aprobat de mama cneazului si de regele Poloniei. îndeamna .ol (je Przemysl, Trzebinski, care fusese ajutat de domn în robia ta Fiind nevoie de un mijlocitor princiar strain, se recurge la printul n prieten al familiei Radziwill, la care se trimet un Sienicki si un lusen Dar neîntelegerile dintre Moldova si Ardeal pun piedici. si, ne propunerea direct din Polonia, se fac greutati, raspîndindu-se zvo-si marele cneaz muscalesc ar fi cerut pe Maria. O solie, compusa din si Mierzinski, un ofiter si un consilier, duc fetei, cu inelul de logodna, ie agata si opal, o oglinda, ca daruri, iar lui voda o sabie aurita, pusti
ceasornice. Ei aduc în schimb portretul princesei. Urmeaza solii mol-Catargiu vistierul si Ianovici, cunoscutul boier stiutor de latineste, ill pleaca, aducînd o suita de saizeci de persoane cîte cu zece slugi, te de calareti, doua sute de cazaci si doua sute de dragoni, plus musche-i 29 ianuar 1645, el e în Moldova. La Hotin 11 asteapta Toma Cântasi lordachi satrarul cu "patru companii pedestre si sese calari". La de Iasi apare domnul cu solii ardeleni si oastea de 12 000, "de deose-tii". i' se da lui Radziwill "calul de ginere". In cale turcii fac exerci-al si joaca geridul; se face si "pehlivania" de a prinde sageti cu mîna,
culege de jos, de a sari pe cal în picioare. Se dau si privelisti de lupta liceri si strajerii lui voda. si comedia turceasca se reprezinta cu muzica, area în curte se da drumul tunurilor, un peic fiind ucis de o schija. :bruar nunta la biserica; "dupa obicei" tatal lipseste. Petru Movila
lînga mitropolit. Sînt de fata soli poloni, brandeburgenzi, curlandezi, i, munteni, delegatul patriarhului din Constantinopol. In prima zi i darurile regelui si altor printi straini, ale delegatilor senatului polon,
zi ale moldovenilor, a treia zi ale orasenilor din Ardeal si Moldova. s mai mult decît regala": "nici cel mai mare monarh nu s-ar fi rusinat . Se da de mîncare si în case private. O saptamâna se hranesc slugile . Serbarea urmeaza douasprezece zile, cu muzica turceasca, venita din Stambul, cu pehlivani si circasieni, cu dant, si de femei. Se iau lestesugite. Se vad monstri si animale curioase, în lupta cu uriasii; a pietre cu ciocanele pe trup de om, se atîrna pietre de moara de uns al actorilor, se joaca pe funie. Artistii îngenunche înaintea lui -i saruta poala; dupa care vistierul îi plateste, împartind si caftane fie. Femeile stau la masa deosebit.
16 februar noii casatoriti pleaca la Varsovia.
;a a doua a bogatului si luxosului Vasile Voda al Moldovei, Ruxandra, din casatoria cu Tudosca Bucioc, era de maritat, si se ivise ideea ei cu Sigismund, fiul lui Gheorghe Râkoczy, fiu care n-a domnit, tîmplîndu-se ca tocmai atunci sa moara Râkoczy batrînul, Vasile trimes înstiintare lui Sigismund ca înceteaza întelegerea de casatorie, voda ca peste patru ani numai o sa fie silit sa-si dea odrasla, nu dupa
Alti calatori supt Matei
Basarab si Vasile Lupu
un ferches print ardelean, ci dupa urîtul si salbatecul la înfatisare, fiu cazac care a fost Timus, la casatoria caruia venim acum.
