CALATORII DIN TIMPUL RAZBOIULUI DE LA 1789 LA 1791

CĂLĂTORII DIN TIMPUL RĂZBOIULUI DE LA 1789 LA 1791

de a trece la calatorii din timpul noului razboi, cîteva cuvinte despre .cestui razboi însusi.

1 spus ca era facut ca sa se împarta Turcia. Conventia era foarte clara: )i si la împartire trebuiau sa colaboreze austriecii si rusii. Cei dintîi, cît ■j, au avut obiceiul sa încheie tratate de alianta în asa fel ca razboiul irte cît mai mult altii, iar la pace ei sa aiba o parte cît mai larga. Ar-jstriaca s-a purtat mizerabil. S-a îngrijit sa intre întîi în Moldova, con-i ca noua Bucovina, de coniventa cu domnul de atunci, Alexandru A, un batrîn care s-a lasat prins lînga Iasi dupa un simulacru de lupta, lui se vede sapat pe piatra si acum, la Briinn, deasupra unei porti a nde a stat prizonier, cu islicul caracteristic al domnilor fanarioti pe luleaua în gura si tot în legatura cu exilul lui am gasit la Viena o pra-n firma "Zum Fiirsten Ypsilanti", avînd portretul în firma1, losindu-se de întelegerea cu domnul, cu mitropolitul Leon, care stia 'ranceza, avea o biblioteca si întretinea relatii 333e44d de prietenie cu cineva ucat în tara lui un foarte mare rol, anume Dosoftei Obradovici, începa-ieraturii sîrbesti. Austriecii au intrat deci în tara si au ocupat Moldova Siretiu, de unde s-ar fi întins foarte bucuros si mai departe, daca partea Siretiu si Nistru n-ar fi fost ocupata de rusi. Cartierul general al impe-era la Roman, si avem o serie de acte de acolo, redactate româneste 'te de ofiteri nemti adesea cu litere chilirice: o întreaga literatura ofi-i aceasta înfatisare bizara.

id a fost vorba sa treaca însa în Muntenia, unde erau turcii, printul urg a înaintat cu toata încetineala posibila, asteptînd ca rusii sa dea o aare. A patruns apoi pîna la Bucuresti si a asteptat din nou sa vada are a face cu un inamic înca periculos. Pe urma a trecut si în Oltenia, criitor francez, Salaberry, ni va spune cum au administrat austriecii i în ce relatii au stat cu boierii.

reprodus în colectia Hurmuzaki, X, cu alte portrete ale Iui.

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

Ocupatia austro-rusa a durat pentru Muntenia pîna la 1791, iar pentru Moldova pîna la începutul anului 1792. Intentia era sa nu plece, nioi unii nic altii. Daca au plecat totusi si unii si altii, aceasta se datoreste revolutiei cele mari. Gînd au început turburarile în Franta, s-au unit Austria, Prusia si Rusis pentru a împiedeca spiritul revolutionar de a se întinde în Europa centrala si, de aceea, si numai de aceea, austrieci si rusi au fost siliti sa iasa din terili noastre.

Boierii, cum se va vedea prin calatorii ce so vor aduce înainte, s-au împa cat cu regimul ocupatiei; însa, pentru onoarea lor, trebuie sa spunem ca, pi lînga cei cari dantau cu rusii si austriecii, cari jucau carti cu rusii si austriecii cari colaborau la aceeasi opera conjugala cu rusii si austriecii, erau si oamerj cu simt mai înalt de viitorul poporului lor. si, precum în razboiul precedent la Congresul din Focsani11, în 1770, anume boieri munteni, alaturi de altii cai cereau alipirea de Rusia, au trimes delegatii lor si prin acestia au înfatisa presupusele noastre tratate cu turcii, tratatele lui Mircea si Vlad, falsificati anume ca sa capete o situatie superioara situatiei lor din acel momsnt - tra tatele acelea sînt într-adevar false ca forma, desi ceea ce se spune în ele er< drept, - precum au cerut sa dea tarii un domn român, care era sa fie stafai Pîrscoveanu, tot asa si de asta data boierii munteni au prezintat un progran de refacere a terii în sensul libertatii si independentei viitoare.

Caci din toate cele expuse pîna aici se desface, cred, o convingere: p lînga ca nu eram asa de rai cum ne judeca unii oameni care nu vad ce e acas la dînsii întîi, este absolut fals ca noi, în materie de cultura si de politica, an fost necontenit minati înainte de altii si ca n-a venit nimic din fondul nostrv propriu. E absolut fals. Avem în spiritul poporului nostru o tendinta spre ini tiativa pe care Statul, croit dupa sistemul napoleonian, o înabuse, dar cari este capabila sa se ridice din nou. In arta, am unit influenta orientala cu cei occidentala si cu fondul nostru propriu, creind form.3 originale: grecii chia recunosc, la Muntele Athos, în picturile de acolo, genul "moldo-^alah", ab solut deosebit de genul lor propriu. Tot asa în materie politica a fost o cola borare de cugetare politica proprie noua. Nici Regulamentul Organic, nic Conventia de la Paris nu ni-au fost harazite fara sa fi vrut noi: toate acel vechi hatiserifuri, toate acele constitutii urmatoare au venit din agitatia por nita în mijlocul boierimii noastre.

