CALATORI ENGLEZI: PORTER SI BOSCOVICH

CĂLĂTORI ENGLEZI: PORTER sI BOSCOVICH

Pentru epoca de la 1720-1730 īnainte informatiile prin calatori lipseau aproaj cu totul, dar izvoarele de alta natura erau foarte numeroase si foarte bogat Cele cīteva descrieri pe care le avem pentru vremea aceasta sīnt englez īn legatura si cu calatoria lordului Paget, constituind un fel de capitol englt īn istoria terilor noastre oglindita īn mintea strainilor.

īntīia, la 1728, este cunoscuta, nu prin ce au spus drumetii, ci pri ce cuprind izvoarele interne romānesti cu privire la calatoria lor. Erau dcu "beizadele englezesti", cum spune cronica, doi lorzi, cari calatoreau, spur acelasi izvor moldovenesc din secolul al XVIII-lea, cronica lui Amiras1, c sa vada lumea: "umblīnd prin teri, ca sa vaza terile si obiceiurile terilor' Au fost īntīmpinati la Iasi de Grigore Matei Ghica, om foarte priceput care jucase un rol īnsemnat īn politica Imperiului otoman īnainte de a capat tronul Moldovei; pe urma a domnit si īn Ţara Romāneasca, fiind īngrop* līnga  Bucuresti, la Pantelimon.

Gazduirea are loc la Frumoasa, unde fusese o manastire a lui Balic Hatmanul, - o ruda a Movīlestilor -, mai veche si mai mica, mult mai puti pompoasa decīt cea de acum, care nici ea nu se īnfatiseaza īn forma cladit de Grigore Ghica, ci asa cum a fost prefacuta de Mihai Sturza, pe la 184'

Postelnicul cel mare poarta grija oaspetilor, carora li se da o mas acolo, la Frumoasa. Calatorii pleaca apoi īn Polonia, petrecuti cu cinste pīr la hotare.

Pe atunci era foarte greu ca o scrisoare diplomatica sa mearga sign si domnii nostri, facīnd aceasta īndatorire reprezintantilor europeni din Coi stantinopol, deveneau foarte pretiosi pentru ei, īn afara de faptul ca mai parte din informatiile Portii asupra lucrurilor din Europa veneau prin ac<=s observatori ai īmparatiei. Dealminteri ai nostri chiar aveau pe atunci pre< cupatii pe care nu le cunoastem pīna atunci. Cronicile īncep sa cuprinc

1 Kogalniceanu, Letopisite, III, p. 166-7.

veacului ai a.* n-iea piua ia iov»

latii privitoare la lucrurile europene: Constantin Capitanul Filipescu ste de Cristofor Columb si de Luther; urmasul lui, Radu Popescu, pe .'a lui Nicolae Mavrocordat, da stiri despre lucrurile apusene, din Ger-i din Franta; īn Moldova, Ioan Neculce, hatmanul lui Dimitrie Cante-comandantul armatelor moldovenesti īn lupta de la Stanilesti, care ■ma a īntovarasit pe stapīnul sau īn exilul rusesc si a stat o bucata >me acolo, pomeneste, nu numai de lucrurile din Rusia, pe care le putea ste direct, ci si de lucruri generale europene.

)'ar interesul apusenilor revine asupra noastra pe alta cale: razboiul turci si casa de Austria, purtat tot de Eugeniu de Savoia, care a dat atuluij o bucata de vreme, victorii pe care cu generali specialisti poate ■ar fi repurtat. īn noul conflict, care se mīntuie cu pacea de la Bel-1739) si prin care am recapatat Oltenia pierduta la pacea din Pas-itz (1718), s-a amestecat si Rusia. Rusii au īntrat īn Moldova cu gene-Miinnich, care a lasat si o descriere a campaniei [...] n razboiul acesta rusii erau foarte siguri ca Moldova va īncapea īn sta-a lor, precum austriecii erau siguri sa poata reuni cu Oltenia principatul ;an īntreg1. N-au izbutit, caci a venit interventia puterilor neutre din īntre altele interventia engleza, si aceasta a adus, dupa "beizadelele" ī care a fost vorba, prin 1737-8, alti calatori englezi.

fnul dintre dīnsii este agentul Fawlkner, īn legatura cu reprezintantul ii la Petersburg si ministrul aceleiasi puteri la Constantinopol. Altul, Bell d'Antermony, īnsarcinat cu serviciul de curier, care, spre deose-ie ceilalti, a facut īnsemnari, foarte scurte, despre calatoria lui1, enind din Rusia, a trecut īn Moldova, pe la Ţicanovca si Soroca. Aceas-are "un oras placut asezat pe Nistru", cu "un turn vechi, avīnd cīteva i neīntrebuintate"; locuitorii sīnt "moldoveni, īntre cari se afla putini evrei si turci". īmprejur sīnt samanaturi si pasuni bogate. Comandantul, Petrachi, se aratase foarte primitor, oferind vin, fructe si mijlocind ī pasport.

a Cainari afla golul lasat de ciuma. Līnga Magura trece Prutul, si e uar 1748 la Iasi. Spune ca orasul e īncunjurat cu vii, al caror produs, ie vinde īn Polonia. Are 2-3 000 de case, ceea ce ar īnsemna o populatie lica de 20 000 de oameni, deci foarte mult scazuta fata de ce era īnainte, i e "o veche cladire gotica, din piatra si caramida", 'omnul, tot Grigore Ghica, dealtfel foarte amabil, recomanda calato-englez sa se duca la pasa de Bender, care comanda pe Nistru, pentru Luarea calatoriei. S-a dus deci, prin Volcinet, si "satul" Chisinau, pe iri batute de tatari, la pasa, si a obtinut ceea ce voia. Cu un capitan ic, "bosneag", si doi ostasi moldoveni Bell pleaca īntr-acolo. e la Cauş 111d35b ;ani, plin de tatari, foarte de treaba, dupa parerea lui - batrī-■ care a gazduit, fost prizonier la ducele de Lorena, īntreaba despre

Voyages depuis St. Pitersbourg en Russie dans diverses contrees de VAsie, III, Paris, le aici īn Codrescu, Uricariul, XXIV, p. 215 si urm. Cf. Iorga, Histoire des relations oumaines, p. 53 si urm.

Calatori englezi: Porter si Boscoviek

casa de Lorena si vorbeste frantuzeste, explicīnd ca pilaful Iui de orz i e ca acel din Franta -, se trece prin doua sate musulmane din Bugei pentru a se ajunge la Ismail, cu locuitori turci, cari-i dau casa buna, pī] buna, si bun vin. si primirea la Tulcea-i place, si semnaleaza "vechiul cast parasit". Babadagul e un "mare oras", īntr-o vale "foarte roditoare", si ai ar fi fost Tomi[!] a lui Ovidiu. Urmeaza pe la "Kaybaly", "Dauna-Ke\ (Dunachioiu?), Cobadin, Bazargic, "locuita de turci, greci si bulgari", pent: a intra īn Bulgaria.

