Arestarea
ARESTAREA
"Întorcându-ma din Bucuresti, scurt timp, dupa ce-am ajuns acasa, pe când ma aflam în baie am auzit larma afara si bubuituri la usa din fata. Nu-mi dadeam seama ce poate fi. Banuiam ca la vecinii nostri s-a întâmplat ceva deosebit. Am început sa ma îmbrac în graba, când în fereastra de la baie apare un cap zburlit, care, amenintator si rastit, ma întreaba: «De ce nu deschizi usa, mai banditule, vrei sa fugi pe geam?» «Nu vezi ca sunt în baie?» i-am raspuns revoltat. Mi s-a parut ca este unul dintre cei care m-au anchetat la Securitate, mi-am dat seama de gravitatea situatiei, am luat halatul si am iesit în holul napadit de câtiva indivizi, care mai de care mai suspect. Unul din ei m-a somat: «Te îmbraci imediat si mergi cu noi!» Am cerut sa-mi arate un document pe baza caruia aveau dreptul sa ma aresteze, ca, daca nu au acest document, eu refuz sa ma las arestat si am sa încep sa strig de o sa scol toata strada. Atunci, tot acela care mi-a ordonat sa ma îmbrac, a devenit mai milos si pe un ton domol, mi-a ordonat: «Domnule Antohe, eu va cunosc de mult si stiu ca sunteti un om serios; noi n-am venit sa va arestam , ci numai sa ne ajutati într-o problema pe care dumneavoastra o cunoasteti destul de bine. De aceea, va rog sa mergeti cu noi..Nu lipsiti mai mult de o ora: dati o declaratie si pe cuvântul meu de onoare ca eu va aduc înapoi cu
masina». stiam ca minte, dar, ca sa nu provoc panica celor de acasa si vecinilor, am început sa ma îmbrac. Era sfârsitul lunii mai si caldurile în anul acela începusera mai devreme ca în alti ani. M-am îmbracat sumar, ca vara: cu pantalonii si bluza subtire pe care o aveam la îndemâna. Eram mereu zorit si nu-mi gaseam ciorapii, asa ca am încaltat pantofii fara ciorapi. stiam ca o sa gasesc ciorapi în pachetul pe care îl aveam pregatit pentru orice eventualitate (asa aveau toti oamenii care erau adulmecati de securitate. Apoi, am dat sa intru în camera ca sa iau pachetul cu schimburile necesare. Doi din ei mi-au barat trecerea, spunând de mai multe ori ca nu este nevoie, fiindca peste o ora voi fi înapoi. În acelasi timp m-au apucat strâns, unul de un brat, altul de celalalt si au început sa ma împinga catre usa de la iesire. Când am trecut în dreptul cuierului din hol, am vrut sa iau obisnuitul trench de vreme iar, dar nu mi-au dat voie si, mai mult pe sus, strâns puternic de un brat si de un altul, m-au scos în strada unde erau trei dubite. M-au împins cu forta în cea din mijloc si, dupa ce seful a strigat «gata!», masinile au pornit cu viteza. Dupa câteva minute de mers s-au oprit. Am auzit niste zavoare trase si o poarta deschizându-se. Odata intrati în curte am fost smuls din duba si pe întuneric obligat sa cobor niste trepte de care m-am împiedecat de mai multe ori si de fiecare data eram împins mai tare, înjurat si înghiontit. Jos, m-au lasat într-un colt si au aparut doi indivizi cu lanterne puternice îndreptate spre mine, de nu puteam sa vad fata nici unuia: «Ce, ma, nu voiai sa vii? Faceai pe nebunul? De acum esti în mâna noastra si de aici nu scapi! Încarcerati-l!» De acasa, în aceeasi noapte mi-au încarcat o parte din bibliotec 22222b17w a (dupa cum aveam sa aflu mai târziu)"1.
Ion Antohe - Rastigniri în România dupa Ialta, Edit. Albatros, Buc.,1995, p.52-53
Aceasta este una din numeroasele arestari facute de Securitate între 1948 - 1964. În ea sunt cuprinse principalele momente ale actului arestarii, pe care voi încerca sa le surprind în capitolul ce urmeaza, completându-le cu noi elemente si noi metode întrebuintate de Securitate.
A) METODE DE ARESTARE
Arestarile facute de Securitate erau pregatite dupa o tehnica bine gândita, uneori chiar sofisticata.
Se adunau informatii despre viitoarea "victima", caracterizari, denunturi, informatii cât mai diverse2. Era adunat orice amanunt chiar daca unele pareau neinteresante si fara nici o legatura cu viitoarea învinuire.
Echipa de filaj compusa din 5 - 10 agenti urmarea discret victima o perioada de timp pentru a afla activitatile, relatiile, legaturile, întâlnirile ei, etc (vezi ANEXA nr. 6). Când serviciul ancheta considera ca sunt strânse suficiente dovezi, echipa de filaj îsi înceta activitatea si în câteva zile se trecea la actul final, arestarea.
