CALARASI -SLOBOZIA-BRAILA-BUZAU

C L RAsI -SLOBOZIA-BR ILA-BUZ U

Traseul īnsumeaza cea km si strabate regiu­nile estice si nord-estice ale Munteniei. Se pleaca din Calarasi spre Slobozia pe DN apoi pe DN spre Rīmnicu Sarat, iar de aici catre Buzau se merge pe E de la Buzau la Ploiesti calatoria continua pe DN l B. Din itinerar se fac si unele abateri pentru a se ajunge la cīteva obiective de mare īnsemnatate pentru cunoasterea istoriei aces­tor locuri.

SLOBOZIA

Pe malul stīng al lalomitei, la km de Calarasi, se afla municipiul Slobozia aici, cercetarile arheo­logice de la Slobozia-Bora au identificat urme ma­teriale neolitice.

Numele localitatii semnifica un proces social pe­trecut īn evul mediu. Astfel, cu secole īn urma, locuitorii stabiliti aici erau liberi (slobozi) de a 949i85j nu­mite obligatii feudale. Cunoscut loc de tīrg īn pe­rioada medievala, Slobozia apare pentru prima oara mentionata documentar īn veacul al XVII-lea, īn vremea lui Matei Basarab.

PISCUL CRAS ANI

Pe itinerarul Slobozia Urziceni, īntre satele Co-puzu si Grasanii de Sus (ambele apartinatoare de comuna Balaciu), se gaseste punctul Piscul Cra-

sāni, locul unde s-a precizat o importanta statiune din a doua epoca a fierului.

Piscul Grasani ocupa o pozitie dominanta, cu vedere larga asupra vaii lalomitei si a regiunii de cīmpie situata la nord de rīu. Datorita unor ero­ziuni continue ale solului, alcatuit din loess nisi­pos, terasa este segmentata īn trei portiuni izolate. In trecut, terenul, īnconjurat din toate partile de rīpi abrupte si īnalte, era legat de mal doar prin-tr-o sa īngusta, taiata de un sant artificial.

Planul asezarii fortificate gcto-dacice de la Piscul Grasani (dupa Radu Vulpe, op, cit.).

Primele sapaturi le-a efectuat D. Butculescu īn anii si Cercetari organizate au īnceput īn deceniul patru al secolului nostru ele fiind con­duse de Ion Andriesescu la aceste sapaturi a participat si Radu Vulpe. La baza locuirii s-au con­statat resturi razlete din epoca neolitica, apartinīnd culturii Boian. Bogatele vestigii getice se caracteri­zeaza prin locuinte de suprafata aglomerate. Cera-

mica locala, variata ca forme, este īntregita de im­porturi grecesti, cuprinzīnd amfore lucrate īn centrele din Thasos si Rhodos. Printre obiectele din metal de factura locala sīnt remarcate bratari, verigi si fibule de bronz, cutite, vīrfuri de lanci si de sageti lucrate din fier. Din categoria obiectelor venite din afara pe calea schimbului, se cuvine a fi mentionat un lampadar de bronz cu trei brate, descoperit īntr-o locuinta.

Studierea inventarului gasit la Piscul Grasani a permis sa se stabileasca ca asezarea dateaza din secolele IV-I ī.e.n.

Rezultatele īnsemnate obtinute la Piscul Grasani au determinat reluarea cercetarilor cu cītiva ani īn urma.

Astfel, īn campania de sapaturi a anului a fost descoperita o locuinta absidala, asemanatoare cu altele de acelasi tip aflate īn acropola de la Popesti si la Tei-Bucuresti, constructii considerate ca avīnd un caracter sacru.

BRĂILA

Orasul, asezat pe malul Dunarii, pe o terasa a Cīmpiei Baraganului, a devenit de-a lungul timpu­rilor o poarta spre lume a tarii.

Datorita conditiilor geografice si climaterice prielnice, aria orasului si īmprejurimile acestuia au fost leaganul unor vechi civilizatii.

Cea mai veche atestare materiala privind pre­zenta omului pe aceste meleaguri o constituie do­vezile arheologice din epoca neolitica, respectiv culturile Boian si Gumelnita, reperate pe īnaltimea teraselor de la Brailita, Baldovinesti, Rīmnicelu, Liscoteanca si īnsuratei sau chiar si īn orasul Braila īn cartierul Pisc. Inventarul gospodaresc bogat se caracterizeaza prin unelte si arme prelu­crate din silex, piatra slefuita, os si corn, mai rar fiind folosit cuprul. Ceramica aflata īn mare canti­tate datorita formelor si decorului vaselor este foarte diversa.

Pe vasele gumelnitene era folosita frecvent pic­tura bicroma cu alb si rosu.

Perioada bronzului final, reprezentata prin cultura Noua, este atestata prin materialele gasite la Brailita si Liscoteanca _; urme din prima epoca a fierului s-au depistat la Brailita, Spiru Haret si Rīmnicelu (cultura Babadag) si sutesti si Silistea (cultura Basarabi).

Subliniem cercetarile arheologice importante clin necropola plata de la Chiscani unde s-au descope­rit peste de morminte de inhumatie. Inventarul funerar 1-au format vasele geto-dacice lucrate cu mina si cele grecesti (realizate la roata), un caza-nel de bronz, un pumnal si cutite de fier.