La īntors apoi, pe la Galati, Ghica-i da iarasi o buna īntīmpinare, suita-1 conduce pīna la hotarul terii. Tot pe la Soroca se face trecere

Venim acum la ceea ce nu spun izvoarele, adeca la īncercarea de cara terizare a acestei īntīi perioade din stapīnirea fanariota īn terile noasti

Epoca fanariota īnseamna ea oare un singur lucru, care se mentine i la 1709 pīna la 1821, o suta de ani si mai bine, sau, īn epoca aceasta pastrī du-se obiceiul de a se aseza pe tronul terilor noastre printi greci sau grei zati, unii pe jumatate grecizati numai, cari veneau din Constantinopol, d Fanar, dupa ce fusesera functionari otomani, mari dragomani, sau dragoms ai flotei mai pe urma, cu tot elementul comun, totusi sīnt deosebiri hota: te de fixat īntre mai multe faze ale asa-numitei epoce fanariote? Cred ca de sebirile sīnt destul de īnsemnate pentru a se putea fixa aceste faze. si s-putea stabili trei, pe care le vom cerceta pe rīnd.

In cea dintīi avem fanariotismul de traditie romāneasca. Ea merge pīi dincolo de jumatatea secolului al XVIII-lea, mai precis pīna la noul razb dintre rusi si turci, īnceput īn 1768.

A doua se osebeste supt foarte multe raporturi de aceasta. īntr-īnsa ap elementele apusene care influenteaza si asupra noastra si asupra fanariotii īnsii. Coloritul nu mai este oriental, ci occidental; ideile filozofice din Ap stapīnesc toata clasa conducatoare de la noi si prin reformele pe care le dete mina influenteaza si asupra vietii claselor inferioare. Am putea numi aceas epoca: a fanariotismului filozofic, si nu īn īntelesul filozofiei de catedra si carti, ci īn acela, special, al "filozofiei" din secolul al XVIII-lea, adeca al rati nalismului politic, care crede ca societatile sīnt ca un ceasornic si oamer politici trebuie sa aiba numai mestesugul, sigur, de a le face sa mearga īnain sau sa ramīna īn urma.

Pe urma a venit a treia faza, care duce de la 1774, de la pacea d Chiuciuc-Cainargi, pīna la 1812. O scurta, dar foarte importanta faza a fan riotismului, care este fanariotismul national grecesc, cu spirit de renova elenica, cu scoli īn acest sens, cu lecturi īnsufletite de spiritul cel nou si rezultatele la care se ajunge totdeauna īn asemenea cazuri: la reactiunea īntr gii societati romānesti, care admitea pe fanarioti ca domni cari sa faca Iasi si Bucuresti pe "filozofii francezi", dar nu pe grecii cu program nati nai grecesc.

In faza īntīia familia domnitoare am putea zice ca este una singuri familia Mavrocordat, care domneste, fie direct, fie indirect, guvernīnd īntr-u principat sau īntr-altul, cu Psicolae Mavrocordat, cu] fratele lui, Ioan, īngrop* īn biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, linga mormīntul fara inscriptie ca

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

īrāncoveanu, cu fiii lui, Constantin si Ioan, iar mai tīrziu cu Alexan-

[ui Constantin, si cu Alexandru, fiul lui Ioan, acesta cu totul

)aca afara de Mavrocordatesti au guvernat membri din familia

iculestii se coboara dupa femei tot din Mavrocordatesti, si gu-

lor chiar se datoreste legaturii lor cu aceea cari ei hotarau. Avem

.igore Voda, pe fiii lui Scarlat si Matei, pe nepotul lui de fiu care a

caunul domnesc, Alexandru, pe fratele lui Grigore, pe alt Alexan-

daca nu i s-ar fi taiat capul, cum era print titular romān, pentru

aduse ca diplomat turcilor, ar fi ajuns sa ocupe tronurile din Iasi

iti; īn sfīrsit pe Grigore fiul acestui Alexandru.

umai, īnsa, ca Mavrocordatestii se coboara din Alexandru cel Bun,

.u sa se stie, dar unul dintre fiii lui Alexandru Exaporitul, tatal

e Mavrocordat, Scarlat, a luat pe fata lui Brāncoveanu si a murit

ud īngropat la Mitropolia din Tīrgoviste. Nicolae Mavrocordat nu s-a

i o romānca, dar Constantin a luat pe acea fiica a lui Ruset de la

ica Frumoasa are o admirabila icoana īmbracata īn argint; la curtea

■bea romāneste, si am spus ca īn corespondenta administratorilor

li se impune de domn limba romāneasca. Iar, dupa barbati, Ghicu-

usera doi domni īnainte de epoca fanariota, īn secolul al XVII-lea,

ile lor de familie toate erau īn mediu romānesc (Sturdzestii, de pilda);

īntul de la Pantelimon este o inscriptie īn romāneste, pe cīnd pe cel

.caresti al lui Nicolae Voda sīnt versuri grecesti, inscriptia de pe

īiul bisericii fiind totusi romāneasca.

:e priveste pe boieri, cei din aceasta vreme sīnt īn cea mai mare

chii boieri. Nu se adauga oameni veniti de la Constantinopol. īn

ile lui Nicolae Mavrocordat catre fiul sau, Constantin, se spune

ca tara sa n-o guverneze decīt cu oamenii terii si, ca greci, sa n-aduca

cītiva intimi cu cari sa stea de vorba. In fruntea acestor boieri vor

estii si altii, cari apartin mai vechii aristocratii din aceasta tara.

cler, o singura data s-a īncercat sa se puie un mitropolit grec īn

i, Nichifor, dascal domnesc, pe care biserica nu 1-a primit; īn Munte-

iost cazuri: dupa Antim. al lui Brāncoveanu, Mitrofan, trait īnsa o

treaga la noi, si Neofit din Creta. scolile de preotie erau insa toate

neste. si, cum am mai spus, limba romāneasca a intrat in slujba

supt Nicolae Mavrocordat. La biserica curtii, fiindca erau adesea

u veniti din Rasarit, din Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Constan-

si episcopi straini, daca pentru ei se facea si cīntarea īn greceste,

'ana, la cealalta totdeauna se facea romāneste. O opera admirabila

ucere din greceste, nu numai a cartilor sfinte, dar si a celor de teo-

ocupat o sumedenie de vladici, dintre cari unii au capatat un nume

um a fost Damaschin, de la Rīmnic. si opera aceasta a fost īnceputa.

nai cu stiinta domnului, dar cu vointa, cu īndemnul, supt patrona-

l. si tipografiile domnesti tipariau cartile acestea īn romāneste pentru

;ura clerului nostru. Cei dintii preoti īnvatati pe cari i-am avut sīnt

"emea aceasta si supt influenta acestui curent.

Asa Incit reclamam aproape jumatate din epoca fanariota, de la 1/uy la 1768, ca fiind, supt numele fanariotilor, īn īntregime a noastra.

