CALATORII DIN TIMPUL RAZBOIULUI DE LA 1789 LA 1791

CĂLĂTORII DIN TIMPUL RĂZBOIULUI DE LA 1789 LA 1791

de a trece la calatorii din timpul noului razboi, cīteva cuvinte despre .cestui razboi īnsusi.

1 spus ca era facut ca sa se īmparta Turcia. Conventia era foarte clara: )i si la īmpartire trebuiau sa colaboreze austriecii si rusii. Cei dintīi, cīt ■j, au avut obiceiul sa īncheie tratate de alianta īn asa fel ca razboiul irte cīt mai mult altii, iar la pace ei sa aiba o parte cīt mai larga. Ar-jstriaca s-a purtat mizerabil. S-a īngrijit sa intre īntīi īn Moldova, con-i ca noua Bucovina, de coniventa cu domnul de atunci, Alexandru A, un batrīn care s-a lasat prins līnga Iasi dupa un simulacru de lupta, lui se vede sapat pe piatra si acum, la Briinn, deasupra unei porti a nde a stat prizonier, cu islicul caracteristic al domnilor fanarioti pe luleaua īn gura si tot īn legatura cu exilul lui am gasit la Viena o pra-n firma "Zum Fiirsten Ypsilanti", avīnd portretul īn firma1, losindu-se de īntelegerea cu domnul, cu mitropolitul Leon, care stia 'ranceza, avea o biblioteca si īntretinea relatii 333e44d de prietenie cu cineva ucat īn tara lui un foarte mare rol, anume Dosoftei Obradovici, īncepa-ieraturii sīrbesti. Austriecii au intrat deci īn tara si au ocupat Moldova Siretiu, de unde s-ar fi īntins foarte bucuros si mai departe, daca partea Siretiu si Nistru n-ar fi fost ocupata de rusi. Cartierul general al impe-era la Roman, si avem o serie de acte de acolo, redactate romāneste 'te de ofiteri nemti adesea cu litere chilirice: o īntreaga literatura ofi-i aceasta īnfatisare bizara.

id a fost vorba sa treaca īnsa īn Muntenia, unde erau turcii, printul urg a īnaintat cu toata īncetineala posibila, asteptīnd ca rusii sa dea o aare. A patruns apoi pīna la Bucuresti si a asteptat din nou sa vada are a face cu un inamic īnca periculos. Pe urma a trecut si īn Oltenia, criitor francez, Salaberry, ni va spune cum au administrat austriecii i īn ce relatii au stat cu boierii.

reprodus īn colectia Hurmuzaki, X, cu alte portrete ale Iui.

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

Ocupatia austro-rusa a durat pentru Muntenia pīna la 1791, iar pentru Moldova pīna la īnceputul anului 1792. Intentia era sa nu plece, nioi unii nic altii. Daca au plecat totusi si unii si altii, aceasta se datoreste revolutiei cele mari. Gīnd au īnceput turburarile īn Franta, s-au unit Austria, Prusia si Rusis pentru a īmpiedeca spiritul revolutionar de a se īntinde īn Europa centrala si, de aceea, si numai de aceea, austrieci si rusi au fost siliti sa iasa din terili noastre.

Boierii, cum se va vedea prin calatorii ce so vor aduce īnainte, s-au īmpa cat cu regimul ocupatiei; īnsa, pentru onoarea lor, trebuie sa spunem ca, pi līnga cei cari dantau cu rusii si austriecii, cari jucau carti cu rusii si austriecii cari colaborau la aceeasi opera conjugala cu rusii si austriecii, erau si oamerj cu simt mai īnalt de viitorul poporului lor. si, precum īn razboiul precedent la Congresul din Focsani11, īn 1770, anume boieri munteni, alaturi de altii cai cereau alipirea de Rusia, au trimes delegatii lor si prin acestia au īnfatisa presupusele noastre tratate cu turcii, tratatele lui Mircea si Vlad, falsificati anume ca sa capete o situatie superioara situatiei lor din acel momsnt - tra tatele acelea sīnt īntr-adevar false ca forma, desi ceea ce se spune īn ele er< drept, - precum au cerut sa dea tarii un domn romān, care era sa fie stafai Pīrscoveanu, tot asa si de asta data boierii munteni au prezintat un progran de refacere a terii īn sensul libertatii si independentei viitoare.

Caci din toate cele expuse pīna aici se desface, cred, o convingere: p līnga ca nu eram asa de rai cum ne judeca unii oameni care nu vad ce e acas la dīnsii īntīi, este absolut fals ca noi, īn materie de cultura si de politica, an fost necontenit minati īnainte de altii si ca n-a venit nimic din fondul nostrv propriu. E absolut fals. Avem īn spiritul poporului nostru o tendinta spre ini tiativa pe care Statul, croit dupa sistemul napoleonian, o īnabuse, dar cari este capabila sa se ridice din nou. In arta, am unit influenta orientala cu cei occidentala si cu fondul nostru propriu, creind form.3 originale: grecii chia recunosc, la Muntele Athos, īn picturile de acolo, genul "moldo-^alah", ab solut deosebit de genul lor propriu. Tot asa īn materie politica a fost o cola borare de cugetare politica proprie noua. Nici Regulamentul Organic, nic Conventia de la Paris nu ni-au fost harazite fara sa fi vrut noi: toate acel vechi hatiserifuri, toate acele constitutii urmatoare au venit din agitatia por nita īn mijlocul boierimii noastre.