Aceasta nu se efectua pâna nu erau îndeplinite unele ritualuri obligatorii.
Nota informativa, Nr.1 din 22 Dec. 1946
Cu ocazia serviciului de patrulare din satul Vladamira, com. Hermezia, raza acestui post, am fost informati ca flacaul Haralambie Anicai din comuna Triplesti, jud. Iasi care a facut politica "Manista" a fost prin comuna Hermezia si a vorbit populatiei pe sub ascuns ca la radio si ziare s-a difuzat svonul ca în Ianuarie sau Februarie 1947 precis va cadea Guvernul si ca vor intra Ţaranistii "Maniei".
Informatie sigura verificata de noi.
Sediul Postului Jand. Hermezia.
În A.S.R.I. , fond "D", nr.8360, vol. I ,f. 78
Astfel cu o zi doua înainte unul din grupul de ancheta cauta sa obtina de la vecini, sub diverse pretexte, informatii despre viitorul arestat si familia lui. Se cauta sub diverse identitati sa se intre si în
apartamentul victimei pentru a depista eventualele posibilitati de a scapa, daca casa avea mai multe iesiri, daca zona în care era plasata nu permitea o arestare discreta, etc.
"Am fost arestat pe 19 Iulie 1959 [..]. Nu am fost ridicat de acasa. A fost ceva foarte bizar. Au venit doi tipi care s-au dat drept reprezentati ai oficiului de închiriere. Voiau sa vada casa. Cred ca nu le-a placut. Probabil ca nu era suficient pentru o arestare"3.
"[..] a sunat altcineva la usa, zicând ca, a venit sa masoare spatiul în camera si în hol. De fapt, venise sa vada topografia, sa vada daca nu cumva am o alta iesire si cam care sunt celelalte încaperi"4.
Era alcatuita o schita a cladirii cu toate intrarile si iesirile.
Aceste conditii fiind îndeplinite urma arestarea.
Arestarea se facea de obicei noaptea pentru a se evita indiscretia vecinilor pentru a surprinde pe cel vizat. Ciocanituri puternice în usa, urmate de târâitul prelung, nervos al soneriei trezeau pe locatari din somn.
La întrebarea "cine suna? cine îi acolo? se raspundea: Deschideti!..Organele Securitatii Statului. În numele legii."5
Viitoarea victima, trezita brusc din somn, lipsita de siguranta în
îmbracamintea ei sumara era incapabila sa opuna rezistenta.
Stelian Tanase - Anatomia mistificarii (1944-1989), Edit. Humanitas, Buc. 1997, p.236
Ibidem p.p. 237-238
V. Blanaru - Flamura - 804 zile si nopti în lanturile mortii, Edit. Speco, Buc. 1996, p. 56
"Au venit noaptea, au trântit usile, sotia era cu copilul mic în brate. Mi-au zis: te îmbraci si mergi cu noi!"6.
"M-au arestat în Ianuarie 1963 [..]. Au venit într-o noapte, la miezul noptii, m-am pomenit cu sase insi. Trei au intrat în casa, trei au ramas afara?"7
"Au venit seara la ora 9, pe 11 Decembrie 1958 [.] Stateam la masa si aud soneria [.]. Am deschis si m-am pomenit fata în fata cu patru indivizi."8
"[.] A patra oara au venit la 12 noaptea, sa-mi faca o vizita si sa ma ia.
Când se linisteau oamenii atunci veneau."9
Urma identificarea si perchezitia care dura uneori câteva ore, timp în care erau ciocaniti peretii, desfacut parchetul sau podeaua, controlata biblioteca volum cu volum, obiectele de îmbracaminte etc.
"Au trecut în alta camera si au rascolit tot. Mi le-au facut gramada în mijlocul casei. Atât nu mi-au deranjat fetita care avea un an si jumatate."10
Intrat în masina securitatii arestatul era încadrat de doi ofiteri de securitate pe banca din spate, i se puneau "ochelarii negrii", ochelari speciali care aratau ca ai unui sudor si care nu permiteau aflarea destinatiei spre care se îndrepta masina.
Ajuns la locul necunoscut, arestatul era condus într-o cladire unde i se scoteau "ochelarii" si era predat sefului arestului.
Interviu cu Gheorghe I. Chirca, 23 Iulie 1997 sat Slatina, comuna Nucsoara, jud. Arges
Interviu cu Ion Dinicila, 25 Iulie 1998, comuna suici, jud. Arges
Stelian Tanase - Op. Cit., p. 224
Ibidem p.241
Interviu cu Victor Berevoianu, comuna Nucsoara, jud. Arges, 1 August 1997
Partea finala a arestarii se consuma dupa câteva zile, când sub învinuirea de a fi comis un delict politic urma confiscarea bunurilor.
