CĂLĂTORI ENGLEZI: PORTER sI BOSCOVICH
Pentru epoca de la 1720-1730 înainte informatiile prin calatori lipseau aproaj cu totul, dar izvoarele de alta natura erau foarte numeroase si foarte bogat Cele cîteva descrieri pe care le avem pentru vremea aceasta sînt englez în legatura si cu calatoria lordului Paget, constituind un fel de capitol englt în istoria terilor noastre oglindita în mintea strainilor.
întîia, la 1728, este cunoscuta, nu prin ce au spus drumetii, ci pri ce cuprind izvoarele interne românesti cu privire la calatoria lor. Erau dcu "beizadele englezesti", cum spune cronica, doi lorzi, cari calatoreau, spur acelasi izvor moldovenesc din secolul al XVIII-lea, cronica lui Amiras1, c sa vada lumea: "umblînd prin teri, ca sa vaza terile si obiceiurile terilor' Au fost întîmpinati la Iasi de Grigore Matei Ghica, om foarte priceput care jucase un rol însemnat în politica Imperiului otoman înainte de a capat tronul Moldovei; pe urma a domnit si în Ţara Româneasca, fiind îngrop* lînga Bucuresti, la Pantelimon.
Gazduirea are loc la Frumoasa, unde fusese o manastire a lui Balic Hatmanul, - o ruda a Movîlestilor -, mai veche si mai mica, mult mai puti pompoasa decît cea de acum, care nici ea nu se înfatiseaza în forma cladit de Grigore Ghica, ci asa cum a fost prefacuta de Mihai Sturza, pe la 184'
Postelnicul cel mare poarta grija oaspetilor, carora li se da o mas acolo, la Frumoasa. Calatorii pleaca apoi în Polonia, petrecuti cu cinste pîr la hotare.
Pe atunci era foarte greu ca o scrisoare diplomatica sa mearga sign si domnii nostri, facînd aceasta îndatorire reprezintantilor europeni din Coi stantinopol, deveneau foarte pretiosi pentru ei, în afara de faptul ca mai parte din informatiile Portii asupra lucrurilor din Europa veneau prin ac<=s observatori ai împaratiei. Dealminteri ai nostri chiar aveau pe atunci pre< cupatii pe care nu le cunoastem pîna atunci. Cronicile încep sa cuprinc
1 Kogalniceanu, Letopisite, III, p. 166-7.
veacului ai a.* n-iea piua ia iov»
latii privitoare la lucrurile europene: Constantin Capitanul Filipescu ste de Cristofor Columb si de Luther; urmasul lui, Radu Popescu, pe .'a lui Nicolae Mavrocordat, da stiri despre lucrurile apusene, din Ger-i din Franta; în Moldova, Ioan Neculce, hatmanul lui Dimitrie Cante-comandantul armatelor moldovenesti în lupta de la Stanilesti, care ■ma a întovarasit pe stapînul sau în exilul rusesc si a stat o bucata >me acolo, pomeneste, nu numai de lucrurile din Rusia, pe care le putea ste direct, ci si de lucruri generale europene.
)'ar interesul apusenilor revine asupra noastra pe alta cale: razboiul turci si casa de Austria, purtat tot de Eugeniu de Savoia, care a dat atuluij o bucata de vreme, victorii pe care cu generali specialisti poate ■ar fi repurtat. în noul conflict, care se mîntuie cu pacea de la Bel-1739) si prin care am recapatat Oltenia pierduta la pacea din Pas-itz (1718), s-a amestecat si Rusia. Rusii au întrat în Moldova cu gene-Miinnich, care a lasat si o descriere a campaniei [...] n razboiul acesta rusii erau foarte siguri ca Moldova va încapea în sta-a lor, precum austriecii erau siguri sa poata reuni cu Oltenia principatul ;an întreg1. N-au izbutit, caci a venit interventia puterilor neutre din între altele interventia engleza, si aceasta a adus, dupa "beizadelele" î care a fost vorba, prin 1737-8, alti calatori englezi.
fnul dintre dînsii este agentul Fawlkner, în legatura cu reprezintantul ii la Petersburg si ministrul aceleiasi puteri la Constantinopol. Altul, Bell d'Antermony, însarcinat cu serviciul de curier, care, spre deose-ie ceilalti, a facut însemnari, foarte scurte, despre calatoria lui1, enind din Rusia, a trecut în Moldova, pe la Ţicanovca si Soroca. Aceas-are "un oras placut asezat pe Nistru", cu "un turn vechi, avînd cîteva i neîntrebuintate"; locuitorii sînt "moldoveni, între cari se afla putini evrei si turci". împrejur sînt samanaturi si pasuni bogate. Comandantul, Petrachi, se aratase foarte primitor, oferind vin, fructe si mijlocind î pasport.
a Cainari afla golul lasat de ciuma. Lînga Magura trece Prutul, si e uar 1748 la Iasi. Spune ca orasul e încunjurat cu vii, al caror produs, ie vinde în Polonia. Are 2-3 000 de case, ceea ce ar însemna o populatie lica de 20 000 de oameni, deci foarte mult scazuta fata de ce era înainte, i e "o veche cladire gotica, din piatra si caramida", 'omnul, tot Grigore Ghica, dealtfel foarte amabil, recomanda calato-englez sa se duca la pasa de Bender, care comanda pe Nistru, pentru Luarea calatoriei. S-a dus deci, prin Volcinet, si "satul" Chisinau, pe iri batute de tatari, la pasa, si a obtinut ceea ce voia. Cu un capitan ic, "bosneag", si doi ostasi moldoveni Bell pleaca într-acolo. e la Cauş 111d35b ;ani, plin de tatari, foarte de treaba, dupa parerea lui - batrî-■ care a gazduit, fost prizonier la ducele de Lorena, întreaba despre
Voyages depuis St. Pitersbourg en Russie dans diverses contrees de VAsie, III, Paris, le aici în Codrescu, Uricariul, XXIV, p. 215 si urm. Cf. Iorga, Histoire des relations oumaines, p. 53 si urm.
Calatori englezi: Porter si Boscoviek
casa de Lorena si vorbeste frantuzeste, explicînd ca pilaful Iui de orz i e ca acel din Franta -, se trece prin doua sate musulmane din Bugei pentru a se ajunge la Ismail, cu locuitori turci, cari-i dau casa buna, pî] buna, si bun vin. si primirea la Tulcea-i place, si semnaleaza "vechiul cast parasit". Babadagul e un "mare oras", într-o vale "foarte roditoare", si ai ar fi fost Tomi[!] a lui Ovidiu. Urmeaza pe la "Kaybaly", "Dauna-Ke\ (Dunachioiu?), Cobadin, Bazargic, "locuita de turci, greci si bulgari", pent: a intra în Bulgaria.