Ca sa se vada care era mentalitatea acestor boieri, iata ce cereau ei p vremea aceea, înainte de tratatul din Sistov, cu austriecii, la 1791, înainte d tratatul din Iasi, cu rusii, la 1792. Dupa un text pastrat în însemnarile Iu Haramar, fost consul la Iasi, mai tîrziu vestitul istoric al Imperiului otomar boierii Terii Românesti declarau ca nu voiesc ca tara lor sa fie mai depart asimilata cu un pasalîc; decît sa ajunga la ce a fost înainte, mai bine sa-i apuc o catastrofa cosmica, sa se cufunde ca Lisabona si Lima. si iata dorintile loi cetatile turcesti de pe malul Dunarii sa fie distruse si locul sa se dea înapoi Domnul sa fie ales de cele trei stari: nobilii, clerul si starea de jos, care cuprir dea si negustorimea si teranimea noastra. Dealminteri si de Ligne, usurate cum era, cu gîndul la "formos coconitza", spunea ca: mai bine decît sa fi domni straini, sa se aleaga în Principate doi boieri cari sa domneasca trei an

Tributul sa fie numai trei sute de pungi, cum zicea tratatul din Chiuciu< iCainargi, care mai interzicea sa se ia furnituri în natura platite cu un pret arb

De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800

sa nu vie un turc sa-1 ia, ci sa mearga doi boieri la Constantinopol, cari remita cu mîna lor, ci prin ambasadorul Austriei sau Rusiei. Sa nu se joi nici provizii, nici vite, de turci. In sfîrsit tara sa aiba mijlocul de a i ca sa nu mai treaca toate ostile pe aici, ci fiind supt dubla proteguire lor crestini din Rasarit si Apus, imobilizînd astfel tendinta de anexi-nora prin altii, noi sa avem, în calitate de tara neutra, militia noastra sa putem apara teritoriul românesc.

iei între cererile boierilor de la 1780-90 si ceea ce au realizat gene-e la 1821, 1834 si 1848, nu este o deosebire esentiala. Se simtea înca de ;a se apropie ceasul pentru independenta românilor din Principate si nsecinta mai departata unirea neamului.

emigrat, francez, Salaberry, ni da pretioase stiri despre Oltenia supt i austriaca în 17911. Venind pe la Cerneti,e dusdeun caporal de jandarmi

la un boier, pe al carui argat calauzul îl snopeste în bataie; a doua zi însusi spune ca, "dupa felul brusc cum sosisera, i-au luat drept ofiteri

iar,'de ar fi stiut ca erau straini, li-ar fi oferit odaia sa însasi"; îndata i cafea, dulceata, tuica, si se dau pui fripti pe cale; cînd oaspetele întinde oierului, îmbracata dupa moda orientala, cu bufuri de muselina la a, ea o duce la inima: "recunosc", spune calatorul, "ca felul ei de a ra mai nobil si mai afectuos ca al mieu".

drumul rau, unde trasura se cerea necontenit sprijinita, pretutindeni iicuros "bunii români", "bietii români", din satele marginase, scutite iceea de dari. Nu primesc nici o plata, si pîna si batrînul zdrobit de rea sa aduca si el un folos. în bordeie afumate, lumea se culca pe zdrente, flamînda. si Salaberry îi compatimeste cu atît mai mult cu cît la ameni nacajiti recunoaste toga romana si sandalele de la curtea lui

Craiova, boierii vorbesc si frantuzeste, ba chiar "destul de bine", dar riental îl pastreaza si femeile, care-si acopar capul cu bucati de stofa rosie, cu podoabe de flori si chiar cu pietre scumpe; în mîni se învîrt :e. Jocul de carti singur, mai ales "faraonul", e pretutindeni introdus, a se manînca asezati peste picioare, barbati si femei: a constatat-o ftit la prînz la Barbu stirbei, presedintele Divanului, cel cu calatoria bad, care-i pare un mare mîncau: "Bombance dans le Roi de Cocagne". e joaca hora. Calatorul vede si o nunta dupa datina în biserica zidita ei.

Bucuresti sînt "trei sute seizeci si cinci" de biserici. Salaberry, cu scri-a contele Filip de Goburg, afla o buna întîmpinare la comandantul mi­neralul Enzenberg. Pe Podul Mogosoaii trec radvane de Yiena, pre-e masalale. Aici vede aceleasi femei cu miscarile elastice "ca de pisica", boieri fumîndu-si ciubucul si iscalind hîrtiile în palma. Cunoaste pe

<yage a Constantinople, en Itilie et aux fles de VArchipel par l'Allemagne et la Hon-s, an. VII.

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

Apoi, pe la Zimnicea, calatorul francez trece Dunarea1.

îoan Cantacuzino, mare dusman al turcilor, pe vistier, pe "originalul" Cîmp neanii, care "fusese la Spa cu un ofiter rus".

între calatorii acestui timp este si un sas ardelean, Frederic Murharj Calatoria lui nu s-a publicat niciodata în întregime: s-au desfacut din note lui numai anume elemente publicate la 1802 într-o carte germana2.