Avīnd īn vedere ritul funerar, precum si unele obiecte de inventar, necropola de la Chiscani apar­tine probabil populatiei scitice sau celei geto-scitice.

Cea de-a doua epoca a fierului cuprinde o den­sitate puternica de locuiri (Brailita, Spiru Haret, Rīmnicelu-Gradistea) si necropole (Brailita, Spiru Haret, Rīmnicelu si Gradistea).

Asezarile masate pe terasele apelor au aspect nefortificat, organizate pe suprafete de teren īntin­se alteori ele s-au aflat pe popine ocupīnd īntin­deri restrīnse.

Locuintele īngropate īn pamīnt sint ovale sau se-miovale deseori ele au iost ridicate la suprafata solului, īnscriind un contur patrulater. Ceramica locala lucrata cu mīna si la roata a existat dimpre­una cu vase de import, īn special amfore de factu­ra greceasca.

Astfel, la Brailita s-au identificat multe toarte de amfore cu stampile, care indicau locul de prove­nienta (Thasos, Rhodos, Heracleea Pontica, Kos, Knidos).

Mormintele getice s-au gasit atit īn necropole, cīt si izolate. Cei mai important cimitir de incine-ratie este cel de la Brailita, amplasat īn apropie­rea locuirii getice. Acesta contine urne funerare cu sau fara vase de ofranda. Deosebit ca mod de constructie s-a dovedit a fi un mormīnt de forma unui cavou prevazut cu "dromos". Sapat īn īntre­gime īn loess, acesta avea un put de coborīre, cu trepte, un coridor (,,dromosul^;;) si o camera fune­rara. Oasele calcinate au fost asezate pe podeaua īncaperii funerare, īnsotite de vasele de ofranda

getice si grecesti. Sistemul de īnmormīntare de­scris se īntīlneste foarte rar la geto-daci.

Mentionam descoperirea din a mormīntului de la Gavani, comuna Gemenele. Acesta era aco­perit de un tumul si continea un schelet omenesc inhumāt īnsotit de scheletele mai multor cai, sacri­ficati si īnhumati o data cu defunctul. Inventarul funerar bogat este format din obiecte de podoaba, de harnasament si echipament militar ca margele de sticla colorata, placute si aplice zoomorfe din argint, zabale si psalii de fier, clopotei, inel si un vīrf de sageata, precum si un coif cu obrazare, toate realizate din bronz, īn functie de obiectele continute mormmtul a fost īncadrat īn secolul ai JV-lea ī.e.n.

Secolele I-IV e.n. sīnt bine documentate din punct de vedere arheologic. Astfel atīt mormintele din a doua jumatate a secolului al II-lea e.n. (de la Rimnicelu, Tichilesti, Braila, Ulmu, Spiru Haret) prin piesele existente (ceramica, arme, margele din sticla, pandantive lucrate din aur si bronz, fibule, cutite), cīt si statiunile din secolele III-IV dove­desc pe aceste meleaguri o incontestabila conti­nuitate de viata.

Pentru veacurile IX-X, urmele de vietuire sīnt extrem de numeroase, materializate prin cele de asezari, masate pe terasele principalelor rīuri, sau a unor vechi cursuri de apa, ca spre exemplu cele de la Brailita, Rīmnicelu, Faurei, īnsuratei, Sihlean.

Transformarea Brailei din sat īn tīrg se pare ca avusese loc īnainte de veacul al XIV-lea. Astfel, īn Cronica de la Kiev, cunoscuta sub numele de Cro­nica lui Nestor, redactata la īnceputul secolului al XII-lea, se aminteste despre concentrarea de pro­duse si marfuri care avea loc la Dunarea de Jos, ceea ce implica existenta unor centre comerciale.

Se presupune ca denumirea orasului īsi trage obīrsia de la un nume de persoana. Oricum, la mijlocul secolului al XIV-lea, cīnd a luat fiinta statul feudal independent Ţara Romāneasca, Braila fiinta de mai multa vreme si avea o deosebita īn­semnatate economica.

Miron Costin īn lucrarea Istorie in versuri po­lone despre Moldova si Ţara Romāneasca referin-du-se la cele doua porturi dunarene, Giurgiu si

Braila, arata ca ele sīnt "...amintiri vesnice ale domnilor munteni Basarabii". In stadiul actual al cunostintelor, primele mentiuni documentare da­teaza īnsa din secolul al XIV-lea. Astfel īntr-o descriere geografica spaniola un fel de manual pentru uzul navigatorilor si calatorilor intitu­lata Libra del conoscimiento (Cartea cunostintelor) datata īn se pomeneste la Dunarea de Jos o localitate numita Drinago. Denumirea corectata de lingvistii vremii noastre cu Brillago denota ca este vorba despre Braila.

Un tratat comercial īncheiat la ianuarie de Vlaicu Voda cuprinde prima mentiune directa a numelui Brailei. Acesta favoriza traficul portu­lui, īntrucīt dadea posibilitatea negustorilor bra­soveni de a nu mai plati vama, daca vor exporta marfurile lor prin portul Braila. Tratatul din vre­mea domniei lui Mircea cel Batrīn le īnga­duia negustorilor poloni si lituanieni sa vina cu marfurile lor īn Ţara Romāneasca, īn toate schelele de la Dunare īncepīnd de la Portile de Fier si pīna la Braila", īn sfīrsit, alt tratat comercial, īn­cheiat la octombrie de catre domnul Alexandru cel Bun tot cu negustorii poloni cu centrul la Liov sublinia importanta Brailei ca un mare centru pescaresc.

