Batalia de la Midway cea mai mare batalie navala din istorie

Batalia de la Midway cea mai mare batalie navala din istorie

Amiralul Yamamoto a sustinut ideea distrugerii flotei americane. Statul-major imperial (destul de reticent la început) a sustinut planul lui Yamamoto dupa ce, la 18 aprilie 1942, s-a produs raidul american asupra orasului Tokyo, întreprins sub comanda locotenent colonelului Doolitle.
"Putem sa învingem într-un razboi cu durata de un an. O perioada mai îndelungata echivaleaza cu o aventura!", avertizase amiralul Yamamoto, care mai avea doar câteva luni la dispozitie pentru a-si atinge scopul: distrugerea portavioanelor americane. Constient de faptul ca Japonia nu poate contracara prea mult timp imensele resurse industriale ale Statelor Unite, Yamamoto si-a concentrat eforturile în vederea distrugerii flotei inamice în cel mai scurt timp.
Planul strategic japonez
Amiralul japonez a dispus elaborarea unor planuri care sa prevada atragerea în apropierea arhipelagului Midway a flotei americane, pentru a o distruge printr-o singura lovitura. Pentru aceasta, Yamamoto a pus totul în joc, pregatind si instruind o flota imensa, compusa dintr-un grup de 4 portavioane sub comanda amiralului Nagumo (învingatorul de la Pearl Harbor), dintr-un grup cu misiunea de a ocupa arhipelagul Midway, comandat de amiralul Kondo si, în sfârsit, dintr-un corp principal condus de însusi Yamamoto.
Fiecare amiral nipon avea un obiectiv bine stabilit. Nagumo avea sarcina de a provoca flota americana si de a distruge în primul rând portavioanele americane, în apropiere de Midway; Kondo trebuia sa debarce în insulele arhipelagului; Yamamoto urma sa intervina la sfârsitul bataliei pentru a nimici si ultimele nave americane care ar fi scapat din marea înclestare.
Cele trei mari formatiuni urmau sa fie sprijinite de alte trei grupuri de lupta: primul urma sa efectueze un atac de diversiune în insulele Aleutine (în Pacificul de Nord), altul, compus din submarine, trebuia sa blocheze drumul navelor care transportau întariri americane între Hawaii si Midway si, în fine, al treilea, trebuia sa asigure protectia aeriana.
Planul a fost aprobat de amiralul Nagumo, seful statului-major general al marinei japoneze. Pentru realizarea lui, Yamamoto avea la dispozitie peste 180 de nave de diferite tonaje, printre care 11 cuirasate, 8 portavioane si aproximativ 700 de avioane.
Replica tactica americana
Amiralul Nimitz, constient de importanta bataliei care se pregateste, si-a pregatit toate fortele disponibile pentru confruntare. Fata de imensa flota japoneza, ceea ce angaja în lupta Nimitz era prea putin: 3 portavioane con tra 8, opt crucisatoare contra 23, nici un cuirasat contra 11, 233 de avioane contra 410.
Inferioritatea americanilor era sporita de câtiva factori importanti. "Yorktown" (unul dintre portavioanele americane) fusese reparat în graba, dupa batalia din Marea Coralilor; avioanele-torpiloare americane, foarte lente, erau practic fara aparare în fata avioanelor de vânatoare japoneze "Zero", iar aviatorii americani urmau sa-si faca "botezul" în fata învingatorilor de la Pearl Harbour.
Planul lui Nimitz se baza pe doua idei fundamentale: surpriza urma sa actioneze, de aceasta data, în favoarea americanilor si atolul Midway trebuia folosit ca portavion fix, ce nu putea fi scufundat, un portavion cu aproximativ 100 de avioane de diferite tipuri.
De la 14 mai, întreaga operatiune a fost pregatita în secret absolut. In scopul apararii arhipelagului Midway, au fost detasate suplimentar 23 de avioane "B-26" si "B-27". La începutul lunii iunie, Task Force 16, condusa de amiralul Spruance si Task Force 17, sub comanda amiralului Fletcher, s-au întâlnit în nord-estul arhipelagului Midway, în punctul numit Chance.
Samurai contra cowboy
Batalia de la Midway a fost precedata de câteva diversiuni ale japonezilor: un submarin a bombardat Diego-Suarez, în insula Madagascar (pe care englezii au smuls-o francezilor printr-un razboi destul de putin elegant în cursul aceleiasi luni); patru  submarine au bombardat Sydney, în Australia, utilizând submarine de buzunar; un corp expeditionar a ocupat insulele Aleutine.
Informat însa de intentiile adversarului, comandamentul american a deplasat în graba spre Midway cele 3 portavioane pe care le avea în pacific ("Enterprise", "Hornet" si "Yorktown") si a luat masuri pentru întarirea apararii insulei, concentrând acolo câteva escadrile de avioane.
Japonezii au declansat atacul împotriva insulelor Midway
printr-un raid aerian, care n-a dat rezultatele scontate. Aviatia americana n-a fost distrusa, ci a ramas în continuare o forta activa. In zona de operatii au ramas bombardierele în picaj americane de pe portavionul "Enterprise", care au lansat pe neasteptate un atac asupra portavioanelor japoneze "Akagi", "Kaga" si "Soryu".
