CAILE COMERCIALE SI DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE ARABILOR IN EVUL MEDIU

CĂILE COMERCIALE sI DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE ARABILOR IN EVUL MEDIU

CĂILE COMERCIALE ARABE

în secolul al Vll-lea e.n. arabii care locuiau în peninsula Arabica

început sa-si extinda puterea si noua lor religie "mahomedana"

i "musulmana" - islamul (în limba araba - supunere) asupra unui

itoriu imens. Spre rasarit ei au cucerit întregul podis al Iranului

Turkestanul; la nord de peninsula Arabica au pus stapânire pe

sopotamia, pe podisul Armeniei si pe o parte din Caucaz; la nord-

t au ocupat Siria si Palestina; la vest au cucerit întreaga Africa de

d. în anul 711 arabii au trecut strâmtoarea Gibraltar, care de

ici a început sa poarte acest nume arab si în câteva luni au cucerit

sape întreaga peninsula Iberica.

în felul acesta, în secolul al VlII-lea e.n. cuceritorii arabi stapî-i tarmurile de apus, de sud si de rasarit ale marii Mediterane, tar­ile marii Rosii si ale golfului Persic si coasta nordica a marii Diei. Ei s-au stabilit, de asemenea, de-a lungul principalelor dru-i pe uscat care legau Europa de rasarit, prin Asia centrala sau prin :az si podisul Iranului, cu India, precum si de-a lungul partii ene a Marelui drum al matasii. Datorita acestui fapt, arabii iu nit intermediari în comertul Europei cu întreaga Asie de sud si ;st, precum si cu China. înca din antichitate si la începutul evului

CAILE COMERCIALE sI DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE ARABILOR                     757c27h                  

arabii au jucat un rol foarte important în comertul dintre le situate în jurul oceanului Indian. Ei au ocupat pozitiile cheie pe rile drumuri comerciale din partea de rasarit a oceanului Indian si "Jf devenit stapâni deplini în partea lui apuseana.

^a Pe la mijlocul secolului al VUI-lea ei au descoperit în zona apu-a a oceanului Indian insulele Comore si s-au instalat temeinic aici. î^'urul secolului al IX-lea, au descoperit Madagascarul si au stabilit re-ⁿ... _conierciale cu populatia malaieza locala. Mai târziu au înfiintat o fctorie comerciala pe mica insula Mozambic, situata în dreptul tar­mului african al strîmtorii largi care desparte Madagascarul de con­tinent. Mozambicul a devenit punctul cel mai sudic ocupat de arabi

în Africa.

Vasele arabe din evul mediu erau construite din trunchiuri de cocotieri. "Vasele lor sînt proaste si multe se scufunda pentru ca nu sînt batute în cuie de fier, ci legate cu frânghii facut 3 din scoarta nucilor indieni [cocos] . .. Aceste frânghii sînt rezistente si nu putrezesc în apa sarata. Corabiile au un catarg, o pînza si o vîsla; ele nu sînt .acoperite. Vasele sînt încarcate cu marfuri peste care se întind piei, iar pe acestea se asaza caii dusi spre a fi vînduti în India... Navigatia cu aceste corabii este periculoasa, caci în marea Indiana sînt furtuni dese, din care cauza multe din ele pier" (Marco Polo, cap. 37).

Corabiile arabe, usoare si cu fundul plat, navigau lunecând de obicei de-a lungul tarmurilor si numai navigatorii arabi foarte experi­mentati îndrazneau sa traverseze cu ele Oceanul. într-unui din portu­rile de pe tarmul strîmtorii Ormuz, multi negustori arabi îsi trans­bordau marfurile pe jonci chinezesti sau pe mari corabii comerciale .chinezesti. Pe acestea din urma se afla totdeauna o puternica paza militara care le apara de piratii aciuati în golfurile mici si ferite ale insulelor asiatice. Corabiile chinezesti din evul mediu erau prevazute cu aruncatoare de flacari care azvîrleau pacura aprinsa. Din strâmtoarea Ormuz negustorii mergeau de-a lungul taranului nordic al marii Ara-biei spre India, apoi de-a lungul coastei Malabar¹, spre Ceylon. De aici coteau spre nord-est si înaintau de-a lungul coastei Coromandel (rasaritene) a peninsulei India. Uneori corabiile cu negustori arabi ajun­geau pîna la delta Gangelui, iar apoi coteau spre tarmul Indochinei. pe cele mai multe ori, însa, ele nu mergeau decât pîna la varsarea rîu-jui Kistan, iar apoi traversau golful Bengal si înaintau spre est pîna -a insulele Adamane. De aici corabiile mergeau în directia sud-est pe linga insulele Nicobare, spre tarmul nordic al Sumatrei. Mai departe, arumul ducea prin strâmtoarea Malacca si marea Chinei de sud spre ina. Punctul cel mai nordic pâna unde ajungeau negustorii arabi care avigau pe vas chinezesti era probabil portul Ganpu de lânga orasul «anciu, în provincia Cetzian.