La întors apoi, pe la Galati, Ghica-i da iarasi o buna întîmpinare, suita-1 conduce pîna la hotarul terii. Tot pe la Soroca se face trecere
Venim acum la ceea ce nu spun izvoarele, adeca la încercarea de cara terizare a acestei întîi perioade din stapînirea fanariota în terile noasti
Epoca fanariota înseamna ea oare un singur lucru, care se mentine i la 1709 pîna la 1821, o suta de ani si mai bine, sau, în epoca aceasta pastrî du-se obiceiul de a se aseza pe tronul terilor noastre printi greci sau grei zati, unii pe jumatate grecizati numai, cari veneau din Constantinopol, d Fanar, dupa ce fusesera functionari otomani, mari dragomani, sau dragoms ai flotei mai pe urma, cu tot elementul comun, totusi sînt deosebiri hota: te de fixat între mai multe faze ale asa-numitei epoce fanariote? Cred ca de sebirile sînt destul de însemnate pentru a se putea fixa aceste faze. si s-putea stabili trei, pe care le vom cerceta pe rînd.
In cea dintîi avem fanariotismul de traditie româneasca. Ea merge pîi dincolo de jumatatea secolului al XVIII-lea, mai precis pîna la noul razb dintre rusi si turci, început în 1768.
A doua se osebeste supt foarte multe raporturi de aceasta. într-însa ap elementele apusene care influenteaza si asupra noastra si asupra fanariotii însii. Coloritul nu mai este oriental, ci occidental; ideile filozofice din Ap stapînesc toata clasa conducatoare de la noi si prin reformele pe care le dete mina influenteaza si asupra vietii claselor inferioare. Am putea numi aceas epoca: a fanariotismului filozofic, si nu în întelesul filozofiei de catedra si carti, ci în acela, special, al "filozofiei" din secolul al XVIII-lea, adeca al rati nalismului politic, care crede ca societatile sînt ca un ceasornic si oamer politici trebuie sa aiba numai mestesugul, sigur, de a le face sa mearga înain sau sa ramîna în urma.
Pe urma a venit a treia faza, care duce de la 1774, de la pacea d Chiuciuc-Cainargi, pîna la 1812. O scurta, dar foarte importanta faza a fan riotismului, care este fanariotismul national grecesc, cu spirit de renova elenica, cu scoli în acest sens, cu lecturi însufletite de spiritul cel nou si rezultatele la care se ajunge totdeauna în asemenea cazuri: la reactiunea într gii societati românesti, care admitea pe fanarioti ca domni cari sa faca Iasi si Bucuresti pe "filozofii francezi", dar nu pe grecii cu program nati nai grecesc.
In faza întîia familia domnitoare am putea zice ca este una singuri familia Mavrocordat, care domneste, fie direct, fie indirect, guvernînd într-u principat sau într-altul, cu Psicolae Mavrocordat, cu] fratele lui, Ioan, îngrop* în biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, linga mormîntul fara inscriptie ca
De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800
îrâncoveanu, cu fiii lui, Constantin si Ioan, iar mai tîrziu cu Alexan-
[ui Constantin, si cu Alexandru, fiul lui Ioan, acesta cu totul
)aca afara de Mavrocordatesti au guvernat membri din familia
iculestii se coboara dupa femei tot din Mavrocordatesti, si gu-
lor chiar se datoreste legaturii lor cu aceea cari ei hotarau. Avem
.igore Voda, pe fiii lui Scarlat si Matei, pe nepotul lui de fiu care a
caunul domnesc, Alexandru, pe fratele lui Grigore, pe alt Alexan-
daca nu i s-ar fi taiat capul, cum era print titular român, pentru
aduse ca diplomat turcilor, ar fi ajuns sa ocupe tronurile din Iasi
iti; în sfîrsit pe Grigore fiul acestui Alexandru.
umai, însa, ca Mavrocordatestii se coboara din Alexandru cel Bun,
.u sa se stie, dar unul dintre fiii lui Alexandru Exaporitul, tatal
e Mavrocordat, Scarlat, a luat pe fata lui Brâncoveanu si a murit
ud îngropat la Mitropolia din Tîrgoviste. Nicolae Mavrocordat nu s-a
i o românca, dar Constantin a luat pe acea fiica a lui Ruset de la
ica Frumoasa are o admirabila icoana îmbracata în argint; la curtea
■bea româneste, si am spus ca în corespondenta administratorilor
li se impune de domn limba româneasca. Iar, dupa barbati, Ghicu-
usera doi domni înainte de epoca fanariota, în secolul al XVII-lea,
ile lor de familie toate erau în mediu românesc (Sturdzestii, de pilda);
întul de la Pantelimon este o inscriptie în româneste, pe cînd pe cel
.caresti al lui Nicolae Voda sînt versuri grecesti, inscriptia de pe
îiul bisericii fiind totusi româneasca.
:e priveste pe boieri, cei din aceasta vreme sînt în cea mai mare
chii boieri. Nu se adauga oameni veniti de la Constantinopol. în
ile lui Nicolae Mavrocordat catre fiul sau, Constantin, se spune
ca tara sa n-o guverneze decît cu oamenii terii si, ca greci, sa n-aduca
cîtiva intimi cu cari sa stea de vorba. In fruntea acestor boieri vor
estii si altii, cari apartin mai vechii aristocratii din aceasta tara.
cler, o singura data s-a încercat sa se puie un mitropolit grec în
i, Nichifor, dascal domnesc, pe care biserica nu 1-a primit; în Munte-
iost cazuri: dupa Antim. al lui Brâncoveanu, Mitrofan, trait însa o
treaga la noi, si Neofit din Creta. scolile de preotie erau insa toate
neste. si, cum am mai spus, limba româneasca a intrat in slujba
supt Nicolae Mavrocordat. La biserica curtii, fiindca erau adesea
u veniti din Rasarit, din Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Constan-
si episcopi straini, daca pentru ei se facea si cîntarea în greceste,
'ana, la cealalta totdeauna se facea româneste. O opera admirabila
ucere din greceste, nu numai a cartilor sfinte, dar si a celor de teo-
ocupat o sumedenie de vladici, dintre cari unii au capatat un nume
um a fost Damaschin, de la Rîmnic. si opera aceasta a fost începuta.
nai cu stiinta domnului, dar cu vointa, cu îndemnul, supt patrona-
l. si tipografiile domnesti tipariau cartile acestea în româneste pentru
;ura clerului nostru. Cei dintii preoti învatati pe cari i-am avut sînt
"emea aceasta si supt influenta acestui curent.
Asa Incit reclamam aproape
jumatate din epoca fanariota, de la 1/uy la 1768, ca fiind, supt
numele fanariotilor, în întregime a noastra.