De aici īnainte orasul de la Dunare apare frec­vent īn documente, mentionat ca ultim port si punct de vama rasaritean al Ţarii Romānesti.

īn toate tranzactiile comerciale īncheiate de domnii romāni cu Brasovul, Sibiul si chiar si cu Polonia figureaza Braila. Comertul brailean ajun­sese cunoscut īn evul mediu pīna īn tinuturile Bar­celonei vase spaniole veneau sa o viziteze, ea fiind cea mai vestita piata īn toate tarile romāne.

Braila a jucat un rol economic important, dar a fost legata si de o serie de evenimente politice si militare. Astfel cu ocazia campaniei otomane din anul condusa de sultanul Mohamed al II-lea, īmpotriva lui Vlad Ţepes, cuceritorul Constantino-polului, venit cu o flota din Marea Neagra, a ars Braila.

īn timpul domniei lui Radu Paisie orasul si teritoriul īnconjurator, inclusiv balta Bra­ilei, au fost ocupate de Poarta, care a zidit aici

o puternica cetate de zid si a organizat īn jurul ei o raia, adica un teritoriu depinzīnd administrativ de cetate locuitorii raialei aveau obligatia sa aprovizioneze cetatea si sa presteze diferite munci.

Nu ni s-au pastrat descrieri sau planuri ale ce­tatii din veacul al XVI-lea, dar se pare ca el nu diferea de planurile din secolul al XVIII-lea. Ast­fel, potrivit planului ridicat de capitanul austriac Johann von Vermatti īn timpul razboiului din anii fortificatia se compunea dintr-o incinta patrata prevazuta la cele patru colturi cu cite un bastion circular. Prima incinta era īnconjurata de o a doua, patrata, si de o a treia, pentagonala, ulti­ma avīnd la cele cinci colturi cīte un bastion (doua circulare, iar trei poligonale sau unghiulare). Pri­mele trei incinte nu ajungeau la Dunare a patra incinta pornea de la fluviu si forma unghiuri fara bastioane. Mai exista si o a cincea incinta, cu sapte bastioane, dublata cu un sant spre exterior.

Orasul se īntindea īn stinga cetatii _; aici īsi duceau existenta negustori si meseriasi romāni si straini.

Centru militar important, Braila a cunoscut īn continuare o serie de evenimente politice ce pri­vesc istoria tarii. Astfel, Petru Rares, īn ianuarie īnscaunat pentru a doua oara īn tronul Mol­dovei, a sosit la Braila cu oaste venind de la Constantinopol.

O situatie similara s-a petrecut la sfīrsitul anului cīnd Alexandru Lapusneanu a luat pentru a doua oara domnia Moldovei sosind tot aici cu aju­tor otoman.

Eliberarea cetatii a avut loc, īn primavara anului cīnd Mihai Viteazul i-a obligat pe turci sa īnchine fortareata, otomanii obtinīnd de la domni­tor dreptul de a se retrage cu armele lor _; stapī-nirea lui Mihai Viteazul asupra ei a durat pīna la finele domniei voievodului

īn veacul al XVII-lea Braila va fi īn continuare un puternic centru militar, dar īn acelasi timp va servi si ca loc de refugiu al domnilor romāni īn-frīnti sau al candidatilor la domnie nenorocosi.

Cetatea Brailei va juca un rol activ' si īn razboa­iele ruso-austro-turce din veacul al XVIII-lea, precum si īn timpul revolutiei de la cīnd, la

aprilie, Tudor Vladimirescu cerea ca doi boieri sa duca īn acest centru precum si la Vidin "arzu­rile", adica memoriile īn care el arata ca tara nu s-a ridicat īmpotriva sultanului.

Soarta orasului va fi hotarīta ca urmare a raz­boiului ruso-turc din anii cīnd, dupa asedii repetate, cetatea a fost cucerita de armata rusa. Atunci s-a hotarīt darīmarea fortarete! turcesti care aproape de ani tinuse sub ame­nintarea ei Muntenia si Moldova. Prin tratatul de la Adrianopol septembrie se prevedea ca cetatile turcesti de pe malul sting al Dunarii sa fie īnapoiate Ţarii Romānesti, hotarul fata de Im­periul otoman urmīnd a fi talvegul Dunarii. Dupa lunga ocupatie otomana Braila revenea Ţarii Romā­nesti, integrīndu-se, sub toate aspectele, vietii eco­nomice, sociale, politice si culturale autohtone, mai ales ca localitatea nu-si pierduse nici un moment caracterul ei romānesc.

MUZEUL JUDEŢEAN BRĄILA

Piata V. I. Lenin nr.

īnfiintat īn toamna anului si deschis oficial la iunie muzeul avea un caracter mixt cu doua sectii Sectia memoriala ,,H. Botev" si Sectia de arheologie. Pīna īn anul acesta a functionat īn cladirea fostului han Ceapīru (astazi demolat) dupa care a fost mutat la parterul imobilului din Piata V. I. Lenin nr. sub denumirea de Muzeul de istorie al orasului si raionului Braila, īn anul cu prilejul sarbatoririi a de ani de exis­tenta documentara a orasului Braila si a īnfiintarii judetului, muzeul a fost reorganizat īn aceeasi cla­dire, cu sectiile arheologie, istorie, arta, etno­grafie, stiintele naturii.