înainte de a spune ce arata el despre noi e de folos sa se noteze ca sa din Ardeal cari sa fi calatorit la noi putin înainte de secolul al XlX-lea nu întîlnesc, pentru ca marele negot pe care-1 facusera vecinii nostri prin Ţa: Româneasca si mai putin prin Moldova, negotul acesta tine pîna la sfîrsit secolului al XVI-lea si foarte putin si în cel al XVII-lea. Dupa aceea saa negustori se obosesc si, pe de alta parte, tara noastra este navalita de comert .oriental, iar apoi si de comertul venit de-a dreptul din Occident. înainte, ma furile din Apus treceau prin Ardeal, si sasii erau mijlocitorii între fabricant din Europa centrala si din Ţerile de jos, unde se facea mai ales postavul, intre regiunile noastre. în secolul al XVII-lea, însa, pe de o parte, vin mode de Ţarigrad si, pe de alta parte, producatorii din Apus încep a trimete direi marfurile lor, sau ele se cumpara la Breslau, iar cu deosebire la bîlciul de Lij sca, - cum am mai spus -, bîlciu la care vin o multime de negustori caroij ii se zicea greci, dar cari erau numai în parte de aceasta natiune, foarte mul| fiind români din Macedonia, si cari aveau la noi strazile lor de comert, ca, d pilda, strada Lipscani, unde se desfaceau marfurile aduse din bîlciul de 1 Lipsea, pe lînga strada Gabroveni, unde erau negustorii din Gabrovo, în Penii sula Balcanica.

Calatorul de care urmeaza sa vorbim acuma nu este deci negustor, ci u teolog, un intelectual. El vine prin vama Cîineni, si vorbeste, cum fac toi pîna si prin anii 1850-60, cum a facut si regele Carol în notele lui, despre ci ruta de posta si surugiul cu haina pitoreasca.

înaintînd în tara, el vede sate sarace, bordeie acoperite cu stuf. Se interi seaza cu privire la originea locuitorilor, si i se spune ca sînt de doua felur unii sînt vechi bastinasi, iar ceilalti veniti din Ardeal, "ungureni".

Sînt, de fapt, în regiunea muntilor foarte multe sate care au locuito "ungureni"; asa, de exemplu, pe lînga Mîneciul-Pamînteni, si Mîneciul-Ungi reni, în regiunea de sus a Teleajenului. Murhard a întrebat deci pe ungurei ■de ce s-au mutat din Ardeal, si i s-a raspuns - si aceasta constituie un el ment nou si interesant - ca tot mai bine este în tara aceasta noua, cu pamir larg. Ei se plîng într-adevar ca sînt expusi tuturor abuzurilor ispravnicilo .dar, cînd ispravnicii se prea întrec, fug la munte, un avantagiu pe care nu -aveau în Ardeal, unde era sistemul sigur de a vîna pe contribuabili.

în ce priveste pe domn, calatorul ni spune ca lumea de jos n-are dec o singura pretuire: domn bun este acela care pune biruri putine. Domn re <este acela care pune biruri multe. în special pe vremea aceea era o foarte pi ternica si generala plîngere împotriva lui Voda Hangerli, om care nu pr«

1 Reprodus si de mine, în Analele Academiei Române, XXXIII, p. 239 si urm. 2Engel, l.c, Bibliographie, p. 82 - 3.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna );i 1800

legaturi cu tara noastra, ci fusese numit intr-o vreme .cînd cuca se dadea
fusese dragoman la Constantinopol. Cum, pentru a fi numit, facuse
datorii, el pusese birul vacaritului, împotriva caruia tipau mai ales boie-
itru ca era singura dare care-i atingea si pe dînsii. S-au ridicat deci toti
iva lui Hangerli, l-au pîrît la Poarta, si domnul abuziv a murit asasinai
jurosti de trimisul sultanului, în mijlocul slugilor sale, aruncîndu-i-se
ral în curte (1799).        _ .

acaritul din acel an era de zece lei de fiecare cap de vita1. 3 mai vorbeste pe lînga aceasta de industria de casa, ce juca pe vremea un rol foarte mare, casa teranului fiind un mic atelier, iar casa boierului lier foarte mare, unde lucrau tiganii împartiti dupa mestesugurile lor. îp barbatul lucra casa, mobilierul, uneltele de munca; femeia tot ce era r pentru îmbracaminte. si ceea ce merita a fi retinut este ca, în vremea a veche, sateanca lucra mai liber la înfloriturile cele frumoase, pentru ca t îndatorita la munca cîmpului. Sistemul de a scoate femeia, de multe jlnava, gravida, la aceasta munca, barbaria aceasta apartine secolului £-lea, si sistemului latifundiar inaugurat la 1829 înainte, cînd, prin tra-din Adrianopol, s-a permis vînzarea grînelor noastre în largul Europei,, d înainte ele se puteau vinde numai turcilor, cari n-aveau nevoie de ati prea mari. De atunci a venit lacomia de pamînt a tuturor capitalis-itoarcerea rasei pîna la copilul cel mic si la batrînul si batrîna care abia l pot tinea în picioare.

alatorul, trecînd prin regiunile argesene observa ca în Arges se gaseste
vorbeste cu acest prilej de minele care nu se exploateaza la noi.
itestii sînt strabatuti în treacat. Era un tîrg pe atunci. în regiunile ace-
îblau foarte multi hoti. Sinaia, care este ce stim, astazi, era numai o ma-
i pierduta în codri, pe unde haladuiau atîtia tîlhari, încît nu se risca nimeni
ica pe acolo, si drumul Ardealului mergea pe valea Teleajenului, pe la Bra-
relativa înflorire a Valenilor de Munte fiind datorita acestor împrejurari,
rnautii, spune Murhard, au fost trimisi în urmarirea hotilorj si se adauge
u 1 200 în potera pe vremea lui Voda Moruzi.   , c