In ce priveste asezamintele, nimic nu s-a schimbat. Codificatiile mai tîr-zii de drept, care nu s-au facut numai pe baza legilor bizantine, ci si a celor apusene, sînt dupa aceasta epoca: în tot timpul de care vorbim acuma este rostul nostru judecatoresc, dreptul sprijinit pe obiceiul pamîntului.
Dar domnii fanarioti din acest timp se îngrijesc sa aiba registre tinute în regula. Avem astfel în Biblioteca Academiei Române un enorm volum manuscript care cuprinde ordinele lui Constantin Mavrocordat, rapoartele facate lui, judecatile pronuntate de domnie, toate redactate, ca stil, româneste, si toate avînd ca fond obiceiul pamîntului.
Dupa aceste explicatii venim la un calator englez de foarte mare importanta prin situatia lui, ca si prin ceea ce spune el, dar mai ales prin ce se spune despre calatoria lui de catre cineva care 1-a întovarasit si care s-a întlmplat sa fie unul dintre cei mai însemnati reprezintanti ai stiintelor matematice în secolul al XVIII-lea.
Calatorul englez este Porter, iar învatatul care-1 întovarasea, de origine din Ragusa, prin urmare slav de sîuge, este Boscovich, asezat in Italia, si care a avut o situatie eminenta acolo, continuata cu o situatie corespunzatoare în Franta.
si in jurnalul lui Porter si în descrierea lui Boscovich e vorba de aceeasi calatorie întreprinsa pe vremea cînd în Moldova era domn Grigore Voda Callimachi; cu toate acestea, deoarece ambasadorul face însemnarile lui dintr-un punct de vedere, iar Boscovich dintr-altul, mult mai pe larg, vom arata întîi ce spune Porter pentru a trece apoi la expunerea, mult mai bogata, a însotitorului sau.
Ambasadorul fusese foarte multa vreme la Constantinopol, unde Anglia a avut totdeauna obiceiul sa-si lase reprezintantii atita vreme cit sa deprinda bine rosturile acelui stat.
Plecînd de la Constantinopol, el este întovarasit de mai multe persoane, un englez, Mackensie, un altul, Wakefield, un german, Hubsch, care jucase oarecare rol la Constantinopol, ca reprezintant al electorului Saxoniei, rege al Poloniei.
Am vazut si din calatoria acelor "beizadele" care au fost primite de domn la Frumoasa, ca englezii, cel putin de la o bucata de vreme, aveau gustul cerurilor straine si al terilor cu aspect straniu, si prin uîmare aratau oarecare curiozitate si fata de terile danubiene. Porter a manifestat deci de la început dorinta sa de a merge prin Moldova. Fiindca însa domnul Moldovei, Grigore Callimachi, mostenise ceva din obiceiurile "scumpe" ale tatalui, si trecerea unui ambasador strain, mai ales dupa experienta cu cei poloni, necesita oarecare cheltuiala, el a cerut, din Iasi, sa se observe ambasadorului, din partea Portii, ca tara fusese pradata de tatari, cu cîtiva ani în urma, fundamental, si ar fi bine ca ambasadorul sa ia alt drum. si atunci Porter a facut ceea ce orice englez trebuia sa faca: fiindca a spus ca merge acolo, a mers, dar,
23 - Istoria românilor prin calatori 353
De la jumatatea veacului al XV 11-lea pina la 1800
i-a dorit domnul sa-1 primeasca de buna voie, el nici n-a vrut sa " dînsul si n-a acceptat nimic din ce i s-a oferit. In jurnalul sau1, pune: "cît despre Alteta Sa, l-am lasat maretiei sale si am neglijat >ri mai curînd turburarea de a-1 vedea". Chiar de la început, atunci au oferit însotitori, mehmendari, cu toate avantagiile de cai, de gaz-ain pentru dînsul si suita lui, el facuse declaratia, pe care o noteaza ;h, ca "n-a venit sa manînce tara".
îotele lui, Porter ni arata cum a plecat din Constantinopol, cum s-a t spre Galati, trecînd prin regiunea dobrogeana. Despre oras spune n "biet sat". Nefiind un loc mai potrivit, si el a fost gazduit la manas-ceasca a Precistei, care avea, pe lînga obisnuitele besici de bou pentru a ferestilor, si cîteva geamuri de sticla.
se priveste vechiul Galati, avem oarecare informatii. Am tiparit ituica, cazuta în mînile mele, oarecare lamuriri privitoare la portul 1 în a doua jumatate a veacului al XVII-lea, si se poate reconsti-
dînsele2, întrucîtva, aspectul Galatilor, cari încep a se ridica mai tîr-i Renii-Tamarova, abia pe la mijlocul veacului al XVII-lea: sînt vremea lui Vasile Lupu bisericile Vovidenia, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, rozi-Mitoc si Sf. Mihail, Sf. Paraschiva si Sf. Gheorghe, Precista, e un negustor local si marita de alti doi din Braila, tustrei români, H cu trei turnuri, pe lînga clopotnita, si încunjurata cu ziduri de ceta-ienii aveau o biserica, unde statea vladica lor. setul mai vechi al Galatilor n-a fost pastrat din nenorocire. Grecii Lbat alcatuirea bisericilor de acolo, si au venit pe urma toate lucra-lilitate ale lui Mihai Voda Sturza, asa încît din Galatii de odinioara astrat mai nimic, ceea ce este regretabil, mai ales pentru biserici. la Galati ambasadorul pleaca pe drumul obisnuit catre Iasi, fara a
ce vede pe drum. A putut întîlni doar si pastorii mocani, cari-1 za foarte mult pe un calator recent, desi-i gaseste fara "educatie", ea aceea mocanii erau în plina prosperitate: se asezasera în Putna,
la Soveja; datoriau visteriei un anume venit si-i tineau la dispozitie Qocanesti", cu care calatoreau si domnii mazili; aveau angajamente veste sarea, si în condica lui Constantin Mavrocordat, mai veche atoria aceasta cu douazeci de ani, ei sînt pomeniti necontenit, ca 'bani foarte dîrji si rai, cari se bateau între dînsii, de la Soveja fiind o vesnica rivalitate între cele doua Balasuri. Vechea populatie cea, mosnenii, fusese cu totul acoperita de stratul pastoresc, venit iâl: de aceea li se si zicea mocanilor si bîrsani, pentru ca veneau i Bîrsei.
1 1-a vazut Porter rapede. Semnaleaza doar ceea ce era o raritate pe - si nu se gîndeau apusenii ca vor introduce sistemul dupa foarte ■eme -, pavagiul de lemn al strazilor. N-a fost gazduit în oras, la
.key, its History and Progress, London, 1814; la Beza, Papers on the Rumanian Uterature, Londra, 1920, p. 25-6. iii ti documente, XVI, p. 223 si urm.
Motraye însira bisericile Panaghia, Precista, Sf. Ioan, Sf. Nicolae, Sf. Dumitru, (era un oras rau cladit si cu putini locuitori).
