«Antisemitismul este o anumita perceptie despre evrei, care poate fi exprimata prin ura contra evreilor. Manifestarile verbale si fizice de antisemitism sunt indreptate contra unor indivizi evrei si ne-evrei sau/si contra proprietatilor lor, impotriva institutiilor comunitare evreiesti si a unor lacasuri religioase.»
Luand in considerare contextul global, exemple contemporane de antisemitism in viata publica, presa, scoli, locuri de munca si in sfera religioasa pot sa includa, dar nu se limiteaza la:
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Incitare, sprijin sau justificare a uciderii sau vatamarii evreilor in numele unei ideologii radicale sau a unei interpretari extermiste a religiei.
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Producerea de afirmatii mincinoase, dezumanizante, demonice sau stereotipizante despre evrei ca atare sau despre puterea colectiva a evreilor - cum ar fi de exemplu mitul despre conspiratia mondiala a evreilor sau cel al controlului evreilor asupra presei, economiei, guvernului sau a altor institutii sociale.
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Acuzarea evreilor, ca popor, de a fi responsabili pentru fapte reprobabile comise de o persoana sau de un grup de persoane de origine evreiasca sau chiar pentru fapte comise de ne-evrei.
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Negarea faptului, scopului si mecanismelor (spre exemplu a camerelor de gazare) sau negarea intentionata a genocidului poporului evreu in mainile Germaniei National Socialiste, a suporterilor si complicilor ei in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial (Holocaustul).
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Acuzarea evreilor ca popor sau a Israelului ca stat, de a fi inventat sau exagerat Holocaustul.
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Acuzarea cetatenilor evrei din alte state de a fi mai loiali Israelului sau pretinselor prioritati mondiale evreiesti, decat intereselor propriilor state.
Luand in considerare contextul general, exemple de cai prin care se manifesta antisemitismul pot include :
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Negarea dreptului poporului evreu la autodeterminare, spre exemplu sustinand ca existenta statului Isarel este o actiune rasista.
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Aplicarea dublului standard prin pretinderea unui comportament care nu este cerut sau asteptat din partea nici unui alt democratic.
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; Compararea politicii israeliene contemporane cu cea a nazistilor.
· &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; &nb 858i83i sp; A face pe evrei responsabili colectiv pentru actiunile statului Israel.
Sub raport temporal, antisemitismul poate fi impartit in
doua perioade:
· Antisemitismul premodern - inainte
de Revolutia Franceza, a fost dominat de aspectul religios al problemei
evreiesti.
In Europa evreii fusesera intotdeauna o minoritate care se diferentiase clar prin credinta, cultura si mod de viata de majoritatea crestina. Atitudinea crestinilor europeni in ceea ce-i priveste pe evrei a fost dintotdeauna ambivalenta. Au existat perioade in care se poate vorbi de relatii cordiale si chiar de solidaritate intre crestini si evrei. Totusi, manifestarile de ura si izbucnirile de violenta impotriva evreilor au fost, de asemenea, parte a acestei lungi si complexe istorii. Aceasta atitudine fata de evrei este incrustata in conceptia traditional-crestina despre lume si in folclor. Evreii erau condamnati pentru a fi fost ucigasii lui Hristos si necrestini. La vremea respectiva aveau o cale de scapare-convertirea.
Contrar opiniei generale, Evul Mediu nu poate fi considerat in intregime ca fiind o perioada intunecata atunci cand ne referim la problema evreilor. Perioada in care a domnit Imperiul Carolingian, apoi secolele X si XI au reprezentat perioade de timp pasnice pentru evreii europeni.
Theodosius cel Mare a fost un om de stat care a garantat libertatea de alegere a religiei. El a aparat drepturile civile ale evreilor in Roma impotriva clerului catolic: nu va vom ordona sa credeti in crestinism pentru ca nimeni nu e fortat sa faca aceasta impotriva vointei sale. Papalitatea s-a pronuntat insa impotriva liberului arbitru in ceea ce priveste religia evreilor si i-a fortat pe acestia sa se converteasca la crestinism.
Perioada Carolingiana a fost denumita de istoricii evrei ca fiind Perioada de aur a acestora. Carol cel Mare a profitat de activitatile comerciale in care evreii din tarile din Marea Mediterana si din Asia Minor erau implicati. El i-a incurajat sa faca comert si cu imperiul sau, astfel deschizandu-si portile rutelor comerciale internationale. In activitatile lor, evreii aveau aceleasi restrictii ca si ceilalti comercianti. Motivati de aceste oportunitati si nefiind deranjati de nicio jurisdictie doctrinara evreii din Franta si cei care traiau pe malul Rhinului au inceput sa se raspandeasca si in provinciile estice ale Imperiului Carolingian. Aceasta miscare s-a extins in Boemia, pe malul Elbei pana in teritoriul slav. Multi dintre acestia erau oameni culti, specializati in mai multe limbi straine, ca o consecinta a angajarii lor in activitatile comerciale.