In ce priveste asezamintele, nimic nu s-a schimbat. Codificatiile mai tīr-zii de drept, care nu s-au facut numai pe baza legilor bizantine, ci si a celor apusene, sīnt dupa aceasta epoca: īn tot timpul de care vorbim acuma este rostul nostru judecatoresc, dreptul sprijinit pe obiceiul pamīntului.

Dar domnii fanarioti din acest timp se īngrijesc sa aiba registre tinute īn regula. Avem astfel īn Biblioteca Academiei Romāne un enorm volum manuscript care cuprinde ordinele lui Constantin Mavrocordat, rapoartele facate lui, judecatile pronuntate de domnie, toate redactate, ca stil, romā­neste, si toate avīnd ca fond obiceiul pamīntului.

Dupa aceste explicatii venim la un calator englez de foarte mare impor­tanta prin situatia lui, ca si prin ceea ce spune el, dar mai ales prin ce se spune despre calatoria lui de catre cineva care 1-a īntovarasit si care s-a īntlmplat sa fie unul dintre cei mai īnsemnati reprezintanti ai stiintelor mate­matice īn secolul al XVIII-lea.

Calatorul englez este Porter, iar īnvatatul care-1 īntovarasea, de origine din Ragusa, prin urmare slav de sīuge, este Boscovich, asezat in Italia, si care a avut o situatie eminenta acolo, continuata cu o situatie corespunza­toare īn Franta.

si in jurnalul lui Porter si īn descrierea lui Boscovich e vorba de aceeasi calatorie īntreprinsa pe vremea cīnd īn Moldova era domn Grigore Voda Callimachi; cu toate acestea, deoarece ambasadorul face īnsemnarile lui dintr-un punct de vedere, iar Boscovich dintr-altul, mult mai pe larg, vom arata īntīi ce spune Porter pentru a trece apoi la expunerea, mult mai bogata, a īnsotitorului sau.

Ambasadorul fusese foarte multa vreme la Constantinopol, unde Anglia a avut totdeauna obiceiul sa-si lase reprezintantii atita vreme cit sa deprinda bine rosturile acelui stat.

Plecīnd de la Constantinopol, el este īntovarasit de mai multe persoane, un englez, Mackensie, un altul, Wakefield, un german, Hubsch, care jucase oarecare rol la Constantinopol, ca reprezintant al electorului Saxoniei, rege al Poloniei.

Am vazut si din calatoria acelor "beizadele" care au fost primite de domn la Frumoasa, ca englezii, cel putin de la o bucata de vreme, aveau gustul cerurilor straine si al terilor cu aspect straniu, si prin uīmare aratau oarecare curiozitate si fata de terile danubiene. Porter a manifestat deci de la īnceput dorinta sa de a merge prin Moldova. Fiindca īnsa domnul Moldovei, Grigore Callimachi, mostenise ceva din obiceiurile "scumpe" ale tatalui, si trecerea unui ambasador strain, mai ales dupa experienta cu cei poloni, necesita oare­care cheltuiala, el a cerut, din Iasi, sa se observe ambasadorului, din partea Portii, ca tara fusese pradata de tatari, cu cītiva ani īn urma, fundamental, si ar fi bine ca ambasadorul sa ia alt drum. si atunci Porter a facut ceea ce orice englez trebuia sa faca: fiindca a spus ca merge acolo, a mers, dar,

23 - Istoria romānilor prin calatori       353

De la jumatatea veacului al XV 11-lea pina la 1800

i-a dorit domnul sa-1 primeasca de buna voie, el nici n-a vrut sa " dīnsul si n-a acceptat nimic din ce i s-a oferit. In jurnalul sau1, pune: "cīt despre Alteta Sa, l-am lasat maretiei sale si am neglijat >ri mai curīnd turburarea de a-1 vedea". Chiar de la īnceput, atunci au oferit īnsotitori, mehmendari, cu toate avantagiile de cai, de gaz-ain pentru dīnsul si suita lui, el facuse declaratia, pe care o noteaza ;h, ca "n-a venit sa manīnce tara".

īotele lui, Porter ni arata cum a plecat din Constantinopol, cum s-a t spre Galati, trecīnd prin regiunea dobrogeana. Despre oras spune n "biet sat". Nefiind un loc mai potrivit, si el a fost gazduit la manas-ceasca a Precistei, care avea, pe līnga obisnuitele besici de bou pentru a ferestilor, si cīteva geamuri de sticla.

se priveste vechiul Galati, avem oarecare informatii. Am tiparit ituica, cazuta īn mīnile mele, oarecare lamuriri privitoare la portul 1 īn a doua jumatate a veacului al XVII-lea, si se poate reconsti-

dīnsele2, īntrucītva, aspectul Galatilor, cari īncep a se ridica mai tīr-i Renii-Tamarova, abia pe la mijlocul veacului al XVII-lea: sīnt vremea lui Vasile Lupu bisericile Vovidenia, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, rozi-Mitoc si Sf. Mihail, Sf. Paraschiva si Sf. Gheorghe, Precista, e un negustor local si marita de alti doi din Braila, tustrei romāni, H cu trei turnuri, pe līnga clopotnita, si īncunjurata cu ziduri de ceta-ienii aveau o biserica, unde statea vladica lor. setul mai vechi al Galatilor n-a fost pastrat din nenorocire. Grecii Lbat alcatuirea bisericilor de acolo, si au venit pe urma toate lucra-lilitate ale lui Mihai Voda Sturza, asa īncīt din Galatii de odinioara astrat mai nimic, ceea ce este regretabil, mai ales pentru biserici. la Galati ambasadorul pleaca pe drumul obisnuit catre Iasi, fara a

ce vede pe drum. A putut īntīlni doar si pastorii mocani, cari-1 za foarte mult pe un calator recent, desi-i gaseste fara "educatie", ea aceea mocanii erau īn plina prosperitate: se asezasera īn Putna,

la Soveja; datoriau visteriei un anume venit si-i tineau la dispozitie Qocanesti", cu care calatoreau si domnii mazili; aveau angajamente veste sarea, si īn condica lui Constantin Mavrocordat, mai veche atoria aceasta cu douazeci de ani, ei sīnt pomeniti necontenit, ca 'bani foarte dīrji si rai, cari se bateau īntre dīnsii, de la Soveja fiind o vesnica rivalitate īntre cele doua Balasuri. Vechea populatie cea, mosnenii, fusese cu totul acoperita de stratul pastoresc, venit iāl: de aceea li se si zicea mocanilor si bīrsani, pentru ca veneau i Bīrsei.

1 1-a vazut Porter rapede. Semnaleaza doar ceea ce era o raritate pe - si nu se gīndeau apusenii ca vor introduce sistemul dupa foarte ■eme -, pavagiul de lemn al strazilor. N-a fost gazduit īn oras, la

.key, its History and Progress, London, 1814; la Beza, Papers on the Rumanian Uterature, Londra, 1920, p. 25-6. iii ti documente, XVI, p. 223 si urm.

Motraye īnsira bisericile Panaghia, Precista, Sf. Ioan, Sf. Nicolae, Sf. Dumitru, (era un oras rau cladit si cu putini locuitori).