Ca sa se vada care era mentalitatea acestor boieri, iata ce cereau ei p vremea aceea, īnainte de tratatul din Sistov, cu austriecii, la 1791, īnainte d tratatul din Iasi, cu rusii, la 1792. Dupa un text pastrat īn īnsemnarile Iu Haramar, fost consul la Iasi, mai tīrziu vestitul istoric al Imperiului otomar boierii Terii Romānesti declarau ca nu voiesc ca tara lor sa fie mai depart asimilata cu un pasalīc; decīt sa ajunga la ce a fost īnainte, mai bine sa-i apuc o catastrofa cosmica, sa se cufunde ca Lisabona si Lima. si iata dorintile loi cetatile turcesti de pe malul Dunarii sa fie distruse si locul sa se dea īnapoi Domnul sa fie ales de cele trei stari: nobilii, clerul si starea de jos, care cuprir dea si negustorimea si teranimea noastra. Dealminteri si de Ligne, usurate cum era, cu gīndul la "formos coconitza", spunea ca: mai bine decīt sa fi domni straini, sa se aleaga īn Principate doi boieri cari sa domneasca trei an

Tributul sa fie numai trei sute de pungi, cum zicea tratatul din Chiuciu< iCainargi, care mai interzicea sa se ia furnituri īn natura platite cu un pret arb

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

sa nu vie un turc sa-1 ia, ci sa mearga doi boieri la Constantinopol, cari remita cu mīna lor, ci prin ambasadorul Austriei sau Rusiei. Sa nu se joi nici provizii, nici vite, de turci. In sfīrsit tara sa aiba mijlocul de a i ca sa nu mai treaca toate ostile pe aici, ci fiind supt dubla proteguire lor crestini din Rasarit si Apus, imobilizīnd astfel tendinta de anexi-nora prin altii, noi sa avem, īn calitate de tara neutra, militia noastra sa putem apara teritoriul romānesc.

iei īntre cererile boierilor de la 1780-90 si ceea ce au realizat gene-e la 1821, 1834 si 1848, nu este o deosebire esentiala. Se simtea īnca de ;a se apropie ceasul pentru independenta romānilor din Principate si nsecinta mai departata unirea neamului.

emigrat, francez, Salaberry, ni da pretioase stiri despre Oltenia supt i austriaca īn 17911. Venind pe la Cerneti,e dusdeun caporal de jandarmi

la un boier, pe al carui argat calauzul īl snopeste īn bataie; a doua zi īnsusi spune ca, "dupa felul brusc cum sosisera, i-au luat drept ofiteri

iar,'de ar fi stiut ca erau straini, li-ar fi oferit odaia sa īnsasi"; īndata i cafea, dulceata, tuica, si se dau pui fripti pe cale; cīnd oaspetele īntinde oierului, īmbracata dupa moda orientala, cu bufuri de muselina la a, ea o duce la inima: "recunosc", spune calatorul, "ca felul ei de a ra mai nobil si mai afectuos ca al mieu".

drumul rau, unde trasura se cerea necontenit sprijinita, pretutindeni iicuros "bunii romāni", "bietii romāni", din satele marginase, scutite iceea de dari. Nu primesc nici o plata, si pīna si batrīnul zdrobit de rea sa aduca si el un folos. īn bordeie afumate, lumea se culca pe zdrente, flamīnda. si Salaberry īi compatimeste cu atīt mai mult cu cīt la ameni nacajiti recunoaste toga romana si sandalele de la curtea lui

Craiova, boierii vorbesc si frantuzeste, ba chiar "destul de bine", dar riental īl pastreaza si femeile, care-si acopar capul cu bucati de stofa rosie, cu podoabe de flori si chiar cu pietre scumpe; īn mīni se īnvīrt :e. Jocul de carti singur, mai ales "faraonul", e pretutindeni introdus, a se manīnca asezati peste picioare, barbati si femei: a constatat-o ftit la prīnz la Barbu stirbei, presedintele Divanului, cel cu calatoria bad, care-i pare un mare mīncau: "Bombance dans le Roi de Cocagne". e joaca hora. Calatorul vede si o nunta dupa datina īn biserica zidita ei.

Bucuresti sīnt "trei sute seizeci si cinci" de biserici. Salaberry, cu scri-a contele Filip de Goburg, afla o buna īntīmpinare la comandantul mi­neralul Enzenberg. Pe Podul Mogosoaii trec radvane de Yiena, pre-e masalale. Aici vede aceleasi femei cu miscarile elastice "ca de pisica", boieri fumīndu-si ciubucul si iscalind hīrtiile īn palma. Cunoaste pe

<yage a Constantinople, en Itilie et aux fles de VArchipel par l'Allemagne et la Hon-s, an. VII.

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

Apoi, pe la Zimnicea, calatorul francez trece Dunarea1.

īoan Cantacuzino, mare dusman al turcilor, pe vistier, pe "originalul" Cīmp neanii, care "fusese la Spa cu un ofiter rus".

īntre calatorii acestui timp este si un sas ardelean, Frederic Murharj Calatoria lui nu s-a publicat niciodata īn īntregime: s-au desfacut din note lui numai anume elemente publicate la 1802 īntr-o carte germana2.

