BACAU-MUNICIPIUL GH

Ultimul traseu prilejuieste calatorului contactul cu vestigii arheologice din zona subcarpatica a Moldovei, cu plaiuri de un pitoresc captivant, cu locuri care amintesc de epopeea armatelor române în primul razboi mondial.

De la Bacau la municipiul Gh. Gheorghiu-Dej, spre vest si apoi spre sud, se poate ajunge pe soseaua care duce la Brasov (D.N. 11), parcurgînd 55 km, sau cu trenul 717c26h , prin Adjud (96 km).

A. Municipiul Gh. Gheorghiu-Dej

Asezat la poalele Carpatilor Rasariteni, într-o zona depresionara, la confluenta Trotusului cu rîurile Oituz, Casin si Tazlau, municipiul Gh. Gheorghiu-Dej reprezinta una dintre cele mai grandioase creatii ale contemporaneitatii. El s-a dezvoltat pe vatra satului Onesti, atestat documentar în veacul al XV-lea. Pe la 1800, a devenit tîrg, pastrîndu-si însa în întregime atributele de asezare rurala. În secolul al XIX-lea, dupa construirea liniei ferate Adjud - Tîrgu Ocna - Ghimes, va cunoaste o crestere a numarului de locuitori.

La temelia orasului actual stau marturii care atesta existenta omului înca din timpul comunei primitive. În partea de sud-est a orasului, în cartierul Maîu, pe terasa înalta a Casinului, au fost descoperite resturi ale unei asezari neolitice, constînd din ceramica cu motive pictate în spirala (Cucuteni B), unelte si vîrfuri de sageti din silex. Pe malul aceluiasi rîu, putin mai spre sud, în punctul Rupturi si în cartierul Borzesti au aparut vestigii ale unor asezari din epoca bronzului, reprezentate mai ales prin ceramica de aspect Monteoru.

O importanta asezare, care dovedeste o continuitate de locuire neîntrerupta, începînd din epoca neolitica si pîna în perioada geto-dacica, inclusiv, a fost cercetata la Gura Vaii, localitate componenta a municipiului Gh. Gheorghiu-Dej. Foarte bogata este însa locuirea neolitica, care se distinge prin forme ceramice cucuteniene (fazele A, A-B,B) de o eleganta si o ornamentatie remarcabile, prin unelte de piatra, silex, os si corn, obiecte de lut ars etc. Nivelul dacic de locuire este reprezentat prin ceramica lucrata la mîna sau la roata si diferite obiecte de fier.

Traversata de artere de circulatie ce legau, prin trecatori , drumul de pe valea Siretului cu cele transcarpatice, zona va cunoaste, în secolele III-II î.e.n., raspîndirea monedelor grecesti emise de cetatile Apollonia si Dyrrhachium, raspîndire atestata de tezaurele monetare descoperite la Oituz si Viisoara.

1. NECROPOLA GETICĂ. În partea de nord-vest a cartierului Slobozia se înalta un promontoriu de terasa care înainteaza, spre sud, în panta repede pîna în apele rîului Tazlau. Pe platforma de vest a promontoriului a fost identificata si cercetata, pe calea sapaturilor sistematice, o necropola geto-dacica plana, cu morminte de incineratie.

Datînd din secolele V-IV î.e.n., necropola are morminte individuale, în cea mai mare parte cu gropi de forma rectangulara. Ritul de înmormîntare este unitar, incineratia, specifica populatiei geto-dacice din perioada de sfîrsit a primei epoci a fierului, aplicîndu-se fara vreo exceptie. Ritualul de înmormîntare este însa foarte diferit.

Prin forme si tehnica de lucru, inventarul ceramic este caracteristic geto-dacilor. De asemenea, inventarul obiectelor de metal, cuprinzînd cutite de fier, vîrfuri de sageti cu trei muchii, o bratara de bronz, cu ornamentatie stilizata în forma de cap de sarpe, sînt frecvente în aria de raspîndire a civilizatiei geto-dacice.

Prin continutul inventarului funerar, prin ritul de înmormîntare, necropola de la Slobozia se înscrie ca o contributie de seama la studiul civilizatiei geto-dacice timpurii.

2. MUZEUL DE ISTORIE. Bulevardul Republicii nr. 4. Întemeiat în anul 1958, Muzeul de istorie din municipiul Gh. Gheorghiu-Dej si-a creat, în urma intenselor cercetari arheologice desfasurate mai ales în bazinul Trotusului, colectii de mare interes stiintific.

Expozitia de baza, reorganizata recent, începe cu prezentarea principalelor descoperiri din zona cercetata. Sînt expuse descoperirile neolitice din asezarile de la Gura Vaii, Tuta, Viisoara, Podei-Tîrgu Ocna: unelte de silex, piatra, os si corn, obiecte de lut ars, plastica neolitica, ceramica cucuteniana, care impresioneaza prin multitudinea formelor, siguranta executiei si armonia de culori ce compun ornamentele.

În continuare, expozitia ilustreaza schimbarile survenite în structura economica a epocii bronzului, prin materiale descoperite la Bogdanesti, Cabesti, Borzesti, Gura Vaii, apartinînd culturii Monteoru. Un spatiu mare de expunere este acordat descoperirilor din asezarea fortificata de la Bogdanesti, reprezentate printr-o gama larga de obiecte: unelte de os, de bronz, obiecte de lut ars, podoabe, diferite vase bogat ornamentate.

