BACĂU-MUNICIPIUL GH. GHEORGHIU-DEJ-FOCsANI (136km)
Ultimul traseu prilejuieste calatorului contactul cu vestigii arheologice din zona subcarpatica a Moldovei, cu plaiuri de un pitoresc captivant, cu locuri care amintesc de epopeea armatelor romāne īn primul razboi mondial.
De la Bacau la municipiul Gh. Gheorghiu-Dej, spre vest si apoi spre sud, se poate ajunge pe soseaua care duce la Brasov (D.N. 11), parcurgīnd 55 km, sau cu trenul 717c26h , prin Adjud (96 km).
A. Municipiul Gh. Gheorghiu-Dej
Asezat la poalele Carpatilor Rasariteni, īntr-o zona depresionara, la confluenta Trotusului cu rīurile Oituz, Casin si Tazlau, municipiul Gh. Gheorghiu-Dej reprezinta una dintre cele mai grandioase creatii ale contemporaneitatii. El s-a dezvoltat pe vatra satului Onesti, atestat documentar īn veacul al XV-lea. Pe la 1800, a devenit tīrg, pastrīndu-si īnsa īn īntregime atributele de asezare rurala. Īn secolul al XIX-lea, dupa construirea liniei ferate Adjud - Tīrgu Ocna - Ghimes, va cunoaste o crestere a numarului de locuitori.
La temelia orasului actual stau marturii care atesta existenta omului īnca din timpul comunei primitive. Īn partea de sud-est a orasului, īn cartierul Maīu, pe terasa īnalta a Casinului, au fost descoperite resturi ale unei asezari neolitice, constīnd din ceramica cu motive pictate īn spirala (Cucuteni B), unelte si vīrfuri de sageti din silex. Pe malul aceluiasi rīu, putin mai spre sud, īn punctul Rupturi si īn cartierul Borzesti au aparut vestigii ale unor asezari din epoca bronzului, reprezentate mai ales prin ceramica de aspect Monteoru.
O importanta asezare, care dovedeste o continuitate de locuire neīntrerupta, īncepīnd din epoca neolitica si pīna īn perioada geto-dacica, inclusiv, a fost cercetata la Gura Vaii, localitate componenta a municipiului Gh. Gheorghiu-Dej. Foarte bogata este īnsa locuirea neolitica, care se distinge prin forme ceramice cucuteniene (fazele A, A-B,B) de o eleganta si o ornamentatie remarcabile, prin unelte de piatra, silex, os si corn, obiecte de lut ars etc. Nivelul dacic de locuire este reprezentat prin ceramica lucrata la mīna sau la roata si diferite obiecte de fier.
Traversata de artere de circulatie ce legau, prin trecatori , drumul de pe valea Siretului cu cele transcarpatice, zona va cunoaste, īn secolele III-II ī.e.n., raspīndirea monedelor grecesti emise de cetatile Apollonia si Dyrrhachium, raspīndire atestata de tezaurele monetare descoperite la Oituz si Viisoara.
1. NECROPOLA GETICĂ. Īn partea de nord-vest a cartierului Slobozia se īnalta un promontoriu de terasa care īnainteaza, spre sud, īn panta repede pīna īn apele rīului Tazlau. Pe platforma de vest a promontoriului a fost identificata si cercetata, pe calea sapaturilor sistematice, o necropola geto-dacica plana, cu morminte de incineratie.
Datīnd din secolele V-IV ī.e.n., necropola are morminte individuale, īn cea mai mare parte cu gropi de forma rectangulara. Ritul de īnmormīntare este unitar, incineratia, specifica populatiei geto-dacice din perioada de sfīrsit a primei epoci a fierului, aplicīndu-se fara vreo exceptie. Ritualul de īnmormīntare este īnsa foarte diferit.
Prin forme si tehnica de lucru, inventarul ceramic este caracteristic geto-dacilor. De asemenea, inventarul obiectelor de metal, cuprinzīnd cutite de fier, vīrfuri de sageti cu trei muchii, o bratara de bronz, cu ornamentatie stilizata īn forma de cap de sarpe, sīnt frecvente īn aria de raspīndire a civilizatiei geto-dacice.