îlatorul sas ni mai da o statistica a tiganilor, cari ar fi fost 50 000.
e la Ploiesti el se îndreapta spre Bucuresti, trecînd prin sate proaste si
i baltoase. Face o socoteala cît a cheltuit în drumul pîria în capitala:
«i de lei vechi.   : .. ■ : . . : ■

t descrierea lui scurta, sînt ici-colo unele observatii care pot fi socotite iante: de exemplu cum se batea la falanga, sau, cînd se arata deosebi-dialect ale ardelenilor fata de cei de aici, se releveaza ca, pe cînd "Maria zice la orice domn de pamînt, ca si la orice reprezintant al autoritatii 5, la noi "Maria Ta" e vorba mare si nu se cuvine decît lui Voda.

e la acest calator ardelean trecem la doi scriitori cari scriu nemteste, desi i de origine grec, iar celalt ungur. Grecul se cheama Gugumos, si

?tiri în ce priveste administratia epocei fanariote în oricare domeniu, cu multe ama-e pot gasi, numeroase si exacte, în marea colectie de documente a raposatului Ure-ititulata "Istoria românilor". Daca ar avea si o tabla de materie, ar fi înca si mai a lucrarea.

tos

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 17»3

.era ofiter, în serviciul regelui Bavariei, unde cîte un grec s-a asezat deci sfirsitul veacului al XVIIl-lea, dar mai ales pe la mijlocul veacului al XIX-1< (un Hangerli, fixat la Berlin, a jucat un rol important la curte).

Gugumos1 a fost în regiunile noastre pe vremea razboiului pomenit, fiir. întrebuintat în calitate de curier, trimes marelui vizir la sumla: desi bavan se pare ca, în acest timp, facea parte, sau din armata austriaca, sau din ci ruseasca. Cunoaste ofiteri si diplomati în serviciul Rusiei, ei însii de origii greceasca, un Barozzi, levantin, un Melissino, în legatura cu marea si bogaj familie Cantacuzino din Muntenia. La sumla, unde era marele vizir, mergi cu propuneri de armistitiu.

Plecat din Bucuresti la 19 mai 1790, el trece pe la Floresti, sat vechi d: secolul al XV-lea, unde familia Cantacuzino are locuinta ei lînga o bisericii' -destul de veche. Aici întîlneste pe generalul Splenyi, de origine ungur, într huintat multa vreme în administratia Bucovinei, cîtadurat regimul militi dupa anexiunea din 1775, si, adaug, avem unul din cele mai interesante doc mente privitoare la Bucovina dupa anexare în rapoartele acestui genera Dupa aceea trece la Martinesti, unde se daduse, de curînd, o mare lupta, tr-o caruta porneste în galop spre Dunare. întîlneste în drum arnauti intra în serviciul Rusiei, cari tradasera pe domn. Cîte unul facea si comert. Mai d parte îsi aminteste de marele dragoman Mavrocordat care fusese în German îmbracat ca negustor si locuise o bucata de vreme la Miinchen: cu el calator avuse legaturi personale, primind de la dînsul în dar parfumuri oriental pe atunci un; semn de deosebita atentie.

Avem. apoi cîteva cuvinte despre Silistra, despre Braila, Izmail
Calarasi.: : . . .

Ga izVor pentru acest razboi Gugumos este însa desigur foarte importan ■caci se gasesc la'sfirsitul cartii lui o multime de consideratii strategice.

El vorbeste si de ofiterul Karaczay, care, deci, a venit cam în acela
moment ia-noi, unde se pare ca a fost'asezat un timp, ori a trecut ca negust(
deseori, ori1, în sfîrsit, a întretinut legaturi de afaceri dese cu terile noastr
dat fiind cainformatiile din lucrarea lui, iesita foarte tîrziu, cuprind si o mi
time de lucftiri mai noi decît datele încheierii pacilor din Sistov si Iasi. Da
pentru ca primul lui contact cu terile noastre dateaza de la 1790, îl numara
tot împreuna: cu acesti calatori.  ■-'..■

Lucrarea lui, aparuta, fara an, dupa 1812, la Viena, supt titlul Beytra
zur curopaischen Landerkunde, Die Moldau, Wallachey, Bessarabien und B
ko'.vina, esteuna din cele mai interesante carti privitoarela Principate. Autor
are cunostinti foarte adinei asupra vietii claselor rurale; cu o judecata dreap
asupra valorii reale a populatiei noastre. . .. . .': ■.'