Calatori englezi: Porter si Boscoyich
curte, ci la Frumoasa, si el îsi rîde de cladire, gasind-o ridicula. Nu era ri cula deloc, cum se va vedea din Boscovich, care avea, ca unul ce se nasci pe malul dalmatin al Marii Adriatice si-si traise viata în Italia, mai m gust, si în ce priveste o cladire, decît ambasadorul englez.
înfatisarea grecilor îl jigneste pe englez, care vorbeste de "vanitai greceasca". In general toata atitudinea lui este despretuitoare, de om necaj
Dupa aceea ambasadorul îsi continua drumul, mergînd spre tara 1
Venim la descriptia lui Boscovich. Ea a fost foarte cunoscuta si foa raspîndita: afara de textul italian, care se întrebuinta într-o editie din 17 Jurnalul unei calatorii de la Constantinopol In Polonia1, exista o traduc în limba franceza si una în limba germana, dupa manuscris (editie fran& din 1782 si alta din 1784; traducere germana din 1780).
Ca sînt atîtea traduceri si editii se explica prin marea valoare a lui B covich, care a fost, cum spuneam de la început, unul dintre cei mai emine oameni de stiinta ai secolului al XVIII-lea, asa de pretuit, încît a fost ru sa mearga la Paris si a fost adoptat de lumea stiintifica franceza, petrec acolo cea din urma parte din viata lui. Ocupatiile lui foarte grele si un naravuri l-au facut sa înnebuneasca, dar si-a revenit în fire si a murit om stapîn pe ratiunea lui.
Boscovich, mergînd prin Dobrogea, vorbeste de Babadag, despre c spune ca e un sat?. Dupa Macin pomeneste Braila, care apare pentru a de oara într-o descriere de calatorie mai noua. Cunoaste pe un fost cleric itali care-si parasise ordinul si se facuse medic, asezîndu-se acolo. Arata ca po latia Brailei este foarte ticaloasa, alcatuita de tot felul de canalii (briccoi Negotul care se face acolo e foarte însemnat, si calatorul a vazut un m numar de seici. Evident ca importanta Brailei de la 1760-70 era mult r mica decît odinioara, cînd nu se ridicasera Galatii.
în ce priveste acele "canalii", care se întîlnesc si la Galati, iata expli tia: aici se adunase o populatie rasariteana, crestina în cea mai mare pai care se hranea din tot felul de întreprinderi necurate, populatie care a putea sa fie stapînita de organele administrative în aceste doua port Situatia aceasta la Galati - ca si la Pera din Constantinopol - s-a mer nut pîna foarte tîrziu, pîna prin anii 1830-40, cînd au prins sa se aici un numar de greci cinstiti si harnici, de dalmatini, si au început lucrar atît de importante, de transformare, supt administratia stricta a lui Mi Voda Sturza. într-o epoca mai tîrzie erau foarte temuti în porturile aces asa-numitii chefaloniti, greci din Cefalonia, cari, supt steagul britanic ocrotiti de consulul englez, îsi permiteau tot felul de ticalosii.
Galatii sînt descrisi foarte pe larg de Boscovich. El întîlneste aici ispravnic grec, care primeste pe ambasador; fusese cîndva "sclav" la fam sutu - Nicolachi sutu era capuchehaiaua, dar de fapt stapînul tînaru domn moldovean -, ceea ce trebuie sa însemne numai: om de casa, s
xGiornale di un viaggio da Constantinopoli in Polonia, Bassano, 1784. Reprodu Uricariul, XVI, p. 254 si urm.
2 La Motraye vede în Mangalia-Palaichora vechea Torni.
355
De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800
arase o situatie eare-i renta, nu din cauza lefii, caci, pe vremea aceea, noi ca si în Apus, functionarii nu traiau din leafa, ci pentru anumite iri socotite oneste, de la persoane care aveau nevoie de dînsii. Pîrca-de'Galati l-ar fi costat douazeci de pungi de bani, ceea ce însemna atunci
mult.
Irasul este marisor, avînd sapte biserici, - de fapt mai multe -, dintre nanastirea, unde a fost gazduit Porter. Trei dintre ele erau mari si încun-> de ziduri. în ce priveste populatia calugareasca, era foarte restrînsa, tîtea biserici se închinasera Locurilor Sfinte, de nu mai ajungeau calu-si atunci se întîmpla sa fie doar cîte doi calugari pentru toate cladirile i'întinse care încunjurau unele biserici. Astfel decaderea cladirilor aces-iu se datoreste numai relei administratii a statului, dupa secularizare, ncapacitatii grecilor însisi de a administra cum se cade zidiri asa de ase cum le facusera ctitorii de pe vremuri.
iserica latina este una singura. Veneau aici ragusani, sîrbi, dalmatini. vich, el însusi abate, a intrat într-o biserica ortodoxa care nu i-a placut legîndu-i nici planul, nici picturile; icoanele i se par foarte urîte. îseamna apoi comertul cu grîne, spunînd ca e foarte important. Nu
atît, dar la Galati pe vremea aceea era si un arsenal pentru construi-rabiilor de lemn ale turcilor. Veneau aici reisi din Constantinopol, cari au sa prelucreze lemnul venit pe plute. Se taiau copacii cei mai frumosi siunea Sucevei si se aduceau pîna la Galati, asa cum pîna în zilele noas-ramas obiceiul. Mai tîrziu s-au asezat chiar turci pentru aceasta în valea ,ei. Lemnul ce se aducea, cum se vede din socotelile epocei fanariote, deosebite numiri în turceste. Se construia foarte mult si prost, materia-id îndata întrebuintat, asa încît corabiile abia pluteau cîteva luni si au sa se desprinda legaturile, dar reisul era încîntat, caci avea parte
■ig-
ascovich afla într-o manastire carti foarte frumoase, tiparite la Venetia ;este. si astazi la Reni, ca si în biserica Aroneanu de lînga Iasi, la Fru-si în atîtea alte locuri se mai întîlneste cîte o garnitura din acest splen-ar venetian. Pomenind de ferestile acoperite cu basici de bou, se noteaza oisor frumos, în gradina, unde abatele sta împreuna cu ambasadorul, ea fusese foarte frumoasa: aparusera si soldati cari trageau salve de dar ambasadorul n-a acceptat.
calea catre Birlad, calatorul întîlneste foarte putine locuri samanate, i terii fiind atunci în vite, si nu din agricultura. Ţinutul i se pare însa Frumos. Observa buruieni înalte, flori, ici colo vite, dar rare. în genere, ii stepei, mai ales dat fiind momentul cînd venea el: o singuratate, varat pustiu. Pe alocurea cîte un sat. si se opreste în satele acestea: id casele, lauda pe terani, ca sînt foarte curate. Cînd si cînd vede cîte îras domnesc care duce scrisori la Ţarigrad si curieri de-ai ambasado-îci posta ambasadorilor cu Turcia se facea pe la noi. între altii, curierul , deoarece Prusia începe tocmai atunci relatii cu Gonstantinopolul, unde rimes von Rexin ca informator. Curierii acestia mergeau cu cea mai ma-ziciune, aducind stiri însemnate, si lumea, cînd vedea ca trece un ase-"calaras", parasea drumul mare si se ascundea în paduri, se înfunda în ; pentru ca obiceiul era sa se schimbe calul obosit cu cel dintîi cal care
Calatori englezi: Porter si
Boscovicii
se întîlnea, iar bietul pagubit trebuia sa umble mult pîna sa-si reia calul sau mort. Boscovich povesteste chiar despre cutare preot batrîn care a înt] alaiul ambasadorului si, stiind ce-1 asteapta, a cazut în genunchi, izbii prin rugaciuni a fi crutat.