Calatori englezi: Porter si Boscoyich

curte, ci la Frumoasa, si el īsi rīde de cladire, gasind-o ridicula. Nu era ri cula deloc, cum se va vedea din Boscovich, care avea, ca unul ce se nasci pe malul dalmatin al Marii Adriatice si-si traise viata īn Italia, mai m gust, si īn ce priveste o cladire, decīt ambasadorul englez.

īnfatisarea grecilor īl jigneste pe englez, care vorbeste de "vanitai greceasca". In general toata atitudinea lui este despretuitoare, de om necaj

Dupa aceea ambasadorul īsi continua drumul, mergīnd spre tara 1

Venim la descriptia lui Boscovich. Ea a fost foarte cunoscuta si foa raspīndita: afara de textul italian, care se īntrebuinta īntr-o editie din 17 Jurnalul unei calatorii de la Constantinopol In Polonia1, exista o traduc īn limba franceza si una īn limba germana, dupa manuscris (editie fran& din 1782 si alta din 1784; traducere germana din 1780).

Ca sīnt atītea traduceri si editii se explica prin marea valoare a lui B covich, care a fost, cum spuneam de la īnceput, unul dintre cei mai emine oameni de stiinta ai secolului al XVIII-lea, asa de pretuit, īncīt a fost ru sa mearga la Paris si a fost adoptat de lumea stiintifica franceza, petrec acolo cea din urma parte din viata lui. Ocupatiile lui foarte grele si un naravuri l-au facut sa īnnebuneasca, dar si-a revenit īn fire si a murit om stapīn pe ratiunea lui.

Boscovich, mergīnd prin Dobrogea, vorbeste de Babadag, despre c spune ca e un sat?. Dupa Macin pomeneste Braila, care apare pentru a de oara īntr-o descriere de calatorie mai noua. Cunoaste pe un fost cleric itali care-si parasise ordinul si se facuse medic, asezīndu-se acolo. Arata ca po latia Brailei este foarte ticaloasa, alcatuita de tot felul de canalii (briccoi Negotul care se face acolo e foarte īnsemnat, si calatorul a vazut un m numar de seici. Evident ca importanta Brailei de la 1760-70 era mult r mica decīt odinioara, cīnd nu se ridicasera Galatii.

īn ce priveste acele "canalii", care se īntīlnesc si la Galati, iata expli tia: aici se adunase o populatie rasariteana, crestina īn cea mai mare pai care se hranea din tot felul de īntreprinderi necurate, populatie care a putea sa fie stapīnita de organele administrative īn aceste doua port Situatia aceasta la Galati - ca si la Pera din Constantinopol - s-a mer nut pīna foarte tīrziu, pīna prin anii 1830-40, cīnd au prins sa se aici un numar de greci cinstiti si harnici, de dalmatini, si au īnceput lucrar atīt de importante, de transformare, supt administratia stricta a lui Mi Voda Sturza. īntr-o epoca mai tīrzie erau foarte temuti īn porturile aces asa-numitii chefaloniti, greci din Cefalonia, cari, supt steagul britanic ocrotiti de consulul englez, īsi permiteau tot felul de ticalosii.

Galatii sīnt descrisi foarte pe larg de Boscovich. El īntīlneste aici ispravnic grec, care primeste pe ambasador; fusese cīndva "sclav" la fam sutu - Nicolachi sutu era capuchehaiaua, dar de fapt stapīnul tīnaru domn moldovean -, ceea ce trebuie sa īnsemne numai: om de casa, s

xGiornale di un viaggio da Constantinopoli in Polonia, Bassano, 1784. Reprodu Uricariul, XVI, p. 254 si urm.

2 La Motraye vede īn Mangalia-Palaichora vechea Torni.

355

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

arase o situatie eare-i renta, nu din cauza lefii, caci, pe vremea aceea, noi ca si īn Apus, functionarii nu traiau din leafa, ci pentru anumite iri socotite oneste, de la persoane care aveau nevoie de dīnsii. Pīrca-de'Galati l-ar fi costat douazeci de pungi de bani, ceea ce īnsemna atunci

mult.

Irasul este marisor, avīnd sapte biserici, - de fapt mai multe -, dintre nanastirea, unde a fost gazduit Porter. Trei dintre ele erau mari si īncun-> de ziduri. īn ce priveste populatia calugareasca, era foarte restrīnsa, tītea biserici se īnchinasera Locurilor Sfinte, de nu mai ajungeau calu-si atunci se īntīmpla sa fie doar cīte doi calugari pentru toate cladirile i'īntinse care īncunjurau unele biserici. Astfel decaderea cladirilor aces-iu se datoreste numai relei administratii a statului, dupa secularizare, ncapacitatii grecilor īnsisi de a administra cum se cade zidiri asa de ase cum le facusera ctitorii de pe vremuri.

iserica latina este una singura. Veneau aici ragusani, sīrbi, dalmatini. vich, el īnsusi abate, a intrat īntr-o biserica ortodoxa care nu i-a placut legīndu-i nici planul, nici picturile; icoanele i se par foarte urīte. īseamna apoi comertul cu grīne, spunīnd ca e foarte important. Nu

atīt, dar la Galati pe vremea aceea era si un arsenal pentru construi-rabiilor de lemn ale turcilor. Veneau aici reisi din Constantinopol, cari au sa prelucreze lemnul venit pe plute. Se taiau copacii cei mai frumosi siunea Sucevei si se aduceau pīna la Galati, asa cum pīna īn zilele noas-ramas obiceiul. Mai tīrziu s-au asezat chiar turci pentru aceasta īn valea ,ei. Lemnul ce se aducea, cum se vede din socotelile epocei fanariote, deosebite numiri īn turceste. Se construia foarte mult si prost, materia-id īndata īntrebuintat, asa īncīt corabiile abia pluteau cīteva luni si au sa se desprinda legaturile, dar reisul era īncīntat, caci avea parte

■ig-

ascovich afla īntr-o manastire carti foarte frumoase, tiparite la Venetia ;este. si astazi la Reni, ca si īn biserica Aroneanu de līnga Iasi, la Fru-si īn atītea alte locuri se mai īntīlneste cīte o garnitura din acest splen-ar venetian. Pomenind de ferestile acoperite cu basici de bou, se noteaza oisor frumos, īn gradina, unde abatele sta īmpreuna cu ambasadorul, ea fusese foarte frumoasa: aparusera si soldati cari trageau salve de dar ambasadorul n-a acceptat.

calea catre Birlad, calatorul īntīlneste foarte putine locuri samanate, i terii fiind atunci īn vite, si nu din agricultura. Ţinutul i se pare īnsa Frumos. Observa buruieni īnalte, flori, ici colo vite, dar rare. īn genere, ii stepei, mai ales dat fiind momentul cīnd venea el: o singuratate, varat pustiu. Pe alocurea cīte un sat. si se opreste īn satele acestea: id casele, lauda pe terani, ca sīnt foarte curate. Cīnd si cīnd vede cīte īras domnesc care duce scrisori la Ţarigrad si curieri de-ai ambasado-īci posta ambasadorilor cu Turcia se facea pe la noi. īntre altii, curierul , deoarece Prusia īncepe tocmai atunci relatii cu Gonstantinopolul, unde rimes von Rexin ca informator. Curierii acestia mergeau cu cea mai ma-ziciune, aducind stiri īnsemnate, si lumea, cīnd vedea ca trece un ase-"calaras", parasea drumul mare si se ascundea īn paduri, se īnfunda īn ; pentru ca obiceiul era sa se schimbe calul obosit cu cel dintīi cal care

Calatori englezi: Porter si Boscovicii

se īntīlnea, iar bietul pagubit trebuia sa umble mult pīna sa-si reia calul sau mort. Boscovich povesteste chiar despre cutare preot batrīn care a īnt] alaiul ambasadorului si, stiind ce-1 asteapta, a cazut īn genunchi, izbii prin rugaciuni a fi crutat.

