Alexandru Ioan Cuza - unificatorul tării

Cel dintai membru atestat al acestei familii este Cuza vistiernicul, intalnit in documentela din 1638.

La revolutia de la 1848 Alexandru Ioan Cuza a fost in primele randuri. Domnitorul Mihail Sturza ordona arestarea fruntasilor miscarii, printre care si Cuza. Inchisi in cazarma si brutalizati, treisprezece dintre acestia, inclusiv Cuza, au fost dusi la Galati spre a fi trimisi peste hotare in Turcia.

Cuza a fost deputat de Galati la consultarea electorala. Vazand succesul unionistilor, caimacamul Vogoride isi schimba atitudinea ce o adoptase fata de Cuza si la 20 august 1858 il avanseaza la gradul de colonel si il numeste la 12 septembrie 1858, ajutor al hatmanului militiei, post important in ierarhia militara.

Cuza nu era un ambitios, doritor de a face cu orice pret cariera. I se cunostea firea dezinteresata. El nu se folosea de slujbe pentru a face ca altii avere. Patriot si cu idei largi, liberale, nu era insa un radical, cu idei extremiste.

ALEGEREA LUI CUZA CA DOMN AL MOLDOVEI SI TĂRII ROMÂNESTI

SFARSITUL DOMNIEI LUI CUZA

Iata, fie si numai enuntiativ cateva din marile actiuni ale lui Cuza in timpul domniei si anume:

ULTIMII ANI AI VIETII LUI ALEXANDRU IOAN CUZA

Cuza nu este uitat insa de popor, fapt adeverit si de alegerea sa in judetul Mehedinti la colegiul al IV-lea ca deputat. Desi votul se repeta peste 3 luni, tot Cuza a fost ales deputat.

Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si al statului national România (1862-1866). Sub domnia sa, s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic si cultural.

A participat la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova, iar dupa aceea la miscarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie si al Tarii Românesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari. Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile sale, recunoasterea unirii din partea marilor puteri. In domniei lui Cuza, a fost desavarsita Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernamant, ca: contopirea adunatorilor de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic, numirea unui singur guvern si fixarea capitalei noului stat la Bucuresti (1862).

Intimpinand rezistenta guvernului si a Adunarii legiuitoare, alcatuite din reprezentanti ai boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in infaptuirea unor reforme burgheze, Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care realizeaza secularizarea averilor manastiresti (decembrie 1863) si dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864). In acelasi an, Cuza supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua constitutie (statut) si o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, si decreteaza (14 august 1864) legea rurala conceputa de Kogalniceanu, care, cu toate limitele ei, a reprezentat un moment insemnat in dezvoltarea capitalismului, desfiintand iobagia multiseculara. In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate eliberate codul civil si codul penal, legea pentru obligativitatea invatamantului primar s-au infiintat universitatiile de la Iasi (1860) care ii poarta azi numele si de la Bucuresti (1864), a fost dezvoltata armata nationala etc.

Infaptuirea celor doua mari reforme agrara si electorala, a indirjit pe reprezentantii boierimii conservatoare, ca si pe exponentii aripii de dreapta a burgheziei, care, uniti intr-o coalitie cunoscuta in istorie sub denumirea de monstruasa coalitie, l-au silit sa abdice (11 februarie 1866) si au adus in locul sau pe printul strain Carol de Hohenzollern. Expulzat, ex-domnitorul si-a petrecut restul vietii in Germania, unde a si murit (1873). A fost inmormintat la mosia sa de la Ruginoasa (reg. Iasi). Cuza a intrat in istorie ca o figura de domnitor progresist.