Reamenajat si deschis īn toamna anului muzeul prezinta prin bogatul sau patrimoniu isto­ric si prin realizari grafice deosebite dezvoltarea inultilaterala a societatii din aceasta parte a tarii, īn holul central al cladirii doua harti cuprind descoperirile arheologice din judetul Braila si de pe teritoriul Romāniei din paleolitic pīna īn seco­lele XI-XII.

Primele doua sali expun obiecte datate din epoca pietrei cioplite pīna īn veacul al V-lea ī.e.n. Un spatiu īnsemnat este acordat neoliticului reprezen­tat prin culturile Boian, Gumelnita, Cucuteni, Cernavoda I atestate la Brailita, Liscoteanca, Rīm-nicelu, Ciresu, Spiru Haret si īn alte localitati. Se remarca ceramica, variata ca forme si utilitate, precum si plastica, cu un continut artistic deosebit, alcatuita din figurine antropomorfe si zoomorfe, piese de podoaba, amulete.

Civilizatia bronzului este ilustrata prin unelte, arme si podoabe, īn cadrul descoperirilor exceptio­nale se remarca marea necropola de morminte de la Brailita.

Semnificative descoperiri facute la Silistea si Brailita atesta prima epoca a fierului (culturile Babadag si Basarabi).

Statul dac centralizat si independent condus de Burebista este īnfatisat īn cadrul muzeului prin expunerea unor harti, mulaje si texte. Este etalat tezaurul apartinīnd unui aristocrat din veacul al V-lea ī.e.n., (piese de ornament, harnasament si po­doabe) descoperit la Gavani, vase si amfore din asezarea si necropola de la Brailita (secolele II-I ī.e.n.), recipiente, unelte, podoabe, figurine antropomorfe din dava de la Gradistea (secolele II-I ī.e.n.). Se individualizeaza, de asemenea, si piesele grecesti de mare valoare monede, vase de lux, opaite, figurine de Tanagra din colectiile muzeului, ori descoperite īn Dobrogea. O sala este rezervata reconstituirii mormīntului getic cu ,,dro-mos" si camera funerara din necropola de la Brai­lita (veacul al IV-lea ī.e.n.). Este expusa o gama de amfore grecesti din Thasos, Heracleea Pontica, Sinope. Sīnt subliniate legaturile cu civilizatiile ele­nistica si romana prin piesele de import, mai ales sticlaria romana de la Barbosi, precum si legaturile cu romanitatea sud-dunareana la fel este sublini­ata si superioritatea civilizatiei autohtone fata de populatiile alogene īn veacurile III -VII. īn conti­nuare muzeul ilustreaza evolutia societatii īn epo­cile medie, moderna si contemporana.

BUZĂU

Buzaul si locurile īnconjuratoare, ca de altfel toate orasele din Muntenia, īsi trag obīrsia īnca din timpuri īndepartate. Astfel īn comuna Lapos spe­cialistii au identificat un atelier de exploatare a silexului, din perioada paleoliticului tīrziu. Mate­rialele litice constau din aschii, lame, gratoare bu­rine, folosite la razuit, cioplit, despicat.

Continuitatea de vietuire s-a dovedit si pentru epoca neolitica, prin documentarea culturilor Cris, a ceramicii liniare (descoperita la Baesti si Ghera-seni) si Boian (prin cercetarile efectuate īn comu­nele Suditi, Smeeni satul Movila si Sarata-Monteoru, ultima cunoscuta si pentru materialul caracteristic epocii bronzului).

Nu departe de vatra actuala a orasului, Vasile Pārvan a identificat drumul antic care pleca de la gura Trotusului, trecea prin Panciu, Focsani, Bu­zau, Urziceni si Mostistea, facīnd astfel legatura īntre doua mari artere de circulatie drumul V-E geto-elen pe valea Dunarii si drumul E-V din re­giunea de stepa, prin Olbia Tyras Poiana, de unde se bifurca pe valea Trotusului spre Transil­vania sau prin Focsani spre Buzau.

In zona buzoiana s-au dezvoltat un numar īn­semnat de asezari fortificate si nefortificate situate īn regiunea de contact dintre cīmpie si deal, uneori īn locuri aparate de natura sau alteori pe līnga cursuri de apa din cīmpie. Primei categorii īi apar­tin asezarile geto-dace de la Pietroasa, Gruiul Darii, Cīrlomanesti si Sapoca, unde gratie cerceta­rilor arheologica s-a stabilit existenta unor centre tribale (secolele II ī.e.n. I e.n.) localizate ca atare pe Valea Buzaului, a Niscovului si a masivu­lui Istrita. Dar se cuvine a fi amintite si alte desco­periri geto-dacice la Aldeni, Balteni, Monteoru, Naeni, Prundeni si Suditi, ori chiar aceea din apro­pierea statiei C.F.R. Buzau Sud.

Brazda lui Novac de Nord se opreste īn masivul Istritei, la Pietroasele, unde s-a identificat si un mare castru roman.

Aflīndu-se la īntretaiere de drumuri, Buzaul s-a remarcat si prin descoperirea unor tezaure mone­tare bizantine cum ar fi cel alcatuit din monede de

bronz emise de Isac al II-lea Anghelos la care se adauga cele din acelasi metal, de la Alexios al II-lea Comnenul gasite pe teritoriul orasului.

