Adevãrata Cleopatra
Dar sã lãsãm speculatiile si sã depãnãm firul povestii. Cleopatra era primul
din cei trei copii al lui Ptolemeu al XII-lea, conducãtorul Alexandriei
(strãmosii ei au fost de fapt greci). S-a nãscut în anul 69 î.e.n. si era
descendentã a lui Alexandru Cel Mare, primul strãmos regal al Egiptului. A fost
educatã de tatãl ei pentru a fi un bun conducãtor si se spune cã cunostea 9 limbi.
Din punct de vedere genetic ea era descendenta unui lung sir de incesturi.
Aceastã "traditie" era împrumutatã de la faraoni si reprezenta un mod
de a proteja "puritatea" sângelui familiei. Tatãl Cleopatrei era
cãsãtorit, se crede, cu sora lui si chiar dacã copii nãscuti din astfel de
cãsãtorii au de obicei un grad redus de inteligentã, se pare cã în cazul acesta
genele s-au combinat într-un mod fericit.
La 18 ani a ajuns sã fie pusã pe tronul Alexandriei, însã existã unele bãnuieli
cã acest lucru era temporar pânã când fratele ei, la acea vreme de 10 ani, urma
sã fie de încredere pentru o astfel de rãspundere. Istoricii romani si greci au
descris-o ca pe o tânãrã rãsfãtatã si frivolã însã izvoarele egiptene sustin cã
era un adevãrat lider - a dat un decret deosebit de important în perioada unei
secete pentru a asigura alimentatia tuturor egiptenilor pe perioada de crizã.
Unul dintre proiectele ambitioase la care se gândea era sã cucereascã
teritoriile care au apartinut Egiptului în perioada de glorie. Mai mult se pare
cã ea a realizat faptul cã poporul o considera încã o adoptivã. Pentru a
elimina acest dezavantaj a trecut la religia egipteanã iar prima aparitie
publicã a fost un adevãrat spectacol. La câteva luni de la preluarea tronului
Cleopatra s-a arãtat publicului ca o adevãratã zeitã si nu oricare: Isis,
"mama" tuturor egiptenilor.
Dincolo de modul eficient în care îsi fãcea propagandã, se pare cã conducea de
una singurã, numai cã fratii au detronat-o curând si a fost nevoitã sã se
refugieze în desert. Desfãsurarea viitoare a faptelor a fost totusi favorabilã
Cleopatrei: rãscoalele antiromane l-au determinat pe Iulius-Cezar sã vinã în
Alexandria iar eroina noastrã a decis cã este cel mai bun prilej pentru a-si
recãpãta puterea. S-a strecurat pânã la împãrat înfãsuratã într-un covor si,
din câte am înteles, scena aceasta a fost extrem de provocatoare pentru multi
regizori de film. Pânã una alta trebuie sã vã spun câte ceva despre Cezar: avea
52 de ani, era cãsãtorit, învãtat, manifesta atractie deosebitã pentru femei si
unii istorici chiar îl numesc afemeiat. Gurile rele spun cã aceasta a fost una
dintre cauzele pentru care, bãrbat fiind, a cãzut în farmecele Cleopatrei.
Totusi, în realitate se pare cã nu a fost chiar asa.
Haideti sã vã spun câte ceva si despre frumusetea Cleopatrei: toate izvoarele
spun cã nu era o femeie rãpitor de frumoasã si nu te cucerea de la început.
Avantajul ei era cã avea un mod de a fi care se manifesta ca un magnet pentru
cei din jur. Se mai stie si faptul cã avea nasul putin cam mare, lucru care
înlãturã si el ideea cã frumusetea a fost cea care l-a cucerit pe Cezar.
Istoricii sustin cã ambitia i-a unit pe cei doi si s-a manifestat ca o
"reactie chimicã". Într-adevãr era vorba si de o relatie sexualã, dar
sexul nu era ingredientul principal al acestei reactii.
Între timp izbucnesc rãzboaie si Cezar pleacã la Roma, însã Cleopatra nu pierde
timpul. Ea se prezintã tot mai mult ca o reîncarnare a zeitei Isis si în curând
naste un fiu, foarte probabil al împãratului roman, cãruia îi pune numele
Cezarion. Ipostaza de mamã o apropie si mai mult de inima egiptenilor. Frescele
din acea vreme o prezintã frecvent aducând respect zeitei si fiului acesteia.
Urmeazã cãlãtoria la Roma unde regina este primitã cu stimã si respect de cãtre
Cezar. El o aseamãnã cu Venus, variantã romanã pentru Isis, si îi aseazã o
statuie chiar în templul închinat zeitei. S-au fãcut speculatii cã în timp ce
împãratul se plimba însotit de Cleopatra prin grãdinile resedintei, acestia
fãceau planurile pentru a forma un imperiu care sã cuprindã o mare parte din
Europa si nordul Asiei. Totusi, se pare cã respectul exagerat acordat
Cleopatrei si ignorarea treburilor imperiului l-au costat pe Cezar viata: a
fost asasinat în sala senatului în anul 44 î.e.n., la 15 martie.
