Adevarata Cleopatra

Adevărata Cleopatra

Dar să lăsăm speculatiile si să depănăm firul povestii. Cleopatra era primul din cei trei copii al lui Ptolemeu al XII-lea, conducătorul Alexandriei (strămosii ei au fost de fapt greci). S-a născut în anul 69 î.e.n. si era descendentă a lui Alexandru Cel Mare, primul strămos regal al Egiptului. A fost educată de tatăl ei pentru a fi un bun conducător si se spune că cunostea 9 limbi. Din punct de vedere genetic ea era descendenta unui lung sir de incesturi. Această "traditie" era împrumutată de la faraoni si reprezenta un mod de a proteja "puritatea" sângelui familiei. Tatăl Cleopatrei era căsătorit, se crede, cu sora lui si chiar dacă copii născuti din astfel de căsătorii au de obicei un grad redus de inteligentă, se pare că în cazul acesta genele s-au combinat într-un mod fericit.

La 18 ani a ajuns să fie pusă pe tronul Alexandriei, însă există unele bănuieli că acest lucru era temporar până când fratele ei, la acea vreme de 10 ani, urma să fie de încredere pentru o astfel de răspundere. Istoricii romani si greci au descris-o ca pe o tânără răsfătată si frivolă însă izvoarele egiptene sustin că era un adevărat lider - a dat un decret deosebit de important în perioada unei secete pentru a asigura alimentatia tuturor egiptenilor pe perioada de criză. Unul dintre proiectele ambitioase la care se gândea era să cucerească teritoriile care au apartinut Egiptului în perioada de glorie. Mai mult se pare că ea a realizat faptul că poporul o considera încă o adoptivă. Pentru a elimina acest dezavantaj a trecut la religia egipteană iar prima aparitie publică a fost un adevărat spectacol. La câteva luni de la preluarea tronului Cleopatra s-a arătat publicului ca o adevărată zeită si nu oricare: Isis, "mama" tuturor egiptenilor.

Dincolo de modul eficient în care îsi făcea propagandă, se pare că conducea de una singură, numai că fratii au detronat-o curând si a fost nevoită să se refugieze în desert. Desfăsurarea viitoare a faptelor a fost totusi favorabilă Cleopatrei: răscoalele antiromane l-au determinat pe Iulius-Cezar să vină în Alexandria iar eroina noastră a decis că este cel mai bun prilej pentru a-si recăpăta puterea. S-a strecurat până la împărat înfăsurată într-un covor si, din câte am înteles, scena aceasta a fost extrem de provocatoare pentru multi regizori de film. Până una alta trebuie să vă spun câte ceva despre Cezar: avea 52 de ani, era căsătorit, învătat, manifesta atractie deosebită pentru femei si unii istorici chiar îl numesc afemeiat. Gurile rele spun că aceasta a fost una dintre cauzele pentru care, bărbat fiind, a căzut în farmecele Cleopatrei. Totusi, în realitate se pare că nu a fost chiar asa.

Haideti să vă spun câte ceva si despre frumusetea Cleopatrei: toate izvoarele spun că nu era o femeie răpitor de frumoasă si nu te cucerea de la început. Avantajul ei era că avea un mod de a fi care se manifesta ca un magnet pentru cei din jur. Se mai stie si faptul că avea nasul putin cam mare, lucru care înlătură si el ideea că frumusetea a fost cea care l-a cucerit pe Cezar. Istoricii sustin că ambitia i-a unit pe cei doi si s-a manifestat ca o "reactie chimică". Într-adevăr era vorba si de o relatie sexuală, dar sexul nu era ingredientul principal al acestei reactii.

Între timp izbucnesc războaie si Cezar pleacă la Roma, însă Cleopatra nu pierde timpul. Ea se prezintă tot mai mult ca o reîncarnare a zeitei Isis si în curând naste un fiu, foarte probabil al împăratului roman, căruia îi pune numele Cezarion. Ipostaza de mamă o apropie si mai mult de inima egiptenilor. Frescele din acea vreme o prezintă frecvent aducând respect zeitei si fiului acesteia.

Urmează călătoria la Roma unde regina este primită cu stimă si respect de către Cezar. El o aseamănă cu Venus, variantă romană pentru Isis, si îi asează o statuie chiar în templul închinat zeitei. S-au făcut speculatii că în timp ce împăratul se plimba însotit de Cleopatra prin grădinile resedintei, acestia făceau planurile pentru a forma un imperiu care să cuprindă o mare parte din Europa si nordul Asiei. Totusi, se pare că respectul exagerat acordat Cleopatrei si ignorarea treburilor imperiului l-au costat pe Cezar viata: a fost asasinat în sala senatului în anul 44 î.e.n., la 15 martie.