Ajungînd la Bîrlad, calatorii întîlnesc o cunostinta de-a lor: o greco din Constantinopole, al carii barbat avea o functie în tara. In oras sînt cîi strazi mai bunisoare, cu case de negustori evrei din Polonia: pe vremea a populatia evreiasca din orasele Moldovei avea deci oarecare importanta. Ce sînt destul de gospodaresti, cu ferestile de sticla.
In curînd emigratia evreiasca va forma în Bucovina austriaca un fe depozit permanent, de unde s-au strecurat încetul cu încetul atltia alti e^ Dealminteri veneau si pe linia Nistrului. Intîi ca orîndari, avînd în arenda ciumile, cu drepturile senioriale, si helesteele. Caci evreii poloni erau vîi tori de holerca sau de horilea. De la o bucata de vreme o populatie evrei, se aseza si în orase, ca mesteri, mai ales de lucruri apusene, la schimbarea turnului.
Boscovich spune ca evreii "sînt îmbracati ca în Polonia, cu un fel de terie negre, lungi, si pe cap o scufita cum poarta calota lor abatii catol
Orasul Bîrlad scazuse prin pradaciunile tatarilor pe vremea lui Ioan r dor Callimachi. De la Bîrlad se merge spre Vaslui printr-o regiune foarte moasa din cauza padurilor mari netaiate si a poienilor din mijlocul codri Astfel Tîrgul Frumos îsi datoreste fara îndoiala numele mai mult încunj milor decît caracterului pe care 1-a putut avea într-o epoca oarecare. T era plin de "iarba deasa si de flori".
La Vaslui nu se spune ca era populatie evreiasca, dar calatorul a mîncat de paduchi de lemn.
Se merge la Scînteia, vad vechi. Pe aici, în apropierea lasului, se în nesc cirezile cele mari ale negustorilor, cari vindeau boii moldovenesti departe, si Boscovich lauda extraordinara marime a vitelor cornute din to Moldova.
Ajuns lînga Iasi, el se asaza lînga Frumoasa, pe care o zugraveste cu t altfel de cum o face Porter: E un palat domnesc frumos mobilat, cu sof de o parte cladirea pentru receptie, de alta gineceul pentru femei, ambele aurituri pe pareti si sculpturi; plafoanele sînt frumoase. Este si o grad care a fost si mai tîrziu îngrijita, dar în cele din urma distrusa cu desa sire. Helesteul din împrejurimi folosea foarte mult pentru aprovizionaret peste a lasului.
Nefiind îndatorit, ca ambasadorul, sa se arate suparat, abatele a cai sa intre în relatii cu domnul, si s-a dus deci sa vada foarte frumosul pavi facut cu ocazia mucarerului, a întaririi domnului. La Galati înca vazuse so pe capuchehaie cu decretul. Asista, acum, la serbare.
Din Iasi soseste o trupa de calareti, care se înfatiseaza foarte bine, s asaza de o parte si de alta, cu steaguri. Domnul se posteaza, cu fratele, 1 un chiosc, unde se facusera pentru ocazie doua corturi, avînd aproape pe se tarul lui pentru limbile straine, de la Roche, iar jos lînga dînsul si pe secret turcesc. Se aduce decretul de mucarer, si domnul îl primeste cu cea mai r evlavie, facînd gestul de închinare catre "împarat". I se aduce calul da
De la jumatatea veacului al XTII-lea pîna la 1800
e ceteste porunca acestuia, pe cînd pe deal caraghiosul curtii spune
lui.
i aceea vine audienta la domn a lui Boscovich, a lui personal, iar nu în le însotitor al ambasadorului: în timpul serbarii, odata cu dulcetile, i fumigarea cu curse si odogaciu, el fusese invitat de beizadeaua Ale-i italieneste, de domn în greceste, sa-i viziteze la curte. Palatul i se ii fara nici un fel de gust si rînduiala. Intra într-un cabinet curat, i sofale, dar si o mica biblioteca cu carti bune, mai ales de stiinta, a globuri, unul terestru, altul ceresc: dupa aceea e dus în odaia mica, la Roche se asaza la picioarele lui voda; sînt si cîtiva curteni în pi-3 aduc patru scaune pentru Boscovich si suita. Domnul e întovarasit
fratele sau, Alexandru, care a fost pe urma si el domn în Moldova, it decît Grigore, care, tînar înca, a fost taiat dupa cîtava vreme, fiind i turci ca tradator fata de rusi. si unul si altul fac cea mai buna im-rainului.
si descrie: Domnul era de un caracter destul de blînd si amabil, plin t'a si de deprinderi si sentimente bune. Alexandru, tot asa de bine )onînul vorbeste greceste, dar, ni spune Boscovich, mai mult din etici stia si frantuzeste; Alexandru, care n-avea nici o situatie oficiala, î limba franceza. în aceasta odaie se înjgheba o conversatie asupra supra camerei optice; voda cere o multime de lamuriri despre niste nte noi si se intereseaza în cea mai mare masura de ele, cerînd sa sata si lui1. Face astfel cea mai buna impresie. Dealminteri un tata Teodor Callimachi, format la scoala din Liov, în legatura cu ambasa-iini, trait în cea mai buna societate, nu putea sa-si creasca fiii altfel, a ce ispraveste audienta, calatorul paraseste Iasii, si, pe drumul obis-indreapta spre Zelescic, unde era frontiera dinspre Polonia. In calea nauti trece pe la sipote, unde era o circiuma, pe la Botosani, care urnele vechiului sat întemeiat de un stramos Botas; acuma erau 400 3eea ce înseamna 2 000 de locuitori, si cinci biserici (în margenea ora-îrica lui stefan cel Mare, Popautii, iar, în oras chiar, cele doua bise-te de Petru Rares si sotia lui Elena, Sfîntul Gheorghe si Uspenia). ii îl pomeneste numai: altfel între un oras si celalt nu era cine stie bire. Cernautii însisi sînt descrisi, cu albanezii cari stateau pe lînga i si îndeplineau functiunea de soldati de politie. Vorbeste de grecii si i erau pe vremea aceea acolo. Orasul are trei biserici si doua sute de
a avut prilejul sa vorbeasca mai multa vreme cu ispravnicul de acolo, ruda cu un ragusan pe care-1 cunoscuse foarte bine Boscovich, din spravnicul era francez de origine, Millot, si familia Millo se coboara ' ispravnic de Cernauti de pe vremea lui Callimachi (erau si alti fran-Jault de la Tour, Imbd al nostru, si va fi pe urma familia Linchoult, uca un rol important în partile acestea). Vorbind deci cu Millo, aba-o multime de lucruri privitoare la Moldova de atunci si la trecutul
aenzi de harti si globuri în Iorga, Documente Callimachi, II, p. 239, 315, 319, 45. Batrînul Ioan Callimachi doria de Theatrum Europaeum sau de Enciclopedie; 07, 390, nota I.