Cleopatra avea 25 de ani când s-a întors în Egipt si spiritul de conducãtor a
îndemnat-o sã continue consolidarea pozitiei si imaginii pe care a cãpãtat-o în
ochii poporului. Asa cã le-a dat exact ceea ce aveau ei nevoie pentru ca sã o
considere un faraon, adicã o reîncarnare a zeitei Isis: monumente grandioase,
înfãtisãri publice pline de fast.
Un alt eveniment desfãsurat în imperiul Roman vine sã influenteze planurile
reginei, care se pare cã nu a uitat una dintre ambitiile ei cele mai mari: sã
recucereascã teritoriile strãmosesti ale egiptenilor. Marc Antoniu, apropiatul
lui Cezar si Octavian - fiul fostului împãrat, si-au împãrtit imperiul. Marc
Antoniu a pãstrat partea europeanã. Istoricii ne spun despre el cã nu rezista
femeilor, era indisciplinat, avea patima alcoolului si tocmai de aceea era
pentru oamenii lui o reîncarnare a lui Dionisos, zeul vinului si a vietii
eterne.
În 41 î.e.n acesta vine sã cearã ajutor Cleopatrei pentru bãtãlia de la Tarsus.
Regina si-a fãcu din nou aparitia fastuos, ca o zeitã si a dat numeroase
banchete în cinstea împãratului, cucerindu-l. Se pare cã cei doi aveau nevoie
unul de altul din punct de vedere economic si politic. Se pune întrebarea: erau
întâlnirile lor pragmatice?
Dar sã ne concentrãm asupra imaginii pe care ei o aveau în ochii poporului.
Egiptenii au vãzut întelegerea lor ca un pact între doi zei. Si chiar dacã
Cleopatra a tinut în continuare nenumãrate petreceri în cinstea lui Marc
Antoniu, se crede cã ea nu si-a uitat marele vis. În scurt timp de la plecarea
lui Antoniu, regina naste gemeni. Numai cã împãratul roman se cãsãtoreste de
conventie cu fiica lui Octavian.
Timp de trei ani Cleopatra a condus eficient Egiptul, dar era vãdit descurajatã
de faptul cã nu reusea sã cucereascã teritoriile cu pricina. Se bãnuieste cã
relatia sa cu Antoniu a fost dominatã de un caracter practic: ea îi dãdea bani
si armatã iar el o ajuta sã câstige vechile teritorii. Problema a fost cã
aliatul reginei nu a fost cel mai potrivit: invazia lui în Prusia a fost un
esec, pierzând aproape jumãtate din oameni. Totusi el cucereste Armenia si
îmbrãcat ca un zeu doneazã Cleopatrei largi teritorii, în parte necucerite
încã, astfel încât la Roma se credea cã acesta se îngrijeste în principal de
scopurile reginei, uitând de nevoia de expansiune a imperiului roman.
Nemultumirile au crescut când l-a declarat pe Cezarion fiul legitim a lui Cezar
si a bãtut monedã care avea pe o parte chipul Cleopatrei (înfãtisatã ca o
adevãratã matroanã) iar pe cealaltã parte chipul sãu. Octavian fãcea în acest
timp propagandã numind-o pe reginã depravatã si promiscuã. Consecinta a fost cã
senatul a anulat domnia lui Antoniu si a declarat rãzboi Egiptului. Desi cei
doi proscrisi au adunat o armatã imensã, au fost înfrânti.
Se pare cã retragerea era planificatã de la început de cãtre Antoniu si astfel
el a reusit sã salveze tezaurul Alexandriei. În 30 î.e.n. Octavian a intrat în
oras pentru a pune în faptã dorintele Romei. Antoniu si-a oferit viata pentru
ca regina si copii sã fie crutati dar Octavian a refuzat. În final Antoniu s-a
înjunghiat si a murit în bratele Cleopatrei. Regina-zeitã a ales si ea moartea
demnã si se crede cã a fãcut acest gest datoritã faptului cã si-a dat seama cã
nu va putea niciodatã sã ducã la îndeplinire acel vis mãret al egiptenilor.
Oricum moartea reginei a fãcut parte dintr-un ritual sacru, fiind muscatã de o
cobrã, astfel încât poporul a considerat cã liderul lor si-a sfârsit moartea în
cel mai fericit mod posibil - credinta egiptenilor era cã cei care mor muscati
de cobrã vor primi viata vesnicã si se vor transforma în zei. Cezarion este si
el omorât de cãtre Octavian însã cei doi fii ai lui Marc Antoniu sunt iertati.
Cam asta a fost. Observati cã am ignorat amãnuntele siropoase tocmai pentru a
sugera faptul cã, asa dupã cum sustin si istoricii, Cleopatra a fost o
adevãratã reginã si a stiut destul de bine sã se foloseascã de oportunitãtile
timpului. Restul amãnuntelor rãmân doar supozitii si rezultate ale imaginatiei.
Desigur cã o variantã mai romanticã a povestii a atras destul de mult public la
filmele inspirate din viata reginei-zeitã, dar trebuie sã recunoastem, eu unul
o fac, cã aceastã femeie a stiut sã profite de pe urma a doi dintre cei mai de
seamã împãrati ai imperiului roman, ceea ce... e o performantã indiferent cum a
fost realizatã.
|
