Ascensiunea în Partid a lui Nicolae Ceausescu
Dupa razboi, persoana cea mai puternica din Partidul Comunist Român devenise Ana Pauker. Nicolae Ceausescu a cunoscut-o pe aceasta în toamna anului 1944. Simpatia Anei Pauker era motivata de cele auzite în legatura cu comportarea acestuia în închisoare: avusese relatii foarte bune cu detinutii mai vechi si nu-si tradase tovarasii .
Îndata ce a ajuns la Bucuresti, Ceausescu si-a reluat locul în miscarea comunista de tineret. Deoarece avea o experienta vasta anterioara razboiuilui si socotind contactele din închisoare, acesta a crezut în sansa lui de a prelua conducerea U.T.C., însa Gheorghiu-Dej l-a numit în aceasta functie pe rivalul lui Ceause 222b17c scu, viitorul ministru de Interne, Alexandru Draghici. "Ceausescu fusese întotdeauna numarul doi în organizatia de tineret a Partidului Comunist si ramânea în discutii pentru alte functii în interiorul partidului" . Ceausescu a contribuit la crearea în cadrul U.T.C., dupa modelul realizat de P.C.R. în aprilie 1944, a Frontului Unic Muncitoresc. Primul discurs tinut de Nicolae Ceausescu în fata mai multor mii de tineri, a avut loc în data de 22 octombrie 1944.
În primavara anului 1945 Ceausescu s-a casatorit cu Lenuta Petrescu, care la dorinta sotului, si-a schimbat nu numai numele, din Petrescu în Ceausescu, ci si prenumele, din Lenuta, devenind Elena. "Nici o femeie nu a avut, în a doua jumatate a vietii lui, o influenta atât de puternica si distructiva asupra hotarârilor politice ale lui Nicolae Ceausescu ca Elena Ceausescu" .
Ascensiunea lui Gheorghiu-Dej în functia de secretar al partidului, cât si rolul important pe care continua sa-l detina Ana Pauker, s-au dovedit utile pentru viitoarea cariera a lui Nicolae Ceausescu. Astfel, Dej i-a încredintat o noua sarcina, trimitându-l pe tânarul activist în vârsta de 28 de ani, în provincie. sase luni a lucrat ca instrutor de partid la Constanta, apoi în judetul Olt, judet în care se afla satul lui natal, Scornicesti. În urma controversatelor alegeri din toamna lui 1946, Ceausescu s-a ales cu un post de deputat în Marea Adunare Nationala, demnitate pe care avea s-o pastreze pentru tot restul vietii.
Între 21 ianuarie si 23 februarie 1948, s-a perfectat la Bucuresti unirea Partidului Comunist Român cu Partidul Social Democrat. În cadrul noii conduceri a partidului, Ceausescu nu a mai fost ales membru în Comitetul Central, ci doar membru supleant al acestui organism. Partidul nou înfiintat a primit numele de Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.).
Nicolae Ceausescu a fost numit, in 1948, subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii. Ceausescu nu s-a descurcat foarte bine în noul post. Spre deosebire de perioada în care a fost detasat în teritoriu ca istructor de partid, unde munca si în general responsabilitatile erau practic inexistente, acum el avea de-aface cu o sarcina concreta. Se pare ca dupa scurt timp, Gheorghiu-Dej începuse sa se întrebe daca nu cumva îl împinsese prea departe pe Ceausescu.Vorbind despre el, i-a spus lui Alexandru Bârladeanu, unul dintre subsecretarii de stat din Ministerul Economiei, sa nu-l mai bata la cap cu "...idiotul. N-are habar de nimic si nu face decât sa te enerveze" .
Totdeauna când era vorba de exercitarea puterii lui, Ceausescu dovedea totusi ca are categoric un temperament de luptator, fapt dovedit în anul 1949. Când Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român a hotarât, la începutul lui martie 1949, cooperativizarea agriculturii dupa exemplul sovietic, el a facut totul pentru îndeplinirea acestei sarcini.