Apoi Karaczay se pare ca era desemnator si bun colorist, fiindca gasu
figuri interesant reproduse, porturi barbatesti si femeiesti, din partile Nean
tului, o pareche de sateni cari iese de la cununie etc.       ;

Se da întîi o serie de statistici, care sînt într-adevar folositoare. Se vo: beste de productia oilor în partile noastre: 130 000 de oi se vindeau din Mui tenia în fiecare an, 70 000 din Moldova, cu pretul numai de 2 lei oaia. Boi

1 lleise von Bucarest (1780), Landshut, 1812.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800

;au la si'îrsitul secolului al XVII-lea si începutul secolului al XlX-lea ) 000 pe an; cai între 20 si 30 000. Erau asa de multe vite în Moldova, urarea unei parechi de boi nu prezinta o importanta prea mare, din care-

se furau cam 20 000 de boi pe an.

i alt domeniu economic, e vorba de vin, aratîndu-se ca productia Mol-se suia la patru milioane de masuri pe an. Albinele aduceau terii 60 000*

Din salitra Basarabiei se vindeau 2 000 de oca la ConStantinopol, darr d se pierduse Soroca, evident ca nu mai era acelasi lucru, int stiri si cu privire la populatie, care merita sa fie retinute. Karaczay pa în rîndul întîi de Moldova, unde socoate 600 000 de locuitori, dintre }3 000 la 1812, cînd rusii au luat Basarabia, ramasesera dincolo de Prut-i sînt 6 000 de case, din care numai 300 de piatra; locuitorii, 20 000. Se-.a trei bai publice, amanunt care merita sa fie retinut. La Galati apoi se

de locuitori, la Botosani 1 000 case, ceea ce face 5 000 de oameni,.
tin 20 000 de locuitori, la Izmail 10 000, la Tighinea 18 000, la Cetatea
[5 000, la Chilia 6 000 - ceea ce arata ca pe vremea turcilor orasele
bene erau relativ mult mai prospere [..,]

î Ţara Româneasca, populatia Bucurestilor este de 60 000 de locuitori» lei' de 30 000, a Giurgiului de 18 000.

e lînga aceasta este o statistica cu privire la Bucovina din 1811. în care e ca populatia provinciei era compusa din 226 486 locuitori, dintre cari 3 414 evrei. si aici ca si-n alte izvoare, precum descrierea lui Splenyir e n-o putem considera ca opera unui calator, fiind un raport administra-ir din care vom trage folos, în comparatie, aiurea, nu se face deosebire )opulatiâ ruteana si cea moldoveneasca. Fireste ca erau ruteni111 în numar nai mic. caci ei au venit colonizati de austrieci, gonindu-i saracia din î. Aici erau catolici, în Bucovina se faceau ortodocsi pentru a beneficia ■rea fondului religionar. Astazi toata regiunea de la Prut în sus e locuita joritate de ruteni, cari, desi vorbesc ruseste, au pastrat vechiul costum venesc mai bine ca noi, iar numele satelor si familiilor sîno din cele mai îi mai frumoase românesti: unii batrîni îsi aduc aminte ca, abia tu cîteva

1 în urma, se vorbea înca româneste în casa lor.

ar, mai ales, Karaczay, are multe pagini privitoare la viata teranilor.

ita ca sînt Aroinici si frumosi, desi înseamna ca anumite boli urîte sînt

îute la sate, si se întind.

ostumul îi place îndeosebi. Spune nu numai ca e frumos, dar ca satenii

reaza foarte curat: e o adevarata raritate sa se vada o camasa murdara,

a cea mai saraca teranca; pîna si cersitorii poarta costume cu cusaturi,

Iul satencei este de o fineta superioara.

i ce priveste clasa de sus, nu-i aduce laude, dar pretuieste pe teran si

i onestitatea lui; chiar cînd sentimente foarte firesti misca femeile, cu-

exterioara este absoluta, de o discretie pe care alta lume n-a vazut-o

ata.

a boieri spune ca a întîlnit persoane cu felul cel mai nobil de a trai, stiind zeste, nemteste, avînd biblioteci. Semnaleaza înca de pe vremea rusilor sierea unui pension pentru cresterea mai ales a fetelor. In general lumea

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

aici este foarte ospitaliera: poti intra în casa celui mai mare boier si, chiar da< nu stie cine esti, te adaposteste fara nici macar sa întrebe care-ti e nume]

Fata de domni, Karaczay, e mai zgîrcit în laude: despre Scarlat Cal machi si Ioan Gheorghe Caragea aminteste doar ca si unul si altul au dat co dice de legi.

Dar unii din stapînitorii acestia nici nu stiau româneste. E adevarat acesti domni fanarioti fac parte dintr-o alta faza, despre care se va mai vor mai pe larg la începutul volumului urmator, faza în care grecii sînt însufleti de cultura lor nationala, în care încep a se scrie în Principate acte în limba ld fiind noi astfel amenintati sa fim cuprinsi în notiunea vaga a unei Elade < care ne-am scuturat la 1821 prin pornirea revolutionara a lui Tudor, revenii la cultura traditionala, la care orice popor cuminte si sanatos se întoarce duj orice fel de rataciri impuse de vremuri.

Printre calatorii mai marunti vom pomeni mai departe de englezul Ada Neale, a carui calatorie e de la începutul veacului urmator. El venea din si si mergea in Polonia, strabatînd tara noastra.

Vorbind de aspectul general al Moldovei, observînd vaile cu pasuni b gate, acoperite de multe vite, drumurile nepietruite, care, cînd nu e nori sînt mai convenabile, satele placute si simple, casele risipite în livezi, garduri de maracini si de volbura înflorita, viata patriarhala a locuitorilor, el e o cor plinire folositoare a celor spuse de Struve si von Renner1.

Un german din Rusia, Struve, a facut trei drumuri într-acoace: unul 1791 pîna la februar 1792, înainte de negocierile de pace din Iasi, celalt i legatura cu ambasada lui Cutuzov, venita ca sa faca a se confirma aceasl pace; un al treilea drum cu ambasada ruseasca ce se întorcea de la Constant nopol2.

