Aparitia Islamului. Arabii la inceputul secolului al VII-lea

Aparitia Islamului. Arabii la īnceputul secolului al VII-lea

Īn secolul al VII-lea un popor aproape necunoscut de nomazi īsi face intrarea pe scena istoriei universale īntr-un mod spectaculos: īn mai putin de zece ani, impulsionati de noua lor religie, arabii cuceresc Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria, Palestina si Egiptul. Peste alte sapte decenii ajung sa stapāneasca Sicilia, Africa de Nord si Peninsula Iberica aproape īn īntregime; de aici, trec Muntii Pirinei si īnainteaza pāna īn valea Loirei, amenintānd regatul francilor condus de dinastia merovingienilor, īn timp ce īn Rasarit ajung pāna la granitele Indiei si Chinei, iar īn sud-vest, pāna la frontierele actuale ale Etiopiei si Sudanului. Īn mai putin de un secol, triburile nomade de odinioara creeaza un imperiu mai īntins decāt fusese marele Imperiu Roman, īn momentul sau de apogeu.

Cadrul geografic īn care au aparut arabii īn istorie este reprezentat de arida Peninsula Arabica, situa 444e43e ta īntre Golful Persic, Oceanul Indian si Marea Rosie si prelungita la Nord-Est de Valea Iordanului. Ca suprafata, Peninsula Arabica este cea mai mare peninsula de pe planeta, avānd o īntindere de 3.000.000 km². Cu toate acestea, ea a fost īntotdeauna foarte putin populata din pricina deserturilor care ocupa 99% din suprafata ei totala.

Triburile arabe care locuiau īn Peninsula Arabiei se īmparteau, dupa originea lor etnica, īn triburi din sudul Arabiei sau yemenite si triburi din nordul Arabiei. Īntre populatia araba din sud si populatia araba din nord au existat dispute si conflicte necontenite, cei din sud fiind māndri de civilizatia si de cultura lor, iar cei din nord avānd ca atu principal puritatea rasei semite.

Organizarea politica de tip tribal a arabilor nu era de natura sa puna poporul arab la adapost de eventualele atacuri venite din partea puternicilor sai vecini: Imperiul Bizantin si Persia.

Locuitorii Arabiei īsi asigurau existenta din practicarea agriculturii si a comertului. Īn domeniul agricol, au creat un sistem de terase, de-a lungul pantelor muntoase, precum si un sistem de irigatii bazat pe acumularea apei cu ajutorul barajelor. Īn domeniul comertului, arabii erau neīntrecuti īn desfacerea si vānzarea produselor exotice si scumpe provenite din China, din India si din Africa Orientala pe care le comercializau īn zona bazinului mediteraneean. Negustorii arabi sunt aceia care au adus īn Europa matase din China, pe celebrul "drum al matasii" batatorit de ei, si tot ei au creat sistemul numeric zecimal si notarea cifrelor "arabe", folosite astazi de īntreaga lume.

Īn preajma aparitiei lui Mahomed, populatiile din Peninsula Arabiei se confruntau cu o criza economica majora. Instaurarea stapānirii iraniene īn Yemen (572-628 d.Hr.), au avut drept consecinta principala devierea prin Iran a rutelor comerciale care legau Bizantul de India si de China, fapt care a dus la o decadere economica fara precedent a arabilor.

Criza economica araba a dus la adāncirea severa a contradictiilor sociale. Aristocratii bogati ai triburilor arabe s-au detasat tot mai mult de membrii de rāndai societatii, iar saracirea generala a majoritatii membrilor societatii arabe, ca si agravarea situatiei sclavilor s-au numarat printre cauzele majore ale crizei economico-sociale. Cautānd solutii pentru iesirea din aceasta criza, aristocratia araba, mai cu seama cea din orasul Mecca, a promovat tot mai hotarāt organizarea unor ample campanii militare de cucerire, īn scopul acapararii de noi pamānturi, sclavi si prazi de razboi. Toate acestea au creat premisele pentru īntemeierea unui stat puternic, īn īntreaga Peninsula Arabica, prin unificarea tuturor triburilor, avānd drept scop principal expansiunea politico-militara teritoriala.

