Anul 1955, potrivit întelegerilor prealabile consemneaza retragerea trupelor sovietice din Austria si în acel 333e41d asi timp o calmare a tensiunilor Est - Vest care însa nu dureaza decât pâna în toamna anului 1956, întrerupta de reprimarea brutala de catre sovietici a revoltei din Ungaria. Occidentul se limiteaza la declaratii si la proteste si ofera azil politic refugiatilor unguri, fara a interveni efectiv, respectându-si astfel vechile întelegeri prin care Estul Europei era spatiu exclusiv Sovietic. Manifestatiile de simpatie ale românilor cu revolutionarii unguri conduc la arestari în special de tineri, dar în acelasi timp la conceperea si elaborarea unui program de masuri radicale. În 1958 în primavara se produce o modificare a codului penal prin înasprirea pedepselor pentru activitati asa-zise contra-revolutionare. Omisiunea de denunt urma sa fie pedepsita ca si infractiunea însasi. Aceasta atitudine a regimului comunist a fost determinata si de alte doua evenimente care urmau sa aiba loc:
1) Retragerea trupelor sovietice din România în 1958 trebuia facuta în forta pentru a demonstra ca regimul comunist rezista fara trupe de ocupatie.
2) Declansarea actiunii de colectivizare totala necesita masuri de reprimare pentru cei care se opuneau ei.
Anii 1958 si 1959 au excelat prin producerea celor mai masive arestari de la 1948 încoace. Pedepsele curgeau de la 15 ani în sus. S-au constituit de catre Securitate "loturi" în care oamenii nu se cunosteau între ei, s-au inventat actiuni contra-revolutionare, cei arestati fiind obligati prin tortura sa-si recunoasca vini imaginare si atitudini ostile regimului comunist.
În mediul rural actiunea a fost mai diabolica. Pentru depistarea celor care sunt nemultumiti de rezultatul colectivizarii au fost trimisi la sate activisti de partid care au anutat ca actiunea de colectivizare este facultativa. Rezultatul a fost ca multi tarani si-au retras cererile sau au facut cereri de iesire din colectiv. A urmat trimiterea unui alt val însosit de militari care au recurs la amenintari si intimidari ramase fara rezultat. Doi tarani din judetul Olt cu care am stat în 1960 în închisoarea Aiud mi-au povestit cele de mai sus, însotite de ceea ce voi relata în continuare. În judetele Olt si Arges au fost trimise trupe de securitate conduse de un general tânar crescut de Gheorghiu Dej, spuneau ei, care a tras în plin în tarani. Au arestat circa 2000 de tarani, dusi la închisoarea Pitesti si batuti zi si noapte timp de o luna de zile. Dupa o prealabila triere, unii fiind convinsi de binefacerile colectivizarii, au fost eliberati pentru a-i lamuri pe cei de afara, restul fiind condamnati. Trupele de securitate, spuneau cei doi tarani, au fost conduse de tânarul general Nicolae Ceausescu. Atunci am auzit pentru prima data de acest nume.
|
