CALATORI GERMANI PRIN ARDEAL

CĂLĂTORI GERMANI PRIN ARDEAL

stirile despre Ardealul românesc sînt foarte rare si de obicei înto de judecati rauvoitoare venite de la strainii dusmani. Cele cîteva în care ni s-au pastrat merita deci sa fie înfatisate aici înainte de a continuarea în Principate a regimului fanariot, de la 1800 înainte. mai mult, cu cît din lumea satelor ardelene vine dincoace, prin rezultatu lungii munci devotate a unui Samuil Clain, unui sincai, unui Petru curentul de înnoire nationala.

între Mrtiile lui Engel se afla astfel o "Vollstandige Handschrifi Siebenbiirgen", care înfatiseaza starile de dupa 1765. Se arata sub ra comercial o suma de lucruri interesante: vinul, acuma oprit, se aduce, porcii "si alte vite", prin pasul Buzaului1, pe unde. ar fi intrat, crede s rul sas, la 1543, Petru Rares, desi, ceea ce el uita, acest voevod sta] Moldova. Prin Oituz trec însa, nu numai marfurile aduse pentru mold de negustorii sasi din Brasov si de armenii din Giurgiu-Sîn-Miclaus, 1 se adauga cele douazeci si cinci de familii armenesti din Szep-Viz, ci s: banii ardeleni cari merg sa-si pasuneze turmele în vaile terii vecine2. Nej se face adesea prin schimbul produselor între ele3. In ce priveste rolul rj nilor ardeleni, el se reduce la carausia celor din Gohalm: toamna-i afla c "în toate partile Ardealului".

Sincera si dreapta e judecarea situatiei nenorocite a ardelenilor, verbal aceste rînduri de aspra si meritata critica: "In general teranul s sau iobagul ardelean e, în ce priveste starea lui, cel mai nenorocit ter. se poate afla oriunde pe lume... E un adevarat sclav al domnului sau4...

1 Wird mit andern Waaren sehr selten besuchet; ms. geogr. 24 ("foidr 24 szâm'j Muzeul National de la Budapesta.

aDie Cronstadter Kaufleute und Armenier von Szent-Miklos fuhren ihren mei Handl mit der Moldau durch diesen Weg, und viele Vieh-Hirten, welche auf dem mol| ischen Gebtirg Weide suchen mussen, gebrauchen ihn (ibid).

Nicht selten mit Tausch und Umsatz.

Ueberhaupt ist der siebenbiirgische Unterthan oder lobbagy in Betracht seiner i
ation der unglficklichste Landmann welchen man nur irgendwo finden kann... Ein wa|
Sklavve seines Grundherrn.

[De la 1800 pîna la epoca Razboiului Crimeii]

se istoveasca (schmachten) ca o vita... împovararea si apasarea acestor din 616g62g partea domnilor lor sînt nesfîrsite si escesele savîrsite contra lor, .ezut". si se enumera: datoria de a duce dijma la locul unde se afla îl pamîntului, cale de sese, opt si mai multe zile, atribuirea catre ace-Lpîn a tot ce lazuieste, ce adauge la cultura sateanul rob - pe cînd cipate aceasta ramînea proprietatea lui - etc. Pentru cea mai mica gre-ietul om e aruncat în temnita, "care e o gaura rea, întunecata, afla-upt pamînt". în zadar s-a reglementat de guvernul împaratesc la 1769 entul iobagilor români si unguri. "Cu toate acestea, mai ales în ce b aducerea serviciilor clacii si deosebite alte vexatii, escesele sînt foarte Ţeranimea fuge cu gramada in Ţara Româneasca si în Moldova. Descriere sumara a Marelui-Principat al Ardealului din acelasi secol II-lea prezinta pe români ca "ramasita si posteritatea vechilor colonii i si formeaza partea cea mai tare si cea mai însemnata din locuitorii jlui"1. Autorul anonim stie ca limba lor samana cu latina si italiana; 1 si mîncarea lor, mai ales mamaliga, îmbracamintea, multe obiceiuri i la italieni.