Cercetarile arheologice ofera marturii privind persistenta fondului autohton trainic īn fata valu­rilor de migratori.

Procesul de īnchegare a statului de sine statator Ţara Romāneasca cuprinde si tinutul buzoian ca parte integranta a puterii centrale.

Numele orasului deriva fara īndoiala de la cel al rīului pe care este asezat. Desigur ca termenul a apartinut mai īntīi apei si apoi a trecut si asupra localitatii.

Denumirea s-a pastrat īntr-o scrisoare īn limba greaca din secolul al IV-lea e.n. destinata sa infor­meze biserica din Capadocia (Asia Mica) despre īmprejurarile īn care predicatorul crestin Sava Gotul" (din Gotia) a fost īnecat de oamenii lui Atarid (fiul unui sef de trib vizigot) la aprilie īn apa rīului Buzau. Faptul poate fi explicat numai datorita evenimentelor ce se petreceau īn muntii Buzaului, unde vizigotii īsi stabilisera sub Atanaric centrul activitatii lor.

īn anul orasul este mentionat printre tīrgu-rile aflate īn atentia speciala a domniei, care in­tervine la brasoveni si obtine ca negustorii din principalele centre ale Ţarii Romānesti printre acestea aflīndu-se si Buzaul sa poata cumpara si vinde liber marfuri īn orasul Brasov. De altfel, parcurgerea registrelor vigesimale ale Brasovului permite constatarea ca īn īntreg secolul al XVI-lea Buzaul, prin marile cifre de afaceri, ocupa primul loc printre orasele Ţarii Romānesti partenere de comert cu Brasovul.

īn vremea lui Radu cel Frumos, īn anul Buzaul devine sediul celei de-a doua episcopii a Ţarii Romānesti. Din a doua jumatate a veacului al XVI-lea, din anii dateaza si sigiliul orasului.

In anul asezarea buzoiana īi aparea nobi­lului si omului de afaceri englez Henry Caven-disch, calator prin multe si īnsemnate centre co­merciale europene, drept un ,,oras mare, cu case din lemn", unde se gaseau negustori vestiti prin-

tre acestia se numarau multi greci din Cipru, cu ajutorul carora s-a aprovizionat pentru drumul lung ce-1 avea de parcurs.

Mihai Viteazul a organizat aici o tabara militara puternica pentru a feri tara de pustiirile tatarilor _; de asemenea, īn toamna anului īnainte de a trece īn fruntea unui corp de oaste īn Transilvania, voievodul a stat o perioada la Buzau.

La octombrie trupele polone, care-1 spri­jineau pe Simion Movila īn actiunea sa de ocupare a tronului Ţarii Romānesti, īsi faceau intrarea īn Buzau, localitate pe care Stanislav Zolkiewski, unul din comandantii poloni, o considera ,,oras mare cu multe biserici si manastiri mai ales de caramida". Aflīnd despre prezenta lui Mihai Viteazul la numai mile de oras armata polona a asezat tunurile de bronz īn trei biserici īnalte din Buzau īn timpul acestor ciocniri orasul a avut de suferit. Charles de Joppcourt, originar din Lorena, mercenar aflat īn slujba Poloniei, a relatat despre excesele armatei polone īn trecerea ei pe meleagurile buzoiene. Ciocnirea dintre trupele polone si oastea lui Mihai Viteazul, condusa de Baba Novac, a avut loc īn apropiere de Buzau, la Ceptura.

īn anul orasul a fost, din nou, ars īn parte si pradat. Cu toate vicisitudinile, Buzaul a ramas si īn veacul al XVII-lea unul din centrele urbane importante ale Ţarii Romānesti.

Paul de Alep, prezent īn Buzau la mijlocul se­colului al XVII-lea, aminteste ca dupa plecarea din ,,tīrgul Rīmnicului" (actualul oras Rīmnicu Sarat) a ajuns īntr-un ,,oras mare", numit Buzau unde ,,se afla o manastire mare de piatra a carei biserica a fost īntemeiata de voievodul Radu (cel Fru­mos n.n,)" īn continuare calatorul sirian mentio­na ca lumea era īmbelsugata si oamenii ospitalieri.

Un alt calator, turcul Evlia Celebi, trecator si el prin Buzau īn aceeasi perioada, scria "Acest oras este asezat pe un ses cu cīmpii īntinse. Are de case si doua manastiri, una de constructie noua si cealalta veche, precum si de dughene. Este un oras foarte placut, īmpodobit cu vii si gradini. Sīnt multi barbati aratosi si multe femei placute".

Buzaul a jucat un īnsemnat rol cultural īn timpul lui Constantin Brīncoveanu, care a īntemeiat aici o tipografie, de sub teascurile careia au iesit, īn anii carti activitatea tipografiei buzo-iene a continuat īn veacul al XVIII-lea, cīnd, īntre anii aici au aparut alte carti.

MUZEUL JUDEŢEAN DE ISTORIE

Bd. Nicolae Balcescu nr.

Meleagurile buzoiene au fost locuite īnca din tim­purile īndepartate ale paleoliticului. Acest fapt este reflectat si īn muzeul orasului, unde aschiile de piatra, uneltele si ceramica cie la Aldeni, Ghera-seni-Suditi si Pietroasele ilustreaza viata mate­riala din aceasta regiune, īn cadrul comunei pri­mitive.