Autorul avea o cultura absolut franceza, si era capabil, pentru lucruri orientale, numai de un interes de curiozitate.

Iata ce spune el în linii generale despre tara noastra.

Cunoaste, venind din Galitia, Cernautul, oras frumos, modern si Hert

La Iasi, a carui descriere n-are nimic nou decît ruinele si invalizii razboii lui, a asistat la primirea de boieri calari a solilor turci pentru negocierile paci la iluminatiile de ziua împaratesei Ecaterina, cu te-deum si boi fripti în piaij pentru hrana festiva a poporului. A vazut pe Potemchin, pomazuitul "re§ al Daciei" , întins mort pe patul de parada cu caciula de hatman al Ucrainl în cap si cu sceptrul în mîna, încunjurat de toata eleganta unei oficialitati pon poase: a petrecut sicriul cu muzicele, cei 10 000 de oameni de oaste si smerii] boierime. Revenit în suita lui Cutuzov la 1793, prin cîmpiile basarabene carej Incinta, de la Dubasari la Ţutora, el a vazut pe domn, care era atunci Mih

1 Travels through some parts ofGermany, Poland, Moldavia, and Turkey, Londra, 181
(traducere franceza, Paris, 1818).

2 Despre aceasta carte a lui Struve, care iscalia "Un tînar rus" (Voyage en Krimt
suivi de la relation de l'ambassade envoyee de Petersbourg a Constantinople en 1793, publ
par un jeune Russe attache a cette ambassade, Paris, 1802; ed. germana, Gotha, 1801) am di
o analiza în Arhiva Societatii stiintifice si literare din Iasi, III, p. 196 si urm.

in ia jumatatea veacului al XVH-ka pîna la 1800

lin, un batrînel pasnic, loarte iubitor de crestinii de dincolo de Nistru si gata -î serveasca. La 24 iunie el primi cu solemnitate traditionala marea amba-da a împaratesei. Struve are acum prilejul sa contempleze masa domneasca, ropeana, cu muzica turceasca, urmata de alte doua banchete, doua baluri dejunul de plecare la Galata.

Mergînd cu ambasada în jos de Iasi, calatorul pomeneste de Eîrlad, care i pradat. Focsanii sînt în aceeasi stare, caci în timpul razboiului se dadusera sumedenie de lupte în regiunea dintre Siretiu si Prut, dar mai ales partea ître Tecuci si Rîmnicul-Sarat fusese teatrul ciocnirilor celor mai îndîrjitc. ■e se descriu si în memoriile lui Suvarov si într-o serie de izvoare rusesti1, face o excursie în sus la Miera si Odobesti, locuri pe care nu le poate lauda ieajuns.

în drumul spre Rîmnic, populatia, saracita, da cu greu cele cerute. Ajuns la Bucuresti în ziua de 29 iulie, Struve judeca alaiul muntean al Alexandru Voda Moruzi ca fiind mai maret decît cel moldovenesc, dar ora-, afara de primblarile la Dîmbovita, nu-i prea place. între mesele si balurile e se repeta, el e dus sa viziteze casele de tara ale domnului, si unul din baluri lat într-o gradina din acestea de la tara.

Plecat la 10 august, cu tot alaiul, calatorul revine în octombre, cu aceiasi (titori, pe la Macin, Braila, unde comanda un nazir pentru a socoti vitele, , oile, pastrama si celelalte furnituri. La Galati se descarca luntrile cu mo-, dulgherii lucreaza cu material moldovenesc la corabiile sultanului; case emj si patru singure de piatra margenesc strazile înguste. Tunuri bubuie lopotele suna la sosirea lui Cutuzov; Kodrika, secretarul domnesc bine oscut, saluta pe generalul ambasador. Struve, îndreptat de cetirea lui utrie Cantemir, cerceteaza ruinele do la Gherghina. La Tecuci, un "sat" i suta de case întregi din opt sute, cortegiul e întîmpinat cu steaguri; hat­ul Moldovei se închina oaspetelui. La Focsani se înalta turnurile celor usprezece biserici, din care sase de zid. sesul catre Bîrlad e ca un parc bz; padurile vasluiene farmeca pe drumet.

Revenit prin Vaslui, unde gazduieste în casa "cadiului", la Iasi, Struve a la ceremonia de întîmpinare în sesul Frumoasei, nepotul lui voda rostind alimentul de rigoare (10 mai 1793). Mihai sutu însusi apare în carata cu cai albi, încunjurata de ciohodari si urmata de boierii calarii între pe­ri, "tânarul rus" vede Trei Ierarhii, la cari optzeci de mesteri ar fi lucrat zeci de ani, arhitectul fiind - ca în legenda Curtii de Arges - ucis ca sa iai faca aiurea ceva corespunzator. Plecarea spre Bender se întîmpla la le lunii.

in Moldova nu gaseste mai mult de 600 000 de oameni, si i s-a spus ca latia, în loc sa creasca, scade, mai ales dupa teribilele încercari ale raz-ui deosebit de crud, purtat numai la noi. Multi au fugit în Ardeal sau Io de Nistru, la Dubasari de pilda. Cînd a trecut prin Chisinau, populatia alîns lui Struve de situatia cu totul nenorocita în care o adusese razboiul. 3ealminteri, el constata ca, desi betia si sifilisul faceau progrese, cu toate îa rasa pastra însusirile ei razboinice. "Cu piciorul în scara unui cal bun, >veanul ar declara razboi celui mai strasnic împarat de pe lume."