O echipa se prezenta la fostul domiciliu al celui arestat si întocmea un proces-verbal al bunurilor existente. Membrii celui arestat aflati înca sub presiunea si durerea momentului arestarii nu acordau prea mare atentie acelui proces verbal. Dupa pronuntarea sentintei, asupra familiei se producea o lovitura materiala si spirituala la fel de mare ca acelui arestat, atunci când se trecea la ridicarea bunurilor.
"Într-una din ultimele zile ale lunii iunie, am auzit soneria sunând repetat si insistent .Era dimineata înainte de orele 7. Cobor din camera mea de la etaj si zaresc prin geamul jivrat al usii de la intrare niste siluete. Deschid un geamlâc si vad doi militieni si doi civili :"Aici locuieste familia Giurescu?" "Da!" "Avem ordin de evacuare. Va mutati în strada Alexandru Moruzi . . Mutarea se face de îndata!" "Cum de îndata, trebuie sa împachetam". "Da, aveti voie sa luati numai efectele strict personale si câte o saltea! . Au intrat toti patru si s-au raspândit de îndata separat prin casa, si la parter, si la etaj.
[.] Pe la orele 11 dimineata eram suiti într-un camion-platforma, cu câte doua geamantane fiecare si o saltea si debarcati în strada Alexandru Moruzi, la adresa fixata : doua camere, una cu dusumea, alta cu pamânt : una din ele avea un bec la tavan. Baie nu. Bucatarie nu. Closetul era în curte."11
Acest ultim demers al securitatii urmarea îndepartarea
Constantin C. Giurescu - Cinci ani si doua luni în penitenciarul de la Sighet, Edit. Fundatiei
Culturale Române, Buc., 1998, p.18
familiei de cel arestat, izolarea lui, cresterea sentimentului de vinovatie al acestuia, înfrângere ultimului strop de vointa pe care-l mai avea.
În plus, sotia era silita sa divorteze asupra ei facându-se mai multe presiuni : copilul ei nu era primit la scoala, nu putea gasi serviciu etc.
Divortul va fi adus la cunostinta celui arestat, marind starea de nesiguranta a acestuia. Se cauta prin manevre abile sa îl faca pe cel arestat sa-si recunoasca vina. Adus în acest punct va fi usor de manevrat, de aici încolo "reeducarea" lui va decurge fara incidente.
Am prezentat pe scurt mai sus, una din modalitatile de arestare care mi s-a parut mai des utilizata, si pe care eu o consider o arestare clasica.
Evident aceasta nu este singura metoda întrebuintata de Securitate.
Au fost arestari de la locul de munca, de pe strada, au fost arestati oameni de la muncile câmpului, de la pescuit au fost ridicati si din domiciliul obligatoriu etc.
În general Securitatea recurgea la aceste metode de arestare atunci când nu erau îndeplinite conditiile cerute de o arestare clasica : casa avea mai multe iesiri, vecinii erau prea indiscreti, numarul membrilor familiei celui care urma sa fie arestat era prea mare etc.
Arestarile facute de pe strada erau de o repeziciune si o precizie uimitoare. Aici surpriza era totala, iar în cele mai multe cazuri rezistenta victimei era inexistenta.
"În Calea Victoriei, m-am auzit strigat : «Tovarasul Lazarescu !» Ma uit si vad un tip lat în umeri care vine zâmbind spre mine. Eu ma uit foarte nedumerit, fiindca nu îl cunosteam. Când a ajuns în dreptul meu - în urma lui venea o masina - m-a apucat zdravan [.] Masina fusese la colt. A început o serie de înjuraturi si m-a bagat în masina." 12
Rolul echipei de filaj era nu numai acela dea urmari cu cine se întâlneste cel vizat, legaturile lui, ci si de a gasi un moment potrivit pentru o arestare, când acesta era singur, izolat de familie si prieteni.
" Eram într-o delegatie la Constanta (n.a.) Gheorghe Paul), la niste lucrari de îmbunatatiri funciare. Într-o buna zi vin doi tipi la mine si ma întreaba: «Dumneavoastra sunteti Gheorghe Paul?» Gata m-au arestat, mi-au pus catusele"13.
Uneori arestarea urma ca rezultat a unui joc al întâmplarii devenind de un comic sinistru.
În unele cazuri, dupa arestarea unui individ, în casa acestuia ramâne un agent al Securitatii urmarind timp de mai multe saptamâni vizitatorii, corespondenta.
"Au fost cazuri când prieteni ai celui arestat necunoscând situatia au venit sa-l vada si au fost si ei arestati"14.
Se urmarea implicarea a cât mai multor persoane care ar fi avut o legatura cât de mica cu cel arestat, în scopul formarii unui grup, si daca acel grup mai avea si o arma, chiar inutilizabila, caracterul contrarevolutionar era stabilit.
Stelian Tanase - Op. Cit., p. 237
Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997
14 A.S. Marinescu - Prizonier în propria
Anchetatorii au înteles repede ca posibilitatile de avansare nu apar decât atunci când prin zelul depus securitatea statului era aparata.