îmarul românilor ardeleni e de 60 626 barbati si 58 604 femei Ia uniti, neuniti de 286 858 si 271 218.

ecînd la aceasta despartire confesionala, el afirma ca neunitii sînt cei uiti. Preotii lor pot abia sa ceteasca si sa cînte si totusi multimea li upunere oarba, pîna la idolatrie; dealtfel ei îsi cunosc legea numai ime. "Abia unul la douazeci stie spune Tatal Nostru." Descrierea ia spunîndu-se ca românul e desfrînat si betiv, foarte murdar, lenes ui cîmpului, "razbunator, usuratec si foarte aplecat la emigratie". Dar mb se distinge prin putere si rabdare, prin "multa îndemînare fireasca diferenta fata de moarte, cu totul speciala, care nu se afla usor în

masura la alte neamuri; cei ce se fac soldati, ca si românii în genere, iti viteji si inimosi"2. Daca n-ar fi o rea crestere si ar avea buni

ar lipsi si defectele semnalate. Dar, mai ales, îi face astfel cum sînt

"supusenia si robia mai mult ca a sclavilor" (rnehr als sklavische lanigkeit und Knechtschaft). Dealtfel conlucreaza la aceasta "si despre-îeral pe care li-1 arata toate celelalte natii aflatoare în aceasta tara.

ca nu au nimic al lor, ca putinul pe care-1 stapînesc în adevar sta îejdie sa li fie rapit în orice clipa de domnii lor. Ei vad zilnic cazuri

li se iau locurile lazuite în sudori de sînge, cu grea truda si munca, ae deodata, cînd se asteapta mai putin, în schimb, cel mult, pentru o nica plata a lucrului lor, adeseori însa, - si ar trebui chiar sa zic: de cele se ori - chiar fara nici o despagubire". si scriitorul continua astfel asprul ie acuzare: "Aceasta serbie din cale afara de aspra, aceasta sarcina peste

in uberbleibsel und eine Nachkommenschaft der alten romischen Colonien und

ksten und betrachtlichsten Theil der Inwohnern von Siebenbtirgen ausmachen

ol- germ. 284).

iei natiirliche Geschicklichkeit und gegen den Todt eine ganz besondere und bey

Nationen nicht leicht in so voller Maas vorfindende Gleichgiiltigkeit, meistens sein

che sich in den Soldatenstand begeben, so wie die Wallachen iiberhaupt, alle brav

zhaft.

Calatori    germani prin Ardeal

masura, pe care le vad ei prea bine, trebuie fireste sa produca usurat nestatornicie si multe alte însusiri rele, sa distruga cu totul sîrguinta si ha] cia". si îndata acest pasagiu, de cea mai mare însemnatate, fiindca un str e acel care afirma ca regimul de dincoace de Carpati era nesfîrsit superior ci din Ardeal: "O dovada care convinge foarte mult se afla la românii cari lq iese dincolo, în Ţara Româneasca si în Moldova. Vedem necontenit, an an, un mare numar de români ardeleni cari trec în Ţara Româneasca si Moldova, dar vedem foarte rar un numar însemnat din românii de dine cari ar veni în Ardeal. Cauza e foarte usoara de gasit, daca se tine sa de faptul ca fostul domn muntean, printul Cantacuzino" (ceteste: Constai Mavrocordat) "între anii '30 si '40 ai acestui veac (anul însusi nu-mi anume cunoscut) a desfiintat iobagia sau serbia în chip solemn si în asa c îneît în Ţara Româneasca si în Moldova numai tiganii îi sînt supusi, pe românii însii sînt îndatorati sa dea stapînilor lor de mosie numai roi foarte mediocre si o taxa anuala în bani, tot asa de mediocra. Rezultatul ca ambele aceste provincii vecine, întrucît nu sînt pustiite de razboi si navaliri dusmane, se afla în deplina înflorire (in dem besten Fior stehenj binevoitoarea natura, prin lucrul silitor si neobosit al cîmpiilor si ogoare al livezilor, al viilor etc, da o productie bogata si binecuvîntata, ca tere e multamit si îndestulat si ca el stie cum ca lucreaza pentru binele si fol lui însusi, asa îneît se face sîrguincios, de unde urmeaza ca e foarte dep< de a se gîndi la emigratie". Dealtfel si în Ardeal granicerul reprezinta totul altceva decît iobagul. Cînd se vor lua masurile cuvenite, "cu vremes va putea creste din acesti români un popor foarte brav, îndemanatec si lent", ein sehr braves, geschicktes und vortreffliches Volk.