^de centi-^{annUl de}.^sud"^{vest al} peninsulei India, unde au luat fiinta în evul mediu o serie '"artiere al ^comerc*^a'^{e ara}be. De obicei, aceste centre nu erau colonii separate, ci doai ^e oraselor indiene, rezervate pentru negustorii arabi.

Cuceririle facute de arabi în secolele VII-IX.

SILE COMEKC1ALE sI DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE ARABILOR

Din tarile asiatice se tri­ Europa, prin orasele le arabe, foarte multe Dar tarile arabe pro-

_zise furnizau relativ pu-

marfuri. în general, ele l_indeau în Europa marfuri aduse de peste mari, din înde­partatele "Indii", prin golful Persic, la Bagdad sau prin marea Rosie spre istmul Suez De la Bagdad si de pe tarmul sudic al istmului Suez marfu­rile indiene erau transportate cu camilele în orasele siriene sau în ' Alexandria din Egipt. In aceasta perioada, Alexan­dria cunoaste cea de-a doua înflorire (dupa epoca elenisti­ca) si devine.din nou unul din­tre cele mai însemnate porturi din marea Mediterana. Princi­palele marfuri indiene erau tesaturile scumpe, fildesul, pietrele pretioase si perlele, dar mai ales mirodeniile. în Europa medievala, vitele erau taiate în masa toamna tîrziu, cînd începea sa dispara nutretul de pe pa­suni. Carnea se sara si se tinea în butoaie. Se foloseau multe condimente si mirodenii, pentru ca ea sa nu-si piarda gustul si sa nu se strice. Aceste mirodenii erau pretuite pe pietele din Europa de vest ca aurul.

Mirodeniile tropicale nu existau pe atunci deoît în Asia de sud si sud-est. în comert, primul loc îl ocupa piperul. El era raspîndit aproape în toate regiunile tropicale ale Asiei, dar se cultiva cel mai mult pe coasta Malabar. în afara de aceasta, Malabarul mai dadea ghimber si cardamona (Ellettasia cardamonna). Indonezia furniza cuisoare si nuc­soara, iar Ceylonul, scortisoara. Tot acest comert indian cu Europa era monopolizat de arabi.

GEOGRAFII sI CĂLĂTORII ARABI DIN SECOLELE IX-XIIF

Negustorii arabi navigau pe toate marile Lumii vechi, în afara de cele nordice, si cutreierau Asia tropicala, tarile subtropicale si tarile ^m zona ^temperata - Europa rasariteana si Asia centrala. Ei patrun­deau in^ tarile africane situate la sud de Sahara si treceau peste ecuator, în °^{rita comer}t^ului lor foarte dezvoltat, arabii au dat lumii medievale iele IX-XIV o serie de calatori si geografi remarcabili.

d'ⁿ tarile ^aCest; capitol consideram printre geografii si calatorii arabi si pe cei originari nearabe, dar care scriau în limba araba.

                     757c27h             DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Europa apuseana a ajuns sa cunoasca cea mai mare parte a Asiei tocmai prin geografii arabi din evul mediu. Ei au furnizat primele informatii despre regiunile din interiorul peninsulei Arabia, au îmbo­gatit cunostintele mostenite de ia autorii antici despre Iran, India (pîna îa extremitatea ei sudica) si Asia centrala. Ei cunosteau marile podisuri diin Asia centrala si au fost primii oare au furnizat Occiden­tului date destul de precise despre China de nord ("Hitaâ") si China de sud ("Cin"), despre Indochina si peninsula Malaia. Ei stiau de existenta Indoneziei - a Sumatrei, lavei si a altor insule mai înde-oartate. Partea cea mai mare a Asiei de nord însa a ramas pentru ei ) "Ţara a Beznei". Tot geografii arabi sânt primii oare au furnizat europenilor stiri despre tarile tropicale din Africa de rasarit pîna la tfozambic inclusiv si despre Madagascar.

Prima dintre culegerile de cunostinte geografice ale arabilor care

u ajuns pîna la noi a fost întocmita pe la mijlocul secolului al IX-lea

e persanul Ibn Hordndbeh, în lucrarea sa "Cartea drumurilor si a

tatelor". El însusi a calatorit putin, dar, profitfind de pozitia pe care

avea la curtea califului din Bagdad, a strîns si a prelucrat o multime

3 rapoarte ale functionarilor si negustorilor arabi despre tarile asia-

ze pîna la China si despre caile comerciale arabe. Sînt valoroase de

emenea informatiile furnizate de el de/spre rusi si despre alti slavi

sariteni.