Individul singur, luat ca persoana nu reprezenta pentru ei un pericol prea mare si nici nu întrezareau vreo posibilitate de avansare. De aceea, se cauta prin toate mijloacele implicarea si altor persoane, a caror vina era de multe ori imaginara, pentru a forma un grup, care trebuia neaparat sa fie înarmat.
În acest caz pedepsele erau foarte mari, ajungându-se pâna la pedeapsa capitala, iar anchetatorul pentru "meritul" de a fi descoperit acest "complot" era avansat15.
Multe sunt cazurile în care eventualitatea arestarii este prevazuta. Frica, teama, groaza pe care le încearca viitorul arestat sunt foarte mari. La aceasta se adauga procesele de constiinta pe care si le face, cauta sa vada unde a gresit, pune întrebari la care nu gaseste raspunsuri. Îsi vede viitorul distrus, cariera ratata, familia amenintata, iar regretele care-l încearca îl aduc în pragul nebuniei.
"Din cauza panicii nu reuseam sa fiu obiectiv, sa analizez faptele si sa vad adevarul.
În aceasta neliniste sufleteasca în care traiam, gaseam tot felul de explicatii. Încercam sa-mi dau curaj.
Câteodata ma luau frigurile, îmi clantaneau dintii si ma cuprindea o frica de moarte. Ma temeam de închisoare, de întuneric, de frig, de foame, îmi era frica de necunoscut si nu-mi gaseam odihna. Noaptea nu puteam sa dorm si asteptam din clipa în clipa sa fiu
V. Blanaru - Flamura - Op. Cit., p. 11
arestat.
Ziua umblam nauc la universitate, si apoi, acasa. Din când în când mai treceam si pe la liceul "Aurel Vlaicu" unde eram pedagog, dar cu câta frica..! Ma temeam si de umbra mea. Umblam cu rost si fara rost. Nu mai mâncam si ma uscam vazând cu ochii, ma gândeam ca situatia aceasta ma duce la nebunie si ca voi sfârsi la balamuc, dar reveneam admitând ca poate tot mai bine este la închisoare decât la casa de nebuni [..]"16.
Securitatea stie ca aceasta stare de nesiguranta în care se gaseste viitorul arestat nu facea decât sa-i scada puterea de rezistenta. Vor trece saptamâni sau chiar luni pâna când arestarea va avea loc. În tot acest timp celui vizat nu-I ramâne decât sa astepte numarând minutele, orele, zilele, saptamânile pâna în momentul final.
"Dupa o zi grea cu fel de fel de vesti, peripetii si sfaturi, iata-ma asteptând duba neagra a Securitatii în toiul noptii cu urechea atenta la zgomotele de pe strada, masurând, timpul, minutele, cu respiratia oprita, în jocul halucinant al unor idei, impresii, temeri, toate risipite în întuneric.
La un moment dat, aproape instinctiv am aprins veioza sa consult ceasul; era ora 12 si 30 de minute. Gata, ma gândi, ceasurile rele au trecut, la ora asta duba este în garaj..I-am mai pacalit o noapte, nici macar nu am intrat în 13..ci am intrat în 14.."17.
Trecerea timpului aduce cu sine o stare de optimism, apar concluzii de genul: "Se vede ca cei însarcinati cu arestarea
Gheorghe Bâgu - Marturisiri din întuneric, Edit. Tehnica, Buc. 1993, p. 8-9
V. Blanaru - Flamura - Op. Cit., p. 62
concluzii de genul: "Se vede ca cei însarcinati cu arestarea noastra au constatat ca eu nu mai am nici o vina."18
Cel vizat renunta în mare parte sa-si mai analizeze situatia, renunta la masurile de protectie pe care le luase, si deja prevazuta, arestarea va deveni pâna la urma, si în cazul lui, o surpriza.
Mult mai grea a fost pentru Securitate arestarea membrilor grupurilor înarmate aparute în muntii României dupa 1944.
Daca în situatiile prezentate pâna acum arestarea era doar presimtita, persoanele erau luate în mare parte individual, neînarmate, în cazul grupurilor de rezistenta arestarea era prevazuta, era o consecinta a actiunilor si de aceea se cauta prin toate mijloacele întârzierea ei.
Avem aici grupuri, gata alcatuite, si nu inventate de anchetatori, înarmate si în consecinta mult mai periculoase.
Actiunile Securitatii se orienteaza într-o prima faza asupra oamenilor de legatura, este vorba de cei care nu au manifestat o atitudine anticomunista fatisa, dar au cautat prin toate mijloacele sa-I sprijine pe cei din munti.
Erau vizati în primul rând membrii familiilor celor plecati, rudele, prietenii lor. Asupra lor Securitatea desfasoara o întreaga activitate informativa. Prin ei se cauta "santajarea" celor din munti pentru ai determina sa se preia.
Acestia sunt anchetati, amenintati, iar în cele din urma vor fi arestati.