īnainte de a spune ce arata el despre noi e de folos sa se noteze ca sa din Ardeal cari sa fi calatorit la noi putin īnainte de secolul al XlX-lea nu īntīlnesc, pentru ca marele negot pe care-1 facusera vecinii nostri prin Ţa: Romāneasca si mai putin prin Moldova, negotul acesta tine pīna la sfīrsit secolului al XVI-lea si foarte putin si īn cel al XVII-lea. Dupa aceea saa negustori se obosesc si, pe de alta parte, tara noastra este navalita de comert .oriental, iar apoi si de comertul venit de-a dreptul din Occident. īnainte, ma furile din Apus treceau prin Ardeal, si sasii erau mijlocitorii īntre fabricant din Europa centrala si din Ţerile de jos, unde se facea mai ales postavul, intre regiunile noastre. īn secolul al XVII-lea, īnsa, pe de o parte, vin mode de Ţarigrad si, pe de alta parte, producatorii din Apus īncep a trimete direi marfurile lor, sau ele se cumpara la Breslau, iar cu deosebire la bīlciul de Lij sca, - cum am mai spus -, bīlciu la care vin o multime de negustori caroij ii se zicea greci, dar cari erau numai īn parte de aceasta natiune, foarte mul| fiind romāni din Macedonia, si cari aveau la noi strazile lor de comert, ca, d pilda, strada Lipscani, unde se desfaceau marfurile aduse din bīlciul de 1 Lipsea, pe līnga strada Gabroveni, unde erau negustorii din Gabrovo, īn Penii sula Balcanica.

Calatorul de care urmeaza sa vorbim acuma nu este deci negustor, ci u teolog, un intelectual. El vine prin vama Cīineni, si vorbeste, cum fac toi pīna si prin anii 1850-60, cum a facut si regele Carol īn notele lui, despre ci ruta de posta si surugiul cu haina pitoreasca.

īnaintīnd īn tara, el vede sate sarace, bordeie acoperite cu stuf. Se interi seaza cu privire la originea locuitorilor, si i se spune ca sīnt de doua felur unii sīnt vechi bastinasi, iar ceilalti veniti din Ardeal, "ungureni".

Sīnt, de fapt, īn regiunea muntilor foarte multe sate care au locuito "ungureni"; asa, de exemplu, pe līnga Mīneciul-Pamīnteni, si Mīneciul-Ungi reni, īn regiunea de sus a Teleajenului. Murhard a īntrebat deci pe ungurei ■de ce s-au mutat din Ardeal, si i s-a raspuns - si aceasta constituie un el ment nou si interesant - ca tot mai bine este īn tara aceasta noua, cu pamir larg. Ei se plīng īntr-adevar ca sīnt expusi tuturor abuzurilor ispravnicilo .dar, cīnd ispravnicii se prea īntrec, fug la munte, un avantagiu pe care nu -aveau īn Ardeal, unde era sistemul sigur de a vīna pe contribuabili.

īn ce priveste pe domn, calatorul ni spune ca lumea de jos n-are dec o singura pretuire: domn bun este acela care pune biruri putine. Domn re <este acela care pune biruri multe. īn special pe vremea aceea era o foarte pi ternica si generala plīngere īmpotriva lui Voda Hangerli, om care nu pr«

1 Reprodus si de mine, īn Analele Academiei Romāne, XXXIII, p. 239 si urm. 2Engel, l.c, Bibliographie, p. 82 - 3.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna );i 1800

legaturi cu tara noastra, ci fusese numit intr-o vreme .cīnd cuca se dadea
fusese dragoman la Constantinopol. Cum, pentru a fi numit, facuse
datorii, el pusese birul vacaritului, īmpotriva caruia tipau mai ales boie-
itru ca era singura dare care-i atingea si pe dīnsii. S-au ridicat deci toti
iva lui Hangerli, l-au pīrīt la Poarta, si domnul abuziv a murit asasinai
jurosti de trimisul sultanului, īn mijlocul slugilor sale, aruncīndu-i-se
ral īn curte (1799).        _ .

acaritul din acel an era de zece lei de fiecare cap de vita1. 3 mai vorbeste pe līnga aceasta de industria de casa, ce juca pe vremea un rol foarte mare, casa teranului fiind un mic atelier, iar casa boierului lier foarte mare, unde lucrau tiganii īmpartiti dupa mestesugurile lor. īp barbatul lucra casa, mobilierul, uneltele de munca; femeia tot ce era r pentru īmbracaminte. si ceea ce merita a fi retinut este ca, īn vremea a veche, sateanca lucra mai liber la īnfloriturile cele frumoase, pentru ca t īndatorita la munca cīmpului. Sistemul de a scoate femeia, de multe jlnava, gravida, la aceasta munca, barbaria aceasta apartine secolului £-lea, si sistemului latifundiar inaugurat la 1829 īnainte, cīnd, prin tra-din Adrianopol, s-a permis vīnzarea grīnelor noastre īn largul Europei,, d īnainte ele se puteau vinde numai turcilor, cari n-aveau nevoie de ati prea mari. De atunci a venit lacomia de pamīnt a tuturor capitalis-itoarcerea rasei pīna la copilul cel mic si la batrīnul si batrīna care abia l pot tinea īn picioare.

alatorul, trecīnd prin regiunile argesene observa ca īn Arges se gaseste
vorbeste cu acest prilej de minele care nu se exploateaza la noi.
itestii sīnt strabatuti īn treacat. Era un tīrg pe atunci. īn regiunile ace-
īblau foarte multi hoti. Sinaia, care este ce stim, astazi, era numai o ma-
i pierduta īn codri, pe unde haladuiau atītia tīlhari, īncīt nu se risca nimeni
ica pe acolo, si drumul Ardealului mergea pe valea Teleajenului, pe la Bra-
relativa īnflorire a Valenilor de Munte fiind datorita acestor īmprejurari,
rnautii, spune Murhard, au fost trimisi īn urmarirea hotilorj si se adauge
u 1 200 īn potera pe vremea lui Voda Moruzi.   , c