La hotarul dintre secolele IX-X a calatorit prin Aisiia anterioara si

iropa rasariteana /persanul Ibn Rusta (uneori numit Ibn Dasta). El a

;ocmit o expunere populara de geografie intitulata "Cartea comorilor".

ia la noi n-^au ajuns decît ultima parte (a 7-a) a acestei carti care cu-

nde, printre altele, date pretioase despre popoarele din Europa de

arit. Aceste diate au fost îmbogatite de Ibn Fadhlan, membru al urnei

ii arabe trimisa la bulgarii de pe Volga (anii 921-922). Solia a stra-

ut podisul Iranului, a trecut prin Buhara si Horezm, a traversat pla-

1 pustiu Ustiurt si câmpia de lînga marea Casipica si ia ajuns pe

sul mijlociu al Volgai în apropiere de gurile Kamei, în capitala bul-

ilor de pe Volga (mai târziu - Marele Boîgar). Ibn Fadhlan a scris

;ea "Calatorie pe Volga", care este unui dintre izvoarele cele mai

ortante în legatura cu istoria medievala a regiunilor de pe Volga si

lineolo de Volga.

Dintre calatorii din prima jumatate a secolului al X-lea se distinge

udi (mort în Egipt în anul 956), istoric si geograf. Au ajuns pîna la

doua carti ale sale: "Pasunile de aur si minele de diamante" si "Co-

icari si observatii", care cuprind materiale bogate despre natura, is-

i si etnografia tarilor vizitate de el. El a fost în toate tarile din Orien-

tpropiat si mijlociu, Asia centrala, Caueaz si Europa de rasarit, iar

sud, în Africa orientala /pîna la Madagascar inclusiv. El cunostea

ii de bine lava si China, dar e discutabil daca a fost acolo personal

i cules doar informatii de la oamenii care au calatorit mult in aoele

i.

CAILE COMERCIALE sI DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE ARABILOR

Notiunile geografice generale

i ini Masudi s-au format sub Sluenta lui Ptolemeu¹. Dar re-

Sndu-se la expenenta naviga­torilor arabi care au calatorit pe toate marile asiatice din China pîna în Egipt, el se îndoieste da­ca Ptolemeu si alti "filozofi au dreptate cînd considera "marea Abisiniei" (oceanul Indian) drept un lac închis: "Am constatat ca navigatorii de pe mari. . . din­tre sirafieni (iranieni din sud) si omani sînt de cele mai multe ori de alta parere în privinta marii Abisiniei decît filozofii Ei [capitanii] spun ca în unele locuri ea nu are capat" (sublinierea noastra - I. M.).

Pe la mijlocul secolului -al X-lea a calatorit prin tarile din Orientul apropiat, Asia centrala si Indda, Istachri care, pe baza observatiilor sale personale si a materialelor literare, a scris "Cartea climelor"² (în jurul anului 952). Intr-un oras de pe fluviul Ind, Istachri s^a întâlnit cu un contemporan al sau mai tînar, Ibn Haukal, si a fost uimit de amploarea calatoriilor facute de acesta: el vizitase toate tarile i Munke - imperiul mongol mildtaro-feudal a atins, în faza timpurie, aroportii fara precedent în istoria omenirii. în urma expeditiilor de jaf, întreprinse mai întâi în tarile vecine apoi în cele îndepartate, nobilimea nongola care conducea cete de slugi înarmate - ale mukerilor - a cu­cerit pe la mijlocul secolului al XlII-lea, dincolo de hotarele Mongoliei, Hhina de nord¹, Turkestanul, podisul Iranului, Mesopotamia, Transeau-:azia si Europa rasariteana. Expeditiile mongole erau însotite de pustiirea troaznica a tarilor cucerite si de distrugerea fortelor lor de productie. Zu prilejul cuceririlor, vîrfurile feudale mongole acaparau o uriasa prada le razboi. Cartierele generale ale hanilor, unde se afla aristocratia feu-lala, au devenit piete vaste. Aici se vindeau cu cîstiguri mari pietre pre-ioase, tesaturi, blanuri si alte obiecte de lux. Europenii au aflat despre tceasta în parte din spusele negustorilor din Asia de vest, în parte de la >rimii soli trimisi în Asia centrala de papa de la Roma si de regele Frân­ei, si si-au dat seama de avantajele comertului cu mongolii bogati.

