Akhnaton

A fost o perioada în timpul Egiptului Antic în care întreaga religie a fost reformata într-un mod radical. Reformatorul a fost nimeni altul decât Akhnaton care a socat la acea vreme întregul popor egiptean prin introducerea unei religii monoteiste în locul venerarii tuturor zeilor de pâna atunci. Intr-o perioada in care omenirea era de religie politeista, Aton este primul zeu din istoria omenirii caruia i se închina toata lumea.

El a fost un zeu unic suprem prin excelenta. Nu numai ca multi au renuntat la religia politeista pentru a i se închina numai lui, dar religia sa permitea ca oricine sa o poata adopta, neexistând restrictii. Este reprezentat sub forma soarelui, insa nu a soarelui la care egiptenii 13413b115n se închinau pana atunci. Acest soare stralucea si îmbia cu

razele lui pe absolut toti locuitorii regatului sau, dar si pe locuitorii regatelor ce se întindeau dincolo de granitele cetatii.

Revolutia religioasa a lui Amenofis al IV-lea începe la Teba, capitala religioasa si administrativa a Imperiului Nou, situata în sudul tarii. Acolo, faraonul urca pe tron prin 1 353 Î.Hr., atunci când tatal sau, Amenofis al lll-lea, dispare, dupa 38 de ani de domnie. Akhenaton a domnit într-o perioada de controverse teologice si culturale fara precedent în istoria egipteana.

Multe evenimente s-au produs începând cu epoca piramidelor. Imperiul Vechi (2 660-2 180 Î.Hr.) a cazut într-o perioada de framântari: Prima Perioada intermediara (2 180-2 040 î.Hr.). l-a urmat Imperiul Mijlociu (2 040-1 780 î.Hr.), terminat printr-o a Doua Perioada intermediara (1 780-1 540 Î.Hr.), mai catastrofala decât precedenta, deoarece ea vede pentru prima oara Egiptul invadat de straini: hicsosii, asiatici a caror origine exacta este necunoscuta.

În sfârsit, printii Tebei au eliberat (ara: ei au întemeiat Imperiul Nou (1 540-1 070 î.Hr.), a carui capitala au fixat-o în orasul lor de bastina, care era de altfel capitala si în Imperiul Mijlociu.

Egiptul lui Akhenaton îsi cunoaste deci apogeul: faraonul apartine celei de-a XVI II-a dinastii (1540-1 295 Î.Hr.), el domneste peste un stat a carui influenta se întinde pâna în Siria si Palestina, si în care moravurile elitei si artele au ajuns la un înalt grad de rafinament.

In acea vreme, dupa câte se pare, Amenofis al IV-lea se casatorise deja cu o oarecare Nefertiti, o femeie de origine necunoscuta, al carei nume înseamna "Frumoasa a venit". Poate era fiica lui Ay, un curtean care promitea sa aiba un destin maret.

Religia egiptenilor din perioada antica era una politeista prin excelenta. Zeii venerati în acea perioada erau foarte numerosi, cifra exacta neputând fi precizata. Existau zeitati mari si mici, demoni, animale si obiecte divine. Multi dintre zei erau proslaviti în primul rând într-o anumita zona sau într-un anume oras. Acesta era contextual istoric, religios si social în care au avut loc schimbarile majore determinate de catre Akhenaton. Primii ani ai domniei trec fara bulversari religioase: noul faraon nu contesta legitimitatea existentei panteonului egiptean, lasând sa se desfasoare normal cultul principal al zeilor sai, iar Amon, zeu al dinastiei si al imperiului, dispunând de temple marete (Karnak), de un cler numeros si de extraordinare bogatii. Dar, chiar daca numele lui se traduce prin "Amon este satisfacut", Amenofis al IV-lea venereaza, înca din acea vreme, o noua divinitate: pe Aton, Discul solar, care ia forma unui foarte vechi zeu solar înfatisat ca un om cu cap de soim, Ra-Horakhty.

Foarte repede, cultul acestei noi zeitati cunoaste alte dimensiuni. Prin al doilea sau al treilea an al domniei sale Amenofis al IV-lea pune sa se ridice temple lui Aton, la est de Karnak. Ele difera radical de monumentele construite pâna atunci pentru zei, învaluite de întuneric si mister, ascunzându-si statuile în strafundurile sanctuarelor. Aici, este contrariul. Pentru Aton, zeu al Luminii care da viata tuturor fiintelor, templele sunt fara acoperis. Ele sunt inundate de razele binefacatoare ale Discului solar, care se hraneste direct din ofrandele depuse pe sute de altare si ele nu mai închid în interiorul lor statui divine.