īlatorul sas ni mai da o statistica a tiganilor, cari ar fi fost 50 000.
e la Ploiesti el se īndreapta spre Bucuresti, trecīnd prin sate proaste si
i baltoase. Face o socoteala cīt a cheltuit īn drumul pīria īn capitala:
«i de lei vechi.   : .. ■ : . . : ■

t descrierea lui scurta, sīnt ici-colo unele observatii care pot fi socotite iante: de exemplu cum se batea la falanga, sau, cīnd se arata deosebi-dialect ale ardelenilor fata de cei de aici, se releveaza ca, pe cīnd "Maria zice la orice domn de pamīnt, ca si la orice reprezintant al autoritatii 5, la noi "Maria Ta" e vorba mare si nu se cuvine decīt lui Voda.

e la acest calator ardelean trecem la doi scriitori cari scriu nemteste, desi i de origine grec, iar celalt ungur. Grecul se cheama Gugumos, si

?tiri īn ce priveste administratia epocei fanariote īn oricare domeniu, cu multe ama-e pot gasi, numeroase si exacte, īn marea colectie de documente a raposatului Ure-ititulata "Istoria romānilor". Daca ar avea si o tabla de materie, ar fi īnca si mai a lucrarea.

tos

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 17»3

.era ofiter, īn serviciul regelui Bavariei, unde cīte un grec s-a asezat deci sfirsitul veacului al XVIIl-lea, dar mai ales pe la mijlocul veacului al XIX-1< (un Hangerli, fixat la Berlin, a jucat un rol important la curte).

Gugumos1 a fost īn regiunile noastre pe vremea razboiului pomenit, fiir. īntrebuintat īn calitate de curier, trimes marelui vizir la sumla: desi bavan se pare ca, īn acest timp, facea parte, sau din armata austriaca, sau din ci ruseasca. Cunoaste ofiteri si diplomati īn serviciul Rusiei, ei īnsii de origii greceasca, un Barozzi, levantin, un Melissino, īn legatura cu marea si bogaj familie Cantacuzino din Muntenia. La sumla, unde era marele vizir, mergi cu propuneri de armistitiu.

Plecat din Bucuresti la 19 mai 1790, el trece pe la Floresti, sat vechi d: secolul al XV-lea, unde familia Cantacuzino are locuinta ei līnga o bisericii' -destul de veche. Aici īntīlneste pe generalul Splenyi, de origine ungur, īntr huintat multa vreme īn administratia Bucovinei, cītadurat regimul militi dupa anexiunea din 1775, si, adaug, avem unul din cele mai interesante doc mente privitoare la Bucovina dupa anexare īn rapoartele acestui genera Dupa aceea trece la Martinesti, unde se daduse, de curīnd, o mare lupta, tr-o caruta porneste īn galop spre Dunare. īntīlneste īn drum arnauti intra īn serviciul Rusiei, cari tradasera pe domn. Cīte unul facea si comert. Mai d parte īsi aminteste de marele dragoman Mavrocordat care fusese īn German īmbracat ca negustor si locuise o bucata de vreme la Miinchen: cu el calator avuse legaturi personale, primind de la dīnsul īn dar parfumuri oriental pe atunci un; semn de deosebita atentie.

Avem. apoi cīteva cuvinte despre Silistra, despre Braila, Izmail
Calarasi.: : . . .

Ga izVor pentru acest razboi Gugumos este īnsa desigur foarte importan ■caci se gasesc la'sfirsitul cartii lui o multime de consideratii strategice.

El vorbeste si de ofiterul Karaczay, care, deci, a venit cam īn acela
moment ia-noi, unde se pare ca a fost'asezat un timp, ori a trecut ca negust(
deseori, ori1, īn sfīrsit, a īntretinut legaturi de afaceri dese cu terile noastr
dat fiind cainformatiile din lucrarea lui, iesita foarte tīrziu, cuprind si o mi
time de lucftiri mai noi decīt datele īncheierii pacilor din Sistov si Iasi. Da
pentru ca primul lui contact cu terile noastre dateaza de la 1790, īl numara
tot īmpreuna: cu acesti calatori.  ■-'..■

Lucrarea lui, aparuta, fara an, dupa 1812, la Viena, supt titlul Beytra
zur curopaischen Landerkunde, Die Moldau, Wallachey, Bessarabien und B
ko'.vina, esteuna din cele mai interesante carti privitoarela Principate. Autor
are cunostinti foarte adinei asupra vietii claselor rurale; cu o judecata dreap
asupra valorii reale a populatiei noastre. . .. . .': ■.'

Apoi Karaczay se pare ca era desemnator si bun colorist, fiindca gasu
figuri interesant reproduse, porturi barbatesti si femeiesti, din partile Nean
tului, o pareche de sateni cari iese de la cununie etc.       ;

Se da īntīi o serie de statistici, care sīnt īntr-adevar folositoare. Se vo: beste de productia oilor īn partile noastre: 130 000 de oi se vindeau din Mui tenia īn fiecare an, 70 000 din Moldova, cu pretul numai de 2 lei oaia. Boi

1 lleise von Bucarest (1780), Landshut, 1812.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

;au la si'īrsitul secolului al XVII-lea si īnceputul secolului al XlX-lea ) 000 pe an; cai īntre 20 si 30 000. Erau asa de multe vite īn Moldova, urarea unei parechi de boi nu prezinta o importanta prea mare, din care-

se furau cam 20 000 de boi pe an.

i alt domeniu economic, e vorba de vin, aratīndu-se ca productia Mol-se suia la patru milioane de masuri pe an. Albinele aduceau terii 60 000*