Nunta Ruxandei cu Timus e înfatisata într-o descriere cari ni da n larg decît oriunde aiurea înfatisarea unei nunti românesti de atuncea. &e gaseste în limba polona, ca si într-o versiune germana contemporai
Timus, întîi, pradase Moldova; astfel petise el pe fata lui Vasile Luj Pentru ca n-avea încredere în domnul caruia-i facuse atîta rau, el ceru gara tii speciale: viitorul socru sa-i trimeata înainte pe unul din cei mai însemn; boieri ai terii, pe Toma Cantacuzino. Acesta se duce pîna la Iampol aduce o carata cu sase cai si tain pentru tot timpul cît va calatori în M dova. Timus cere însa sa i se mai trimeata înca pe cineva, pe fratele Vasile Lupu, hatmanul Gheorghe. si numai cînd cazacii au avut pe ace doi ostatici, s-a hotarît Timus sa-si continue drumul, întovarasit de rud< lui, niste rusoaice foarte necrescute, lenese, grase si betive, avînd o tot* necunoastere a tuturor obiceiurilor curtii, caci se va vedea ce s-a întîmpls în timpul nuntii, cu aceste druste.
La 26 august 1652 s-a facut plecarea. S-a strabatut Basarabia pi Balti; Prutul s-a trecut la Sculeni. La Iasi întîmpina voda împreuna cu bo rii. Pentru a arata de ce mijloace militare dispunea, ajunge sa stim ca Vas era însotit de 8 000 de oameni pe care-i avea numai la curtea lui. în frunt alaiului stau opt cai împodobiti foarte frumos turceste, si, spune acea; scrisoare, Vasile s-a înfatisat "ca un vrednic monarh si potentat, a cai vitejie n-o poate descrie în destul". Timus, din partea lui, avea 3 000 de caza cu cai detestabili, dar cu îmbracaminte destul de convenabila, pentru era din prada: cazacii jafuisera pe poloni. Avea si muzica lui speciala, co zari ucrainieni, cari ziceau cîntece speciale rusesti.
îndata ce s-a înfatisat aceasta trupa, oastea Moldovei a cuprins-o de parte si de alta, pentru "a tinea alinierea", dar poate si pentru a împiedi pe cazaci sa-si faca mestesugul obisnuit. Mai tîrziu, însa, cînd au scapat supraveghere, acestia au dat navala prin pravaliile evreilor din Iasi - u din cele dintîi pomeniri ale acestei populatii în Moldova -, au prins di tr-însii si nu li-au dat drumul decît dupa rascumparare, pretinzînd ca-si razb na pentru asupriri sociale ucrainiene.
Intîmpinarea între viitorul socru si ginere aminteste una din seco al XlV-lea între împaratul Ioan al V-lea Paleologul, silit sa-si marite fata du un emir turc din Asia Mica, si acesta. Se scoboara de pe cai; Vasile saru pe Timus care facuse cum putuse pentru a merita aceasta dovada de iubi Voda, om care cunostea mai multe limbi, tine un discurs; Timus, foarte si piu, habar n-avea cum sa raspunda, dar era însotit de pisarul sau, un polo Wychowski, care facea toate cuvîntarile.
Pe urma alaiul întra în oras. Timus purta o haina rosie-cîrmuzie si mantie de matasa cu soboli. In ceea ce priveste înfatisarea fizica, era individ tînar, stricat de varsat, nu tocmai mic de stat, destul de voinic, grosolan". Dupa dînsul veneau caratele lui, o caruta cu bagaje si patru sl de alte caruti simple, cu care facea negot de sare, întrebuintînd prile nuntii. Ofiterii lui aveau cai buni, împodobiti cu argint, cu aur si margarita la sea si haturi; ei însii erau îmbracati poloneste.