Revenind la cler, scriitorul vorbeste de cel unit, cu vladica din B încunjurat de sase canonici, unul econom, altul preposit, un al treilea vica precum si de teolog, de secretariul consistorial. Sînt patruzeci de protop ("arhidiaconi"), iar numarul preotilor, cari abia pot ceti si scrie, i se a covîrsi cu mult adevaratele nevoi ale pastoritilor. De partea ceaîa neunitii au pe vladica lor de la Buda, cu secretarul, "plenipotentiarul", v riul general, notarul general, "arhidiaconul catedralei", optsprezece ase consistoriali, "toti arhidiaconi", si douazeci si sase de alti protopopi. Sib si Brasovul au clerul lor deosebit, - cum stim "efimeri" greci, bine pla cu o cultura deosebita, pentru "companistii" balcanici cari se zic "gre Este si un sobor mare si unul mic: cel dintîi prezidat de episcop sau vica cel de-al doilea de un protopop. Apelurile se fac la mitropolitul sîrbesc Belgrad, sau, mai curînd, la cel din Carlovat, mai bine vazut de guver

Pentru comertul cu Principatele se da o tabela din 1769, scoasa de "Kaiserlich-Konigliche Cammeral-Buchalterey". Ea priveste numai impo de vite în Ardeal; pretul boului era de 21 florini si 20 de craitari si al vaci 10 florini, al vitelului de 2, dupa socotelile ce se faceau pentru vami Bran. Valoarea totala a întregii cantitati de vite aduse în Ardeal de la era pentru acel an de 67 187 florini si 20 de craitari. Macelarii dadeau o su mai mica: 53 015 pentru 1 783 boi, 1661 vaci, 1 159 "torzer" si 475 vi Se exporta din Ardeal postav prost, "wallachisches Kotzentu'ch". Corner pagubit prin razboi, se poate relua acum, dupa pacea încheiata la 177

[De la 1800 pîna la epoca Razboiului Crimeii]

n al treilea informator a strabatut Ardealul dupa Sestini si Spallanzani, ror observatii le-am reprodus în al doilea volum din aceasta lucrare, ui unei scurte, dar interesante Lustreise im Herbst '7961, trece pe la i", unde vede ruinele castelului, vechiului castel al printului Barcsai iacul al XVII-lea: proprietarul îi spune ca tatal sau a pierdut cu prile-scarii lui Horea - "bei dem walachischen Aufruhr" - 20 000 de florini. ntinti ("Benthenth"), paguba pe care i-o declara baronul Orbân e de i. Unii dintre serbii lui au fost de fata la pradarea casei, si pe acesti ii trebuie sa-i vada el acum zilnic lînga dînsul. Ofiterii tineau cu teranii i nobililor. Unul din ei face sa fie batut cutare domn de pamînt din acele si anume de un caporal, care era serb al lui Orbân în strigatul: "Schlag erfluchten nemes ember", "bate pe blastamatul de nemes ember". La ti, lînga hotar, românii sînt simpli - unii chiar gusati -, dar buni; vorbeste de tâlharii". Cu totul altfel de la Geoagiu (Gyogy) la Zlatna, ânt oameni rai, hoti, si din cauza vecinatatii minelor de aur. La Mintia, nemethy, proprietarul, Alexandru Barcsai, e "rud cum si-ar închipui i pe un nobil din veacul al XVIII-lea"2. La Bobîlna se afla mine de fier, nanii soeot ca pe vremea jidovilor (asa numesc ei vremile vechi în gene-i zidea acolo pe fior (auf Eisen gebauet...)".