"Dupa planul stabilit în 1949 au plecat în munti si l-au luat si pe
Interviu cu Elena Arnatoiu - Florea, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 15 Februarie 1997
fratele meu cel mic, Petre. În acest timp tata a fost arestat si fortat sa spuna ce stie. Au arestat-o si pe mama, împreuna cu mai multe femei si barbati pe care-i socotea securitatea ca au avut legaturi cu cei din munti [..] Eram urmariti atât eu cât si sotul meu, care a fost afara din învatamânt. Era director la Liceul Comercial. Ne-au nationalizat casa, fara vreun temei legal, ne-au luat pamântul pe care îl aveam eu dota de la parinti, iar în anul 1950 au venit de la Securitate si m-au arestat"19.
Asupra celor banuiti cu legaturi cu cei din munti Securitatea va merge de la promisiuni ametitoare pâna la tortura.
"M-au dus la Domnesti si mi-au pus teancul de bani pe masa. Ca-mi dau câte oi vrea numai sa-I dau pe mâna"20.
"M-au dus odata la Militie în Nucsoara, si era acolo capitanul Cârnu, statea întins pe o canapea, curgeau apele dupa el de oboseala[..] A stat pe canapea, cât a stat si apoi a început cu mine. Te batea pâna lesinai. Te batea cu baston de cauciuc, simteai câteva si apoi te gândeai sa mori."21
"Doi ani domiciliu obligatoriu. Ma arestau, ma bateau, ma urmareau zi si noapte, ma aruncau peste tot, fiind folosita ca momeala. M-au amenintat cu moartea daca sa-i prinda."22
Securitatea miza prin mentinerea acestei stari de presiune asupra celor vizati, pe caderea fizica si psihica a acestora. Fiind mereu interogati ei ajung sa fie izolati de ceilalti oameni care-i privesc ca pe niste posibili informatori. Batuti,
Interviu cu Elena Arnatoiu - Florea, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 15 Februarie 1997
Gheorghe Bâgu - Op. Cit., p. 11
Interviu cu Verona Jubleanu, sat Sboghitesti, comuna Nucsoara, jud. Arges, 24 Iulie 1997
Ibidem
Interviu cu Ecaterina Sandescu, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 12-13 Iulie 1997
amenintati, mentinuti în aceasta stare de semiarest ,
îndepartati de prieteni, de familie, ei sunt împinsi sa accepte compromisul oferit de securitate.
Aceasta urmarea obtinerea informatilor despre cei din munti, sau indicarea unor persoane care ar fi putut sa dea aceste informatii.
Arestarea celor din munti este foarte dificila si de cele mai multe ori are loc în urma unei confruntari armate. Securitatea se bazeaza pe existenta unor posibili informatori, unii dintre ei infiltrati în cadrul grupului.
"Vreau sa vorbesc putin despre un membru al grupului, un membru de trista amintire, a fost infiltrat de securitate. Numele lui era Ciobanea, fotbalist la Dinamo Pitesti. A venit, a depus juramânt de loialitate. Unchiul meu l-a privit cu circumspectie, dar fiind recomandat de niste studenti din Bucuresti l-a primit în grup. A avut acces la toate secretele grupului si informa Securitatea. A fost tradatorul grupului."23
Confruntarile cu cei din munti aduc pierdere si în rândul securitatii24 , a carei mânie se va abate asupra celor care au contribuit la existenta grupului prin sprijinul acordat.
Dupa lichidarea grupului urmeaza arestari masive în rândul acestora. Ei sunt considerati de acum inutili, nemaifiind luati în
Interviu cu Dumitru Apostol, comuna suici, jud. Arges, 25 Iulie 1997
Sentinta nr. 107
[.] Teroristul Jubleanu Constantin surprins la bordeiul în care banda se adapostea de mai
mult timp (situat la punctul "Râpele cu brazi"), nesupunându-se somatiei de predare a deschis
foc de arma asupra organelor securitatii ranind grav pe locotenentul major Enache Aurica. În
urma schimbului de focuri ce a avut loc teroristul Jubleanu Constantin a fost împuscat mortal.
în A.S.R.I. , fond "D", nr. , f. 320
calcul pentru actiuni informative.
În câteva nopti sau într-o noapte sunt ridicate zeci de persoane si duse la securitate pentru anchete.
"Au venit într-o noapte si ne-au arestat pe toti, cam 40 persoane [..]. Mi-au spus sa ma îmbrac, ca o sa lipsesc cam 2400 ore."25
Pedepsele acordate sunt mult mai mari fata de vina avuta, putându-se ajunge si-n acest caz la pedeapsa capitala.
"Pe Jenica l-au condamnat sapte ani ca ne-am întâlnit cu cei din grup si nu a spus. Nu le-a dat nimic. L-au bagat la omisiune de denunt."26
"Am dat într-o desaga circa 15 kg malai [..]. Mi-au dat 15 ani închisoare"27.