Prin continutul inventarului funerar, prin ritul de īnmormīntare, necropola de la Slobozia se īnscrie ca o contributie de seama la studiul civilizatiei geto-dacice timpurii.
2. MUZEUL DE ISTORIE. Bulevardul Republicii nr. 4. Īntemeiat īn anul 1958, Muzeul de istorie din municipiul Gh. Gheorghiu-Dej si-a creat, īn urma intenselor cercetari arheologice desfasurate mai ales īn bazinul Trotusului, colectii de mare interes stiintific.
Expozitia de baza, reorganizata recent, īncepe cu prezentarea principalelor descoperiri din zona cercetata. Sīnt expuse descoperirile neolitice din asezarile de la Gura Vaii, Tuta, Viisoara, Podei-Tīrgu Ocna: unelte de silex, piatra, os si corn, obiecte de lut ars, plastica neolitica, ceramica cucuteniana, care impresioneaza prin multitudinea formelor, siguranta executiei si armonia de culori ce compun ornamentele.
Īn continuare, expozitia ilustreaza schimbarile survenite īn structura economica a epocii bronzului, prin materiale descoperite la Bogdanesti, Cabesti, Borzesti, Gura Vaii, apartinīnd culturii Monteoru. Un spatiu mare de expunere este acordat descoperirilor din asezarea fortificata de la Bogdanesti, reprezentate printr-o gama larga de obiecte: unelte de os, de bronz, obiecte de lut ars, podoabe, diferite vase bogat ornamentate.
Pentru prima epoca a fierului sīnt semnificative materialele descoperite īn necropola plana de incineratie de la Slobozia. Produse ceramice lucrate la mīna si chiar la roata, simple sau ornamentate, arme din bronz si fier, podoabe care amintesc de descoperirile similare de la Dunarea de Jos, demonstreaza unitatea civilizatiei geto-dacice īn spatiul carpato-dunarean. Monede histriene descoperite la Cabesti fac dovada penetratiei influentei cetatilor pontice pe aceste locuri. Momentul de īnflorire a civilizatiei geto-dacice, de īntarire a contactelor dintre populatia autohtona si cea greco-romana, este reliefat prin descoperirile de la Gura Vaii, Viisoara si Oituz, de unde provin tezaure monetare grecesti si romane.
B. Focsani
Din municipiul Gh. Gheorghiu-Dej, spre sud-est (D. N. 11 A), se merge la Adjud (38 km), iar de aici, spre sud, pe soseaua care duce la Bucuresti (E 20), se ajunge la Focsani (45 km).
Asezat la poalele dealurilor subcarpatice, īntr-o regiune joasa de cīmpie, īntre Milcov si Putna, orasul Focsani este cunoscut de peste cinci veacuri.
Documentar, orasul este mentionat īn vremea domniei lui stefan cel Mare, īn jurul anului 1482. Īn secolul al XV-lea facea parte din teritoriul Munteniei. Īn 1473, īn urma expeditiei īntreprinse de stefan cel Mare īmpotriva lui Radu cel Frumos, hotarul Moldovei este mutat de pe Trotus pe Milcov, orasul Focsani devenind astfel punct de granita īntre cele doua tari romāne pīna īn anul 1859. Īn jurul acestui punct de granita s-a format noul oras, ce se dezvolta paralel pe ambele maluri ale rīului Milcov.
Datorita pozitiei lui geografice favorabile, orasul devine un centru comercial si economic important, debuseu al bogatiilor Muntilor Vrancei, al marilor podgorii si al produselor cerealiere din Cīmpia Siretului. Dezvoltarea lui, īn parte datorata si acestei pozitii geografice, va fi notata astfel de Paul de Alep, care a calatorit, īn secolul al XVII-lea, prin Moldova: "Focsani este un oras īntins, prin mijlocul caruia curge un rīulet"...