a Jurnalul unei calatorii de la Sibiiu peste Balgrad se pretuiesc românii atna ca fiind 6 000 neuniti si 2 000 uniti, cîstigati zilnic, de preot, care 3. La Abrud, "cei mai multi locuitori sînt români neuniti; dupa ei mai .osi sînt unitarii. Sint si reformati, românii uniti si catolici". Calatorul a la Carpenis s-a nascut Closca.

a 1793 se tiparea, la Frankfurt, cu indicatia în titlu: "Frankfurt si Lip-in volum anonim de calatorii de la Pressburg în Ardeal si înapoi, Reisen ressburg durch Mahren, beyde Schlesien und Ungarn nach Siebenburgen m da zuriick nach Pressburg. El ni va transmite stiri noua despre rostul iilor în acele parti ardelene, unde ei dadura sirul de tulburari provocat inerea îndaratnica la religia oficiala, impusa, a unirii si, la capat, porni-zbunatoare a lui Horea.

e români începe a-i gasi calatorul amestecati cu rutenii, "rusnecii", înca "Wasmar". Mosiile contelui Kârolyi îi par deosebit de bine îngrijite si beste de locuitorii cari duc o viata multamita, fara a preciza carii nati-apartin, cînd nu sînt germani. La Careii-Mari vede gimnaziul Piaristi-castelul aceluiasi conte. Intrînd în Ardeal, recunoaste ca "natia românilor i numar poate mai tare decît toate celelalte natii în Ardeal împreuna"3, nt robii ungurilor, si situatia lor e mai rea decît a locuitorilor dincolo

Muzeul National din Budapesta, fol. germ. 288.

3o roh als man sich vor einen Edelmann aus dem 13. Jahrhundert vorstellen

Die Nation der Walachen ist an Seelenzahl vielleich t starker als alle andre Natio-siebenburgen zusammengenommen; p. 199.

Calatori    germani prin Ardeal

de munti. La "Czog" calatorul afla români îngroziti sa nu li se ia ceva bani, ca de obicei. îngrozit e, la "Sobor", germanul nostru, care trebui manînce, din mîna româneasca, mamaliga, Brod von tiirkischem Waizen. "Baska", în calea spre Cluj, afla gospodaria buna a unui preot: fiica Iu Întelege cu strainul prin vorbe scrise pe hîrtie. "între Baska si Balea sti pe o înaltime un batrîn valah, care trecuse de o suta opt ani: privea eaîrr trit la soarele ce era sa se ascunda îndata. Capu-i era descoperit, par ca zapada-i acoperise anticul cap; o lunga barba sura-i dadea înfatis unui patriarh; ochii mari aruncau foc catre soare, dar bratele si picio'j erau foarte slabite. Parea ca simte primavara aceasta ca fiind cea din u a lui. Pe iarba, cu mîinile încrucisate pe piept, el multameste înca destu zdravan."1 La "Gariza" han românesc; în odaia de mîncare "miere, alba, moasa, oua, unt, sunca, faina aleasa, pîne si toate cele de nevoie". Can nu s-ar fi putut plati decît cu patru sute de florini. Se ofera vin vechi oala. Ca multamita, "valahul" e descris, dupa spusa carausilor, ca fric< hot, rob al domnului de pamînt, care-i poate da gîrbace si exploatate teranilor. Dar scriitorul recunoaste ca "românii singuri hranesc neamul gurilor în Ardeal... Ca multamita pentru hrana ce li-o da românul, îl cob mai jos decît orice clasa a omenirii. Daca românul nu e cum trebuie sa motivul e ca n-a fost facut altfel".

La Cluj, oras nepavat, se semnaleaza pravaliile bogate ale armer E vorba de Universitate, de casa Rhedey, în care se dau baluri; la Or Mare putintel înainte, cum se vede din amintirile unui muzicant gen printul episcop avea orhestra si dadea petreceri cu procesiuni mascati strada. La Turda afla tîrgul de saptamîna. Trece rapede peste Aiud, cu rici frumoase si un gimnaziu. Alba lulia nu-1 opreste mai mult. Sibiiul, pe o mai vazuse cu cinci ani în urma, Si place; vorbeste îndelung de fostul gu nator, baronul de Bruckenthal: e aparat de învinuirea ca în vremea li fost "rascoala valahilor" prin aceea ca nu din pricina lui guvernul civil dispus din început de armata. Se face si lauda tipografului Hochmei La Avrig se descrie palatul lui Bruckenthal.