Densitatea asezarilor este dovedita si pentru epoca bronzului, prin manifestarile culturii Monte-oru la Sarata-Monteoru, Cetatuia, Aldeni si Berea. Rezultatele cercetarilor practicate īn dava getica de la Cīrlomanesti sīnt prezente īn muzeu īn mod deosebit prin plastica din lut zoo- si antropomorfa. Bogatul material din castrul roman de la Pietroa­sele, precum si de la Costesti, Gheraseni, Maxenu, aduce contributii importante īn cunoasterea proce­sului de romanizare, documentat stiintific īn expo­zitia muzeului buzoian.

Muzeul prezinta o copie a celebrului tezaur "Closca cu puii de aur", descoperit pe meleagurile buzoiene.

Perioada etnogenezei este ilustrata de piesele gasite la Cīndesti, Niscov, Izvorul Dulce, Zarnesti si īn alte localitati.

Mai sīnt expuse obiecte din epoca feudala unelte de productie, ceramica smaltuita si orna­mentata cu flori. Un larg spatiu expozitional este, de asemenea, rezervat epocilor moderna si contem­porana.

De la Buzau spre Mizil, calatorul dornic de a cu­noaste o serie de vestigii arheologice se poate abate din drum spre a vizita Sarata-Monteoru si Pietroasele.

rap de figurina antropomorfa, clatind din epoca neolitica (cultura Gumelnita).

Ceramica din prima epoca a fierului.

5. SARATA-MONTEORU

Coborīnd, la sud de Buzau, pe DN l B si apoi km pe un drum local la dreapta prin comuna Merei se ajunge la Sarata-Monteoru.

Pe dealul Cetatuia din Sarata-Monteoru a fost descoperita asezarea eponima a culturii Monteoru. Aceasta cuprinde un bogat complex arheologic de locuiri neolitice si din epoca bronzului completata cu un cimitir din aceeasi perioada, precum si res­turi materiale din Hallstatt-ul timpuriu (prima epo­ca a fierului), din epoca geto-dacica, din secolul al IV-lea e.n. De asemenea, s-a mai descoperit o mare necropola de incineratie din secolele VI-VII e.n. si urme din secolul al XII-lea.

Sapaturile efectuate īn anii de Ion Andriesescu si Ion Nestor au fost reluate de Ion Nestor īntre anii

Vestigiile culturii Monteoru raspindita pe dea­lul Cetatuia, si anume pe platoul Poiana Scorusu­lui, au constituit un punct īntarit, fortificat cu un sant de aparare la rasarit, pe Col, de unde se pa­trundea dinspre cīmpie. Colibele erau construite din frunzare din lemn cu lipitura de pamīnt si po­dele subtiri din lut. īn ultima perioada a bronzului, locuintele dispuneau de socluri de piatra. Esta semnalata si o constructie mare din bolovani de rīu, folosita ca loc de cult sau casa tribala. Urmele de vietuire se īncheie īn pragul epocii tīrzii a bronzului.

īn imediata apropiere a acesteia se cunosc sase cimitire de inhumatie, dintre care trei au fost distruse. Ele apartin fazelor de sfīrsit ale culturii Monteoru. īnhumatii erau īnmormīntati chirciti, cu un inventar variat, bazat pe ceramica, coliere, bra­tari, inele de bucla, inele de deget din bronz, sa­geti din silex si os, perle din sticla de forma ro­tunda si stelate. Incineratia s-a folosit numai pen­tru copii.

De o deosebita importanta s-a dovedit a fi, prin materialul descoperit, necropola de incineratie (secolele VI-VII e.n.) de pe platourile Scorusului si Colului, apartinīnd populatiei romānesti, purta­toare a culturii Ipotesti Ciurel Cīndesti, cu un caracter crestin si dominant romano-bizantin. S-au

descoperit l morminte de incineratie īn gropi si īn urne. Ceramica cuprinde doua tipuri autoh­tona, de origine daco-romana, si slava, īmpreuna cu vasele din lut s-au gasit si margele din sticla si cornalina, fragmente dintr-un pahar de sticla, amnare, cutitase si sageti de provenienta avara, fibule eu trei sau cinci butoni, din bronz ori argint aurit, catarame din bronz si fier, cercei bizantini din argint cu granulatii, o aplica lucrata īn aur, de­corata au-repousse. Toate acestea, ca de altfel si ceramica, sīnt arse secundar, datorita procesului de incinerare.

PIETROASELE

Parasind Sarata-Monteoru si revenind, prin co­muna Merei, pe DN l B ce duce spre Ploiesti, dupa km un drum local la dreapta merge catre comuna Pietroasele, localitate cunoscuta prin renumitul te­zaur descoperit īn anul si numit "Closca cu puii de aur", prin castrul si termele ridicate aici de romani.

Tezaurul, īn secolul trecut, s-a descoperit īntīm-plator, īn punctul "Valea Urgoaia", un tezaur com­pus initial din 22 de piese, din care se mai pastreaza astazi doar (cea kg), lucrate numai din aur sau din aur incrustat cu pietre pretioase si sticle colorate, īn prezent tezaurul cuprinde urma­toarele piese un vas (patera) concav cu placa anterioara decorata īn relief īn tehnica au-repous­se ; un taler, cea mai mare si mai masiva piesa kg), ornamentat pe margine cu elemente geo­metrice o cana īnalta (eonochoe) bogat si variat ornamentata cu motive geometrice, vegetale si zoomorfe un colan simplu un colan cu inscriptie gravata ; un vas octogonal eu torti modelate īn forma de pantere, decorat īn tehnica ą jour _; un vas dodecagonal cu acelasi gen de torti, precum si cu acelasi stil decorativ un colan lat o fibula mare care reprezinta o pasare rapitoare cu aripile strīnse si coada rasfrīnta doua fibule mai mici īn forma de pasare, unite printr-un lantisor de aur, ce prindeau vesmīntul simetric, pe ambii umeri

fibula mai mica ce reda, probabil, figura unei pasari foarte stilizata.