Aparitia unor noi tipuri de relatii sociale a determinat si crearea unei noi ideologii sub forma unei noi religii - islamismul. Islamismul (care īnseamna ad literam "supunere") sau mahomedanismul s-a format prin contopirea unor elemente ale iudaismului, ale crestinimului, ale īnvataturii hanifilor si ale ramasitelor preislamice din ritualul cultelor naturii ale vechilor arabi. Īntemeitorul acestei religii a fost Mahomed (īn lb. araba, Muhammad = "Cel laudat"), un negustor din Mecca, nascut īn jurul anului 570 d.Hr., dintr-o familie care apartinea puternicului trib al quraisitilor. Tatal sau se numea Abdallah, iar mama sa, Amina. Ramāne fara parinti la o vārsta frageda, fiind apoi crescut de bunicul sau si de fratele mamei sale, Abu Talib. La vārsta de 24 de ani a intrat īn serviciul unei vaduve bogate numita Khadija, cu care se casatoreste un an mai tārziu, desi īntre ei exista o diferenta de vārsta de 15 ani, Khadija fiind īn vārsta de 40 de ani. Aceasta casatorie a fost foarte fericita pentru Mahomed, dāndu-i posibilitati largi de existenta, conferindu-i o pozitie sociala deosebita, precum si timp liber pentru meditatie.

Cum a ajuns Mahomed la constiinta misiuniii sale de profet al arabilor? Este greu de spus. Traditia islamica relateaza o serie de īntāmplari, īnca din copilaria profetului, care prevesteau marele rol pe care acesta urma sa-l joace mai tārziu. Musulmanii īl considera si astazi pe Mahomed un profet si un "trimis al lui Allah" pe pamānt, viata lui fiind īnvaluita mai tārziu īntr-o serie īntreaga de legende.

Īn timpul vietii lui Mahomed, religia Arabiei Centrale pastra īnca structurile politesimului semitic. Centrul vietii religioase era orasul Mecca.

La Mecca, predica islamica a unui monoteism riguros si a luptei īmpotriva idolatriei a avut la īnceput foarte putini adepti. Aristocratia din Mecca, īn frunte cu Abu Sufian, vedea īn aceasta predica drept principala primejdie a decaderii cultului pentru sanctuarul Caaba si a zeitatilor sale, iar stapānirea asupra Caabei īntarea considerabil influenta politica a orasului Mecca, precum si relatiile sale comerciale cu toate triburile arabe. De aceea, adeptii noi religii au īnceput sa fie persecutati. Din aceasta cauza ei s-au vazut siliti sa plece īn frunte cu Mahomed de la Mecca la Medina, īn anul 622. La Medina, s-a format o comunitate musulmana puternica, ai carei principali conducatori au devenit, alaturi de Mahomed, negustorii Abu Bekr si Omar.

Premisele fundamentale ale unirii politice ale triburilor arabe au fost constituite de procesul de formare a claselor sociale, precum si de procesul de ascutire a contradictiilor sociale din sānul triburilor. Islamismul, cu monoteismul sau riguros si predica "fratiei" tuturor musulmanilor, indiferent de tribul din care faceau parte, era un instrument ideologic foarte potrivit pentru unirea Arabiei.

Mahomedanismul ajunge repede o forta politica, iar comunitatea musulmana a devenit nucleul unirii politice a Arabiei. Īn acelasi timp, au aparut si contradictii īn sānul comunitatii musulmane. Adeptii lui Mahomed intepretau īnvatatura despre "fratia" tuturor musulmanilor ca un program de instaurare a egalitatii sociale si cereau sa se īntreprinda o expeditie īmpotriva orasului Mecca, care era dusmanit de paturile de jos ale populatiei. Dimpotriva, vārfurile aristocratiei comunitatii musulmane tindeau spre un compromis cu negustorii din Mecca.

Aristocratii din Mecca si-a schimbat si ei treptat atitudinea fata de musulmani, ceea ce a dus la o īntelegere (630), potrivit careia locuitorii orasului Mecca l-au recunoscut pe Mahomed drept profet si sef politic al Arabiei si au acceptat sa adopte islamismul. Caaba a fost transformata īn principalul locas de rugaciune musulman, īnlaturāndu-se de acolo idolii divinitatilor adorate de triburi īnca din vechime. Īn acest fel au fost puse bazele statutul arab, a carui patura conducatoare era alcatuita din stapānii de sclavi din Mecca si din Medina, ca "adepti ai Profetului", precum si din aristocratia triburilor arabe care trecusera, rānd pe rānd, la islamism. S-a format asadar nucleul pentru unirea politico-militara de mai tārziu a triburilor arabe sedentare si nomade īntr-un singur stat, locuit de o populatie care avea īn stapānire un teritoriu unic, Peninsula Arabiei, si care vorbea o limba unica, limba araba.

Dupa moartea lui Mahomed la Medina īn vara anului 632 d.Hr., a fost ales calif (loctiitor al profetului) negustorul Abu Bekr (632-634 d.Hr.), prieten vechi, socru si discipol al lui Mahomed. El a devenit calif īntr-o perioada īn care unificarea arabilor nu era pe deplin realizata, iar mai multe triburi arabe se rasculau. Rascoala acestora a fost reprimata cu multa cruzime de urmasul profetului.