"M-a anchitat capitanul Cârnu. Acuzatia a fost ca am avut legaturi cu cei din padure si eu nici nu-i vazusem. M-au tinut un an degeaba si copiii singuri acasa."28
si-a început sa strige: Preda Ion, 20 ani munca silnica. Am scapat ca n-am fost în padure cu ei, ca altminteri ma împusca. Mi-au confiscat toata averea, 10 ani interdictie civica. Când am auzit ca mi-au dat 20 de ani îmi venea sa chiui de bucurie ca nu ma împusca, pentru ca procurorul îmi ceruse condamnarea la moarte."29
Mi-a dat judecatorul cinci ani si procurorul mi-a mai dat cinci ani munca silnica
Interviu cu Victor Berevoianu, sat Sboghitesti, comuna Nucsoara, jud. Arges, 1 August 1998
Interviu cu Verona Jubleanu, sat Sboghitesti, comuna Nucsoara, jud. Arges, 24 Iulie 1997
Interviu cu sufan Elena, comuna Nucsoara, jud. Arges, 24 Iulie 1997
Interviu cu Luca Dumitrescu, comuna Nucsoara, jud. Arges, 19 Iulie 1997
Interviu cu Ion Preda, comuna Nucsoara, jud. Arges, 24 Iulie 1997
Interviu cu Gheorghe I. Chirca, sat Slatina, comuna Nucsoara, jud. Arges, 23 Iulie 1997
"[..] am fost condamnat la 10 ani - crima de nedenuntare, ca stiam si n-am spus
Acestea sunt , pe scurt, o parte din metodele de arestare întrebuintate de Securitate.
Asa cum spunea George Orwel: "Oamenii dispar pur si simplu, si de fiecare data noaptea. Numele individului în cauza dispare din toate actele, toate referirile la ce a facut sau i s-a întâmplat în viata sunt sterse, anulate ca si cum omul nu ar fi existat niciodata",32 dar tot el continua: "Crima mentala nu implica moartea, crima mentala este moartea însasi. Acum, când era constient ca murise, era important sa supravietuiasca cât mai mult cu putinta."33
La aceasta încercare a lui de a supravietui cu orice pret în nonexistenta în care a fost aruncat cu sau fara voia lui voi face referire în capitolele urmatoare.
B) MOTIVELE ARESTĂRII
Sunt prezentate pe larg în capitolul "Legislatia represiunii". În acest subcapitol voi încerca, sa surprind, prin câteva exemple concrete, ambiguitatea si echivocul legilor date în perioada anilor 1945 - 1964.
Principalele referiri sunt la "celebrul" articol 209 din Codul Penal al Republicii Populare Române, pe baza caruia au intrat în închisoare zeci de mii de oameni condamnati la sute de ani de detentie politica.
Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997
George Orwel - 1984, Edit. Hyperion, Chisinau, 1991, p.20
Ibidem p.27
La punctul doi al articolului este prevazuta "închisoarea corectionala de 3 - 10 ani si interdictie corectionala de la 3 - 5 ani pentru:
a) faptul de a face propaganda, agitatie sau de a întreprinde orice actiuni politice pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernamânt democratica sau din care ar rezulta un pericol pentru Securitatea statului;
b) faptul de ajuta în orice mod vreo organizatie sau asociatie din cele aratate la punctul 1 (n.a la punctul unu este vorba de "organizatii sau asociatii care au drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernamânt democratice"), ori de a face propaganda sau a întreprinde actiuni în favoarea acestora ori a membrilor lor;
c) faptele de ponegrire, calomniere sau defaimare în public cu privire la orânduirea sociala si de stat, la institutiile de stat si organizatiile obstesti [..]"34
Pornind de la aceste prevederi ale punctului doi din articolul 209 voi prezenta câteva cazuri de persoane încadrate la început în Unitati de Munca, pentru un an sau doi, insistând asupra motivelor pentru care au fost retinute.