Datarea si atribuirea etnica a tezaurului s-au facut pe baza colanului (sfarīmat īn doua) ce poarta gravate cuvintele ,,Gutani hailag" (,,A gotilor pro­prietate sacra sīnt"). Majoritatea specialistilor au datat tezaurul īn secolul al IV-lea e.n. si 1-au atri­buit regelui vizigot Athanaric altii 1-au considerat de origine ostrogota si ca atare au īncadrat tezau­rul īn perioada de maxima īnflorire a puterii hu­nilor, respectiv la mijlocul veacului al V-lea.

Castrul, īn scopul lamuririi problemelor legate de tezaurul de la Pietroasele, īn septembrie Alexandru Odobescu a executat sondaje informa­tive īn perimetrul comunei Pietroasele sapaturile s-au reluat īn anul

Cercetarile au fost orientate, cu precadere, pe laturile de vest, sud si est ale fortificatiei ce īn­scriu un plan rectangular cu laturile de aproxima­tiv 158X124 m si colturile prevazute cu patru turnuri circulare.

In perimetrul castrului nu s-au reperat construc­tii din piatra īn schimb, īn incinta existau doua tipuri de locuinte departajate din punct de vedere cronologic si deosebite ca sistem de lucru. Dintre acestea, primul nivel este reprezentat de o serie de baraci pe laturile de vest, sud si est. Ele aveau forma rectangulara, cu podeaua amenajata din lut galben.

Al doilea nivel de case le cuprinde si pe cele īn­gropate īn pamīnt, dispuse fara ordine, dar aflate la departarea aproximativa de m. Ele aco­pera sau taie nivelul baracilor.

Materialul arheologic recoltat īnsumeaza o va­rietate deosebita de piese. Astfel, se remarca lotul de fibule din bronz, de origine romana, datīnd din secolele III-IV e.n., precum si cele cu capul īn semidisc īncadrate īn veacul al IV-lea e.n.

Tot din bronz au fost executate vase miniatu­rale (fragmentare). La loc de frunte se situeaza cutitele de fier, unele, potrivit formelor si dimen­siunilor, putīnd fi folosite si ca arme de lupta. Nu lipsesc nici piesele de harnasament si de arma­ment.

Ceramica, lucrata la roata sau cu mīna, dupa for­ma si pasta vaselor, se īncadreaza īn secolele III-IV e.n.

Momentul construirii castrului poate fi fixat dupa pacea īncheiata īntre romani si vizigoti (anul data la care a fost ridicata si Brazda lui Novac de Nord.

Stapīnirea romana la Pietroasele si, īn general, īn aceasta regiune de deal, a durat pīna īn anul e.n., cīnd, īn vremea īmparatului Valens, re­latiile dintre goti si romani se īnaspresc. Dupa data respectiva fortificatia de la Pietroasele īsi pierde rolul strategic, iar īn interiorul castrului s-a insta­lat o populatie care folosea locuinte īngropate īn pamīnt.

In mod deosebit, datarea fortificatiei s-a facut pe baza a doua monede, una, descoperita la nivelul baracilor, emisa īn timpul domniei īmparatului Constantin al II-lea iar a doua, aflata īntr-o locuinta-bordei, dateaza din perioada īmpa­ratului Valens.

Termele. La aproximativ m de castru, acope­rite īn prezent de soseaua Pietroasele sarīnga si de trei gospodarii din comuna, se gasesc ter­mele, ridicate īn antichitate pe un promontoriu situat la confluenta a doua viroage ale vaii Cazaca, care aduna apele de la poalele dealului Istrita.

Monumentul, reperat cu ocazia asfaltarii soselei amintite, a fost cercetat arheologic īn anii

īn privinta tehnicii de constructie a zidurilor, se remarca faptul ca acestea s-au cladit īn īntregime din piatra de cariera legata cu mortar.

Termele ale caror existenta si functionalitate se pun īn legatura cu acelea ale fortificatiei din apropiere au fost cladite o data cu aceasta.

PIETROASELE

,GRUIUL DARII"

La cea km nord de centru comunei Pietroasele si la aproximativ km nord de locul descoperirii te­zaurului ,,Closca cu puii de aur", se afla o culme a masivului Istrita care poarta denumirea īn zona

de "Gruiul Darii" sau "La Grui". Platoul situat la

altitudine de m are versantii dinspre est, sud
si nord abrupti, iar pantele vestice, relativ line,
sīnt aparate de un masiv val.

Cercetarile arheologice īncepute īn aceasta sta­tiune īn anul au dat posibilitatea de a se stabili existenta unei locuiri din epoca bronzului cultura Monteoru suprapusa de alta mai tīrzie, geto-dacica. Prin materialul continut aseza­rea din a doua epoca a fierului a permis stabilirea a doua niveluri, unul din veacurile IV-III i.e.n., urmat de al doilea cuprins īntre secolele II ī.e.n.

e.n., perioada de timp īn care se īncadreaza si
valul. Dintre materialele arheologice descoperite
mentionam, īn afara de ceramica, existenta unor
figurine antropomorfe, din lut, precum si a unor
monede grecesti, dacice si romane.