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
momentul cînd Intrau în oras, începu sa cînte muzica turceasca, si ■ timp, vechea noastra muzica turceasca, aceea care a întovarasit [i'hai Viteazul cînd si-a facut intrarea în Alba Iulia: viers românesc una tiganeasca. Tunurile tunau.
t)a aceea oaspetele e dus la apartamentele speciale ale domnului, e înfatisat acel care era bucuria si mîndria lui voda, mostenitorul i tînaru'l stefan, care mai tîrziu a ajuns si el domn al Moldovei, un alintat furtunatec si nenorocit. Vasile tine un discurs; raspunde secretariul lui Timus.
be desigur, în descrierea polona si o nota satirica fata de cazaci, ceea poate ca ar trebui ca din ridiculul înfatisarii sa se mai elimine fa. Pe urma a început, în "sîrba" lautarilor, jocul fetelor, iar Timus, ^howski si Fetera, sef al ostii lui, a fost încredintat unor paji, unor i casa, pentru a-1 curati si servi; si anumiti boieri îi stateau la îndemîna. s-a asezat si a început a-si curati unghiile, ceea ce nu prea era în rile domnesti, pe cînd cazacii, bagîndu-se prin vii, încep sa prade în
ie.
alt act al casatoriei vine masa. Timus se face asteptat. Apare, în sfîr-iracat în costum polon convenabil. Se asaza lînga domn. Cînd se ridica e, tunurile bubuie afara si lautarii cînta, - cei turcesti si cei româ-e rînd. Pehlivanii turci apar, si fac tumbele lor. nbata, Timus se gateste de nunta. Iarasi jupanitele si fetele întind lor în spatiul liber dinaintea curtii. Timus se asaza la o fereastra si, i mare iubitor de tutun, fumeaza - ceea ce, iarasi, nu era în obicei -
la fete.
imineca se face apoi al treilea dant, tot numai de femei; barbatii nu Dealminteri dantul femeilor în Moldova era ceva peste obiceiul Rasa-pentru ca acolo jocul se facea numai de profesioniste, cu purtari rele, ca ele Indiei. La noi erau vechi datini tracice, trecute la poporul nostru, ipa acest al treilea dant se merge la biserica. Timus e calare pe un cal împodobit cu pietre scumpe. Hainele ce le poarta si surguciul^de la in cap sînt date de voda. Asa era obiceiul: socrul dadea ginerelui u care se înfatisa la biserica1. De o parte si de alta a mirelui calareste copil de casa si cîte-un boier. In genunchi si el si mireasa fac decla-erute de rit si, cînd se întorc la curte, Timus îsi saruta nevasta. Atunci ngaduit. In momentul acela începe din nou muzica, tunurile bubuie, la, care nu putea fi încîntata ca are un astfel de sot, începe a plînge, nus pusese sa-i cînte arii cazacesti ca sa-i treaca. începe masa cea mare. trimet carute la carvasarâ, la Sfîntul Lazar din Iasi, unde o modîlca de o parte si o bisericuta de cealalta parte, ca si pivnitile enorme e aduceau toate marfurile, amintesc ce a fost odata, irg acum radvanele ca Sa aduca rudele femeiesti ale lui Timus, drustile ti. Erau niste biete femei urîte, îmbracate în "haine jidovesti" negre, cu de sobol dupa moda moldoveneasca. Doamna le primeste frumos, :aza. Dupa aceea încep iarasi cuvîntarile, si pentru întîia oara se dez-mbalui Timus, care tine urmatorul discurs: ,.Multamesc foarte domniei
. lorga, Istoria românilor în chipuri si icoane, I, p. 176, si urm.
Alti calatori supt Matei Basarab si Yasile Lupu
sale lui Voda. Tot e bun; ce-mi trebuie mai mult? Dumnezeu a lasat sa au o vorba buna. Sa cînte muzica turceasca. Sa traiasca Hmilnitchi si legatui caselor noastre! Sa dea tunurile de bucurie!".
Acum Timus aduce muzica lui, compusa din trei vioristi, un "organist un basist, si un trîmbitas, cari cînta arii polone. El se învioreaza si pune t cazacii lui sa joace, si sareau - ni spune martorul - "ca bivolii în balta Pe urma începe petrecerea cu bautura, care tine pîna la un ceas de noapt Drustele, încalzite, pornesc, ca Hasca Carpita, sa spuna moldovencelor: "ai venit pentru batjocura voastra? Chiar daca sînteti mai bine crescute ca nq totusi iata v-ati dat voi doamna voastra, dupa un cazac?" si, entuziasmat au si cazut jos pe scari, si, cum de betie abia se mai puteau misca singur au fost suite în caruta si trimese acasa.