Efemerele state feudale crestine întemeiate de cruciati în Orientul propiat, supuse presiunii pe care o exercitau în partea de rasarit a ba-inului marii Mediterane ostile musulmane victorioase, cautau în fel si hop sa întretina în protectorii lor din Europa occidentala - papa si re-ii catolici - speranta în ajutorul mongolilor împotriva musulmanilor, 'e aceea, începând din perioada 1240-1250 Europa occidentala trimitea 1 Asia centrala, la resedintele marilor hani mongoli, solii ai caror membri rimeau, în afara de însarcinarile diplomatice si religioase, si misiuni >eciale de spionaj.

Papa Inocentiu al IV-lea a folosit în acest scop pe cei mai instruiti ilugari cersetori din ordinele organizate cu putin timp înainte: domini-m si franciscan. Franciscanii au dat dovada de mai multa abilitate plomatica decît dominicanii si au prezentat dari de seama mai intere-nte despre solia lor.

Franciscanii trimisi de papa în frunte cu Plano Carpini au calatorit re Karakorum², capitala mongolilor, prin nord. Ei au plecat din orasul ancez Lyon în 1245, au strabatut Europa centrala, teritoriile rusesti upate în acea vreme de mongolii din Hoarda de aur (Kîpciaka), stepele ti regiunea marii Caspice si o parte din Asia centrala. Ei au ajuns la

China de sud a fost cucerita de mongoli mai tîrziu, în anii 1275-1280.

Hara-Horin - oras întemeiat de Ginghis-han pe cursul superior al rîului Orhon
uent al rîului Selenga).

SOLIILE TRIMISE DIN EUROPA OCCIDENTALA LA MONGOLI                     757c27h                      757c27h              

în momentul când din toate regiunile Asiei cucerite de mon-
^ _resedinta noului mare han solii din partea popoarelor se-
g             . _a triburilor nomade supuse. Circa 4 000 de soli adunati acolo

dentare s    _{amînt de} credinta stapînului lor. Plano Carpini si tovarasii ^a?. j^6Pdrum au profitat de aceasta împrejurare exceptional de favorabila ^sai t^e _{a s}trîr?e date despre Imperiul mongol si popoarele care îl locu-pen      ^.. pgpaii _au vazut aici pentru prima oara chinezi; Oarpini lauda r "'a^lor blînda si maiestria mestesugarilor chinezi. Calugarii catolici nu rau nicidecum primii europeni care au patruns în Asia centrala. La re-edinta marelui han, Plano Carpini a întâlnit un grup de rusi printre care se afla si cneazul Iaroslav Vsevolodovici.

In primavara anului 1247, franciscanii au pornit înapoi pe acelasi drum nordic si s-au întors cu bine la Lyon. Plano Carpini a prezentat papei un raport amanuntit despre moravurile mongolilor, felul lor de trai religia si organizarea lor de stat. Comunicarile lui sînt completate si precizate de datele întocmite dupa relatarile unui însotitor al sau, polonezul Benedict.

CĂLĂTORIA LUI RUBRUQUIS

Curînd dupa Carpini, în anul 1249, a sosit la Karakorum calugarul franciscan Andre de Langjumeau, sol al regelui cruciat francez Ludovic al IX-lea "cel Sfînt". Darea de seama despre calatoria lui nu s-a pastrat, ci este numai pomenita în relatarile contemporanilor sai, printre altele în povestirile lui Rubruquis.

Date geografice importante au fost strînse de o alta misiune francis­can a trimisa la Karakorum, si anume cea a flamandului Willem von Ruvsbroeck, mai cunoscut sub numele francez Guillaume Rubruquis. Misiunea a fost trimisa de Ludovic al IX-lea din orasul Aca (Palestina de nord), dupa o cruciada neizbutita în Egipt: regele spera sa afle în marele han mongol un aliat împotriva musulmanilor.

în iarna anului 1252-1253 Rubruquis a traversat marea Neagra de-barcînd în portul Soldaia (astazi Sudak) din Crimeea. Din Soldaia el a Plecat spre rasarit în mai 1253, iar dupa doua luni, mergînd în carute trase de boi, a ajuns la gurile Vo^ai. Rubruquis confirma ca Volga se varsa într-o mare închisa, iar nu într-un golf al oceanului Nordic, cum considerau aproape toti geografii din antichitate, în afara de Herodot siPtolemeu: "Fratele Andre [Longj urneau] a ocolit aceasta mare din doua Parti, pe la rasarit si pe la sud, iar eu am calatorit de-a lungul celorlalte °oua tarmuri". El arata ca la apus (Caucaz), la sud (Elburs) si la rasarit