Gata si cu schimburile verbale traduse prin hieroglife, între faraon si zei, din scenele care decoreaza peretii templelor: caci Aton este mut. Aton difera de celelalte zeitati si prin reprezentarea sa: aceasta, de om si animal (om cu cap de soim), ca aceea a celorlalti zei, devine în mod progresiv abstracta. Ea arata un disc solar având raze terminate cu mâini, în sfârsit, numele lui Aton sunt, începând de atunci, înconjurate de cartuse ca numele regale. Lui Aton, regalitatea cereasca; lui Amenofis al IV-lea, regalitatea pamânteasca. Din acel moment imaginea regelui, corpul si fata sa, sunt în mod exagerat deformate. Aceasta inovatie artistica exprima o conceptie teologica si nu, asa cum s-a crezut adesea, o boala, în centrul noii religii se afla faraonul Amenofis al IV-lea si familia regala, adica Nefertiti si fiicele ei. Lor le revine rolul de intermediar între Aton si oameni.

Prin al cincilea an de domnie, Teba si Kamak-ul nu mai corespund exigentelor religioase ale lui Amenofis al IV-lea. Regele decide asadar sa întemeieze o noua capitala pe locul pe care i l-a revelat Aton, la 300 km nord de Teba. Acesta este Akhetaton, "Orizontul Discului", cunoscut astazi sub denumirea de Amarna. în aceeasi perioada, regele îsi ia numele de Akhenaton: "Cel care este placut lui Aton". Ruptura cu Amon si cu clerul sau s-a înfaptuit. Dar nimic nu permite sa se considere, asa cum s-a mai facut uneori, ca ea s-a produs prin violenta.

Un an mai târziu, în anul al saselea, regele se instaleaza la Amarna cu familia si cu grupul de barbati care l-a ajutat sa duca la bun sfârsit reforma sa. La Amarna, el afirma în mod progresiv caracterul monoteist al religiei sale.

Deja, zeitatile mortilor, Osiris si Sokar au disparut. Prin anul al noualea, atributele lui Aton sunt purificate de toate elementele care se refereau la alte divinitati. Pluralul cuvântului zeu este suprimat. în sfârsit, un foarte frumos imn închinat lui Aton declara ca el este unicul zeu. Poate ca în acest moment templele tuturor celorlalti zei s-au închis, iar numele si imaginile lui Amon s-au sters. Noua religie venereaza numai Soarele, ca datator de viata si bucurii, fiind cantonata numai in prezent. O alta caracteristica este lipsa statuilor si prezenta numai a unui disc solar rosu foarte mare ce prezinta niste raze lungi. Aceste raze erau prevazute la capatul lor cu maini intinse pentru a lua ofrandele aduse zeului.

Nu numai ca multi au renuntat la religia politeista pentru a i se inchina numai lui, dar religia sa permitea ca oricine sa o poata adopta, neexistand restrictii.Acest aspect constituie o revolutie in religia egipteana care conferea o importanta deosebita vietii si judecatii de apoi. Noua religie venereaza numai Soarele, ca datator de viata si bucurii, fiind cantonata numai in prezent. Aceasta religie a zeului unic rezista numai in perioada domniei lui Ahnaton, tatal vestitului Tutankamon. Religia si venerarea lui Aton se mai diferentiaza de cea de pana atunci prin faptul ca supusii puteau sa vina si sa adore zeul direct, fara intermediarii preoti.

Ultimii ani ai domniei lui Akhenaton sunt marcati de disparitia reginei Nefertiti, în anul 13 sau 14; tot acum, moare si a doua lui sotie, Kiya; Meritaton si Ankhesenpaaton, doua dintre fiicele reginei Nefertiti se casatoresc cu tatal lor. Dar nici una dintre aceste femei nu-i daruieste un mostenitor de sex barbatesc lui Akhenaton. De aceea, atunci când profetul lui Aton se stinge, dupa 17 ani de domnie, tânarul Tutan-khamon, poate unul dintre nepotii sau verii lui, este cel care îi urmeaza la tron. El nu întârzie sa paraseasca Amarna si sa restaureze cultul zeilor. Totul se desfasoara fara nici o dificultate, deoarece reforma lui Akhenaton n-a influentat Egiptul în profunzime: Aton si profetul lui sunt în curând uitati.