Orasanu I. Alexandrescu, nascut în Craiova, pe 27 Martie 1905, cu domiciliul în Craiova, strada Mântuleasca, Nr. 5; originea sociala: mic burghez; profesia: în prezent - fara profesie, în trecut - ofiter, apartenenta politica: P.N.Ţ - Maniu; propus pentru încadrarea în Unitati de Munca pe timp de doi ani; motivatia: în 1940 sa lupte contra Uniunii Sovietice Reactionar notoriu si
A.S. Marinescu - Op. Cit., p.311
antisovietic, aducea injurii regimului, comenteaza intens eventuala cadere a regimului si ca razboiul este aproape, ca vor veni americanii si îi va spânzura pe comunisti. A fost închis un an pentru manifestari ostile regimului. Este un element periculos".35
Stan M. Dumitru, nascut în Teslui, jud. Olt, pe 1 Septembrie 1916, cu domiciliul în Craiova, strada Craiovitei, Nr. 77, originea sociala: mic burghez, profesia: în prezent - sofer la Întreprinderea 6 Constructii, în trecut - ofiter, apartenenta politica - neîncadrat, propus pentru încadrarea în Unitati de Munca pe timp de doi ani; motivatia vesnic nemultumit, bârfind regimul cu toate ocaziile, întretine relatii cu elementele ostile, asteapta declansarea unui nou razboi. Asculta posturile de radio capitaliste si propaga aceste stiri. Sfideaza membrii de Partid si regimul".36
Filipescu M. Vintila, nascut în Dragasani; jud. Vâlcea; la 26 Mai 1916; cu domiciliul în Craiova, strada Nicolcescu, Nr. 12; originea sociala: chiabur; profesia: în prezent - fara profesie, în trecut fost capitan; apartenenta politica: neîncadrat; propus pentru încadrarea în Unitati de Munca pe timp de doi ani; motivatia: desi tânar este lenes si nu-I place sa munceasca. Îngâmfat si vesnic nemultumit. Critica, aduce injurii si se manifesta ostil regimului. Afemeiat si reactionar înarmat si asteapta o eventuala schimbare, ca sa se rafuiasca cu comunistii. Periculos".37
Popescu B. Florea, nascut în Enosesti; jud. Romanati; la 11 Octombrie 1908; cu domiciliul în Craiova, strada stefan cel Mare, Nr. 67, originea sociala: mic burghez; profesia: în prezent - zilier,
A.S.R.I. , fond "D", dosar nr.4114, f. 1
Ibidem, f. 2
Ibidem, f. 11
în trecut - fost maior; apartenenta politica - neîncadrat, propus pentru internarea în Unitati de Munca pe timp de doi ani; motivatia: bârfeste si comenteaza nefavorabil înfaptuirile regimului. Este însa prudent si perfid. Întretine relatii dubioase si asteapta schimbarea situatiei politice".38
Nicolescu I. Vasile, nascut în Sapata; jud. Arges; la 28 Mai 1905; cu domiciliul în Fâlfani, jud. Arges; originea sociala: chiabur; profesia: învatator; apartenenta politica: fost P.N.L. Bratianu, exclus din P.M.R.; propus pentru încadrarea în Unitati de Munca; motivatia: aduce actiuni dusmanoase contra hotarârilor luate de guvern, lanseaza zvonuri alarmiste, intriga populatia contra G.A.C. , aduce injurii la adresa U.R.S.S."39
La Resita, un taran simplu a fost arestat instantaneu, deoarece fiind beat la iesirea din restaurant a cântat «Traiasca Regele», ceea ce însemna instigatie, drept care a fost condamnat opt ani."40
"La Lugoj, în 1950, un grup de proaspeti absolventi de liceu, ce-si dadusera de putina vreme bacalaureatul, sarbatoreau succesul într-un restaurant din localitate. Veselie, putin cu chef, la un moment dat, unul din ei s-a ridicat de la masa si a scos pieptenul din buzunar dupa care îndreptându-se spre portretul atârnat pe perete al Anei Pauker, cu voce tare i-a oferit pieptenul sau sa-si aranjeze si ea podoaba capilara ravasita în stil revolutionar.
[.] Toti au fost arestati din restaurant si condamnati între 5 si 10 ani."41
Ibidem, f. 23
Ibidem, f. 42
A.S. Marinescu - Op. Cit., p.311
Ibidem
economiei nationale si sabotajul contrarevolutionar" ca : "Distrugerea sau degradarea de natura sa submineze economia nationala, prin explozii, incendii sau orice alte mijloace [.] se pedepseste cu munca silnica de la 5-25 ani si confiscarea averii."42
Subminare a economiei nationale a fost considerat incendiul izbucnit în podul liceului Mihai Viteazul unde câtiva elevi "au fumat, unul a uitat chistocul, s-a aprins lemnaria. Sabotaj."43
"Lotul" elevilor de la Mihai Viteazul va efectua multi ani de închisoare.
Acestea sunt doar câteva din miile de "motive de arestare" pe care le ofera articolul 209.
Echivocul legilor si "imaginatia" anchetatorilor au extins posibilitatea de arestare asupra tuturor.
Se cauta prin aceste masuri mentinerea unei stari de nesiguranta, de teama. Se dorea depersonalizarea individului, docilitatea lui, întarirea convingeri ca nimeni nu putea scapa "vigilentei poporului", care prin "bratul înarmat", Securitatea, putea condamna pe cineva pentru o simpla declaratie de intentie.
În general cei vizati de Securitate erau ulterior arestati:
a) pentru ceea ce facusera - deliberat sau asumându-si toate riscurile si implicit detentia (cazul grupurilor de rezistenta, al "frontieristilor").
b) pentru ceea ce se banuia ca ar fi facut (cazul "favorizatilor", "agitatorilor").
Ibidem p.311
A. Mihalcea - Jurnal de ocna, Edit. Albatros, Buc., 1994, p. 92
c) pentru ceea ce fusesera cândva, cu ani în urma, atunci
când nu încalcasera legea si virtutea unor legi viitoare.
d) pentru ceea ce reprezentasera cândva (cazul politicienilor).