Ajungīnd la Bīrlad, calatorii īntīlnesc o cunostinta de-a lor: o greco din Constantinopole, al carii barbat avea o functie īn tara. In oras sīnt cīi strazi mai bunisoare, cu case de negustori evrei din Polonia: pe vremea a populatia evreiasca din orasele Moldovei avea deci oarecare importanta. Ce sīnt destul de gospodaresti, cu ferestile de sticla.

In curīnd emigratia evreiasca va forma īn Bucovina austriaca un fe depozit permanent, de unde s-au strecurat īncetul cu īncetul atltia alti e^ Dealminteri veneau si pe linia Nistrului. Intīi ca orīndari, avīnd īn arenda ciumile, cu drepturile senioriale, si helesteele. Caci evreii poloni erau vīi tori de holerca sau de horilea. De la o bucata de vreme o populatie evrei, se aseza si īn orase, ca mesteri, mai ales de lucruri apusene, la schimbarea turnului.

Boscovich spune ca evreii "sīnt īmbracati ca īn Polonia, cu un fel de terie negre, lungi, si pe cap o scufita cum poarta calota lor abatii catol

Orasul Bīrlad scazuse prin pradaciunile tatarilor pe vremea lui Ioan r dor Callimachi. De la Bīrlad se merge spre Vaslui printr-o regiune foarte moasa din cauza padurilor mari netaiate si a poienilor din mijlocul codri Astfel Tīrgul Frumos īsi datoreste fara īndoiala numele mai mult īncunj milor decīt caracterului pe care 1-a putut avea īntr-o epoca oarecare. T era plin de "iarba deasa si de flori".

La Vaslui nu se spune ca era populatie evreiasca, dar calatorul a mīncat de paduchi de lemn.

Se merge la Scīnteia, vad vechi. Pe aici, īn apropierea lasului, se īn nesc cirezile cele mari ale negustorilor, cari vindeau boii moldovenesti departe, si Boscovich lauda extraordinara marime a vitelor cornute din to Moldova.

Ajuns līnga Iasi, el se asaza līnga Frumoasa, pe care o zugraveste cu t altfel de cum o face Porter: E un palat domnesc frumos mobilat, cu sof de o parte cladirea pentru receptie, de alta gineceul pentru femei, ambele aurituri pe pareti si sculpturi; plafoanele sīnt frumoase. Este si o grad care a fost si mai tīrziu īngrijita, dar īn cele din urma distrusa cu desa sire. Helesteul din īmprejurimi folosea foarte mult pentru aprovizionaret peste a lasului.

Nefiind īndatorit, ca ambasadorul, sa se arate suparat, abatele a cai sa intre īn relatii cu domnul, si s-a dus deci sa vada foarte frumosul pavi facut cu ocazia mucarerului, a īntaririi domnului. La Galati īnca vazuse so pe capuchehaie cu decretul. Asista, acum, la serbare.

Din Iasi soseste o trupa de calareti, care se īnfatiseaza foarte bine, s asaza de o parte si de alta, cu steaguri. Domnul se posteaza, cu fratele, 1 un chiosc, unde se facusera pentru ocazie doua corturi, avīnd aproape pe se tarul lui pentru limbile straine, de la Roche, iar jos līnga dīnsul si pe secret turcesc. Se aduce decretul de mucarer, si domnul īl primeste cu cea mai r evlavie, facīnd gestul de īnchinare catre "īmparat". I se aduce calul da

De la jumatatea veacului al XTII-lea pīna la 1800

e ceteste porunca acestuia, pe cīnd pe deal caraghiosul curtii spune

lui.

i aceea vine audienta la domn a lui Boscovich, a lui personal, iar nu īn le īnsotitor al ambasadorului: īn timpul serbarii, odata cu dulcetile, i fumigarea cu curse si odogaciu, el fusese invitat de beizadeaua Ale-i italieneste, de domn īn greceste, sa-i viziteze la curte. Palatul i se ii fara nici un fel de gust si rīnduiala. Intra īntr-un cabinet curat, i sofale, dar si o mica biblioteca cu carti bune, mai ales de stiinta, a globuri, unul terestru, altul ceresc: dupa aceea e dus īn odaia mica, la Roche se asaza la picioarele lui voda; sīnt si cītiva curteni īn pi-3 aduc patru scaune pentru Boscovich si suita. Domnul e īntovarasit

fratele sau, Alexandru, care a fost pe urma si el domn īn Moldova, it decīt Grigore, care, tīnar īnca, a fost taiat dupa cītava vreme, fiind i turci ca tradator fata de rusi. si unul si altul fac cea mai buna im-rainului.

si descrie: Domnul era de un caracter destul de blīnd si amabil, plin t'a si de deprinderi si sentimente bune. Alexandru, tot asa de bine )onīnul vorbeste greceste, dar, ni spune Boscovich, mai mult din eti­ci stia si frantuzeste; Alexandru, care n-avea nici o situatie oficiala, ī limba franceza. īn aceasta odaie se īnjgheba o conversatie asupra supra camerei optice; voda cere o multime de lamuriri despre niste nte noi si se intereseaza īn cea mai mare masura de ele, cerīnd sa sata si lui1. Face astfel cea mai buna impresie. Dealminteri un tata Teodor Callimachi, format la scoala din Liov, īn legatura cu ambasa-iini, trait īn cea mai buna societate, nu putea sa-si creasca fiii altfel, a ce ispraveste audienta, calatorul paraseste Iasii, si, pe drumul obis-indreapta spre Zelescic, unde era frontiera dinspre Polonia. In calea nauti trece pe la sipote, unde era o circiuma, pe la Botosani, care urnele vechiului sat īntemeiat de un stramos Botas; acuma erau 400 3eea ce īnseamna 2 000 de locuitori, si cinci biserici (īn margenea ora-īrica lui stefan cel Mare, Popautii, iar, īn oras chiar, cele doua bise-te de Petru Rares si sotia lui Elena, Sfīntul Gheorghe si Uspenia). ii īl pomeneste numai: altfel īntre un oras si celalt nu era cine stie bire. Cernautii īnsisi sīnt descrisi, cu albanezii cari stateau pe līnga i si īndeplineau functiunea de soldati de politie. Vorbeste de grecii si i erau pe vremea aceea acolo. Orasul are trei biserici si doua sute de