Timus si sotia sa se retrasesera, si doua zile n-au mai aparut în publi Miercuri au facut o plimbare pe cîmp. Joi urma sa aiba loc plecarea domnit si a mirelui. Boieri, jupînese iau un ultim ospat de plecare: fetele de cai servesc pe soti, pe domnul si pe doamna la aceasta masa. Apoi urmea; danturile. Data aceasta, joaca, dupa datina lui cazaceasca, numai Timi cu nevasta-sa. Wychowski, secretarul, si Fetera reprezinta partea ceremonio sa a lucrului si din partea cazacilor.
La plecare, Timus face boierilor un dar pe care ei l-au privit cu dispre caci li daduse doar o suta de lei de fiecare. Domnului i-a daruit un soroc < soboli, nevestei o rochie de adamasca, cu soboli, toate probabil de fura Din parte-i, Vasile darui patru cai: doi turcesti, doi moldovenesti; solulj lui Matei Voda un cal turcesc, iar Ruxandei un covor si un vig de brocari Cazacii, din partea lor, venira sa li se dea daruri, ceea ce nu prea era eticheta; Wychowski capata deci zece coti de catifea, douazeci de satin, blana de rîs si trei sute de lei. Cînd a fost sa plece, domnita s-a prins cu m nile de gîtul doamnei, care nu era decît mama ei vitrega, iar Vasile a ranii cu capul gol multa vreme, vazînd cum se duce în tara barbara, cu oame: a caror fire o vazuse acum, cea mai iubita dintre cele doua fete ale lui1.
Trecem la expunerea unei noi calatorii în Moldova. Ea este cunoscui printr-un studiu publicat în foarte rara foaie germana Baltische Studien, Societatii pentru istoria Pomeraniei si tradus de raposatul Papadopol Cal mah, în cartea sa despre Gheorghe stefan.
La 1656, de trei ani acuma, domneste în Moldova acest Gheorghe st fan, dintr-o familie de boieri de la munte. Tatal sau, Dumitrascu stefai jucase un rol important la începutul veacului al XVII-lea. El însusi era u om bogat, frumos, îndraznet; într-o "sama de cuvinte" Neculce ni spune cui s-a însurat: întîlnind un radvan cu o jupaneasa tînara si placuta, el 1-a opri poruncind sa întoarca acasa la dînsul, fara alta forma; astfel a luat el pe ace jupaneasa Safta, din neamul Boiestilor, foarte important în cele dintîi dec< nii ale acelui veac, si doamna Safta a trait mult timp parasita de sotul care nu voise s-o ieie în pribegie, unde mersese cu o tiitoare rusoaica, stefi nia Mihailovna, ori nu voise ea.
1 Iorga, Acte si fragmente, I; Hurmuzaki, supl. II.
Gheorghe stefan, logofat al lui Vasile Voda, se întelesese cu Matei Basa-,j cu Gheorghe Râkoczy al II-lea si, profitînd de nemultamirea unora din-loieri fata de domn, pe care-1 faceau grec, - ei reprezintînd boierimea de - surprinde pe stapînul sau, care, desi s-a întors si a biruit, trebui sa'paraseasca ° tara care nu~l ma* voia; ajutorul lui Timus nu-i folosise, ii aduse acestuia peirea, iar Ruxanda, vaduva, adapostita la Rascov, ia piara, multi ani dupa aceasta, de sabia unor hoti poloni. Astfel Gheorghe Voda stefan s-a instalat domn, ca om trecut cu vrîsta, ustata stufoasa, grasut, avînd toata înfatisarea pe care ni-o putem închi-lupa'felul lui de viata; iubitor de vin ca si Istratie Dabija, pe urma, femei, si de petreceri.