Din salitra Basarabiei se vindeau 2 000 de oca la ConStantinopol, darr d se pierduse Soroca, evident ca nu mai era acelasi lucru, int stiri si cu privire la populatie, care merita sa fie retinute. Karaczay pa īn rīndul īntīi de Moldova, unde socoate 600 000 de locuitori, dintre }3 000 la 1812, cīnd rusii au luat Basarabia, ramasesera dincolo de Prut-i sīnt 6 000 de case, din care numai 300 de piatra; locuitorii, 20 000. Se-.a trei bai publice, amanunt care merita sa fie retinut. La Galati apoi se

de locuitori, la Botosani 1 000 case, ceea ce face 5 000 de oameni,.
tin 20 000 de locuitori, la Izmail 10 000, la Tighinea 18 000, la Cetatea
[5 000, la Chilia 6 000 - ceea ce arata ca pe vremea turcilor orasele
bene erau relativ mult mai prospere [..,]

ī Ţara Romāneasca, populatia Bucurestilor este de 60 000 de locuitori» lei' de 30 000, a Giurgiului de 18 000.

e līnga aceasta este o statistica cu privire la Bucovina din 1811. īn care e ca populatia provinciei era compusa din 226 486 locuitori, dintre cari 3 414 evrei. si aici ca si-n alte izvoare, precum descrierea lui Splenyir e n-o putem considera ca opera unui calator, fiind un raport administra-ir din care vom trage folos, īn comparatie, aiurea, nu se face deosebire )opulatiā ruteana si cea moldoveneasca. Fireste ca erau ruteni111 īn numar nai mic. caci ei au venit colonizati de austrieci, gonindu-i saracia din ī. Aici erau catolici, īn Bucovina se faceau ortodocsi pentru a beneficia ■rea fondului religionar. Astazi toata regiunea de la Prut īn sus e locuita joritate de ruteni, cari, desi vorbesc ruseste, au pastrat vechiul costum venesc mai bine ca noi, iar numele satelor si familiilor sīno din cele mai īi mai frumoase romānesti: unii batrīni īsi aduc aminte ca, abia tu cīteva

1 īn urma, se vorbea īnca romāneste īn casa lor.

ar, mai ales, Karaczay, are multe pagini privitoare la viata teranilor.

ita ca sīnt Aroinici si frumosi, desi īnseamna ca anumite boli urīte sīnt

īute la sate, si se īntind.

ostumul īi place īndeosebi. Spune nu numai ca e frumos, dar ca satenii

reaza foarte curat: e o adevarata raritate sa se vada o camasa murdara,

a cea mai saraca teranca; pīna si cersitorii poarta costume cu cusaturi,

Iul satencei este de o fineta superioara.

i ce priveste clasa de sus, nu-i aduce laude, dar pretuieste pe teran si

i onestitatea lui; chiar cīnd sentimente foarte firesti misca femeile, cu-

exterioara este absoluta, de o discretie pe care alta lume n-a vazut-o

ata.

a boieri spune ca a īntīlnit persoane cu felul cel mai nobil de a trai, stiind zeste, nemteste, avīnd biblioteci. Semnaleaza īnca de pe vremea rusilor sierea unui pension pentru cresterea mai ales a fetelor. In general lumea

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

aici este foarte ospitaliera: poti intra īn casa celui mai mare boier si, chiar da< nu stie cine esti, te adaposteste fara nici macar sa īntrebe care-ti e nume]

Fata de domni, Karaczay, e mai zgīrcit īn laude: despre Scarlat Cal machi si Ioan Gheorghe Caragea aminteste doar ca si unul si altul au dat co dice de legi.

Dar unii din stapīnitorii acestia nici nu stiau romāneste. E adevarat acesti domni fanarioti fac parte dintr-o alta faza, despre care se va mai vor mai pe larg la īnceputul volumului urmator, faza īn care grecii sīnt īnsufleti de cultura lor nationala, īn care īncep a se scrie īn Principate acte īn limba ld fiind noi astfel amenintati sa fim cuprinsi īn notiunea vaga a unei Elade < care ne-am scuturat la 1821 prin pornirea revolutionara a lui Tudor, revenii la cultura traditionala, la care orice popor cuminte si sanatos se īntoarce duj orice fel de rataciri impuse de vremuri.

Printre calatorii mai marunti vom pomeni mai departe de englezul Ada Neale, a carui calatorie e de la īnceputul veacului urmator. El venea din si si mergea in Polonia, strabatīnd tara noastra.

Vorbind de aspectul general al Moldovei, observīnd vaile cu pasuni b gate, acoperite de multe vite, drumurile nepietruite, care, cīnd nu e nori sīnt mai convenabile, satele placute si simple, casele risipite īn livezi, garduri de maracini si de volbura īnflorita, viata patriarhala a locuitorilor, el e o cor plinire folositoare a celor spuse de Struve si von Renner1.

Un german din Rusia, Struve, a facut trei drumuri īntr-acoace: unul 1791 pīna la februar 1792, īnainte de negocierile de pace din Iasi, celalt i legatura cu ambasada lui Cutuzov, venita ca sa faca a se confirma aceasl pace; un al treilea drum cu ambasada ruseasca ce se īntorcea de la Constant nopol2.

Autorul avea o cultura absolut franceza, si era capabil, pentru lucruri orientale, numai de un interes de curiozitate.

Iata ce spune el īn linii generale despre tara noastra.