îl intereseaza, în razboiul care se urma, si ispravile generalului Tui - fiu de general austriac, el însusi odata medic la curtea munteana -Cîineni si Cozia; ar fi crutat comorile manastirii, pe care apoi le fura tur< el moare în luptele din pasul Buzaului3, dar dusmanii nu-i pot avea ca pe care voda Mavrogheni pusese un pret de o mie de galbeni4. Acesta e des ca "un om care stia sa comunice curaj, dar nu pricepea cîtusi de putin ce trei sa priceapa un soldat"; n-avea ce era de nevoie ca sa ia, cum fagaduise, Ar( Iul. Partea militara o îngrijea un bimbasa turc; oastea era compusa din "cea mizerabila adunatura ce o poate da Valahia", "tigani, fiinti fara disciplina si duiala, gloata strînsa laolalta, adusa în ranguri prin batai si foame"5; si supt nuri cautau capete, chiar si românesti, pentru a le duce domnului, în schim

'P. 209-10.

*P. 278.

'"Casa Tedesculi" de acolo (p. 389) e a Dudescului, nu a germanului!

*P. 281-2.

6 P. 285.

i

[De la 1800 pîna Ia epoca Razboiului Crimcii]

atirii de un galben. Granicerii români nu-i atacau însa bucuros. Turcii tunuri si trupe orînduite, dar ajung a-si banui vasalul: atunci se dau lo-ile la pasul Vulcanului si al Buzaului, se încearca o alta, a lui voda însusi, Cîineni asupra Sibiiului, sase sute de asiatici prada în valea Hategului, binxbasa e prins la Rîmnic si dus la Alba Iulia, printul de Hohenlohe ad generalului Fabris, care ataca la baioneta pe ai lui Mavrogheni1. In ^789_90 Laudon, în Banat, întreba pe boierii munteni si pe sîrbi daca-i rani trupele. Se ocupa tara, dar proviziile nu tin decît pîna în decembre, da cade, gerul se lasa, si bolile intra în oaste2. încercarea contra Giur-i, cu tunuri de la Petruvaradin si Alba Iulia, cade; generalul artileriei

]alatorul risca o excursie la Cîineni, cari erau sa fie ocupati de dusman; ierea e foarte pitoreasca3. Intre Cîineni si Contumata bejenari munteni, rdeie, lucrau pamîntul si-si cresteau vitele. Bordeiele i se par foarte cu-oamenii cu multa grija de sine. si aici se spune ca "acesti oameni nu osc pe românii din Banat si din Ardeal ca români, ci li dau alt nume". 3 din Cîineni întrec cu mult pe cele românesti din Banat; se noteaza si ca. Boierii bogati, din Craiova, Rîmnic, Bucuresti - scriitorul crede ca i tigani -, locuiau în Sibiiu, dar au trebuit sa plece, acuzati ca voiau sdea orasul în 1788; femeile-i par gatite fara gust si lipsite de educatie;

putine stiu frantuzeste. Se înfatiseaza lucrul la Cîineni: "truda stator-a soldatilor, schimbarea sentinelelor, rînduiala arnautilor supt condu-îl lor cam aspru Stoian, valmasagul pe care-1 casuna cavaleria si infan-

zgomotul muzicii, strigatul teranilor cari aduceau provizii4. si cu acest

anonimul recomanda exportul de ulei de nuca de la noi5. El lauda seîe ardelene si combate importarea altora din alte parti ale monarhiei:

de Zips ori de Ardeal, zisa "sileziana", a invadat lasul si Bucurestii, ustorii greci de acolo vin sa cumpere în mare6. Casa Barker din Sibiiu

dea la navigatia pe Olt7.