Calatori englezi: Porter si Boscovich
terii. Caci Millo este desigur aceea "persoana de spirit si de talent dintre cei dintîi boieri ai Moldovei" despre care vorbeste el de doua ori. Acesta i-a pomenit si de o cronica veche a Moldovei, care a fost scrisa pe vremea lui Grigore Voda Ghica (de fapt Amira daduse o forma greceasca unei vechi compilatii de cronici moldovenesti): de acolo ia stiri în ce priveste trecutul mai departai al Principatului.
Ceea ce e mai ales important în notele pe care le-a comunicat Millo e constituit, în afara de informatiile privitoare la limba, de acelea despre Suceava, spuindu-se ca ar fi fost treizeci de biserici în afara de castelul de acolo. Sînt informatii financiare si economice, putine, dar de o mare importanta, data fiind personalitatea aceluia care le-a dat si care era în putinta de a fi bine informat. Ni se spune ca în Moldova erau 150 000 de oameni, trebuie sa fi înteles 150 000 de contribuabili. Veniturile fusesera odinioara de 2 700 pungi a 500 lei fiecare, si scazusera la 1 700, asa încît tara era în plina decadere economica, în Muntenia se strîng 5 000 de pungi. Ele sînt menite în cea mai mare parte turcilor. Mucarerul singur era platit cu 600 de pungi din venitul de 1 700, si se dadeau 200 de pungi seiculislamului, seful religiei turcesti.
Originea acestor venituri nu ni se da: o cunoastem din izvoarele anterioare. Se vorbeste de vacarit, o dare pe bogatia de capetenie. Boierii nu voiau sa-1 plateasca, si de aici o lupta întreaga contra vacaritului. In afara de venitul domnului existau veniturile mitropolitului, care erau de patruzeci, cinzeci de pungi. Preotii dau fiecare doi lei la mitropolie.
Asupra productiei terii se fac observatii interesante. Pe an se vînd 40 000 de boi grasi, mai ales prin Silezia, caci Danzigul îsi pierduse importanta. Se ia un pret relativ mare, 10 galbeni boul, si se capata de aici un cîstig de 1 500 de pungi pe an. Ca obiect important de comert vin apoi caii, în numar de 10 000 cu 20-30 ughi calul: remonta prusiana si cea daneza se faceau în partile noastre ceva mai tîrziu, caii acestia moldovenesti fiind întrebuintati pentru cavaleria usoara. Pe lînga aceasta se vindeau 200-300 000 de berbeci, mai ales la Constantinopol, si era foarte cautat mai ales un fel de berbece chivergic, care forma deliciul gurmetilor turci. Urmeaza mierea si ceara, care se vindeau pîna în Venetia, aducînd un venit de 1 000 de pungi pe an. în ce priveste grîul, se exportau 300 000 de chile pentru Constantinopol. în afara de aceasta se cautau: lemne, sau, peste, pastrama, brînza, unt, vin si blanuri.
Din productia aceasta teranii cîstigau cam putin, însa era o masura pe vremea aceea care venea în avantagiul teranului: cel sarac se sprijinea pe cel bogat, prin sistemul cislei, un fel de solidaritate teraneasca care a fost distrusa. O cisla teraneasca, daca avea bogatie în vite, putea sa deie, deci, si pîna la 100 de lei pe an; se cereau numai opt lei de la fiecare. Cînd teranul nu putea plati, platea boierul, proprietarul de mosie, satul întreg trebuind sa raspunda o anumita suma visteriei, indiferent de situatia fiecarui membru.
Calatorul englez de care vine vorba acum n-are situatia politica, nici valoarea culturala a înaintasului sau, Porter, nici cunostintele unui Boscovich; este însa un tip foarte cunoscut în Apus, lordul Baltimore, care a ispravit rau, dupa o viata întreaga de aventuri. Faima lui se sprijina numai pe descri-
De la jumatatea veacului al XVU-lea pîna la 1800
calatoriilor, care la un moment l-au dus si în Moldova, si cartea lui a fost e raspîndita înolt, din anii 1776-8, s-a dat o traducere ruseasca1. Descrie-ii Baltimore este scurta, iar partea care ne priveste pe noi, fara mare im-
nta.
alerge prin Dobrogea, si relativ la aceasta tara se pot culege stiri si de isul. Dealminteri, în ce priveste lucrarile dobrogene, mai este ici colo ;eva de descoperit. Acum cîtva timp, în Analele Dobrogii, care se tipa-a Constanta, d. Vîlsan, profesor de geografie la Universitatea din Cluj, sa o foarte interesanta harta austriaca, tocmai prin anii 1770, în care un r mare de localitati - numai sate - si înfatisari ale solului se prezinta ■ma româneasca. Dunarea apare deci ca "Dunere", si se constata apoi o me de genetive românesti. Alte nume nu se lamuresc tocmai bine, dar ate banui forma româneasca. Autorul se întreaba daca aceasta nu este )cument al vechimii noastre în deosebitele puncte dobrogene însemnate mele acestea în limba noastra. Este si o alta ipoteza: se poate întîmpla aasta harta austriaca, care, în ce priveste Bulgaria rasariteana si Dobro-îste facuta, evident, dupa o harta ruseasca, sa fi fost alcatuita dupa o româneasca, - ceea ce ar însemna ca existau studii de cartografie ro-asca in epoca aceea, lucru care nu e imposibil, pentru ca vestita harta lor noastre, facuta de Rigas, cel care a scris Marseillesa grecilor si a un rol asa de important pentru trezirea constiintei nationale grecesti2, acuta dupa alta harta, a unui învatator din familia domnului Moldovei n anii 1760-70, care era Iosif Moesiodax, adeca dac din Moesia, caci pe lui Rigas se însemneaza ca Cernavoda este locul de nastere al lui Iosif, m Cernavoda, ca si toate localitatile din dreapta Dunarii în Dobrogea, locuita de români, e extrem de probabil ca acest calugar era si el român, 'el însemnarile în româneste ale acestuia ar fi fost la dispozitia cartogra-rus pe care 1-a întrebuintat cartograful german.