a avut prilejul sa vorbeasca mai multa vreme cu ispravnicul de acolo, ruda cu un ragusan pe care-1 cunoscuse foarte bine Boscovich, din spravnicul era francez de origine, Millot, si familia Millo se coboara ' ispravnic de Cernauti de pe vremea lui Callimachi (erau si alti fran-Jault de la Tour, Imbd al nostru, si va fi pe urma familia Linchoult, uca un rol important īn partile acestea). Vorbind deci cu Millo, aba-o multime de lucruri privitoare la Moldova de atunci si la trecutul

aenzi de harti si globuri īn Iorga, Documente Callimachi, II, p. 239, 315, 319, 45. Batrīnul Ioan Callimachi doria de Theatrum Europaeum sau de Enciclopedie; 07, 390, nota I.

Calatori englezi: Porter si Boscovich

terii. Caci Millo este desigur aceea "persoana de spirit si de talent dintre cei dintīi boieri ai Moldovei" despre care vorbeste el de doua ori. Acesta i-a pome­nit si de o cronica veche a Moldovei, care a fost scrisa pe vremea lui Grigore Voda Ghica (de fapt Amira daduse o forma greceasca unei vechi compilatii de cronici moldovenesti): de acolo ia stiri īn ce priveste trecutul mai departai al Principatului.

Ceea ce e mai ales important īn notele pe care le-a comunicat Millo e con­stituit, īn afara de informatiile privitoare la limba, de acelea despre Suceava, spuindu-se ca ar fi fost treizeci de biserici īn afara de castelul de acolo. Sīnt informatii financiare si economice, putine, dar de o mare importanta, data fiind personalitatea aceluia care le-a dat si care era īn putinta de a fi bine in­format. Ni se spune ca īn Moldova erau 150 000 de oameni, trebuie sa fi īn­teles 150 000 de contribuabili. Veniturile fusesera odinioara de 2 700 pungi a 500 lei fiecare, si scazusera la 1 700, asa īncīt tara era īn plina decadere econo­mica, īn Muntenia se strīng 5 000 de pungi. Ele sīnt menite īn cea mai mare parte turcilor. Mucarerul singur era platit cu 600 de pungi din venitul de 1 700, si se dadeau 200 de pungi seiculislamului, seful religiei turcesti.

Originea acestor venituri nu ni se da: o cunoastem din izvoarele anterioare. Se vorbeste de vacarit, o dare pe bogatia de capetenie. Boierii nu voiau sa-1 plateasca, si de aici o lupta īntreaga contra vacaritului. In afara de veni­tul domnului existau veniturile mitropolitului, care erau de patruzeci, cinzeci de pungi. Preotii dau fiecare doi lei la mitropolie.

Asupra productiei terii se fac observatii interesante. Pe an se vīnd 40 000 de boi grasi, mai ales prin Silezia, caci Danzigul īsi pierduse importanta. Se ia un pret relativ mare, 10 galbeni boul, si se capata de aici un cīstig de 1 500 de pungi pe an. Ca obiect important de comert vin apoi caii, īn numar de 10 000 cu 20-30 ughi calul: remonta prusiana si cea daneza se faceau īn partile noastre ceva mai tīrziu, caii acestia moldovenesti fiind īntrebuin­tati pentru cavaleria usoara. Pe līnga aceasta se vindeau 200-300 000 de ber­beci, mai ales la Constantinopol, si era foarte cautat mai ales un fel de ber­bece chivergic, care forma deliciul gurmetilor turci. Urmeaza mierea si ceara, care se vindeau pīna īn Venetia, aducīnd un venit de 1 000 de pungi pe an. īn ce priveste grīul, se exportau 300 000 de chile pentru Constantinopol. īn afara de aceasta se cautau: lemne, sau, peste, pastrama, brīnza, unt, vin si blanuri.

Din productia aceasta teranii cīstigau cam putin, īnsa era o masura pe vremea aceea care venea īn avantagiul teranului: cel sarac se sprijinea pe cel bogat, prin sistemul cislei, un fel de solidaritate teraneasca care a fost distrusa. O cisla teraneasca, daca avea bogatie īn vite, putea sa deie, deci, si pīna la 100 de lei pe an; se cereau numai opt lei de la fiecare. Cīnd teranul nu putea plati, platea boierul, proprietarul de mosie, satul īntreg trebuind sa raspunda o anumita suma visteriei, indiferent de situatia fiecarui membru.

Calatorul englez de care vine vorba acum n-are situatia politica, nici va­loarea culturala a īnaintasului sau, Porter, nici cunostintele unui Boscovich; este īnsa un tip foarte cunoscut īn Apus, lordul Baltimore, care a ispravit rau, dupa o viata īntreaga de aventuri. Faima lui se sprijina numai pe descri-

De la jumatatea veacului al XVU-lea pīna la 1800

calatoriilor, care la un moment l-au dus si īn Moldova, si cartea lui a fost e raspīndita īnolt, din anii 1776-8, s-a dat o traducere ruseasca1. Descrie-ii Baltimore este scurta, iar partea care ne priveste pe noi, fara mare im-

nta.

alerge prin Dobrogea, si relativ la aceasta tara se pot culege stiri si de isul. Dealminteri, īn ce priveste lucrarile dobrogene, mai este ici colo ;eva de descoperit. Acum cītva timp, īn Analele Dobrogii, care se tipa-a Constanta, d. Vīlsan, profesor de geografie la Universitatea din Cluj, sa o foarte interesanta harta austriaca, tocmai prin anii 1770, īn care un r mare de localitati - numai sate - si īnfatisari ale solului se prezinta ■ma romāneasca. Dunarea apare deci ca "Dunere", si se constata apoi o me de genetive romānesti. Alte nume nu se lamuresc tocmai bine, dar ate banui forma romāneasca. Autorul se īntreaba daca aceasta nu este )cument al vechimii noastre īn deosebitele puncte dobrogene īnsemnate mele acestea īn limba noastra. Este si o alta ipoteza: se poate īntīmpla aasta harta austriaca, care, īn ce priveste Bulgaria rasariteana si Dobro-īste facuta, evident, dupa o harta ruseasca, sa fi fost alcatuita dupa o romāneasca, - ceea ce ar īnsemna ca existau studii de cartografie ro-asca in epoca aceea, lucru care nu e imposibil, pentru ca vestita harta lor noastre, facuta de Rigas, cel care a scris Marseillesa grecilor si a un rol asa de important pentru trezirea constiintei nationale grecesti2, acuta dupa alta harta, a unui īnvatator din familia domnului Moldovei n anii 1760-70, care era Iosif Moesiodax, adeca dac din Moesia, caci pe lui Rigas se īnsemneaza ca Cernavoda este locul de nastere al lui Iosif, m Cernavoda, ca si toate localitatile din dreapta Dunarii īn Dobrogea, locuita de romāni, e extrem de probabil ca acest calugar era si el romān, 'el īnsemnarile īn romāneste ale acestuia ar fi fost la dispozitia cartogra-rus pe care 1-a īntrebuintat cartograful german.