î Sibiiu se cetesc reviste germane; e si un teatru, pe care locuitorii )iilor n-au voie sa-1 viziteze.

a întors, se noteaza Sas-Sebesul, decazut: mesterul Oeschlager de acolo, ir din Konigsberg, toarna clopote8. De aici la Deva, Dobra, abia pome-n cale un soldat român din regimentul Oross. Lugojul a suferit de pe 'azboiului: noua critica a "Wallachenschaft"-ei, dornica de jaf si lenesa. aisoara dadea mese printul de Coburg. La Seghedin se parasesc "locuin-mânilor9". si el îi apara: "Ce ar fi Banatul, de n-ar locui românii In Calatorul ia în ocrotirea sa si pe "lenesa" femeie românca, dupa ce a

327 si urm. 331. 337-8. 851.

369-70. 401. 421. ras ware das Banat, weun koine Walachen darinnen wohnten? (p. 22).

Calatori germani prin Ardeal

vazut-o torcînd si în drumul spre casa. "Ia-o cum o vrei, dar românce desigur harnice." Iar, daca sînt "iubeate", cum zice Miron Costin, v fi, ca si la italience..., a mamaligii!

Avem astfel un numar de marturii si de judecati din Ardeal chiar, din partea sasilor sau ba, care dau, macar în parte, dreptate poporul mânesc.

Altele viii din terile germane. Caci se poate zice ca si în secolul al } lea, din punctul de vedere al "filozofiei" reformatoare, filantropice, car pînea atunci, daca nu înca din acela al sentimentului pentru dreptul nat cerînd libertate pentru orice neam, o chestie româneasca exista. si aed o simteau duc lupte contra egoismului unguresc ca si contra despretul care germanismul administrativ în serviciul Casei de Austria, sta'pî: Ardeal si în Banat, trata popoarele "inferioare". Beneficiau astfel si ro de acea simpatie care se adresa catre oamenii "primitivi", traind' în de civilizatie. Dar si experienta personala a calatorilor se adauge pent ei sa poata raspinge batjocurile fara margeni de care eram acoperi

N-am la dispozitie cartea unui Giinter, care a fost prin aceste pa la jumatatea veacului al XVIII-lea. Descrierea, din 1785 a lui Johann marin, în Reise von Pressburg nach Hennannstadt in Siebenbiirgen, e în o însemnatate deosebita.

Omul a fost de cinci ori în Ardeal si spune singur ca în 1782 era de in Deva, cînd, cu toata lipsa de pîne, preotii români nu dadeau voie cr ciosilor lor sa calce postul pentru a mînca de frupt. Data aceasta, venir la Pressburg, el trece Tisa la Seghedin, se îndreapta de acolo, prin Sîn-ty usul-Mare, la Timisoara, oras liber de la 1782, în care noteaza cele doua P hause: al sîrbilor, mai vechi, si cel nou, al colonistilor germani, unul cu tru, celalt cu o "reduta", casa comitatului, "casina", cele doua manastiri ciscane si cladirile frumoase din "Fabrik". Trece la Lugoj, oras româna oras nemtesc, cele doua cartiere fiind despartite prin apa: aici afla o cafl cu biliard si admira castelul contesei "Saro", proprietara celor mai n] terenuri. Pe pamînturile ei, bine îngrijite, direct, Lehmann se îndreapta Faget, cu doua sute de case românesti si treizeci poate germane, avînd lacasuri ale noastre si unul al minoritilor din Lugoj; de aici spre "mize Iul" sat Rusavita. Intrînd în Ardeal pe la hotarul cu cruce, el ramîne u din nou, fata de frumuseti naturale fara pareche. La Dpbra, supt adm tratia unui maior, sînt doua sute de case românesti, unele frumoase; gran fac exercitii numai dumineca. La Deva, între vii, în margenea careia gita se descopere o pariziana, domnul de pamînt e contele Haller: sînt castel doua sute de case, cu o frumoasa gradina, doua biserici catolice, reformata, una singura a noastra; în suburbii stau bulgari. La Orastie cele trei sute de case sînt ale ungurilor mai ales: i se pare scriitorului ca pe 1 biserica fronciscana si reformata este si una armeneasca. La Sas-Sebe suta de case sînt ale populatiei sasesti mai ales, românii, dar si sasi. ba c noi veniti din Baden, stînd în suburbii; este si o biserica franciscana. Ci preot sas, la Apoldul-Mic locuiesc români, ca si la Amlas. Spre Sibiiu se ce prin satul Rusciori, "Reisdorfel", unde se vorbeste româneste de f