Cunoaste, venind din Galitia, Cernautul, oras frumos, modern si Hert

La Iasi, a carui descriere n-are nimic nou decīt ruinele si invalizii razboii lui, a asistat la primirea de boieri calari a solilor turci pentru negocierile paci la iluminatiile de ziua īmparatesei Ecaterina, cu te-deum si boi fripti īn piaij pentru hrana festiva a poporului. A vazut pe Potemchin, pomazuitul "re§ al Daciei" , īntins mort pe patul de parada cu caciula de hatman al Ucrainl īn cap si cu sceptrul īn mīna, īncunjurat de toata eleganta unei oficialitati pon poase: a petrecut sicriul cu muzicele, cei 10 000 de oameni de oaste si smerii] boierime. Revenit īn suita lui Cutuzov la 1793, prin cīmpiile basarabene carej Incinta, de la Dubasari la Ţutora, el a vazut pe domn, care era atunci Mih

1 Travels through some parts ofGermany, Poland, Moldavia, and Turkey, Londra, 181
(traducere franceza, Paris, 1818).

2 Despre aceasta carte a lui Struve, care iscalia "Un tīnar rus" (Voyage en Krimt
suivi de la relation de l'ambassade envoyee de Petersbourg a Constantinople en 1793, publ
par un jeune Russe attache a cette ambassade, Paris, 1802; ed. germana, Gotha, 1801) am di
o analiza īn Arhiva Societatii stiintifice si literare din Iasi, III, p. 196 si urm.

in ia jumatatea veacului al XVH-ka pīna la 1800

lin, un batrīnel pasnic, loarte iubitor de crestinii de dincolo de Nistru si gata -ī serveasca. La 24 iunie el primi cu solemnitate traditionala marea amba-da a īmparatesei. Struve are acum prilejul sa contempleze masa domneasca, ropeana, cu muzica turceasca, urmata de alte doua banchete, doua baluri dejunul de plecare la Galata.

Mergīnd cu ambasada īn jos de Iasi, calatorul pomeneste de Eīrlad, care i pradat. Focsanii sīnt īn aceeasi stare, caci īn timpul razboiului se dadusera sumedenie de lupte īn regiunea dintre Siretiu si Prut, dar mai ales partea ītre Tecuci si Rīmnicul-Sarat fusese teatrul ciocnirilor celor mai īndīrjitc. ■e se descriu si īn memoriile lui Suvarov si īntr-o serie de izvoare rusesti1, face o excursie īn sus la Miera si Odobesti, locuri pe care nu le poate lauda ieajuns.

īn drumul spre Rīmnic, populatia, saracita, da cu greu cele cerute. Ajuns la Bucuresti īn ziua de 29 iulie, Struve judeca alaiul muntean al Alexandru Voda Moruzi ca fiind mai maret decīt cel moldovenesc, dar ora-, afara de primblarile la Dīmbovita, nu-i prea place. īntre mesele si balurile e se repeta, el e dus sa viziteze casele de tara ale domnului, si unul din baluri lat īntr-o gradina din acestea de la tara.

Plecat la 10 august, cu tot alaiul, calatorul revine īn octombre, cu aceiasi (titori, pe la Macin, Braila, unde comanda un nazir pentru a socoti vitele, , oile, pastrama si celelalte furnituri. La Galati se descarca luntrile cu mo-, dulgherii lucreaza cu material moldovenesc la corabiile sultanului; case emj si patru singure de piatra margenesc strazile īnguste. Tunuri bubuie lopotele suna la sosirea lui Cutuzov; Kodrika, secretarul domnesc bine oscut, saluta pe generalul ambasador. Struve, īndreptat de cetirea lui utrie Cantemir, cerceteaza ruinele do la Gherghina. La Tecuci, un "sat" i suta de case īntregi din opt sute, cortegiul e īntīmpinat cu steaguri; hat­ul Moldovei se īnchina oaspetelui. La Focsani se īnalta turnurile celor usprezece biserici, din care sase de zid. sesul catre Bīrlad e ca un parc bz; padurile vasluiene farmeca pe drumet.

Revenit prin Vaslui, unde gazduieste īn casa "cadiului", la Iasi, Struve a la ceremonia de īntīmpinare īn sesul Frumoasei, nepotul lui voda rostind alimentul de rigoare (10 mai 1793). Mihai sutu īnsusi apare īn carata cu cai albi, īncunjurata de ciohodari si urmata de boierii calarii īntre pe­ri, "tānarul rus" vede Trei Ierarhii, la cari optzeci de mesteri ar fi lucrat zeci de ani, arhitectul fiind - ca īn legenda Curtii de Arges - ucis ca sa iai faca aiurea ceva corespunzator. Plecarea spre Bender se īntīmpla la le lunii.

in Moldova nu gaseste mai mult de 600 000 de oameni, si i s-a spus ca latia, īn loc sa creasca, scade, mai ales dupa teribilele īncercari ale raz-ui deosebit de crud, purtat numai la noi. Multi au fugit īn Ardeal sau Io de Nistru, la Dubasari de pilda. Cīnd a trecut prin Chisinau, populatia alīns lui Struve de situatia cu totul nenorocita īn care o adusese razboiul. 3ealminteri, el constata ca, desi betia si sifilisul faceau progrese, cu toate īa rasa pastra īnsusirile ei razboinice. "Cu piciorul īn scara unui cal bun, >veanul ar declara razboi celui mai strasnic īmparat de pe lume."

V. si Spicuitor īn ogor strain, revista d-lui Berecht si a par. C. Bobulescu, I.

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

Ca note generale, Struve, inultamitor de larga ospitalitate a locuita observa marea lor mizerie supt o stapīnire hrapareata si crede ca "lenea menilor vine din alt motiv, lasīnd neīucrate treizeci si noua parti din patr ale acestui pamīnt de bielsug. Datele statistice īnsa nu sīnt noi: izvorul īn Raicevich si Carra.