īevenind la calatoria lui Baltimore, el trece din Dobrogea, fara sa dea mportante, si ajunge la Galati, pe care nu-1 descrie, ontinuīndu-si drumul, calatorul strabate un tinut de paduri, unde fu-lacuste si samanaturile erau complet distruse; el īntīlneste sate care i se parut fara importanta. Despre Bīrlad si Vaslui nu se spune nimic alta 3a sīnt "niste biete tīrgusoare". Intra īn padurea cea mare care ducea la fi din care a Dobrovatului este numai o parte - de aceea localitatile mele de "Poiana" si blidarii cari faceau īn poieni blidurile de lemn, ce au lasul. Constata o scadere, la care ne putem astepta, īn ce priveste *ul populatiei; dar cifra de 2 000 de case, pe care o da, pentru locuintile ovenilor, evreilor, armenilor, grecilor si tiganilor", mi se pare gresita, 'beste, cum fac toti calatorii, de lucruri care bateau mai mult la ochi si sial de pavagiul de lemn al strazilor principale, apoi de īnfatisarea case-un rīnd, joase, fara mobile, zice el, desi chiar īn Apus, pe vremea ace-.bilele erau mult mai putine ca īn timpul nostru. īn ce priveste cladirile amida, este īntli curtea domneasca, īncunjurata cu ziduri, cu bastioane.

si dupa. aceasta traducere, Hasdeu, īn Arhiva istorica, 1-a dat īn versiune romāneasca. Harta e foarte cunoscuta si adesea folosita; am reprodus-o īn sase bucati īn volumul Jocumente privitoare la familia Callimachi.

Calatori englezi: Porter sl Boscovicii

Era natural ca Baltimore, data fiind lipsa-i de orice caracter oficial importanta politica, sa nu fi cerut audienta la domn, si deci nu poate s lamureasca asupra aspectului interior al curtii romānesti.

Supt raportul cladirilor, mai vorbeste de treisprezece manastiri, d: care una de calugarite. O manastire de calugarite era la Socola la īnct īnainte de a se īntemeia aici seminariul de catre Alexandru Moruzi, la īncep veacului al XlX-lea; biserica de acolo e cladita de una din"fetele lui Ale dru Lapusneanu, al carii chip se si vede īnca īn cladirea cu totul prefa< īn Iasi mai este un Mitoc al Maicelor, īn centrul orasului, pentru gazduit i garitele care vin īn afaceri, dar nu cred ca Baltimore se gīndeste la Mitoc. ra de aceasta sīnt cinsprezece biserici ■- numarul este prea mic -, afar cele doua armenesti, dintre care una foarte veche, desi nu, cum s-a crezut secolul al XIY-lea.

Este apoi si o singura sinagoga, ceea ce īnseamna ca, desi era o popu evreiasca, nici pe departe ea nu putea fi asa de numeroasa ca pe timpul tru. Atrage apoi atentia asupra frumoasei cladiri a bailor, despre care se pe neste īnca de la sfīrsitul veacului al XVI-lea: baile acestea fusesera īnnoit Vasile Lupu. Ele erau īmpartite pentru barbati de o parte si femei de alta te. In Bahlui se spalau camasile.

Se mentioneaza si pravaliile, de lemn si de zid, īn care se vinde m din "Italia, Germania, Turcia, Rusia si Polonia".

Ca moravuri, despre femei spune ca sīnt foarte frumoase, dar reflec despre moralitate arata mai mult ce cauta el decīt ce se oferia oricui.

īn afara de acestea Baltimore are, natural, cīteva stiri īn legaturi cu c garii straini catolici, cari nu si l-au adapostit la dīnsii, fiind gazduit īn casuta unde n-a putut sa doarma, nu numai de plosnite, dar si pentru fiind acolo hanul dupa moda orientala, īn aceeasi cladire era grajdul, asaī o vaca trecea cu capul peste paretele despartitor.

La calugarii franciscani, - manastirea era dedicata SfīntuluJ Antor. Padova - gaseste vin cu trei lei sticla si īntīlneste oameni cari vorbeau ] neste, italieneste, greceste si ruseste. Unul din ei, Luca, era din Marsilia. cu dīnsii de vorba, ba se pare ca li si reciteaza versuri englezesti. Dar pa tii īl īntreaba - cel putin asa i se pare - daca Londra e īn Anglia sau An īn Londra.

Printre unguri avem un calator, pe care-1 īntīlnim la 1767 īntre tovar lui Francisc Rākoczy, baronul de Tott.

Tatal murise la Rodosto; fiul a fost trimis īn Franta si a fost crescu Paris, unde, īnca din vremea razboiului de treizeci de ani, ca si īn timpu] Emeric Tokoly, īnaintasul ca rege unguresc al lui Rākoczy, simpatiile pentru rebelii unguri contra imperialilor. De la Yersailles, īn momentul c francezii au fost din nou amestecati īn afacerile Poloniei, caci se pregatea īn īmpartire a regatului, Tott tīnarul a fost trimis la hanul tatarilor, pentr pregati expeditia īmpotriva rusilor dupa īncalcarea teritoriului otoman si īi perea turburarilor care au deschis razboiul continuat apoi pīna la pacea di Ghiuciuc-Cainargi.

mjc ia juiuatniua veacului ai A V ll-lea pina la 18U0

ita ce ni spune, īn Memoriile sale asupra turcilor si tatarilor, care au iesit editii si au fost traduse si īn limba germana, acest de Tott, care va juca si la Constantinopol, unde a īntemeiat cel dintīi fonderie de tunuri, si i'emnitari turci veneau sa admire cum ungurul stie sa fortifice castelele Rumili-Hisār si Anadoli-Hisār. Plecat din Paris, īn iulie, el trece pe na, ajunge la Brasov, pentru a se īndrepta spre Gausani, unde se adu-tarii īn vederea expeditiei proiectate. Merge la Zvaniec sau Zvancea

ai nostri, unde-1 trec ienicerii peste apa īn Moldova, apoi vine la

Aici pasa-i da flori si fructe; el sta īntr-un chiosc cu vamesul si vor-;u dīnsul'despre veniturile acestei vami; i se povesteste cum au fost pe joi francezi cari au renegat, trecīnd la islam, si au ajuns sa joace la ntinopol un rol oarecare, precum, dealminteri, la īnceputul secolului, 1 Bonneval se prefacuse īn pasa turcesc. Este gazduit īn casa unui evreu jurbii; i se pune o paza de ieniceri la usa, pentru cinste; face anume raturi, si, pentru ca evreul de la care tīrguise īi ceruse un pret prea negustorul a fost batut. Dealtfel toata povestea lui insista asupra sis-i bataii, generalizat la turci īn dauna raialelor. ! la Hotin, Tott pleaca la Iasi. La cel dintīi sat ajunge sa cunoasca siste-

torturare al localnicilor; īnsotitorii lui iau doua oi, si, cīnd a vrut sa jasca, i s-a spus ca nu este necesar. Cīnd a fost apoi sa treaca Prutul, īhizitionat cam trei sute de moldoveni ca sa ajute la operatie: teranii au iti sa poarte carata pe umeri; patru din ei se asaza supt roti, pe pluta, cerut lamuriri cum oamenii acestia se hotarasc sa piarda atīta vreme ca

asemenea lucruri grele, i se spune ca asa e obiceiul, caci, "ils veulent ttus".