NAEN!

La km sud de Pietroasele se afla localitatea Na-eni unde a fost identificata si cercetata o asezare cu o necropola din perioada bronzului timpuriu. Ritul de īnmormīntare este īn general inhumatia īn pozitie puternic chircit.

īn cadrul cercetarilor de teren, un interes deo­sebit a prezentat, de asemenea, si mormīntul de incineratie de la sfīrsitul primei epoci a fierului.

BRADU

La nord de Pietroasele, nu departe de Buzau, pe valea Niscovului, strajuita de culmile dealurilor Istrita si Gaul, calatorului ce se īndreapta spre comuna Laposu i se īnfatiseaza manastirea Bradu, īn parte distrusa de vreme astfel se mai pas­treaza la colturile de nord-est si sud-est zidurile de aparare cu doua turnuri circulare. In interior, de o parte si de alta a turnului de poarta, adosate laturii de est (de altfel, singura portiune de zid mai bine conservata), se gasesc sase īnca­peri boltite, dintre care doua au servit timp īnde­lungat drept magazii. Deasupra lor se mai vad

īnca urmele amenajarilor facute pentru scoala si primaria comunei Tisau, care au functionat aici pīna īn anul īn afara, la circa m sud, se observa, din loc īn loc, la suprafata terenului res­turile unei constructii de piatra, ce reprezinta o a doua incinta exterioara.

Cercetarile arheologice din anii au dus la descoperirea resturilor fundatiei unei alte biserici, din lemn, cu dimensiunea de X m, compartimentata īn pronaos, naos si altar, ridicata foarte probabil la jumatatea secolului al XV-lea. De altfel, traditia locala o atribuie doamnei Neaga, sotia voievodului Mihnea Turcitul. Documentar īnsa se stie ca la ianuarie īntre aldamasarii martori la o vīnzare de pamīnt a fost trecut si Dra-gomir de la Manastirea Bradu".

īn cadrul cercetarilor arheologice s-au mai des­coperit doua monede. Prima de la Selim I de unde se deduce ca aceasta constructie a fost distrusa cu ocazia incursiunii trupelor beiului de Nicopole, īmpotriva buzoienilor sprijinitori ai pretendentului Vlad Dragomir-Calugarul, īn noiem­brie Cea de-a doua moneda, o jumatate de gros de la Sigismund I al Poloniei a permis emiterea ideii ca edificiul din caramida care a suprapus pe cel din lemn a fost īnaltat imediat dupa anul ceea ce ar corespunde cu perioada de domnie a lui Radu de la Afumati Prevazut cu un plan dreptunghiular alcatuit din altar, naos si pronaos, lacasul are lungimea de cea m. Compozitia fatadei este deosebit de simpla si frumoasa. Astfel, un brīu puternic īncinge zidul exterior pe mijlocul īnaltimii, īntre cele doua re-aistre de firide īnguste, īn registrul superior firidele sīnt arcuite cu cīte un semicerc aplicat īn relief, iar īn cel inferior ele devin panouri dreptunghiulare re­trase. Fatada a fost decorata cu o caramida apa­renta asezata īn fīsii, iar īntre acestea cu panouri tencuite. Ferestrele au ancadramente adaugate īn veacul al XVII-lea, realizate dintr-o piatra simpla, cu un profil adīncit pe mijloc.

Desele navaliri si conflictele dintre partidele bo­ieresti au impus la sfīrsitul secolului al XVI-lea fortificarea unor puncte ce deveneau loc de refu­giu. Astfel descoperirea līnga turnul de poarta al

incintei fortificate permite datarea acesteia dupa anul Tot atunci s-au construit chiliile, pre­cum si o cladire, pe latura de vest, din care s-au mai pastrat doar beciurile. Chiliile cuprind partea de nord si de sud a incintei, iar spre aceea din­spre vest se afla trapeza.

La sfīrsitul secolului al XVIII-lea īn urma unui atac, dupa cum au demonstrat urmele de arsura descoperite īn vestul incintei, edificiul a fost dis­trus i-au fost darīmate zidurile īmprejmuitoare, chiliile si staretia.

Ceva mai tīrziu se reface numai incinta, fara chilii si staretie.

CĪRLOMĪNEsTI

Mergīnd de la Buzau pe DN B pīna la Cīndesti, iar de aici pe un drum local īnca km se ajunge īn satul Cīrlomīnesti (comuna Vernesti) unde se afla o statiune arheologica.

Dava de la Cīrlomīnesti era cunoscuta de Ale­xandru Odobescu īnca din anul ea purta numele de "Movila cu cetate" de la gura Nisco-vului.

Primele cercetari sistematice au īnceput īn anul fiind reluate īn anul S-a stabilit exis­tenta aici a unei asezari din epoca bronzului (cul­tura Monteoru), precum si a unei cetati dacice datata īntre mijlocul secolului al II-lea ī.e.n. si mijlocul secolului I ī.e.n. Printre cele mai intere­sante descoperiri se numara statuetele zoo- si an­tropomorfe, care aduc reale contributii la cunoas­terea artei geto-dacice.