Conditiile evreilor chiar s-au imbunatatit sub conducerea succesorului lui Carol, Louis. Acesta le-a acordat dreptul de a circula liber si de a detine functii publice. In schimb, evreii erau nevoiti sa plateasca taxe destul de mari pentru a-l recompensa in mod loial pe imparat. De fapt, aceste concesii au avut o motivatie financiara puternica.
Aceasta perioada nu numai ca le-a oferit evreilor dreptul de a performa riturile fara a fi deranjati, ci si de a vorbi liber despre religia lor in compania crestinilor, cu care le era permis sa se asocieze.
Agobard, episcop de Lyon (Sec. VIII - XIX)a luptat insa impotriva principiului tolerantei in ceea ce priveste libertatea evreilor de a-si pastra religia. Scrierile din aceasta perioada erau incarcate cu exageratii evidente si cuvinte dure la adresa evreilor si a prietenilor lor. Agobard creeaza impresia ca intreaga societate crestina se va prabusi sub puterea evreilor care domina viata intelectuala, economica si politica. Agobard sustine prin urmare sa se produca o completa separatie intre crestini si evrei. In intreg demersul sau, Agobard a apelat la documente oficiale, legale. El dorea sa-i pedepseasca pe evrei pentru crucificarea lui Hristos. Istoria insa nu stie in ce masura demersurile lui Agobard au avut succes, insa se stie ca a avut succesori care i-au continuat munca.
Un alt demers antisemit a avut loc in perioada cruciadelor, cand pelerinii plini de zel doreau sa ii pedepseasca pe evrei pentru moartea lui Iisus prin anihilarea comunitatilor evreiesti sau prin convertirea acestora la crestinism. Acestor excese li s-au opus liderii cruciadelor, dar cu toate acestea s-au repetat in Franta, Germania si Anglia in timpul fiecare cruciade. Conducatorii statelor europene implicate au incercat sa ia masuri de stopare a acestor masacre. Au reusit sa ia sub protectia lor o parte din comunitatile evreiesti, in schimbul unor taxe foarte mari.
Evreii au fost treptat eliminati din viata economica, din bresle si asociatii comerciale. In curand aveau sa le limiteze drepturile cu o singura exceptie pe care dogma crestina nu o credea potrivita pentru adeptii sai si anume imprumuturile cu dobanda.
Au urmat perioade in care acuzatiile impotriva evreilor nu mai conteneau si erau urmate de confiscari ale bunurilor, executii publice, incendierea cartilor religioase. Cea mai cruda reactie a avut loc intre anii 1346-1348, cand se spunea ca Marea Ciuma sau Moartea Neagra a aparut in intreaga Europa din cauza evreilor.
· Antisemitismul modern - dupa
secolul al XVIII-lea. In aceasta perioada convertirea nu mai era posibila.
Chiar daca evreii incepusera sa fie asimilati de catre societatile in mijlocul carora traiau, multi crestini continuau sa-i priveasca cu suspiciune. Ulterior, la sfarsitul secolului al XIX-lea s-a dezvoltat conceptul de rasism, care sustinea ca, 'stiintific vorbind,' fiintele umane pot fi impartite in rase diferite, cu particularitati fizice si trasaturi morale bine definite. 'Rasismul stiintific' punea in discutie chiar si existenta unei ierarhii precise a raselor. Combinate, ura de natura culturala si religioasa fata de evrei si rasismul au condus la nasterea conceptului modern de antisemitism. Acest termen a fost adoptat ca reprezentand expresia standard a urii fata de evrei. Ura fata de evrei se manifesta prin urmatoarele acuzatii: inselaciune, imprumuturi cu dobanda, obtinerea unor profituri considerabile, economisire, controlarea pietelor, manipularea preturilor. Ei erau portretizati ca fiind avari, lacomi. In plan politic, evreii erau asociati cu marxismul, bolsevismul, comunismul, controlul guvernelor, conspiratii nepatriotice la nivel international, dorinta de a domina lumea.
Antisemitismul a atins cota cea mai inalta in ideologia nazista care descria istoria umana drept o lupta intre rase. Rasa 'ariana' urma sa-si ocupe pozitia cuvenita, adica cea de rasa suprema, sa subjuge rasele inferioare si sa porneasca razboiul impotriva evreilor. Nazistii ii clasificasera pe evrei ca fiind o periculoasa anti-rasa care ameninta bunastarea lumii. Aceasta ideologie a devenit un stimulent important in procesul care a condus la anihilarea evreilor din Europa intre 1938 si 1945, numit Holocaust.