Pentru prima epoca a fierului sînt semnificative materialele descoperite în necropola plana de incineratie de la Slobozia. Produse ceramice lucrate la mîna si chiar la roata, simple sau ornamentate, arme din bronz si fier, podoabe care amintesc de descoperirile similare de la Dunarea de Jos, demonstreaza unitatea civilizatiei geto-dacice în spatiul carpato-dunarean. Monede histriene descoperite la Cabesti fac dovada penetratiei influentei cetatilor pontice pe aceste locuri. Momentul de înflorire a civilizatiei geto-dacice, de întarire a contactelor dintre populatia autohtona si cea greco-romana, este reliefat prin descoperirile de la Gura Vaii, Viisoara si Oituz, de unde provin tezaure monetare grecesti si romane.

B. Focsani

Din municipiul Gh. Gheorghiu-Dej, spre sud-est (D. N. 11 A), se merge la Adjud (38 km), iar de aici, spre sud, pe soseaua care duce la Bucuresti (E 20), se ajunge la Focsani (45 km).

Asezat la poalele dealurilor subcarpatice, într-o regiune joasa de cîmpie, între Milcov si Putna, orasul Focsani este cunoscut de peste cinci veacuri.

Documentar, orasul este mentionat în vremea domniei lui stefan cel Mare, în jurul anului 1482. În secolul al XV-lea facea parte din teritoriul Munteniei. În 1473, în urma expeditiei întreprinse de stefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos, hotarul Moldovei este mutat de pe Trotus pe Milcov, orasul Focsani devenind astfel punct de granita între cele doua tari române pîna în anul 1859. În jurul acestui punct de granita s-a format noul oras, ce se dezvolta paralel pe ambele maluri ale rîului Milcov.

Datorita pozitiei lui geografice favorabile, orasul devine un centru comercial si economic important, debuseu al bogatiilor Muntilor Vrancei, al marilor podgorii si al produselor cerealiere din Cîmpia Siretului. Dezvoltarea lui, în parte datorata si acestei pozitii geografice, va fi notata astfel de Paul de Alep, care a calatorit, în secolul al XVII-lea, prin Moldova: "Focsani este un oras întins, prin mijlocul caruia curge un rîulet"...

În decursul veacurilor, orasul, aflat la granita dintre cele doua tari românesti, a avut o istorie zbuciumata. A cunoscut urmarile nenumaratelor lupte purtate, fie între munteni si moldoveni, fie între puterile straine; a fost pradat, incendiat si bîntuit de ciuma în mai multe rînduri. În anul 1600, Mihai Viteazul a învins aici armatele lui Simion Movila. La 1653 s-a dat lupta dintre Vasi,le Lupu si Matei Basarab. În anul 1789, generalul Suvorov, comandînd armatele austro-ruse, a obtinut lînga Focsani o mare victorie împotriva turcilor.

Focsanii au dobîndit si o mare însemnatate politica. Facîndu-si cunoscut numele în timpul revolutiilor de la 1821 si 1848, orasul si-a adus o mare contributie la realizarea actului istoric al Unirii celor doua Principate - Moldova si Ţara Româneasca - prin care s-au pus bazele statului national român.

1. MUZEUL DE ISTORIE. Strada Karl Marx nr. 1. Înfiintat în anul 1951, Muzeul de istorie din Focsani a fost reorganizat în mai multe rînduri.

Expozitia permanenta de arheologie a muzeului, reorganizata în anul 1977, prezinta, prin intermediul exponatelor originale, istoria "Ţarii Vrancei" din epoca neolitica pîna în perioada feudalismului timpuriu, inclusiv. Ea începe cu o harta ne care figureaza principalele descoperiri arheologice din zona Vrancei, continuînd cu cîteva unelte de silex din ultima perioada a epocii paleolitice, descoperite la Bîrsesti, Vitanesti, Bolotesti si Colacu.

Urmeaza apoi prezentarea descoperirilor neolitice, cu exponate multiple si variate. Pentru neoliticul timpuriu este caracteristica ceramica Cris provenita din statiunile arheologice de la Bîrsesti, Bontesti, Muncelu, precum si ceramica ornamentata cu linii continue (cultura ceramicii liniare) descoperita la Gugesti. De asemenea, este subliniata prezenta ceramicii Boian din perioada neoliticului mijlociu. Unelte de silex, piatra si os redau principalele îndeletniciri ale epocii. Sînt prezente vase specifice culturii Stoicani-Aldeni, ca si numeroase figurine antropomorfe din lut ars.

În continuare, sînt prezentate descoperirile din epoca bronzului, în rîndul carora se evidentiaza mai ales cele de la Terchesti si Cîndesti, cu un repertoriu ceramic bogat si variat, unelte, arme si podoabe din bronz. Materiale complementare, constînd din fotografii cu aspecte de santier, fotocopii ale mormintelor cu ringuri de piatra -impresionante constructii funerare - întregesc imaginea despre amploarea si importanta cercetarilor efectuate în necropola birituala de la Cîndesti.

Dezvoltarea civilizatiei geto-dacice timpurii este înfatisata prin descoperirile facute în necropola tumulara de incineratie din secolele VI-V î.e.n. de la Bîrsesti. Ceramica specifica populatiei locale (vase, strachini, cani), arme (pumnale de fier si vîrfuri de sageti din bronz), podoabe (aplici de bronz cu ornamente zoomorfe stilizate) sînt exponate de mare interes stiintific. Perioada de maxima înflorire a civilizatiei geto-dacice este ilustrata printr-o varietate si diversitate de materiale descoperite în asezarea de la Cîndesti, cît si prin unele podoabe de argint, asociate cu monede grecesti, descoperite pe teritoriul judetului Vrancea.

Continuînd ilustrarea civilizatiei populatiei autohtone în perioada post romana, expozitia prezinta ceramica, obiecte de podoaba de bronz si argint din secolele III-IV descoperite la Ţifesti, Martinesti si Iugani.

În încheiere, sînt expuse unelte de fier din depozitul de la Cîmpineanca, tezaure de monede turcesti descoperite la Cîrligele, din perioada feudala.