Apogeul politicii externe a lui Ludovic XIV

Apogeul politicii externe a lui Ludovic XIV.

Dupa 1661 Franta a încercat sa-si asigure aliante în întreaga Europa,

din Scandinavia pâna în Spania la a carei succesiune visa.Când în 1665

englezii au declarat din nou razboi Olandei,Ludovic a decis sa profite

de conjunctura pentru a cuceri  151d33b 54;arile de Jos spaniole,care ar fi furnizat

debuseul portuar absolut necesar comertului francez.În mai 1667

Condé si Turenne au invadat Flandra;Olanda,Anglia si Suedia s-au

mobilizat rapid pentru a preveni pericolul hegemoniei franceze,

încheind la Haga o alianta careia Ludovic stia ca nu-i poate face fata;la

un an de la declansarea razboiului el a încheiat pacea de la Aachen,prin

care obtinea mai multe puncte importante din Belgia.Acest insucces

relativ a determinat însa transformarea Olandei în principalul inamic al

puterii franceze;iar în urmatorii ani aceasta a facut pregatiri pentru un

razboi de dimensiuni mult mai mari,care ar fi urmat sa extinda Franta

pâna la gurile Escaut-ului;în acest scop,diplomatii Parisului au obtinut

aliante cu Anglia,Suedia si cu principii din nord-vestul Germaniei.

Condé si Turenne trecura Rinul în primavara lui 1672,cucerind cu

usurinta Utrecht,când sosi vestea încheierii unei aliante defensive între

olandezi,austrieci si electorul de Brandenburg.Haga crezu ca venise

momentul sa ceara pacea;Ludovic respinse însa oferta.Situatia era atât

de disperata încât olandezii considerara ca singura solutie era

readucerea la putere a partidului razboiului,reprezentat de tânarul

Wilhelm de Orania.În schimb fratii de Witt,considerati vinovati

pentru dezastrul republicii,au fost masacrati.Schimbarea s-a dovedit

de rau augur pentru Ludovic;aliatii Olandei au oprit înaintarea

franceza,iar în 1673 Spania li s-a alaturat;în schimb Carol II s-a retras

din alianta cu francezii,ca urmare a presiunilor Parlamentului;la fel au

facut si principii germani.Operatiunile începeau sa mearga greu:

victoria lui Condé la Senef (1674)a fost mai degraba un macel,iar

marele comandant s-a retras curând din fruntea armatei;Turenne,dupa

ce invadat Palatinatul si i-a batut pe imperiali în Alsacia într-o

campanie glorioasa,a murit la Salzbach în 1675.Doar în Maditerana

flota franceza a reusit sa obtina succese împotriva olandezilor în 1676

si a luat Messina;însa în Flandra si pe Rin,luptele au trenat cu succese

alternative pâna în vara anului 1678.Temându-se ca Anglia va trece de

partea aliatilor,Ludovic s-a grabit sa încheie pacea de la Nimwegen

(1678/1679)în care superioritatea diplomatiei sale s-a dovedit mai

importanta decât succesele militare:Franta a obtinut astfel de l a

spanioli provincia Franche-Comté si câteva orase flamande.Tratatul de

la Nimwegen a instituit în acelasi timp limba franceza ca limba a.diplomatiei internationale,situatie ce s-a mentinut pâna la al doilea

razboi mondial.Dupa un asemenea triumf,un ambasador contemporan

scria

Dominatia Frantei era ca si stabilita în întreaga Europa

iar regele ei devenise arbitrul acestei regiuni a emisferei

noastre.Statul sau avea înca toate fortele sale si urma sa

capete altele noi;dominatia sa devenise un rau inevitabil

pentru celelalte natiuni...

Ludovic nu era însa multumit cu rezultatele Nimwegen-ului.El dorea

anexarea completa a Ţarilor de Jos spaniole si stabilirea granitelor pe

Rin;ca urmare a format Camerele de Reuniune,care trebuiau sa decida

asupra litigiilor de suveranitate,si prin intermediul acestei institutii a

ocupat pasnic Luxemburg si Strasbourg.Puterile europene s-au

indignat în fata acestei încalcari fatise a dreptului international;dar

situatia lor nu era atât de buna încât sa le permita un nou razboi

împotriva Frantei,astfel ca în 1684 atât Spania cât si Imperiul

consfintira prin tratatul de la Regensburg reuniunile pentru o durata de

20 de ani.