Multe din lucrurile care ni se spun de Struve sīnt mai bine īnfatisa descrierea de calatorie, aparuta tot anonim, a lui Von Renner, Reise'd'er' sisch-kaiserlichen au serordentlichen Gesandtschaft an die othomanische Pt im Jahr 1793, trei volume aparute la Petersburg īn 1803.

La acest autor, care scrie īn forma de epistole, se īnseamna o si de lucruri de mare interes. Astfel cum a trecut Nistrul la Criuleni, cum ter sīnt deosebit de primitori si trebuie sa-i silesti ca sa primeasca o rasplal Nu spune un lucru pe care sa nu-1 cunoastem, dar mentiunea aceasta este fara interes [...]

La Chisinau, "un mic loc fara īnsemnatate", cu "moldoveni, greci si evr se face popas. īndreptīndu-se catre Iasi, von Renner arata cum au trq Prutul, cum au fost īntīmpinati la Iasi de domnul īnsusi. Dupa cum am vj din descrierile anterioare, domnii nostri de tara nu iesiau īnaintea amba dorilor, dar fanariotii obisnuiau. Calatorului īi face deosebita placere vazj cum si femeile veneau īn calea lui, femeile care, ni spune el, de obicei nu ei lasate sa se uite la straini. Aici se īnsala: si alti calatori spun ca la noi exista nici un fel de constrīngere de felul acesta, ci doar īn materie de casatc mirele nu trebuia sa vada pe mireasa decīt putin īnainte de casatorie, i altfel fiecare aArea voie sa-si sature ochii cu ce-i placea mai bine.

Dupa ce von Renner ajunge la cvartirīn Podul-Vechi si Cutuzov trage otel, īn strada Mare1, aici domnul vine sa faca vizita oaspetului. Deci īnBI schimbare de datini cu totul neasteptata, caci vechii voevozi primeau nuri la curtea lor. Se ofera banchetul, ceea ce arata īnca o patrundere a influenj lor straine si o schimbare de datine introdusa de domnii straini. Se descjj si aici balurile care au avut loc. La cel dintii a venit, nu numai doamr mult mai tīnara decīt domnui si destul de placuta la fata, ci si foarte simj tica fiica. La alt bal a venit si lume straina si - detaliul se afla si la Struve cīnd a fost vorba sa se joace poloneza, jupīnesele au jucat-o foarte bucure dar, cīnd veni rīndul "englezei", dant mai apropiat de cele occidentale, boii roaicele īncepura cu: "nu stiu": cīnd s-a insistat totusi, jucara?. Dealminte scena se va repeta la cel mai apropiat bal.

Cei asezati la gazde, cari dadeau o raita pe la manastiri, pīnaJa cerdac^ lui Potemchin, la patru verste de oras, privind curiosi la spoitorii tigani caldari, trageau cu ochiul sa afle cum e viata acolo: puteau vedea cum se īntir deau pe sofale cucoanele, - precum, ca sa adoarma, boierii erau frecati la talpi

1 Se pomeneste si Podul-Rosu.

2 Acelasi lucru īl spune si calatorul Petty, care a cunoscut pe poetul Ienachita VJ

carescu.

j/c ia jumatatea veacului al XTII-Iea pina la 1800

Restul calatoriei lui Renner īl cunoastem din ce spune Struve. si el īnseamna n se īnfatisau Vasluiul, Bīrladul, unde era o biserica foarte veche, "de ) de ani". Tecuciul aproape nu mai exista, caci, precum, am spus, fusese 'oape total distrus īn cursul razboiului ; regiunea Focsanilor tot asa. La ssani, cele doua excursii la manastirea Miera, cu manastirea facuta de Gon-ntin Cantemir, si la Odobesti. Descrierea Odobestilor īnsa este foarte exacta nteresanta, vorbindu-se de manastirea asezata īn deal si care si acuma irta vulturul Cantacuzinestilor, desi o reparatie a stricat tot interiorul īricii de pe la 1670. si la Rīmnic se descrie localitatea. Aici vine īntru mpinarea calatorului reprezintantul domnului muntean.

La Iasi i se spusese calatorului ca Muntenia este mai bogata decīt

Idova si domnul mai primitor, īnsa von Renner constata ca lucrul nu e

iotul adevarat, si, daca a fost īntīmpinata solia ruseasca mai īn toate locu-

de catre armata, receptia a fost pretutindeni mai meschina. Drumul

sare 1-a luat pare sa fi fost cu īncunjur. Trecīnd printr-o stepa acoperita

buruieni mari, a ajuns la Buzau. La Bucuresti intra pe o caldura mare*,

i 1-a facut pe rus sa priveasca orasul foarte putin simpatic.

īnainte de intrarea īn Bucuresti īi apare domnul īncunjurat de 10 000

i de ostasi īn alb, cu caciuli de urs īn cap. Era Alexandru Moruzi, si īntre

iin Moldova si dīnsul se face o deosebire: acesta este mai cult, mai fudul,

i suptire, mai siret", manifestarile-i sīnt mai calduroase fata de Rusia,

se pare mai rece īn fond. O caracterizare care trebuie retinuta din acest

r. Alaiul e mai numeros si mai solemn, dar nu mai frumos decīt īn Mol-

ī. I se da ambasadorului un prīnz īn corturi, dar totusi, īn general,

i sīnt mai putin multamiti. Nu se vad atītea femei frumoase. īn schimb,

srestile unor anume casute femei provocante cīnta "Mititico vino'ncoa"1.

masa nu e asa de buna si de bine rīnduita, curtea de la Mihai Voda

se arsa; domnul sta īntr-o casa boiereasca.