Colectivizarea gospodariilor taranesti s-a produs în mai multe etape, iar în 1962 era considerata de catre Gheorghiu-Dej ca fiind încheiata. Între 1949 si 1962 a disparut proprietatea rurala de pâna la 50 de hectare, prin desfiintarea aproape totala a marilor mosii, mentinute prin reforma agrara din 1945. În cursul anilor s-a impus din ce în ce mai mult modelul întovorasirilor de tip colhoz". În total, prin colectivizare au fost expropriate peste 3 milioane de familii.
Metodele pe care le-a folosit statul român pentru aceasta au fost barbare în comparatie cu cele din alte state satelite sovietice, evocând colectivizarea sângeroasa din 1929 facuta de Stalin în U.R.S.S. Rezistenta îndreptata împotriva confiscarii pamântultui era pedepsita cu 5-15 ani în lagare de munca. Începând cu anul 1957, era suficient doar sa se spuna ceva împotriva politicii de nationalizare, pentru ca respectivul sa fie internat în lagar pentru 10 ani, sub acuzatia de "agitatie împotriva ordinii sociale".
În total au fost arestati si judecati 80.000 de tarani. În tara domnea o teroare de neînchipuit. Gospodariile particulare erau, ca în evul mediu, obligate sa dea statului o cota imensa de produse agricole (cote obligatorii). Deoarece cantitatea mare de produse care trebuiau predate- si anume cereale, fructe si produse animale- depasea cu mult posibilitatile gospodariilor taranesti, comunistii aveau posibilitatea sa le aplice pedepse taranilor pentru "sabotaj împotriva economiei de stat". Sate întregi au fost ocupate de militie, taranii erau smulsi noaptea din paturile lor, batuti si torturati. Copiii taranilor care refuzau sa se înscrie în cooperartiva, nu erau primiti la scoala. Metodele acestea nefiind însa suficiente pentru a le înfrânge rezistenta, zeci de colectivitati satesti au fost stramutate în regiunea stearpa din câmpia Baraganului. Aceasta soarta au avut-o mai ales taranii germani din Banat.
Nici un mijloc de constrângere nu a fost neglijat pentru reusita colectivizarii. Masina terorii functiona la cote maxime. Ca rezultat, România avea în 1962 un sistem agricol dupa model sovietic, ale carui costuri au fost foarte mari: foame, nevoi si prabusirea agrara a tarii.
În calitate de subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, timp de un an, Nicolae Ceausescu a luat parte nemijlocit la colectivizarea agriculturii. Nu se poate trece cu vederea faptul ca îi facea placere sa se impuna prin forta fizica în fata oamenilor. În judetul Vrancea, el s-a lasat atras într-o încaierare si a atras cu pistolul într-o multime de oameni care protesta. Armata a trebuit sa intervina, pentru a readuce situatia sub control.
Tanarul subsecretar de stat a imprimat actiunii de colectivizare o viteza care a depasit toate asteptarile lui Georghiu-Dej.
În luna ianuarie a anului 1950, la nici 32 de ani, Ceausescu a primit functia de ministru adjunct al Apararii si sef al Directiei Politice Superioare a Armatei, fiind avansat la gradul de general-locotenent de infanterie, probabil cu sprijinul Moscovei . Ulterior, el a urmat un curs la Academia Militara din capitala U.R.S.S.. Imediat dupa întoarcerea sa de la Moscova , proaspat avansat general-maior , el a început sa demonstreze ce învatase în scoala rusesca de cadre despre "democratizarea armatei".
Între timp, lui Nicolae Ceausescu i s-au nascut trei copii. La 17 februarie 1948 s-a nascut Valentin Ceausescu, la 1 martie 1950 s-a nascut fiica, Zoia Ceausescu si la 1 septembrie 1951, Nicu Ceausescu.
Congresul din mai 1952 i-a adus lui Ceausescu si functia de membru permanent în Comitetul Central.
Dupa moartea lui Stalin din 1953, Kremlinul a cerut, tarilor satelit ale U.R.S.S., organe de conducere colectiva, încetarea violentei împotriva populatiei, o crestere a productiei bunurilor de consum, reducerea investitiilor în sectorul industrial, imbunatatirea nivelului de trai al populatiei, încetinirea colectivizarii agriculturii, ca si mai multa democratie în interiorul partidelor. Astfel, aceste cerinte au avut reactii diferite în rândul tarilor socialiste: pe cand în Ungaria si Polonia s-a trecut la o adevarata liberalizare, în România si Bulgaria s-a urmat îndeaproape cursul stabilit de noii tovarasi de la Moscova .
