Aparitia si evolutia partidelor politice
Activitatea politica in societate se realizeaza nu numai prin intermediul statului, a institutiilor si organismelor ce tin de acesta, ci si printr-o vasta si complexa retea de organizatii si institutii extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi si importante sunt partidele politice.
Existenta partidelor politice, a partidismului ca fenomen politic reprezinta un element esential al vietii democratice.
Democratia incepe si exista numai odata cu aparitia si dezvoltarea partidismului.
Notiunea de partid are o vechime milenara, ea deriva in majoritatea lumilor moderne din latinescul pars-partis si desemneaza intr-o acceptiune semnatica: o grupare de oameni constituita in mod voluntar, animati de aceleasi idei 22422d34w , conceptii, interese, scopuri care actioneaza in comun in baza unui program, in vederea realizarii acestora.
Partidele politice nu au avut aceiasi pondere, semnificatie si valoare in toate oranduirile sociale. Trebuie facuta o delimitare neta intre asa-zisele partide ce au existat in sclavagism si feudalism, fata de cele din societatea moderna, capitalista.
Primele asocieri mai mult sau mai putin organizate si stabile apar in sclavagism si apoi in feudalism, ele asemanandu-se foarte mult cu societatile secrete, oculte, congregatiile, corporatiile, ordinile existente in aceste societati. Asemenea "partide" apar in statele grecesti Sparta, Atena, in Imperiul Roman. La randul lor, oamenii politici de vaza ca Cicero, Catilina, Fratii Grachus, Pompei, Cezar isi constituie si ei propriile lor "partide".
In feudalism, ca urmare a predominarii formei monarhiei absolute in organizarea si conducerea societatii, chiar si in aceasta forma, partidele decad. La nivelul social, in feudalism, societatea se structureaza in partida nobilimii, a clerului, a taranimii, iar catre sfarsitul feudalismului in starea a III-a ce grupa elementele antifeudale. In acelasi in feudalism, cand civilizatia este dominata de religie, popoarele, tarile lumii sunt grupate in functie de doctrina teologica in crestinism, islamism, budism, hindusism, etc.
De regula, in societatea medievala asa-zisele partide apar in interiorul nobilimii, intre forma sa laica si ecleziastica, iar catre sfarsitul acestei societati, intre nobilime si starea a III-a ce grupa elementele viitoare burgheziei si masele populare.
Referitor la partidismul specific sclavagismului si feudalismului se pot face urmatoarele aprecieri:
-In aceste societati, "partidele" nu au constituit entitati politice de sine statatoare, institutii ale structurii si functionalitatii vietii politice. Drept urmare, ele nu aveau nici un rol in definirea si caracterizarea regimurilor politice din aceste societati;
-"Partidele politice" din aceste societati nu desfasurau o activitate permanenta, ci una sporadica, efemera, nefiind bazata pe un program politic coerent si clar. De regula, ele urmareau realizarea unor interese personale sau oculte si dupa atingerea obiectivului propus sau a infrangerii, isi incetau activitatea si se destramau;
-Aceste grupuri nu au reusit sa atraga in circuitul vietii politice toate clasele si categoriile vietii sociale, ci dimpotriva, importante segmente sociale, cum era cazul sclavilor in antichitate, al taranilor, maselor populare in feudalism, al tinerilor, femeilor au ramas in afara perimetrului actiunii lor;
-Nefiind componente structurale, institutionale si functionale ale vietii politice, acest gen de partide nu au putut juca un rol sau o functie deosebita in societate, in organizarea si conducerea acesteia. Ele nu au contat in viata politica a acestor societati.
In acceptiunea moderna a termenului, ca institutii politice bine conturate, cu statute si programe clar fundamentate, cu activitate organizata si permanenta in care au acces toate clasele si categoriile sociale, cu rol major in organizarea si conducerea societatii, partidele politice apar odata cu societatea moderna, cu capitalismul.
Geneza partidelor politice moderne trebuie cautata in perioada trecerii de la feudalism la capitalism, in timpul luptei antifeudale purtate de burghezie.
Revolutiile burgheze, dar si opozitia vechii clase feudale vor da nastere la fundamentele doctrinar-politice si odata cu acestea si la instrumentele aplicarii lor-partidele politice.
