Andreea Ioana VASILE, recenzie la Edmund BURKE, Reflectii asupra Revolutiei din Franta, Editura Nemira, Bucuresti, 2000
Initial o scrisoare care contine impresii si comentarii asupra Revolutiei Franceze trimisa de Edmund Burke tānarului aristocrat francez Charles-Jean-Francois Depout, aceasta e prezentata, cāteva luni mai tārziu, publicului larg sub forma lucrarii "Reflectii asupra Revolutiei din Franta". Problematica generala a cartii este, dupa cum recomanda si titlul 10210b15k , Revolutia Franceza din 1789, moment important pentru istoria politica universala, deoarece acesta a dus la schimbari politice si sociale fondate pe ideea de democratie, drepturi si cetatenie.
Pozitia lui Burke vizavi de Revolutia Franceza este una reactionara, lucru usor de īnteles datorita perspectivei conservatoare din care acesta priveste evenimentele, īnsa el nu este un simplu apologet al trecutului si adversar al oricaror schimbari politice. Dimpotriva, le sustine, dar o face īn masura īn care ele reformeaza societatea, dar nu o schimba, dintr-o data, īn altceva ca si cānd orice se potriveste oricui oricānd. El mizeaza pe adoptarea si adaptarea inovatiei la conditiile locale specifice fiecarui stat si pe axarea deciziilor, a initiativelor pe criteriul rezultatelor practice, nu pe acela al adevarurilor canonice.
Cum am mentionat si īn introducere, lucrarea se prezinta sub forma unei scrisori īn care Edmund Burke īsi propune sa argumenteze perspectiva pe care o are asupra Revolutiei Franceze ca replica la dorinta tānarului Depout care l-a īntālnit pe Burke īn urma unei vizite īn Marea Britanie si care a insistat sa afle impresiile acestuia referitoare la evenimentele din Franta.
Edmund Burke critica miscarea revolutionara din Franta si īndeosebi tipul de revolutie pe care aceasta miscare o promoveaza. Acest tip de revolutie este echivalent cu un soi de act magic prin care, brusc, realitatea existenta nu doar ca ar putea fi schimbata din temelii, dar si ridicata ulterior la nivelul cerintelor īnalte care, chipurile, au stat la baza acestor transformari: al egalitatii īntre oameni, al democratiei, al libertatii politice depline.
Burke crede ca principalul defect al revolutiilor de tipul celei franceze īl constituie pretentia ca, īn urma ei, societatea poate fi reconstituita pe baza unor adevaruri caonice, a unor doctrine si dogme teoretice. Autorul considera ca revolutionarii francezi au crezut, īn mod eronat, ca daca anume principii au functionat īn chip eficient īntr-o societate sau alta, ele trebuie sa produca aceleasi rezultate pozitive īn orice alta parte.
Burke pledeaza pentru schimbarea graduala, pentru gasirea unor principii care sa dea seama de felul de a fi al unei societati si al cetatenilor acesteia pentru ca doar astfel guvernarea poate rezista. Altfel, revolutiile au toate sansele de a sfārsi fara nici un rezultat, caci īntemeierea lor pe notiuni abstracte nu are nici un sens.
Edmund Burke este de parere ca, īn domeniul politic si moral, nu exista nici o reteta care, aplicata, sa ofere anumite rezultate si doar pe acelea. Dimpotriva, complexitatea naturii umane si a societatilor īn care aceasta īsi gaseste forma de manifestare proprie cere existenta compromisului, adaptarea la conditiile specifice si nu la aplicarea unor norme universale.
Atitudinea conservatoare īl determina pe Burke sa pledeze pentru pragmatism si simt al realitatii, respingānd, īn chip firesc, spiritul doctrinar si idealismul. Este adeptul strategiei aprecierii tuturor solutiilor si principiilor īn functie de contextul local, a caracteristicilor ce decurg din experienta practica. Retorica libertatii si a drepturilor umane este īnlocuita cu calma judecata a rezultatelor concrete. Nici un mare adevar nu are valoare daca nu creeaza lucruri pozitive.
Dat fiind ca Edmund Burke nu-si propune sa determine valoarea de adevar a unei ipoteze sau a alteia este dificil de spus īn ce masura reuseste sa-si īndeplineasca scopul. Ceea ce Burke doreste sa faca este sa exprime propria pozitie īn raport cu Revolutia Franceza pornind de la evenimentele care au constituit-o si bazāndu-se pe credintele sale conservatoare.
Ca orice alta lucrare inteligent argumentata, "Reflectii asupra Revolutiei din Franta" nu poate fi īncadrata īntr-o dihotomie de tipul "carte buna"- "carte rea". Din perspectiva conservatoare utilizata de Burke, lucrarea "ataca" īntr-o maniera eficienta entuziasmul revolutiei si nu scuza evenimentele prin prisma nobletei idealurilor pe baza carora acestea au luat nastere. Argumentatia lui Burke este una articulata si convingatoare, iar calitatea lucrarii este data si de faptul ca autorul a fost conetmporan cu situatia pe care o trateaza.
Andreea Ioana VASILE
SPR III
|