V. si Spicuitor în ogor strain, revista d-lui Berecht si a par. C. Bobulescu, I.

Calatorii din timpul razboiului de la 1789 la 1793

Ca note generale, Struve, inultamitor de larga ospitalitate a locuita observa marea lor mizerie supt o stapînire hrapareata si crede ca "lenea menilor vine din alt motiv, lasînd neîucrate treizeci si noua parti din patr ale acestui pamînt de bielsug. Datele statistice însa nu sînt noi: izvorul în Raicevich si Carra.

Multe din lucrurile care ni se spun de Struve sînt mai bine înfatisa descrierea de calatorie, aparuta tot anonim, a lui Von Renner, Reise'd'er' sisch-kaiserlichen au serordentlichen Gesandtschaft an die othomanische Pt im Jahr 1793, trei volume aparute la Petersburg în 1803.

La acest autor, care scrie în forma de epistole, se înseamna o si de lucruri de mare interes. Astfel cum a trecut Nistrul la Criuleni, cum ter sînt deosebit de primitori si trebuie sa-i silesti ca sa primeasca o rasplal Nu spune un lucru pe care sa nu-1 cunoastem, dar mentiunea aceasta este fara interes [...]

La Chisinau, "un mic loc fara însemnatate", cu "moldoveni, greci si evr se face popas. îndreptîndu-se catre Iasi, von Renner arata cum au trq Prutul, cum au fost întîmpinati la Iasi de domnul însusi. Dupa cum am vj din descrierile anterioare, domnii nostri de tara nu iesiau înaintea amba dorilor, dar fanariotii obisnuiau. Calatorului îi face deosebita placere vazj cum si femeile veneau în calea lui, femeile care, ni spune el, de obicei nu ei lasate sa se uite la straini. Aici se însala: si alti calatori spun ca la noi exista nici un fel de constrîngere de felul acesta, ci doar în materie de casatc mirele nu trebuia sa vada pe mireasa decît putin înainte de casatorie, i altfel fiecare aArea voie sa-si sature ochii cu ce-i placea mai bine.

Dupa ce von Renner ajunge la cvartirîn Podul-Vechi si Cutuzov trage otel, în strada Mare1, aici domnul vine sa faca vizita oaspetului. Deci înBI schimbare de datini cu totul neasteptata, caci vechii voevozi primeau nuri la curtea lor. Se ofera banchetul, ceea ce arata înca o patrundere a influenj lor straine si o schimbare de datine introdusa de domnii straini. Se descjj si aici balurile care au avut loc. La cel dintii a venit, nu numai doamr mult mai tînara decît domnui si destul de placuta la fata, ci si foarte simj tica fiica. La alt bal a venit si lume straina si - detaliul se afla si la Struve cînd a fost vorba sa se joace poloneza, jupînesele au jucat-o foarte bucure dar, cînd veni rîndul "englezei", dant mai apropiat de cele occidentale, boii roaicele începura cu: "nu stiu": cînd s-a insistat totusi, jucara?. Dealminte scena se va repeta la cel mai apropiat bal.

Cei asezati la gazde, cari dadeau o raita pe la manastiri, pînaJa cerdac^ lui Potemchin, la patru verste de oras, privind curiosi la spoitorii tigani caldari, trageau cu ochiul sa afle cum e viata acolo: puteau vedea cum se întir deau pe sofale cucoanele, - precum, ca sa adoarma, boierii erau frecati la talpi

1 Se pomeneste si Podul-Rosu.

2 Acelasi lucru îl spune si calatorul Petty, care a cunoscut pe poetul Ienachita VJ

carescu.

j/c ia jumatatea veacului al XTII-Iea pina la 1800

Restul calatoriei lui Renner îl cunoastem din ce spune Struve. si el înseamna n se înfatisau Vasluiul, Bîrladul, unde era o biserica foarte veche, "de ) de ani". Tecuciul aproape nu mai exista, caci, precum, am spus, fusese 'oape total distrus în cursul razboiului ; regiunea Focsanilor tot asa. La ssani, cele doua excursii la manastirea Miera, cu manastirea facuta de Gon-ntin Cantemir, si la Odobesti. Descrierea Odobestilor însa este foarte exacta nteresanta, vorbindu-se de manastirea asezata în deal si care si acuma irta vulturul Cantacuzinestilor, desi o reparatie a stricat tot interiorul îricii de pe la 1670. si la Rîmnic se descrie localitatea. Aici vine întru mpinarea calatorului reprezintantul domnului muntean.

La Iasi i se spusese calatorului ca Muntenia este mai bogata decît

Idova si domnul mai primitor, însa von Renner constata ca lucrul nu e

iotul adevarat, si, daca a fost întîmpinata solia ruseasca mai în toate locu-

de catre armata, receptia a fost pretutindeni mai meschina. Drumul

sare 1-a luat pare sa fi fost cu încunjur. Trecînd printr-o stepa acoperita

buruieni mari, a ajuns la Buzau. La Bucuresti intra pe o caldura mare*,

i 1-a facut pe rus sa priveasca orasul foarte putin simpatic.