Īn decursul veacurilor, orasul, aflat la granita dintre cele doua tari romānesti, a avut o istorie zbuciumata. A cunoscut urmarile nenumaratelor lupte purtate, fie īntre munteni si moldoveni, fie īntre puterile straine; a fost pradat, incendiat si bīntuit de ciuma īn mai multe rīnduri. Īn anul 1600, Mihai Viteazul a īnvins aici armatele lui Simion Movila. La 1653 s-a dat lupta dintre Vasi,le Lupu si Matei Basarab. Īn anul 1789, generalul Suvorov, comandīnd armatele austro-ruse, a obtinut līnga Focsani o mare victorie īmpotriva turcilor.
Focsanii au dobīndit si o mare īnsemnatate politica. Facīndu-si cunoscut numele īn timpul revolutiilor de la 1821 si 1848, orasul si-a adus o mare contributie la realizarea actului istoric al Unirii celor doua Principate - Moldova si Ţara Romāneasca - prin care s-au pus bazele statului national romān.
1. MUZEUL DE ISTORIE. Strada Karl Marx nr. 1. Īnfiintat īn anul 1951, Muzeul de istorie din Focsani a fost reorganizat īn mai multe rīnduri.
Expozitia permanenta de arheologie a muzeului, reorganizata īn anul 1977, prezinta, prin intermediul exponatelor originale, istoria "Ţarii Vrancei" din epoca neolitica pīna īn perioada feudalismului timpuriu, inclusiv. Ea īncepe cu o harta ne care figureaza principalele descoperiri arheologice din zona Vrancei, continuīnd cu cīteva unelte de silex din ultima perioada a epocii paleolitice, descoperite la Bīrsesti, Vitanesti, Bolotesti si Colacu.
Urmeaza apoi prezentarea descoperirilor neolitice, cu exponate multiple si variate. Pentru neoliticul timpuriu este caracteristica ceramica Cris provenita din statiunile arheologice de la Bīrsesti, Bontesti, Muncelu, precum si ceramica ornamentata cu linii continue (cultura ceramicii liniare) descoperita la Gugesti. De asemenea, este subliniata prezenta ceramicii Boian din perioada neoliticului mijlociu. Unelte de silex, piatra si os redau principalele īndeletniciri ale epocii. Sīnt prezente vase specifice culturii Stoicani-Aldeni, ca si numeroase figurine antropomorfe din lut ars.
Īn continuare, sīnt prezentate descoperirile din epoca bronzului, īn rīndul carora se evidentiaza mai ales cele de la Terchesti si Cīndesti, cu un repertoriu ceramic bogat si variat, unelte, arme si podoabe din bronz. Materiale complementare, constīnd din fotografii cu aspecte de santier, fotocopii ale mormintelor cu ringuri de piatra -impresionante constructii funerare - īntregesc imaginea despre amploarea si importanta cercetarilor efectuate īn necropola birituala de la Cīndesti.
Dezvoltarea civilizatiei geto-dacice timpurii este īnfatisata prin descoperirile facute īn necropola tumulara de incineratie din secolele VI-V ī.e.n. de la Bīrsesti. Ceramica specifica populatiei locale (vase, strachini, cani), arme (pumnale de fier si vīrfuri de sageti din bronz), podoabe (aplici de bronz cu ornamente zoomorfe stilizate) sīnt exponate de mare interes stiintific. Perioada de maxima īnflorire a civilizatiei geto-dacice este ilustrata printr-o varietate si diversitate de materiale descoperite īn asezarea de la Cīndesti, cīt si prin unele podoabe de argint, asociate cu monede grecesti, descoperite pe teritoriul judetului Vrancea.
Continuīnd ilustrarea civilizatiei populatiei autohtone īn perioada post romana, expozitia prezinta ceramica, obiecte de podoaba de bronz si argint din secolele III-IV descoperite la Ţifesti, Martinesti si Iugani.
Īn īncheiere, sīnt expuse unelte de fier din depozitul de la Cīmpineanca, tezaure de monede turcesti descoperite la Cīrligele, din perioada feudala.
|