īn Bucuresti ni se spune ca erau 50-60 000 de locuitori, cifra care se iveste cu aceea data de calatorii de cari a fost vorba mai īnainte. Sīnt a sute de germani, si pretutindeni se vede multa tiganime. Se petrece J tinerii īsi īntrebuinteaza vremea facīnd plimbari īn insula Sfīntului erie, līnga lacul format din revarsarile Dīmbovitei. Pentru calator plim-i aceasta alcatuieste o frumoasa ocazie de patrundere īn poezia specifica ii: sīnt mari alei, unde poti fi singur si unde īntīlnesti seara o foarte īroasa lume pe care racoarea locului o atrage. īn oras, von Renner, ca ruve, observa aierul stricat si lipsa de apa.

Este si descrierea unui prīnz pe care-1 da domnul, cu muzica si foc de arti-si urmat de bal. Amīndoi rusii gasesc ca si la Iasi ca si la Bucuresti e simte cineva īn vreun colt departat de lume. Gasesc un circ, tr-o sala, ci īntr-o instalatie de lemn, special amenajata, la mar-orasului: circul francez al fratilor Mahieux, la care alearga multa

Casele de gazduit sīnt mai proaste; I, p. 129.

Calatorii din timpul razboiului de Ia 1789 la 1793

lume, si domnul si doamna, boierii si jupīnesele. Un amanunt nou la ia relatiilor franco-romāne.

Trebuie sa se mai adauge ce spune von Renner despre gazda la care sese, pitareasa Argetoianca, o greaca, persoana de oarecare vrīsta, cam tacioasa si care nu lasa pe rus sa vada ce se petrecea īn casa ei. Mai cutare nepoata, pe care o tinea din scurt, cu atīt mai mult, cu cīt acesta tase cīteva cuvinte romānesti. Pitareasa avea īn cap o caciula de blanJ urs, care-i dadea un aspect īn stare sa bage īn sperieti si pe un diplo suptire.

La plecare, domnul [īl] īntovaraseste pīna la Vacaresti, pe cīnd clopcj din Capitala suna, si muzica turceasca si cea ruseasca cīnta.

Acestalalt "tīnar rus" ia la īntoarcere alt drum, asa īncīt pentru cel la Constantinopol spre casa al lui Cutuzov, Struve ramīne singurul iz

Iata si un calator francez. Roger de Damas. Pleaca din Paris, la 10 1790, cu scrisori ale Mariei Antoaneta catre īmparatul Leopold, fratele Atunci Clerfayt era linga "Praiova", gata sa atace Vidinul, iar maresalul Coburg īn ajunul unui atac asupra Giurgiului.

Īmparatul propune nobilului francez, care mergea la armata ruseasc lui Potemchin in Iasi, sa treaca īntīi pe la austrieci. Pe la 26 mai, Roger Damas trece pe la Mehadia, unde descrie īnfrāngerea din 1787 a lui Iosif al II-ll pe la Orsova, "una din fortaretele cele mai interesante prin situatie si din c| mai remarcabile prin constructie", - se da o larga descriptie milita austriecii ar fi pierdut aici, īn 1789-90, 80 000 de oameni. O flota imperi asteapta la "Praiova".

In loc sa mearga la Bucuresti, calatorul e adus spre Giurgiu de zvor ca s-au īnceput operatiile lui Coburg contra cetatii. Aici afla pe gener Thurn si Lauer si asista la īnfrīngerea imperialilor, Thurn fiind decapitat dusmani si artileria īntreaga cucerita. Tīnarul maresal se zapaceste, lasī conducerea adjutantului sau, colonelul Fischer. Se ordona retragerea, arzī du-se spitalul de lemn si facīnd sa explodeze bombele. "Gasesc ca merge prea departe pentru īntīiul mars", spune maresalul. Roger de Damas se mi cum cel serbatorit la Viena prin medalii si firme s-a lasat batut, cu 15 000 oameni, de-abia 4 000 de turci. Una din cauze, spune Lauer, total demora zat, fusese ca nu se darīmasera casele din suburbii si nu se curatisera strazii Cīt despre Coburg, īncurcat, el se plīnge ca francezul īl paraseste īnainte a-si fi putut lua revansa. Se temea si de relele informatii ce ar duce aces īn tabara ruseasca.

Nimic despre drumul pina la Iasi, unde ajunge la 13 iunie, aflīnd pe Poten chin "īntr-o casuta de tara, linga oras". Calatorul ia parte activa la luare Cetatii Albe, care se supune de la cele dintīi lovituri de ghiulele. Apoi trec la Tatar-Bunar si participa si ia asediul, īnceput īn 15, al Chiliei, supt ordine!

i»e ia jumatatea veacului al A.VU-lea pīna la 1800

eneralului de artilerie von Miiller. Bine retransata, cetatea avea o garnizoana īare. In noaptea de 16 la 17 se da atacul: caderea grosului Samoilov si Privirea lui supt picioarele alor sai zadarniceste īncercarea. Turcii nu se pot jlosi de absoluta dezordine. Miiller īnsusi, nepazindu-se, e Īmpuscat īn piept, amoilov e īnlocuit apoi cu Gudovici. īn noaptea de 29, turcii parlamenteaza, doua zi, Chilia e ocupata.

Roger de Damas se duce apoi la Bender, unde Potemcliin petrecea cu imeile. Se porunceste de la Petersburg asediul Ismailului. Samoilov si jbas au aceasta misiune: francezul afla īndata camarazi: īn printul Charles e Ligne, ale carui scrisori le-am pomenit, īn de Fronsac si īn Langeron, de ire va fi vorba mai departe. Dupa douazeci de zile apoi, la 21, se da asal-il, care da tarinei puternica fortareata turceasca.