ildova i se pare o tara foarte frumoasa, care samana foarte mult cu Ldia, dar e foarte nenorocita din cauza sistemului de a fi arendata la n felul acesta impozitele au crescut cu douazeci si cinci la suta, si īn tombre se lua al unsprezecelea sfert de bir, īn loc de a fi, ca 1& īnceput,

rata din birul pe un an.

mn era atunci Grigore Gallimachi, pe care-1 cunoastem din calatoria sovich, cu gustul lui pentru stiinta, cu cartile pe care le cerea īn straina-

globurile lui terestre si ceresti. De Tott va fi prezintat domnului de icretar.

ce priveste orasul, i se pare īn stare foarte rea. A intrat noaptea īntr-o aurita, cu secretarul care-i spune fel de fel de lucruri ce nu-1 interesau.

si el de podurile de pe uliti, si rostul lor nu-1 īntelege pe deplin. Fusese lare īn Iasi, si se vedeau case arse īn toate partile. Calatorul a fost gaz-nisionarii catolici, la franciscani. Domnul trimete sa-i faca un compli-

chiar ziua sosirii. (A doua zi reprezintantul turcesc a stīrnit un zgo-srnal, de ce nu l-au primit separat pe dīnsul: i s-a trimis un cal si pa-īodari ca sa aiba audienta deosebita si cu aceasta ocazie sa capete un ial din partea nenorocitului voevod al Moldovei.) Cīnd a fost introdus

īnsusi la domn, erau pregatite doua fotolii īmbracate īn stofa rosie: itru dīnsul, dar el n-a vrut sa ocupe locul. S-a servit ca de obicei sor-d si dulceti; calatorul a fost stropit cu apa de trandafiri; i s-a fumigat

Calatori englezi: Porter si Boscovicb

Atīt. Doar daca de Tott vorbeste putin si de originea noastra si spune sīntem o colonie romana, ca limba noastra este de origine latina. La plec i se dau doi ieniceri si mehmendarul, cari, pe la Chisinau, īl duc īn Buge unde vede īntīia oara camile. La Causani īl primeste fiul hanului, care-si oci vremea cu vīnatoarea. E introdus īntr-o odaie fara geamuri, care doar iai se īnlocuiau cu hīrtie. si de aici se duce la Bacce-sarai, resedinta de capete: a hanului.

E īntīia calatorie a lui de Tott. Pe līnga aceasta calatorul a mai venit p locurile noastre a doua si a treia oara. Precum, cīnd se pregatea expedi īmpotriva casei de Austria, de ungurii refugiati la noi, se dase altui cala misiunea de a merge la Hotin pentru ca sa vada ce se petrece acolo; īn aci an 1767 exista o miscare a polonilor īn partile Hotinului, si erau aici refugi nobili poloni de foarte mare importanta, trimesi sa combine expeditia t ceasca cu o miscare a polonilor.

De Tott trece deci spre Hotin, unde gaseste pretutindeni locuitori fugi Se opreste la Dancauti, si petrece cu Branecki si Potocki, cari aveau vin Tokaj. De aici se ajunge la Prut, pe o vreme foarte aspra. Rīul era īn pa: īnghetat; un turc batrīn cade cu caruta cu tot īn Prut. Apoi, īntr-o trasi cu sase cai, calatorul e dus la Botosani, care pe vremea aceea avea 7-8 CI de locuitori. Pregatindu-se razboiul īmpotriva rusilor, venisera aici spah: si, cum erau foarte nedisciplinati, pe aceasta vreme de totala decadere a arn tei turcesti, populatia speriata fugise sa caute adapost īntr-o manastire c apropiere, probabil Popauti. Prin oras ienicerii īsi faceau de cap, si toata ] mea era īngrozita. De Tott se opreste la casa unui boier, care jlipsea, īnsa d toria de ospitalitate era asa de mare pe acel timp la noi, īncīt oaspetele s-a r: cat sa treaca prin tīrg numai pentru ca sa fie cineva care sa-i īngrijeasca mus firul.

Tīnarul calator se apuca sa faca el ordine, socotind ca, fara a cunoa; limba terii, dar stiind turceste si greceste, o sa poata potoli toata multim īnspaimīntata. La manastire a īnceput sa vorbeasca lumii, dar, nimeni ne nīnd sama de ce spunea, a parasit manastirea, fara sa fi ajuns la nici i capat1.

De la Botosani se īndreapta spre Iasi. Aici īncepusera turcii excesele Io mitropolitul se pare ca fusese insultat, ca si rabinul. De la Iasi, dupa o īntr vedere cu polonii, calatorul se īndreapta spre Chisinau; zapada fiind mai se īntoarce īnsa la Causani.

Pe līnga aceste doua calatorii mai este si o a treia.

De la Causani, de Tott pleaca īmbracat tatareste, īn cursul ostilitati, īmpotriva rusilor, pentru a se duce la Constantinopol. Se coboara īn Basar bia propriu-zisa, īn Bugeac.

E primit bine. Toata populatia din cutare sat s-a īnfatisat, cerīnd fieca sa-1 adaposteasca. Dupa dialogul lui cu acela care 1-a gazduit, se pare ca vorba de tatari, dar erau foarte multe sate romānesti, disparute pe urma

1 īn edijia in folio se da o vedere a Botosanilor.

sgiunea Bugeacului: īn harta lui Rigas, de la sfīrsitul secolului al XVIII-lea, i īntīlnesc numiri geografice care au perit.

Din satul unde a poposit, de Tott se īndreapta spre Ismail, unde era sa

eaca vadul. De partea cealalta stateau evrei facīnd comert de grīne si mai

es de piei, care se pregateau dupa un sistem deosebit, si tot malul Dunarii

a plin de tabacari cari lucrau pielea scumpa, asa-zisa de "chagrin". De aici

merge la Tulcea, printr-o padure cu copaci marunti, pastrata pīna acum.

ui guvernatorului se pusese, afirma de Tott, īn fruntea unei bande de hoti

turbura pe negustori, dar calatorul pretinde ca a fost de-ajuns sa descarce

foc de pusca pentru ca banda sa fuga.

De aici el se īnfunda īn lumea turceasca. Ceea ce spune mai departe des-! turci, ca si ceea ce a povestit despre tatari, formeaza un izvor esential pen-cunoasterea lumii musulmane īn acest timp.