In aparitia si impunerea partidelor politice au contribuit urmatorii factori:
-lupta antifeudala. In cadrul acestei lupte burghezia avea nevoie de sprijinul maselor populare care insa trebuiau constientizate, organizate si conduse. Partidele politice au constituit tocmai acele instrumente prin care burghezia a organizat si condus lupta generala antifeudala. La randul ei, vechea clasa feudala pentru a-si apara privilegiile si interesele in lupta cu burghezia, si-a creat si ea propriile sale partide politice;
-Noul sistem de constituire si exercitare a puterii impus de burghezie bazat pe noi valori si principii, ca cel al reprezentativitatii, al eligibilitatii, al democratismului au impus necesitatea constituirii partidelor politice moderne.
Partidele politice se interpun intre marea masa a alegatorilor si organismele si institutiile reprezentative democratice. Tot partidele sunt cele care creeaza prin reprezentantii lor alesi institutiile politice (parlamentul, guvenul, institutia sefului statului) si tot ele, prin aceiasi reprezentanti, le asigura functionalitatea;
-In multe tari, partidele politice s-au nascut din cerinta realizarii unor sarcini si obiective ale luptei de eliberare nationala, de constituire sau desavarsire a statului national. In aceste situatii, partidele politice au fost singurele care au reusit sa uneasca intr-o singura forta social-politica pe cei interesati in lupta nationala, sa asigure acesteia un program coerent si clar, precum si strategia si tactica necesara realizarii sale.
Repere teoretice privind definirea partidelor politice.
Problema definirii partidului politic a constituit si constituie si astazi un subiect de disputa atat in literatura politologica, in stasiologie cat si in sociologia politica.
Pe marginea acestei teme apar o mare diversitate de opinii, pareri, unele pun accentul pe latura institutionala, organizatorica-program, functii sau rol social. Altii reduc partidul politic la putere, la obtinerea si mentinerea acestuia. Max Weber considera partidul politic ''o asociatie de oameni liberi, voluntar constituita, necesara societatii cu un anumit program, cu obiective ideale sau materiale''1. Dupa cum se observa in definitia sa, M.Weber pune accentul pe aspectul institutional, organizatoric si pe program si mai putin pe dimensiunea culturala, sociala. O definitie apropiata de cea a lu Weber o da partidului politic si D.Hum cu deosebire ca centrul aprecierii sale cade pe program. In faza initiala, programul joaca un rol esential in definirea partidului, organizarea trecand apoi pe primul plan''2.
In perioada postbelica accentul in definirea partidului politic se pune atat pe ideea de organizare, dar mai ales pe rolul si functiile exercitate de acesta si, cu precadere, pe aspectul puterii. In acest sens se remarca M.Duverger.
O definitie cuprinzatoare a partidului politic o da Sigmund Neumann: ''Partidul politic este organizatia inchegata a fortelor politice active ale societatii, preocupate de controlul asupra puterii guvernamentale... el reprezinta acea veriga mare care leaga fortele sociale si ideologiile de institutiile guvernamentale oficiale si le angajeaza in activitatea politica intr-un cadru mai larg al comunitatii politice''3.
Si in cadrul gandirii politice romnesti interbelice si postbelice au existat preocupari in definirea partidului politic ca la Petre Negulescu, Dimitrie Gusti, M. Manoilescu sau mai recent la Ovidiu Trasnea si Virgil Magureanu.
Petre S. Negulescu considera partidele politice ''curente mai mult sau mai putin puternice ale opiniei publice''4. Un partid politic trebuie sa fie o parte a natiunii, si sa se caracterizeze printr-o comunitate de idei. Dimitrie Gusti vede partidul politic ''o asociatie libera de cetateni uniti in mod permanent prin interese si idei comune, de caracter general, asociatie ce urmareste, in plina lumina publica, a ajunge la putere de o guvernare pentru realizarea unui ideal etic si social''5.
In analiza si definirea partidului politic cercetatorul roman pune accentul pe putere, principalul interes al activitatii unui partid, in realitate, ideea pentru a avea puterea este intotdeauna intovarasita de un interes, iar interesul nu se poate satisface fara idee''6.
Sintetizand, putem aprecia ca partidul politic este o ''personalitate colectiva'', caracterizata printr-o reunire voluntara, cu o gandire si actiune proprie, cu o unitate de scopuri, interese si idei, toate grupate pe un fundament politic-ideologic acceptat si insusit de membrii sai.
|
