CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC AL GRECIEI ANTICE
[7] Denumirea de polis se întâlneste, pentru prima data, într-o inscriptie din Insula Dreros, datând din secolul VII a.Chr.
[8]. Desi vorbeau dialecte ale limbii grecesti, aveau obiceiuri asemanatoare, grecii aveau o viaat independenta. Cetatile cooperau doar în caz de primejdiilor venite din lumea barbarilor (termen prin care erau desemnati toti cei care nu erau greci, fara sa se tina cont de gradul de civilizatie atins de acestia).
Paris, Paris, 1989, passim; în privinta terminologiei utilizate în lucrarile de specialitate, referitoare la "întemeiere" vezi M. Casevitz, Le vocabulaire de la colonisation en grec ancien. Étude lescicographique,, Paris, 1985, passim.
M.I. Finley, op.cit., p. 53; Pentru o imagine mai cuprinzatoare asupra lumii grecesti, vezi si J. Brincourt, G. Thoyer, Le monde grec, 9, Rue Villebois Maureuil, Paris, XVII-e, 1972, passim; André Bonnard, Civilisation grecque. De l'Iliade au Parthénon, Union générale d'éditions, Paris, 1962, passim.
Pierre Lev que, op.cit., p. 279; Adelina Piatkowski, O istorie a Greciei Antice, Editura Albatros, Bucuresti, 1988, p. 86.
Ian Morris, The early polis and state in John Rich and Andrew Wallace-Hadrill (editors), City and Country in the Ancient World, London, 1991, p.26 si urm.; Zoe Petre, Cetatea greaca între real si imaginar, Editura Nemira, Bucuresti, 2000, p.23-38.
Botsford and Robinson's Hellenic History, revised by Donald Kagan, Fifth Edition, Macmillan Publishing Co., New York, 1969, p.58 si urm.; *** Der Grosse Ploetz, Die Daten Enzyklopädie der Weltgeschichte, Freiburg, 1999, p.127 si urm.; Adelina Piatkowski, op.cit., p.86 si urm.; Brockhaus Enzyklopädie, 24 Banden, Brockhaus Verlag, Mannheim, 1990 sqq, passim Costas Martin, Grecia Parthenonului, Editura Prietenii Cartii, Bucuresti, 1996, p.36 si urm.; Indro Montanelli, Istoria Grecilor, Editura Artemis, Bucuresti, 1994, p.34 si urm.
|