La dînsul venea acum, în 1656, un ambasador suedez, Welling, întovara-s secretarul Hildebrandt, care, acesta, a lasat o descriere a calatoriei e. Caci Suedia avea legaturi foarte strînse cu Ardealul din cauza tei protestante, în fruntea careia ea se gasea.
La 28 decembre 1656 apare mica trupa suedeza lînga Iasi. Ambasadorul sa vorbeasca domnului "crestin si blînd". Blînd era într-un fel, si era suflet deschis: avem de la dînsul scrisori foarte frumoase1, în care-si naduhul ca nu-si poate plati datoriile si, vorbind de primejdiile amenin-re, spune ca, orice ar fi, nu pleaca din tara cu nici un pret si "mai bine nanînce cînii pamîntului acestuia".
ja orecare distanta de oras oaspetele este întîmpinat de un boier, care-i sa nu între ziua, pentru ca se gaseste acolo un ceaus turc si nu e bine la pe ambasadorul crestin, ale carui rosturi poate ca ar fi fost banuite, ovit deci ambasadorul plna seara prin vii. Un capitan polon, care stia latina, e detasat pe linga dînsul, ca sa-i tie de urît. Noaptea, întra în jare i se pare mare si întins, dar fara zid încunjurator. Strazile le de-iecretarul, cum fac, dealtfel, si alti scriitori, ca fiind acoperite cu bîrne jar. înseamna ca sînt multe biserici si, pentru ca era ziua de 28 decem-î serbatorile Craciunului, erau ridicate în toate partile scrîncioabe, cum i în Moldova, dulapuri, leagane. Pe piete se afla mult vînat, mai ales ite, care se cumparau cu moneda straina si cu silingi, cari erau foarte diti în Moldova si capatasera o numire româneasca devenind "salai"2. > multime de soldati, si învîrteau hore. Ba se noteaza si obiceiurile popu-a, de pilda, "capra", al carii rost îl aflam de aici. In joc, cum ni-1 ! suedezul, figura o capra, în care era vîrît un om, si pe care o juca un Sfirsind jocul, baiatul tragea cu o sageata în capra si astfel hora se i iar baiatul capata un bacsis. Se înfatisa deci primitiv o scena de are.
idienta se acorda solului tot noaptea, ca sa nu bage de sama ceau-merge cu o escorta de patruzeci de oameni. La poarta palatului, spre
lui mirare, sentinela striga: "Wer da?". Domnul tinea ca garda a pala-companie întreaga - calatorul zice "un regiment" - de soldati nemti,
. j r£a' Studii si documente, IV, p. 50 si urm-, si Buletinul Comisiei istorice a '■h II, Documente secuiesti.
stratie Dabija, care dealminteri a falsificat si alte monede casa-si plateasca sol-■ami, facea si "salai".
Alti calatori supt Matei
Basarab si Vasile Lupu
mercenari, de teama cine stie caror împrejurari interne care ar fi putu rastoarne si pe dînsul. Trimesul suie apoi pe o scara mare si larga de -descrierea este a curtii lui Vasile Lupu -, trece prin mai multe odai si aj în sala tronului, unde era un jet mare, iar, deasupra, un ceasornic, ca vremea aceea era stabilit chiar în Iasi un ceasornicar francez, care-si acolo casa si legaturile de familie, Gaspar Caille, de la care s-a pastrat un c ment românesc, cuprinzînd iscalitura personala a lui Caille în limba franj
Oamenii ambasadorului sînt asezati pe lavite de lemn, iar ambasad însusi, cu secretarul, merg în odaia unde se gasea domnul. Boierii si J de casa sînt toti în papuci, nu în cizme, dupa obiceiul turcesc. A doui ceausul probabil, plecînd, i se dau solului scrisori latine catre rege si fac daruri: cai, un caftan de aclaz rosu, opt coti de postav subtire.