Holocaustul este un tip special de genocid pentru ca implica anihilarea totala, in acest caz pentru un motiv pur ideologic. Genocidul este eliminarea unui popor, nefiind necesara uciderea tuturor cetatenilor, dar in orice caz implicand si ucideri in masa. Polonezii sau tiganii au fost victime ale genocidului. Evreii au fost victime ale Holocaustului. Traim intr-o epoca in care holocausturile sunt posibile iar victimele, data viitoare, daca nu suntem atenti, putem fi oricare dintre noi. - Profesor de Studii ale Holocaustului, la Universitatea Ebraica din Ierusalim, Yehuda Bauer
Lupta pentru emancipare se afla in stransa legatura cu obtinerea drepturilor omului de-alungul secolului al XVIII - lea. Numeroase acte au inceput sa faca demersuri relative in aceasta directie: Magna Charta, Habeas Corpus, Bill of Rights. In 1740 insa coloniile americane au facut primul pas in emanciparea evreilor permitandu-le acestora sa patrunda aici, obtinand chiar si cetatenie. O data cu Revolutia Franceza s-a mai inaintat in lupta evreilor pentru emancipare. Cu toate acestea (actele adoptate in mod oficial si care garantau drepturi evreilor) evreii nu s-au emancipat in totalitate, atitudinile discriminatorii continuand in diversele state europene. Nasterea lumii moderne a ridicat problema drepturilor omului, oamenii find priviti ca egali in fata legii. Pentru evrei lumea moderna a adus emanciparea prin care au inceput sa fie perceputi ca fiinte umane egale, definite printr-o religie aparte. Aparitia statelor moderne laice ii percepe pe oameni egali intre ei, iar evreii pot intra in societate cu drepturi egale. Aceste drepturi le sunt asigurate prin legislatie in Franta lui Napoleon al III-lea, prin structurile legale germane, austriece, engleze din secolul al XIX-lea, prin Constitutia Romaniei din 1923. Prin emancipare evreii puteau fi asimilati in societate-isi puteau parasi identitatea si modifica stilul de viata prin casatorii mixte, fiind priviti ca si ceilalti. Unii s-au convertit la crestinism pentru a fi siguri ca se situau pe partea sigura a baricadei.
Romania este un caz interesant deoarece a fost singurul stat european care a refuzat emanciparea evreilor inainte de Primul Razboi Mondial. In plus, despre partidele fasciste romanesti, cu precadere Garda de Fier, se spune ca au fost aproape la fel de antisemite ca si partidele naziste din Germania. In data de 28 decembrie 1937 a fost numit la conducere un guvern antisemit (Goga - Cuza). Intr-unul din primele sale acte oficiale, aprobate si implementate de catre regele Carol in ianuarie 1938, guvernul compromite pozitia evreilor minoritari rezidenti in Romania prin interzicerea ziarelor evreiesti, demiterea a numerosi functionari publici evrei, intreruperea emiterii de ajutoare banesti din bugetul de stat pentru institutii evreiesti si anularea documentelor ce atestau cetatenia evreilor dupa inceputul Primului Razboi Mondial. Printr-un decret regesc aproximativ 225 000 evrei (36% din populatia evreiasca din Romania) si-au pierdut cetatenia. De asemenea, inca din perioada interbelica numeroase violente si discriminari antisemite s-au facut cunoscute.
In Romania, majoritatea evreilor faceau parte din clasa de mijloc. In Tara Romaneasca erau in proportiei de 2% din populatia totala a romanilor, iar in Moldova in proportie de 10%. De fapt, in Moldova din aceasta cauza atitudinile antisemite s-au manifestat mai puternic. Aceste atitudini pot fi motivate prin faptul ca evreii detineau cele mai importante pozitii in cadrul societatii prin faptul ca foarte multi urmau universitati de seama din Romania, iar mai apoi se angajau ca avocati, medici, jurnalisti, ingineri etc.
Tipuri de actiuni antisemite in Romania - 1899-1939 (anexa 1):
Exista diferite teorii care incearca sa explice antisemitismul.
Cum au reusit sa supravietuiasca evreii in ciuda suferintelor si greutatilor intampinate? De ce au tinut neaparat sa supravietuiasca in aceste conditii? Initial se pare ca ar fi vorba de instinctul de conservare care se manifesta in orice fiinta umana. Bineinteles ca este cea mai elocventa teorie in acest sens, insa se poate vorbi si despre un alt punct de vedere, si anume despre comunicare, ca fiind antidotul impotriva exterminarii evreilor, in conditiile in care nu se putea vorbi despre unitate politica, asezare teritoriala concentrata sau identitate rasiala. Comunicarea nu numai ca a asigurat coeziunea rasiala si religioasa a evreilor, ci a reprezentat un adevarat avantaj in fata celorlalte popoare din punct de vedere economic si intelectual. Acest lucru se refera la traficul constant de persoane, bunuri si idei care au fost sursa unei reinnoiri continue a culturii, prevenind stagnarea, plafonarea, atat de caracteristice Erei Intunecate in Europa prin intermediul activitatilor comerciale frecvente.
|