Când s-a produs atacul americanilor, portavionul "Akagi" avea pe puntea de decolare 40 de avioane, iar "Kaga" - 30. Acestea au luat foc, iar exploziile bombelor si torpilelor lor au agravat efectele loviturilor adversarului. Cele doua portavioane japoneze s-au scufundat la scurta vreme. "Soryu", grav avariat, a fost torpilat si scufundat de un submarin american.
In replica, trei bombe lansate de pilotii japonezi au cazut pe puntea lui "Yorktown, scotându-l din functiune. Grav avariat, portavionul american a încercat sa se retraga spre est, dar el si distrugatorul care îl remorca, au fost scufundate de un submarin japonez.
Rolul pasarilor de fier
Avioanele plecate de pe cele doua portavioane ramase americanilor ("Hornet" si "Enterprise") au descoperit portavionul "Hiryu" si l-au atacat, lovindu-l cu sase bombe. A doua zi dimineata, vasul, nemaiputând fi utilizat, a fost parasit de echipaj. Amiralul Yamaguchi, cel mai seama sef al marinei japoneze dupa Yamamoto, si 416 marinari de pe "Hiryu" au fost înghititi de apele oceanului.
In afara de cele patru portavioane, japonezii au pierdut doua crucisatoare grele ("Mogami" si "Mikuma") care s-au ciocnit si apoi au fost scufundate. Lipsite de aeroporturile plutitoare, avioanele japoneze care nu au mai avut unde ateriza s-au pierdut în mare.
Yamamoto, în fruntea unei grupari de cuirasate, printre care "Yamato", era una dintre cele mai puternice nave din lume (65.000 tone) s-a îndreptat spre zona de lupta. Amiralul american Spruance a socotit însa ca era mai nimerit sa se retraga spre est sub protectia avioanelor de pe bazele din Midway. In acest fel, uriasele cuirasate japoneze au ramas nefolosite.
Fortat de pierderea portavioanelor si implicit de sprijinul pilotilor japonezi, Yamamoto a ordonat replierea generala a fortelor nipone. Ultimul angajament naval de la Midway a fost reprezentat de scufundarea unui crucisator greu japonez de catre un submarin american.
In tot cursul bataliei, rolul hotarâtor l-a avut aviatia. Navele de suprafata nu au tras nici o lovitura de tun. Cu toate acestea, batalia de la Midway este considerata cea mai mare batalie navala din toate timpurile.
Bilantul bataliei
Pentru japonezi, bilantul bataliei a fost dezastruos. La încheierea bataliei de la Midway, echilibrul de forte era aproape restabilit. Este adevarat ca japonezii dispuneau înca de 6 portavioane, fata de cele 4 ale americanilor, însa liniile lor de comunicatii se întinsesera exagerat de mult.
In batalia de la Midway, japonezii au pierdut 4 portavioane, un crucisator greu, un distrugator, 322 de avioane si 10 hidroavioane. Una dintre cele mai importante pierderi a fost cea a pilotilor japonezi, fapt cu consecinte importante în desfasurarea ulterioara a evenimentelor.
Americanii, care au obtinut în aceasta batalie o victorie ce parea greu de crezut, au pierdut un portavion, un distrugator si 147 de avioane. In S.U.A., victoria din insulele Midway a stimulat tendinta transformarii razboiului din Pacific într-un razboi ofensiv.
Superioritatea japonezilor în portavioane a fost anihilata, balanta începând sa încline în favoarea americanilor, a caror capacitate de productie de nave era incomparabil superioara celei a japonezilor. Batalia de la Midway a fost una dintre bataliile hotarâtoare ale celui de-al doilea Razboi Mondial, marcând începutul cotiturii radicale în mersul razboiului în zona Oceanului Pacific.
Pierderile suferite de fortele aero-navale japoneze în batalia decisiva din insulele Midway au redus mult superioritatea flotei japoneze fata de cea americana. Intervenita cu totul neasteptat, dupa 10 luni de victorii neîntrerupte, batalia din acest mic arhipelag i-a obligat  pe conducatorii niponi sa renunte la planurile ambitioase de extindere a ariei cuceririlor teritoriale.
Dupa înfrângerea din insulele Midway, guvernul japonez a fost descumpanit. Nu stabilise nici un plan pe termen lung si constata ca un razboi de lunga durata nu i-ar fi deloc favorabil.
Investitiile în uzinele de armament erau insuficiente, Japonia având o fiscalitate mai scazuta decât a celorlalte state aflate în razboi. Productia de nave comerciale a scazut în raport cu cea de dinainte de razboi, ca si productia de razboi. Lipsa de materii prime cu care se confrunta Japonia a dus la scaderea productiei de avioane si de armament. Cu toate acestea, generalul Togo, cel care conducea Ministerul Marii Asii, a luat hotarârea ca razboiul sa fie dus pâna la capat.
Dupa batalia din insulele Midway, un calm relativ a cuprins întregul front din Pacific. Ambele parti aveau nevoie de un oarecare ragaz pentru a trage toate învatamintele de pe urma bataliei încheiate, a stabili noile obiective si modul de a actiona în conformitate cu noul raport de forte existent.