îevenind la calatoria lui Baltimore, el trece din Dobrogea, fara sa dea mportante, si ajunge la Galati, pe care nu-1 descrie, ontinuîndu-si drumul, calatorul strabate un tinut de paduri, unde fu-lacuste si samanaturile erau complet distruse; el întîlneste sate care i se parut fara importanta. Despre Bîrlad si Vaslui nu se spune nimic alta 3a sînt "niste biete tîrgusoare". Intra în padurea cea mare care ducea la fi din care a Dobrovatului este numai o parte - de aceea localitatile mele de "Poiana" si blidarii cari faceau în poieni blidurile de lemn, ce au lasul. Constata o scadere, la care ne putem astepta, în ce priveste *ul populatiei; dar cifra de 2 000 de case, pe care o da, pentru locuintile ovenilor, evreilor, armenilor, grecilor si tiganilor", mi se pare gresita, 'beste, cum fac toti calatorii, de lucruri care bateau mai mult la ochi si sial de pavagiul de lemn al strazilor principale, apoi de înfatisarea case-un rînd, joase, fara mobile, zice el, desi chiar în Apus, pe vremea ace-.bilele erau mult mai putine ca în timpul nostru. în ce priveste cladirile amida, este întli curtea domneasca, încunjurata cu ziduri, cu bastioane.
si dupa. aceasta traducere, Hasdeu, în Arhiva istorica, 1-a dat în versiune româneasca. Harta e foarte cunoscuta si adesea folosita; am reprodus-o în sase bucati în volumul Jocumente privitoare la familia Callimachi.
Calatori englezi: Porter sl Boscovicii
Era natural ca Baltimore, data fiind lipsa-i de orice caracter oficial importanta politica, sa nu fi cerut audienta la domn, si deci nu poate s lamureasca asupra aspectului interior al curtii românesti.
Supt raportul cladirilor, mai vorbeste de treisprezece manastiri, d: care una de calugarite. O manastire de calugarite era la Socola la înct înainte de a se întemeia aici seminariul de catre Alexandru Moruzi, la încep veacului al XlX-lea; biserica de acolo e cladita de una din"fetele lui Ale dru Lapusneanu, al carii chip se si vede înca în cladirea cu totul prefa< în Iasi mai este un Mitoc al Maicelor, în centrul orasului, pentru gazduit i garitele care vin în afaceri, dar nu cred ca Baltimore se gîndeste la Mitoc. ra de aceasta sînt cinsprezece biserici ■- numarul este prea mic -, afar cele doua armenesti, dintre care una foarte veche, desi nu, cum s-a crezut secolul al XIY-lea.
Este apoi si o singura sinagoga, ceea ce înseamna ca, desi era o popu evreiasca, nici pe departe ea nu putea fi asa de numeroasa ca pe timpul tru. Atrage apoi atentia asupra frumoasei cladiri a bailor, despre care se pe neste înca de la sfîrsitul veacului al XVI-lea: baile acestea fusesera înnoit Vasile Lupu. Ele erau împartite pentru barbati de o parte si femei de alta te. In Bahlui se spalau camasile.
Se mentioneaza si pravaliile, de lemn si de zid, în care se vinde m din "Italia, Germania, Turcia, Rusia si Polonia".
Ca moravuri, despre femei spune ca sînt foarte frumoase, dar reflec despre moralitate arata mai mult ce cauta el decît ce se oferia oricui.
în afara de acestea Baltimore are, natural, cîteva stiri în legaturi cu c garii straini catolici, cari nu si l-au adapostit la dînsii, fiind gazduit în casuta unde n-a putut sa doarma, nu numai de plosnite, dar si pentru fiind acolo hanul dupa moda orientala, în aceeasi cladire era grajdul, asaî o vaca trecea cu capul peste paretele despartitor.
La calugarii franciscani, - manastirea era dedicata SfîntuluJ Antor. Padova - gaseste vin cu trei lei sticla si întîlneste oameni cari vorbeau ] neste, italieneste, greceste si ruseste. Unul din ei, Luca, era din Marsilia. cu dînsii de vorba, ba se pare ca li si reciteaza versuri englezesti. Dar pa tii îl întreaba - cel putin asa i se pare - daca Londra e în Anglia sau An în Londra.
Printre unguri avem un calator, pe care-1 întîlnim la 1767 între tovar lui Francisc Râkoczy, baronul de Tott.
Tatal murise la Rodosto; fiul a fost trimis în Franta si a fost crescu Paris, unde, înca din vremea razboiului de treizeci de ani, ca si în timpu] Emeric Tokoly, înaintasul ca rege unguresc al lui Râkoczy, simpatiile pentru rebelii unguri contra imperialilor. De la Yersailles, în momentul c francezii au fost din nou amestecati în afacerile Poloniei, caci se pregatea în împartire a regatului, Tott tînarul a fost trimis la hanul tatarilor, pentr pregati expeditia împotriva rusilor dupa încalcarea teritoriului otoman si îi perea turburarilor care au deschis razboiul continuat apoi pîna la pacea di Ghiuciuc-Cainargi.
mjc ia juiuatniua veacului ai A V ll-lea pina la 18U0
ita ce ni spune, în Memoriile sale asupra turcilor si tatarilor, care au iesit editii si au fost traduse si în limba germana, acest de Tott, care va juca si la Constantinopol, unde a întemeiat cel dintîi fonderie de tunuri, si i'emnitari turci veneau sa admire cum ungurul stie sa fortifice castelele Rumili-Hisâr si Anadoli-Hisâr. Plecat din Paris, în iulie, el trece pe na, ajunge la Brasov, pentru a se îndrepta spre Gausani, unde se adu-tarii în vederea expeditiei proiectate. Merge la Zvaniec sau Zvancea
ai nostri, unde-1 trec ienicerii peste apa în Moldova, apoi vine la
Aici pasa-i da flori si fructe; el sta într-un chiosc cu vamesul si vor-;u dînsul'despre veniturile acestei vami; i se povesteste cum au fost pe joi francezi cari au renegat, trecînd la islam, si au ajuns sa joace la ntinopol un rol oarecare, precum, dealminteri, la începutul secolului, 1 Bonneval se prefacuse în pasa turcesc. Este gazduit în casa unui evreu jurbii; i se pune o paza de ieniceri la usa, pentru cinste; face anume raturi, si, pentru ca evreul de la care tîrguise îi ceruse un pret prea negustorul a fost batut. Dealtfel toata povestea lui insista asupra sis-i bataii, generalizat la turci în dauna raialelor. ! la Hotin, Tott pleaca la Iasi. La cel dintîi sat ajunge sa cunoasca siste-
torturare al localnicilor; însotitorii lui iau doua oi, si, cînd a vrut sa jasca, i s-a spus ca nu este necesar. Cînd a fost apoi sa treaca Prutul, îhizitionat cam trei sute de moldoveni ca sa ajute la operatie: teranii au iti sa poarte carata pe umeri; patru din ei se asaza supt roti, pe pluta, cerut lamuriri cum oamenii acestia se hotarasc sa piarda atîta vreme ca
asemenea lucruri grele, i se spune ca asa e obiceiul, caci, "ils veulent ttus".