Intr-un adaus se pomeneste de retragerea lui Gheorghe stefan la Ste: unde a trait ani de zile în mizerie, cerînd ajutor în toate partile si undi lînga dînsul avea numai pe rusoaica lui, care învatase româneste, si vi boier, doi - mîngîindu-si înstrainarea si saracia prin aceea ca, ajutat'de menul Antonie de Moldovita, traducea însusi psalmii în româneste. Mi scriptul se gasea în stapînirea canonicului Moldoveanu, din Blaj, si asta între ale bibliotecii cipariene de acolo. La sfîrsit, Antonie a însemnat ce rile din urma ale domnului. în testamentul, foarte duios, al domnului care-1 aminteste autorul articolului din Baltische Studieri, el cerea sa fieînn mîntat lînga parintii sai, în tara, cu ceremonie domneasca, dupa legea si bietele lui ramasite au strabatut o buna parte din Europa, cu tiitoarea car zicea doamna, si cu alai, pîna au fost aduse la manastirea Casinului.
Iata acum si cea de-a treia descriere, cea mai noua1. Este în cartea u alt calator suedez, tiparita la 1679 si în care se vorbeste de calatoria pe c a facut-o la Constantinopol Glas Ralamb, în 1656.
La 23 april 1657, Ralamb pleaca din Brasov. Domn în momentul ac In Muntenia era Constantin serban, care profitase de legaturile lui la cui si chiar înainte de moartea lui Matei Basarab, provocase rascoala seimen pentru a-si pregati succesiunea, înlaturînd alta ruda a lui Matei, Dii< Un om usuratec acest fiu al lui Radu serban, urmasul lui Mihai Viteazul, o preoteasa din Ilfov, Elena, al carii mormînt în satul unde sotul ei era pre Dobrenii, se vede si astazi. Prin întetirea însa a seimenilor împotriva lui Ma1 Constantin s-a facut robul lor, si ei au ridicat tot felul de pretentii, pîna ( ajuns la o noua si strasnica rascoala, la nevoia de represiune prin interve tia lui Râkoczy din Ardeal, si atunci s-a distrus de fapt singura oaste de ca mai dispunea Ţara Româneasca, ramînînd de acum lipsita de mijloace pi prii de aparare. Temperament de aventurier, domnul acesta, scos de tul pentru participarea la luptele vecinului si protectorului ardelean, va colin lumea, trecînd, o clipa, si în domnia Moldovei cu ajutorul cazacilor. A si prin Maramuras, unde s-a gasit un potir daruit de dînsul,- pîna s-a p padit pe acolo, prin strainatate.
Ralamb, cu soli de-ai lui Râkoczy, ajunge la Tîrgoviste dupa acea misca a seimenilor. Da lamuriri asupra drumurilor, care erau foarte rele, mai
1 Un articol despre ea, de d. C. Karadja, în Revista istorica pe 1920.
Pîna la jumatatea veacului al XYII-lea
^era apele mari. Ajuns în margenea capitalei, domnul îi trimete înainte
sca cu sase cai si doua sute de boieri calari. si acest calator observa
imintea foarte luxoasa a curtenilor, iar despre oaste spune ca era
a din treizeci de companii de calarasi, ceea ce da aproape impresia
tiri Lucru interesant, daca ar fi adevarat, se pare ca domnul a fost
■a vada pe ambasadorul suedez cit mai degraba si s-a amestecat între
Centru a-1 zari. Doi boieri, secretarul si "maresalul", ureaza suedezului
enire secretarul stia latineste. Se lauda foarte mult îmbracamintea
moasa: calareau cai turcesti, erau învesmîntati în zale si cu piei de
[ de pantera sau tigru, la slic cu pene lungi. Muzica, si aici, cînta:
turceasca, caci calatorul semnaleaza flaute si timbale; trîmbite nu erau.