Cleopatra avea 25 de ani când s-a întors în Egipt si spiritul de conducător a îndemnat-o să continue consolidarea pozitiei si imaginii pe care a căpătat-o în ochii poporului. Asa că le-a dat exact ceea ce aveau ei nevoie pentru ca să o considere un faraon, adică o reîncarnare a zeitei Isis: monumente grandioase, înfătisări publice pline de fast.

Un alt eveniment desfăsurat în imperiul Roman vine să influenteze planurile reginei, care se pare că nu a uitat una dintre ambitiile ei cele mai mari: să recucerească teritoriile strămosesti ale egiptenilor. Marc Antoniu, apropiatul lui Cezar si Octavian - fiul fostului împărat, si-au împărtit imperiul. Marc Antoniu a păstrat partea europeană. Istoricii ne spun despre el că nu rezista femeilor, era indisciplinat, avea patima alcoolului si tocmai de aceea era pentru oamenii lui o reîncarnare a lui Dionisos, zeul vinului si a vietii eterne.

În 41 î.e.n acesta vine să ceară ajutor Cleopatrei pentru bătălia de la Tarsus. Regina si-a făcu din nou aparitia fastuos, ca o zeită si a dat numeroase banchete în cinstea împăratului, cucerindu-l. Se pare că cei doi aveau nevoie unul de altul din punct de vedere economic si politic. Se pune întrebarea: erau întâlnirile lor pragmatice?

Dar să ne concentrăm asupra imaginii pe care ei o aveau în ochii poporului. Egiptenii au văzut întelegerea lor ca un pact între doi zei. Si chiar dacă Cleopatra a tinut în continuare nenumărate petreceri în cinstea lui Marc Antoniu, se crede că ea nu si-a uitat marele vis. În scurt timp de la plecarea lui Antoniu, regina naste gemeni. Numai că împăratul roman se căsătoreste de conventie cu fiica lui Octavian.

Timp de trei ani Cleopatra a condus eficient Egiptul, dar era vădit descurajată de faptul că nu reusea să cucerească teritoriile cu pricina. Se bănuieste că relatia sa cu Antoniu a fost dominată de un caracter practic: ea îi dădea bani si armată iar el o ajuta să câstige vechile teritorii. Problema a fost că aliatul reginei nu a fost cel mai potrivit: invazia lui în Prusia a fost un esec, pierzând aproape jumătate din oameni. Totusi el cucereste Armenia si îmbrăcat ca un zeu donează Cleopatrei largi teritorii, în parte necucerite încă, astfel încât la Roma se credea că acesta se îngrijeste în principal de scopurile reginei, uitând de nevoia de expansiune a imperiului roman. Nemultumirile au crescut când l-a declarat pe Cezarion fiul legitim a lui Cezar si a bătut monedă care avea pe o parte chipul Cleopatrei (înfătisată ca o adevărată matroană) iar pe cealaltă parte chipul său. Octavian făcea în acest timp propagandă numind-o pe regină depravată si promiscuă. Consecinta a fost că senatul a anulat domnia lui Antoniu si a declarat război Egiptului. Desi cei doi proscrisi au adunat o armată imensă, au fost înfrânti.

Se pare că retragerea era planificată de la început de către Antoniu si astfel el a reusit să salveze tezaurul Alexandriei. În 30 î.e.n. Octavian a intrat în oras pentru a pune în faptă dorintele Romei. Antoniu si-a oferit viata pentru ca regina si copii să fie crutati dar Octavian a refuzat. În final Antoniu s-a înjunghiat si a murit în bratele Cleopatrei. Regina-zeită a ales si ea moartea demnă si se crede că a făcut acest gest datorită faptului că si-a dat seama că nu va putea niciodată să ducă la îndeplinire acel vis măret al egiptenilor. Oricum moartea reginei a făcut parte dintr-un ritual sacru, fiind muscată de o cobră, astfel încât poporul a considerat că liderul lor si-a sfârsit moartea în cel mai fericit mod posibil - credinta egiptenilor era că cei care mor muscati de cobră vor primi viata vesnică si se vor transforma în zei. Cezarion este si el omorât de către Octavian însă cei doi fii ai lui Marc Antoniu sunt iertati.

Cam asta a fost. Observati că am ignorat amănuntele siropoase tocmai pentru a sugera faptul că, asa după cum sustin si istoricii, Cleopatra a fost o adevărată regină si a stiut destul de bine să se folosească de oportunitătile timpului. Restul amănuntelor rămân doar supozitii si rezultate ale imaginatiei. Desigur că o variantă mai romantică a povestii a atras destul de mult public la filmele inspirate din viata reginei-zeită, dar trebuie să recunoastem, eu unul o fac, că această femeie a stiut să profite de pe urma a doi dintre cei mai de seamă împărati ai imperiului roman, ceea ce... e o performantă indiferent cum a fost realizată.