[De la 1800 pîna Ia epoca Razboiului Crimeii]

cari au si un predicator luteran; în suburbiile orasului sînt tigani.

trece glumind asupra Sibiiului, pe care-1 va descrie poate cu alt itie ca sînt acolo si românii "civilizati" si românce "vapsite". calea lui, Lehmann a vazut ici si colo pe acesti "valahi". Locuintile adesea umile, cînd nu e vorba de satele graniceresti; se vad si feresti cu basici de porc. Oamenii îi apar urîti, slabi, fara vlaga, cu parul

vesmintele murdare. Copiii cei multi nu se pot dezvolta dupa putere, a compusa din mamaliga. Unii din teranii români se fac carausi, dar ii strainul e dus de unguri, cari înjura în cale crucile românesti "gro-de pe margenea drumului. In cutare casa, daca barbatii erau la jude, rachiu, femeile coseau, teseau, torceau, ajutate si de fetite, pe cînd e jucau în surcele. A întîlnit preoti mînînd din urma vitele pe drum ia.

i astfel si din ce a vazut cu ochii elementele necesare ca sa raspunda care se aduce românilor, considerati ca "Spitzbuben", lenesi, hoti,

"Nu e pe lume o socotinta mai neomenoasa si mai usurateca", 1, "ca aceasta despre un neam întreg"1. Oamenii sînt gata sa vie r si fara plata, cum nu face populatia germana, care "în genere e cea soîana, mai necrescuta, mai fara simtire", incapabila de a servi pe chiar daca i se plateste2. Parasit în mlastinile Banatului, de cona-sai, el însusi a fost scapat de români, "la prima vedere, fara a li se in cuvînt". "Calomniatorii unei întregi natiuni, ucigasii sufletesti norder) ai fratilor lor oameni" ar trebui sa vada cum înfloresc satele ilor, cu scoli, la care, cu toata opunerea batrînilor, un întreg tineret ii nemteste, dînd talmaci drumetilor. Cei ce nu sufar incultura româ-

sa tie si ei scoli ca si împaratul! Românii sînt soldati temeinici, tejia lor o întrebuinteaza în fapte singeroase afara de nevoile ostirii, mmai ca razbuna astfel o jignire, ca lupta cu o nedreptate: asa se face

si altul intra în padure ori se ascund la turci, pe iarna, dînd birul adapost; rapede se strînge o ceata în jurul lor si satele-i ascund de }re toamna, avînd nevoie de bani pentru lunile moarte, ei sînt mai ita de omor. Ard si sate, tîrguri, ca Oravita. Spînzuratorile, care mar-ioseaua, nu-i sperie: sînt bucurosi ca mor în satul lor; munca silnica-i 3, facuta, mai ales, departe de satul lor. Daca ar avea preoti mai buni, bfel, si daca ar avea stapîni mai buni. Caci sînt oameni priceputi, rile n-au taine pentru dînsii.

ita consideratia o are pentru femeie, roaba a barbatului, roaba a baietilor. Dam chiar cuvintele lui: "Pe cît barbatii români pierd

aratie cu altii, pe atîta cîstiga femeile alaturate cu cele de sama lor, parti. Româncele sînt cu totul smerite, prietenoase, placute, în

si foarte     sîrguincioase"3.

giebt keine unmenschlichere, leichtsinnigere Behauptung als diese von einer gan-în (p. 9).

berhaupt muss man auf der ganzen Reise, weder auf Dienste, noch Nothulf« der Bauern rechnen. Es ist das grâbste, ungezogenste, gefiihlloseste Volk (p, 11). sehr die Mannerwallachen verlieren im Vergleich mit andern Mannern, so sehr ge-e Weiber im Vergleich mit andern ihresgleichen aus andern Gegenden. Die Walla->r sind durchaus demiithig, freundlich, gefallig und sehr fleissig (p. 27).