Asemanari si deosebiri
intre cele doua modele politice si culturale grecesti
In urma indepartarii regalitatii conducerea Atenei era
exercitata de Colegiul celor 9 Arhonti alesi din randul Eupatrizilor. Arhontele
Dracon elaboreaza primele legi scrise in anul 621i.Hr. prin care ingradeste
abuzurile aristrocratiei. Reformele Arhontelui Solon constau in eliberarea
sclavilor de datorii, inlocuirea oligarhiei cu timocratia, infiintarea sfatului
celor 40 16516g68q 0 (Bule), tribunalului poporului (Heliaia) si cresterea rolului
Ecclesiei (Adunarea poporului) in anul 594i.Hr. Clistene imparte statul in 20
triburi si deme amestecand categoriile sociale, mareste sfatul Bule la 500,
Ecclesia devine organ suprem, instituie Colegiul celor 10 strategi si introduce
ostracismul pentru a impiedica uzurparea puterii politice. Urmeaza 'secolul de
aur' al Atenei in timpul lui Pericle, daca inaintea sa Arhontii domneau doar un
an, el a ramas la conducerea statului din 443 pana in 429 i.Hr.. Pericle
desavarseste democratia ateniena, toti cetatenii sunt egali in fata legii iar
saracii primesc slujbe pentru care sunt platiti.
Cetatea Sparta,
intemeiata de dorieni pe valea raului Eurotas, era organizata dupa legile
atribuite de traditie conducatorului mitic Lycurg. Institutiile politice ale Spartei
erau : diarhia, conducerea impartita intre doi regi cu puteri egale ce
provineau din doua familii diferite (Agiazii si Eurypontizii), gerusia, sfatul
batranilor si Apella, adunarea poporului. Colegiul celor 5 efori controla
activitatea publica si privata si veghea la respectarea traditiilor si legilor.
Sparta era un
stat aristrocratic cu un pronuntat caracter militar.
In Sparta
regulile cetatii erau atribuite unui legiuitor mitic Lycurg in timp ce primele
legi ateniene au fost scrise de arhontele Dracon. Prin aceste legi dar si prin
reformele urmatorilor conducatori atenieni democratia a fost adusa in stat la
cel mai inalt nivel in timpul lui Pericle. In 'secolul de aur' al Atenei toti
cetatenii erau liberi si egali in fata legii, fiecare persoana cu exceptia
femeilor, metecilor si sclavilor putea participa la viata politica. Intre timp,
in Sparta,
pentru ca un om sa fie considerat cetatean trebuia sa aiba pamant, sa se poata
echipa singur pentru a participa la apararea cetatii si sa ia parte la adunarea
cetatii ca membru al adunarii poporului. Totusi ca si in Atena, femeile,
strainii si sclavii nu aveau voie sa participe la viata politica. Spartanii
aveau drept de viata si moarte asupra hilotilor, populatiile cucerite, acestia
putand fi vanduti, trebuind sa-si dea o parte din produsele din recolta proprie
si fiind obligati sa participe la razboaiele spartanilor construind
fortificatii si transportand bagaje si arme. In felul acesta singura ocupatie a
spatanilor era reprezentata de razboi, restul muncilor fiind efectuate de
hiloti. Spre deosebire de ei atenienii isi realizau singuri indeletnicirile
obstesti, 'om nefolositor' fiind considerat 'barbatul fara activitate
obsteasca', chiar si saracii atenieni avand drept la o slujba platita.
Modelele de educatie spartan si atenian se deosebeau prin
metodele folosite si scopul lor. Spartanii isi educau baietii pentru a
participa la razboaie si fetele pentru a-si apara gospodaria cand sunt singure
iar atenienii educau baietii fie pentru razboi fie pentru a participa la viata
publca iar fetele pentru a-si ingriji familiile. In Sparta educatia avea caracter militar. Daca
la nastere copilul avea vreun defect era aruncat intr-o prapastie, altfel era
lasat in grija mamei pana la 7 ani cand era luat definitiv de stat care il
pregatea pana la 20 de ani in arta de a lupta prin metode aspre. Dupa 20 de ani
deveneau cetateni-soldati iar dupa 30 de ani aveau voie sa se casatoresca insa
nu puteau sa stea cu familia decat in anumite zile. La 60 de ani se termina
srviciul militar, pana la aceasta varsta traind in comun in cazarmi. Fetele
erau antrenate pentru alergare, aruncarea discului si sulitei pentru ca
'plamada copiilor sa prinda radacina zdravana in corpuri zdravene si sa creasca
bine', Plutarh 'Viata lui Lycurg'. In Atena educatia copiilor era indatorirea
civica a parintilor, pana la 7 ani aflati in ingrijirea mamelor dupa care
fetele ramaneau cu ele sa invete sa scrie, sa citesca, sa danseze, sa cante, sa
coasa si sa aiba grija de casa in timp ce baietii urmau cu pedagogi scrisul,
cititul, socotitul, gramatica si muzica. In urmatorii ani urma educatia fizica
urmata de studii filosofice sau o scoala militara, fiecare tanar putand sa-si
alega viitorul. Calitatile esentiala ale acestora erau timiditatea si
rezevarea. Metodele aspre ale spartanilor erau folosite pentru a obtine
razboinici priceputi, diciplinati si rezisteni in timp ce atenienii puneau
accent si pe educatia spirituala pentru obtinerea si cetateni pregatiti care sa
poata participa la dezvoltarea cetatii implicandu-se si in viata politica.
Cugetul ce deosebeste omul de animale ii da acestuia
capacitatea de a se organiza si evolua, civilizatiile fiind creatia constiintei
umane pe baza politicii, creatie a acesteia. De aceea omul poate fi considerat
un 'animal politic' Acesta repreazinta punctul de vedera al lui Aristotel
prezentat in lucrarea 'Zoon Politikon' : 'E lesne de inteles ca trebuie sa
numim cetatea un asezamant al Firii si pe om potrivit aceleiasi Firi un animal
politic'