doua zi, e audienta la domn, foarte stralucita. si aici boierii sînt îmbra-
blanuri de jder.'Mitropolitul asista si el, si se descrie întregul palat,
ia de primire a lui Matei Basarab, sala de audienta avînd paretii
ati în adamasca, si geamuri de sticla, pe cînd odaile celelalte, opt
aa, nu erau tapetate si aveau ferestile închise cu hîrtie. Voda primeste
)cul salii de tron. Se schimba civilitatile obisnuite. Doua scaune asteapta
stantin si pe Ralamb. Domnul întreaba de sanatatea regelui Suediei si,
.a, cum ai nostri erau foarte curiosi sa afle ceva de la straini, cîteva
continua întrebarile, mai ales despre lucrurile polone. Pe urma Con-
da ambasadorului un caftan, adeca o mantie de brocard de aur, pe
tnbasadorul îl refuza, parîndu-i-se prea scump, dar i se spune ca
datina.
aduce o carata cu sase cai turcesti, mai minunati decît cei cu cari a imit la sosirea lui. Ambasadorul voia sa plece apoi, dar a fost poftit a. Masa aceasta s-a petrecut cam în modul urmator: Cinci boieri l-au la portita din gradina caci, fiind vara, ospatul se gatise într-un chiosc sor. Constantin sta la usa foisorului. Nu sînt decît doi pe jeturi, amba-1 si domnul, iar suita sta pe lavite, dupa moda turceasca, pîna se aduc i. Afara stau cîteva companii de infanterie nemteasca. i masa se asaza patru blide de argint acoperite cu capace. Cînd ia loc ii, numai atunci se cheama si suita oaspetelui si boierii de frunte, cari se rînduiesc, dupa ce s-au spalat pe mîni în odaia anterioara; ei ma-în talere de cositor. Felurile sînt bine gatite si se schimba mereu, a urma vin toasturile. Domnul ridica întîi paharul pentru sultan, ce-;rtarea ambasadorului ca n-are cum face altfel; de fapt domnii nostri, met de vedere turcesc, erau niste "tradatori", cari "meri iu" sa aiba lentul lui Brâncoveanu, mai putin fericit decît ceilalti. Apoi se închina atatea regelui Suediei, si voda, ca sa arate cit îl pretuieste, bea doua 3 unul dupa altul, pe cînd pentru sultan nu bause decît unul. Se în-si în sanatatea lui Râkoczy, a lui Hmilnitchi, un aliat, si a domnului vei, iar dupa fiecare pahar muzica zice: viori, tobe, timbale, instru-turcesti. Probabil ca se trageau si tunuri, ceea ce uita sa ni spuie cala-(dar, iarasi, poate ca Râkoczy le luase pe toate în Ardeal). Cînd amba-il toasteaza pentru domn, se petrece un lucru neasteptat pentru el: de casa astern perne pe jos si boierii se pun în genunchi pe ele, si în icesta ridica si ei paharul, mergînd apoi sa sarute mîna domnului, cum
Alti calatori supt Matei iJasaral) si vasue
cerea eticheta. Cînd sa se încheie masa în sfîrsit, apar vînatorii domnesti, aducînd doi ursi, pe cari-i vlnasera, si primind bacsis pentru aceasta.
Ceea ce urmeaza arata ca ai nostri aveau totusi mai mult simt de discretie decît strainii: linga chiosc era un cort mic pentru cei ce aveau nevoie sa se retraga singuri. Secretarul ambasadorului, mai slab în balamale, simte aceasta nevoie de izolare, si atunci doi "maresali" îl iau cu alai pîna la cort si-1 asteapta sa iasa: unul dintr-însii tine un lighian, apoi îl conduc cu acelasi alai la masa.
Ospatul dureaza de la ceasurile 10 pîna la 7 seara. La plecare, domnul, în dispozitii bune, strînge în brate de doua ori pe ambasador, si-1 saruta. Condus cu lautari acasa, Ralamb pleaca, dar nu fara sa i se arate de domn dorinta de a capata 500 de suedezi pentru paza lui.
A doua zi i se face un ultim cadou prin marele comis: un cal. Întovarasit de calarasi, e dus la granita, în fiecare loc pe unde trece, oaste iese înaintea trimisului Suediei.
Decadenta acestei straluciri era însa aproape.
|