^tre se înalta munti, întelegînd probabil prin muntii de rasarit
^{t                     757c27h                      757c27h                      757c27h                      757c27h                      757c27h                      757c27h}     l

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Sîr-Daria; 'Calugarul n-a vazut nici marea si nici fluviul, caci a trecut ceva mai la nord de ele. Dupa un drum lung prin stepe nemarginite unde numai rareori se întâlneau pe malurile rîurilor mici erînguri, el â ajuns pîna la munti (Karatau) si pe valea rîului Talass, iar dupa ce a arecut muntii a ajuns în valea rîului Ciu. Apoi drumul a continuat peste nunti (Alatau transilian) în valea unui râu (Iii) "ce curgea spre un lac

Osteni asiatici (desen din secolul al XlV-lea).

are" (Balhas) si de-a lungul versantului nordic al muntilor Alatau tun-

ir spre lacul Alakol. De aici calugarul a patruns probabil prin Poarta

Higariei în valea Irtîsului negru. Mai departe drumul strabatea un se-

Ldesert si calatorul a întîlnit numai mongoli care traiau de-a lungul

umului mare. La sfîrsitul lunii decembrie, Rubruquis a vazut în mijlo-

1 unei eîmpii fara margini, resedinta provizorie a lui Munke, marele

n al mongolilor. Aici el a întîlnit cîtiva mestesugari europeni, printre

re rusi si chiar un francez din Paris (un bijutier). împreuna cu hoardi

mgolilor, Rubruquis a sosit la Karakorum. Capitala mongola, înconju-

;a de un val de pamînt, nu i-a produs o impresie prea puternica, ev

2eptia palatului marelui han. Calugarul a fost însa impresionat de fap-

ca, în afara de templele "pagîne" (se pare budiste) existau doua

ischei si o biserica crestina (nestoriana), ceea ce constituia o dovada

;olerantei religioase a mongolilor, de neînteles pentru catolicii din

ii mediu.

Munke-han a remis solului o scrisoare de raspuns catre regele Fran' . în scrisoare el se intitula stapîn al lumii si cerea francezilor sa-i de-îa juramînt de credinta, daca vor sa traiasca în pace cu el. Un însotitor lui Rubruquis - calugarul italian Bartolomeo - a ramas la biserica stina locala. In vara anului 1255 Rubruquis a plecat înapoi. De data asta el a calatorit spre cursul inferior al Volgai, pe un drum situat a mai la nord, astfel îneît lacul Balhas a ramas la sud. Toamna el a nit spre sud, de-a lungul tarmului apusean al marii Caspice, prin irta Derbentului, a traversat podisul Armeniei, a trecut muntii Tau-de rasarit si, ajungînd la tarmul marii Mediterane, s-a întors în Pa-i       la manastirea sa, în vara anului 1256.

SOLIILE TRIMISE DIN EUROPA OCCIDENTALA LA MONGOLI

scara 1 = 100000000

Statele mcingole la sîîrsitul secolului al XIII-lea.

Din punct de vedere geografic, principalul merit al lui Rubruquis consta în îaotul ca el a fost primul care a atras atentia asupra uneia dintre trasaturile principale ale reliefului Asiei centrale, si anume asu­pra existentei podisului Asiei centrale. El a tras aceasta concluzie din observatiile facute asupra cursurilor rîurilor asiatice întîlnite în drum. Rubruquis a descris de asemenea, desigur în liniile cele mai generale si bazat pe informatii primite de la altii, unele tari, nu numai din Asia centrala, ci si din cea rasariteana. El a aratat ca tara "Katai" (China de nord) se întinde la rasarit spre ocean si a fost primul dintre europeni care a emis presupunerea justa ca "serii" din geografia antica si "kataii" reprezinta acelasi popor. Tot el a strîns o serie de date, e drept su­mare si uneori gresite, despre manciurieni, coreeni si alte eîteva popoare din Asia de nord.

Totusi, soliile din secolul al XIII-lea n-au jucat un rol prea impor­tant în istoria cunoasterii Asiei de catre Europa apuseana, mai ales în cunoasterea geografiei Asiei. Trebuie sa recunoastem ca solii franciscani aveau un spirit de observatie dezvoltat. însemnarile lor despre viata lo­cuitorilor din tarile vizitate, despre religia si organizarea militara a mon­golilor etc. prezinta si astazi un mare interes si constituie documente is­torice importante. Dar spiritul de observatie al acestor diplomati si spioni ^ vesminte de calugari era limitat de instructiunea lor catolica scolastica S¹ de misiunile lor speciale.