C) PRIMA NOAPTE ÎN ARESTUL SECURITĂŢII
În acest subcapitol voi cauta sa prezint, prin câteva exemple, gândurile ce-l încercau pe cel arestat în noaptea sau noptile care preced viitoarea ancheta.
Acolo în arestul Securitatii el încearca sa-si puna în ordine ideile, cauta sa raspunda la întrebarile care-l asalteaza. Panica, teama de necunoscutul care-l înconjoara, impresiile lasate de recenta arestare, sunt foarte puternice.
Întrebari chinuitoare se nasc si-l framânta: de ce sunt arestat? ce va urma ?, sau pentru cei arestati în actiuni anticomuniste: ce cunosc anchetatorii? cum au descoperit? cine mai este arestat? ce au declarat ceilalti? etc.
Raspunsul la aceste întrebari îl va afla într-o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, în functie de durata anchetei, dar vor exista întotdeauna întrebari la care nu se va putea raspunde decât foarte târziu: ce se va întâmpla cu familia mea? Voi mai fi liber vreodata? Sotia ma va astepta acasa când ma voi întoarce? etc.
Cea dintâi noapte în arestul Securitatii îl împinge pe cel arestat la stari contradictorii, tulburi, care oscileaza de la oboseala excesiva pâna la o dureroasa luciditate.
"În celula am adormit imediat, dar somnul a fost scurt, probabil subconstientul mi-a ordonat trezirea, fiindca era absolut necesar sa-mi pun în ordine gândurile pentru zilele grele ce vor urma [.] . Prin urmare toata noaptea a fost o neagra si istovitoare reflexie, noaptea bântuita mai ales de întrebarea cine a tradat? , fiindca toate datele îmi aratau clar acest fapt."44
"M-a batut plutonierul Popescu si m-a aruncat în beci, peste niste busteni în întuneric si a încuiat usa. Eram îngrozita, îmi era frig, eram dezbracata , batuta, am început sa plâng."45
"Eram mereu ametit si într-o permanenta stare de somnolenta. Dormeam iepureste, si tresaream din somn chinuit de cosmaruri, faceam eforturi mari sa nu ma las stapânit de ele.[.] eram epuizat
si nu puteam sa-mi adun gândurile. Când si când, repetam rugaciunile pe care le facusem si atunci când eram pe front. Presimteam ca mari primejdii ma pândesc."46
"M-am asezat pe un scaun . Nu-mi mai ramâne altceva, îmi zic, decât sa ma tin tare. Nimic altceva decât sa arat ca sunt barbat. Ma vor lovi, ma vor schingiui, ma vor umili, ma vor lasa flamând, în frig, în promiscuitate, ma vor arunca-n ocne, poate ma vor împusca [.]"47
Intrarea în celula nu mi s-a parut sinistra, scârtâitul usii la deschidere, ca si zgomotul la închiderea celulei, aproape ca au ramas neînregistrate. Nu aveam decât o singura dorinta, sa fiu lasat sa-mi odihnesc trupul complet epuizat si mintea pusa la grele încercari."48
Starea de confuzie care-l încearca pe cel arestat este mare,
Ioan Giulvezian - Morminte ascunse, Edit. Timpul, Buc. 1996, p. 29
Interviu cu Ecaterina Sandescu, Câmpulung - Muscel, jud. Arges, 12-13 Iulie 1997
I. Antohe - Op. Cit., p. 55
Teohar Mihadas - Pe muntele Ebal, Edit. Clusium, Timisoara 1990, p.39
V. Blanaru - Flamura - Op. Cit., p. 81
amintirile îl napadesc dureros, iar constiinta devine o povara.
Instinctul de conservare îl îndeamna sa-si construiasca o aparare, care îsi va dovedi fragilitatea la ancheta ce va urma.
În fata lungilor ani de detentie care-l asteapta ramâne regretul ca a avut posibilitatea de a evada si nu a facut-o.
"În spate era un mic crâng, ce iesea din Plevnei pâna la Constructii, as fi putut sa fug pe acolo. Sau sa-I dau un pumn în cap, eram destul de solid [.]".49
"Daca saream, mergeam în josul apei. Eu înotam foarte bine. Ma rog, am renuntat. si asa a început un calvar de sase ani."50
"Îmi dadeam seama ca pot usor sa dispar prin gradina unchiului meu, aceasta cu atât mai mult cu cât securistii nu aveau cu ei în formatie, nici câini si apoi sa trec granita la sârbi. [.]
Daca mi-ar fi trait parintii, nu as fi ezitat nici un moment [.]."51
A. Mihalcea - Op. Cit., p. 45
Interviu cu Gheorghe Paul, Buc., 22 Martie 1997
Lucian Plapsa - Soarele de la Nord, Edit. Helicon, Timisoara 1998, p.25
|