ildova i se pare o tara foarte frumoasa, care samana foarte mult cu Ldia, dar e foarte nenorocita din cauza sistemului de a fi arendata la n felul acesta impozitele au crescut cu douazeci si cinci la suta, si în tombre se lua al unsprezecelea sfert de bir, în loc de a fi, ca 1& început,
rata din birul pe un an.
mn era atunci Grigore Gallimachi, pe care-1 cunoastem din calatoria sovich, cu gustul lui pentru stiinta, cu cartile pe care le cerea în straina-
globurile lui terestre si ceresti. De Tott va fi prezintat domnului de icretar.
ce priveste orasul, i se pare în stare foarte rea. A intrat noaptea într-o aurita, cu secretarul care-i spune fel de fel de lucruri ce nu-1 interesau.
si el de podurile de pe uliti, si rostul lor nu-1 întelege pe deplin. Fusese lare în Iasi, si se vedeau case arse în toate partile. Calatorul a fost gaz-nisionarii catolici, la franciscani. Domnul trimete sa-i faca un compli-
chiar ziua sosirii. (A doua zi reprezintantul turcesc a stîrnit un zgo-srnal, de ce nu l-au primit separat pe dînsul: i s-a trimis un cal si pa-îodari ca sa aiba audienta deosebita si cu aceasta ocazie sa capete un ial din partea nenorocitului voevod al Moldovei.) Cînd a fost introdus
însusi la domn, erau pregatite doua fotolii îmbracate în stofa rosie: itru dînsul, dar el n-a vrut sa ocupe locul. S-a servit ca de obicei sor-d si dulceti; calatorul a fost stropit cu apa de trandafiri; i s-a fumigat
Calatori englezi: Porter si
Boscovicb
Atît. Doar daca de Tott vorbeste putin si de originea noastra si spune sîntem o colonie romana, ca limba noastra este de origine latina. La plec i se dau doi ieniceri si mehmendarul, cari, pe la Chisinau, îl duc în Buge unde vede întîia oara camile. La Causani îl primeste fiul hanului, care-si oci vremea cu vînatoarea. E introdus într-o odaie fara geamuri, care doar iai se înlocuiau cu hîrtie. si de aici se duce la Bacce-sarai, resedinta de capete: a hanului.
E întîia calatorie a lui de Tott. Pe lînga aceasta calatorul a mai venit p locurile noastre a doua si a treia oara. Precum, cînd se pregatea expedi împotriva casei de Austria, de ungurii refugiati la noi, se dase altui cala misiunea de a merge la Hotin pentru ca sa vada ce se petrece acolo; în aci an 1767 exista o miscare a polonilor în partile Hotinului, si erau aici refugi nobili poloni de foarte mare importanta, trimesi sa combine expeditia t ceasca cu o miscare a polonilor.
De Tott trece deci spre Hotin, unde gaseste pretutindeni locuitori fugi Se opreste la Dancauti, si petrece cu Branecki si Potocki, cari aveau vin Tokaj. De aici se ajunge la Prut, pe o vreme foarte aspra. Rîul era în pa: înghetat; un turc batrîn cade cu caruta cu tot în Prut. Apoi, într-o trasi cu sase cai, calatorul e dus la Botosani, care pe vremea aceea avea 7-8 CI de locuitori. Pregatindu-se razboiul împotriva rusilor, venisera aici spah: si, cum erau foarte nedisciplinati, pe aceasta vreme de totala decadere a arn tei turcesti, populatia speriata fugise sa caute adapost într-o manastire c apropiere, probabil Popauti. Prin oras ienicerii îsi faceau de cap, si toata ] mea era îngrozita. De Tott se opreste la casa unui boier, care jlipsea, însa d toria de ospitalitate era asa de mare pe acel timp la noi, încît oaspetele s-a r: cat sa treaca prin tîrg numai pentru ca sa fie cineva care sa-i îngrijeasca mus firul.
Tînarul calator se apuca sa faca el ordine, socotind ca, fara a cunoa; limba terii, dar stiind turceste si greceste, o sa poata potoli toata multim înspaimîntata. La manastire a început sa vorbeasca lumii, dar, nimeni ne nînd sama de ce spunea, a parasit manastirea, fara sa fi ajuns la nici i capat1.
De la Botosani se îndreapta spre Iasi. Aici începusera turcii excesele Io mitropolitul se pare ca fusese insultat, ca si rabinul. De la Iasi, dupa o într vedere cu polonii, calatorul se îndreapta spre Chisinau; zapada fiind mai se întoarce însa la Causani.
Pe lînga aceste doua calatorii mai este si o a treia.
De la Causani, de Tott pleaca îmbracat tatareste, în cursul ostilitati, împotriva rusilor, pentru a se duce la Constantinopol. Se coboara în Basar bia propriu-zisa, în Bugeac.
E primit bine. Toata populatia din cutare sat s-a înfatisat, cerînd fieca sa-1 adaposteasca. Dupa dialogul lui cu acela care 1-a gazduit, se pare ca vorba de tatari, dar erau foarte multe sate românesti, disparute pe urma
1 în edijia in folio se da o vedere a Botosanilor.
sgiunea Bugeacului: în harta lui Rigas, de la sfîrsitul secolului al XVIII-lea, i întîlnesc numiri geografice care au perit.
Din satul unde a poposit, de Tott se îndreapta spre Ismail, unde era sa
eaca vadul. De partea cealalta stateau evrei facînd comert de grîne si mai
es de piei, care se pregateau dupa un sistem deosebit, si tot malul Dunarii
a plin de tabacari cari lucrau pielea scumpa, asa-zisa de "chagrin". De aici
merge la Tulcea, printr-o padure cu copaci marunti, pastrata pîna acum.
ui guvernatorului se pusese, afirma de Tott, în fruntea unei bande de hoti
turbura pe negustori, dar calatorul pretinde ca a fost de-ajuns sa descarce
foc de pusca pentru ca banda sa fuga.
De aici el se înfunda în lumea turceasca. Ceea ce spune mai departe des-! turci, ca si ceea ce a povestit despre tatari, formeaza un izvor esential pen-cunoasterea lumii musulmane în acest timp.
|