Întrucât Ceausescu a respectat si a urmat cu atentie ordinele protectorului sau, Gheorghiu-Dej, din 23 iulie 1953, generalul a fost numit în functia de prim adjunct al ministrului Apararii Nationale. Capacitatea de adaptare a lui Ceausescu la politica schimbata a sovieticilor era tot atât de formala pe cât a fost probabil si cea a lui Gheorghiu-Dej. "În adâncul inimi lor au ramas, amândoi, stalinisti de o puritate cristalina" .
La 19 aprilie 1954 Nicolae Ceausescu a devenit secretar al Comitetului Central si candidat al Biroului Poitic al P.M.R.. În calitatea sa de secretar al Comitetului Central, Ceausescu a întreprins, în 1954, prima sa vizita oficiala la Moscova.
În cadrul celui de-al doilea Congres al P.M.R., ce-a avut loc în decembrie 1955, Ceausescu a fost primit in Biroul Politic al partidului. Concomitent cu accederea în Birou, el a fost însarcinat cu supravegherea interna de partid în domeniul Internelor, Securitatii, Armatei, Procuraturii Generale si Justitiei. Astfel, din 1955, el coordona, practic, întregul aparat de represiune al partidului .
Populatia maghiara a avut în special de suferit în urma politicii lui Ceausescu. Cu ocazia evenimentelor din anul 1956, revolutia din Ungaria si manifestatiile promaghiare din Ardeal , Nicolae Ceausescu si-a facut cunoscut punctul de vedere antiunguresc.
Între 20 si 25 iunie 1960 a avut loc la Bucuresti Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Român. În cursul acestuia, Ceausescu a fost din nou ales secretar al Comitetului Central, care cuprindea 79 de membri. El a ramas si memebru al Biroului Politic al P.M.R., care era centrul efectiv de putere în tara. Aceasta era rasplata faptului ca, fusese de partea lui Gheorghiu-Dej, în tot ceea ce a întreprins liderul comunist.
Începând cu 1960, Ceausescu a avut mâna libera în priviinta problemelor organizatorice si de cadre ale partidului, de care acesta era responsabil înca din 1954. Deasemenea, începând cu deceniul al saselea, Ceausescu a început sa apara tot mai des alaturi de Dej, sa participe la tot mai multe întruniri, în calitatea de om "importanat" al partidului, atât în tara, cât si peste hotare.
Primul dictator comunist al României a decedat la 19 martie 1965, de cancer. Despre moartea lui Dej, au aparut cele mai diferite zvonuri, ajungându-se chiar sa se spuna ca a murit prin otravire sau chiar iradiere, însa tuturor zvonurilor le lipsea baza reala . Ceausescu s-a aflat pe tot parcursul evolutiei bolii, aproape de Dej, nepermitând decât apropiatilor sa-l viziteze pe lider. Dupa moartea lui, putine persoane, în afara de Ceausescu, erau privite ca potentiali urmasi la sefia partidului: Emil Bodnaras era ucrainean, Ion Gheorghe Maurer era de origine germana, Dumitru Coliu era bulgar; ceilalti posibili candidati ar fi fost Chivu Stoica, considerat incapabil sa conduca, Gheorghe Apostol, un om inflexibil, si singurul real pericol, rivalul de-o viata al lui Ceausescu, Alexandru Draghici. Modul în care Nicolae Ceausescu a actionat în timpul bolii lui Gheorghiu-Dej si dupa moartea lui, a dovedit din plin ca era un profesionist al luptei pentru putere .
La propunerea lui Ion Gheorghe Maurer, Presedintele Consiliului de Ministri si totodata cel mai apropiat colaborator al lui Gheorghiu-Dej, Ceausescu a fost propus prim-Secretar al Partidului Muncitoresc Român. În sprijinul lui Maurer a venit si Emil Bodnaras.
|