înainte de intrarea în Bucuresti îi apare domnul încunjurat de 10 000

i de ostasi în alb, cu caciuli de urs în cap. Era Alexandru Moruzi, si între

iin Moldova si dînsul se face o deosebire: acesta este mai cult, mai fudul,

i suptire, mai siret", manifestarile-i sînt mai calduroase fata de Rusia,

se pare mai rece în fond. O caracterizare care trebuie retinuta din acest

r. Alaiul e mai numeros si mai solemn, dar nu mai frumos decît în Mol-

î. I se da ambasadorului un prînz în corturi, dar totusi, în general,

i sînt mai putin multamiti. Nu se vad atîtea femei frumoase. în schimb,

srestile unor anume casute femei provocante cînta "Mititico vino'ncoa"1.

masa nu e asa de buna si de bine rînduita, curtea de la Mihai Voda

se arsa; domnul sta într-o casa boiereasca.

în Bucuresti ni se spune ca erau 50-60 000 de locuitori, cifra care se iveste cu aceea data de calatorii de cari a fost vorba mai înainte. Sînt a sute de germani, si pretutindeni se vede multa tiganime. Se petrece J tinerii îsi întrebuinteaza vremea facînd plimbari în insula Sfîntului erie, lînga lacul format din revarsarile Dîmbovitei. Pentru calator plim-i aceasta alcatuieste o frumoasa ocazie de patrundere în poezia specifica ii: sînt mari alei, unde poti fi singur si unde întîlnesti seara o foarte îroasa lume pe care racoarea locului o atrage. în oras, von Renner, ca ruve, observa aierul stricat si lipsa de apa.

Este si descrierea unui prînz pe care-1 da domnul, cu muzica si foc de arti-si urmat de bal. Amîndoi rusii gasesc ca si la Iasi ca si la Bucuresti e simte cineva în vreun colt departat de lume. Gasesc un circ, tr-o sala, ci într-o instalatie de lemn, special amenajata, la mar-orasului: circul francez al fratilor Mahieux, la care alearga multa

Casele de gazduit sînt mai proaste; I, p. 129.

Calatorii din timpul razboiului de Ia 1789 la 1793

lume, si domnul si doamna, boierii si jupînesele. Un amanunt nou la ia relatiilor franco-române.

Trebuie sa se mai adauge ce spune von Renner despre gazda la care sese, pitareasa Argetoianca, o greaca, persoana de oarecare vrîsta, cam tacioasa si care nu lasa pe rus sa vada ce se petrecea în casa ei. Mai cutare nepoata, pe care o tinea din scurt, cu atît mai mult, cu cît acesta tase cîteva cuvinte românesti. Pitareasa avea în cap o caciula de blanJ urs, care-i dadea un aspect în stare sa bage în sperieti si pe un diplo suptire.

La plecare, domnul [îl] întovaraseste pîna la Vacaresti, pe cînd clopcj din Capitala suna, si muzica turceasca si cea ruseasca cînta.

Acestalalt "tînar rus" ia la întoarcere alt drum, asa încît pentru cel la Constantinopol spre casa al lui Cutuzov, Struve ramîne singurul iz

Iata si un calator francez. Roger de Damas. Pleaca din Paris, la 10 1790, cu scrisori ale Mariei Antoaneta catre împaratul Leopold, fratele Atunci Clerfayt era linga "Praiova", gata sa atace Vidinul, iar maresalul Coburg în ajunul unui atac asupra Giurgiului.

Împaratul propune nobilului francez, care mergea la armata ruseasc lui Potemchin in Iasi, sa treaca întîi pe la austrieci. Pe la 26 mai, Roger Damas trece pe la Mehadia, unde descrie înfrângerea din 1787 a lui Iosif al II-ll pe la Orsova, "una din fortaretele cele mai interesante prin situatie si din c| mai remarcabile prin constructie", - se da o larga descriptie milita austriecii ar fi pierdut aici, în 1789-90, 80 000 de oameni. O flota imperi asteapta la "Praiova".

In loc sa mearga la Bucuresti, calatorul e adus spre Giurgiu de zvor ca s-au început operatiile lui Coburg contra cetatii. Aici afla pe gener Thurn si Lauer si asista la înfrîngerea imperialilor, Thurn fiind decapitat dusmani si artileria întreaga cucerita. Tînarul maresal se zapaceste, lasî conducerea adjutantului sau, colonelul Fischer. Se ordona retragerea, arzî du-se spitalul de lemn si facînd sa explodeze bombele. "Gasesc ca merge prea departe pentru întîiul mars", spune maresalul. Roger de Damas se mi cum cel serbatorit la Viena prin medalii si firme s-a lasat batut, cu 15 000 oameni, de-abia 4 000 de turci. Una din cauze, spune Lauer, total demora zat, fusese ca nu se darîmasera casele din suburbii si nu se curatisera strazii Cît despre Coburg, încurcat, el se plînge ca francezul îl paraseste înainte a-si fi putut lua revansa. Se temea si de relele informatii ce ar duce aces în tabara ruseasca.

Nimic despre drumul pina la Iasi, unde ajunge la 13 iunie, aflînd pe Poten chin "într-o casuta de tara, linga oras". Calatorul ia parte activa la luare Cetatii Albe, care se supune de la cele dintîi lovituri de ghiulele. Apoi trec la Tatar-Bunar si participa si ia asediul, început în 15, al Chiliei, supt ordine!

i»e ia jumatatea veacului al A.VU-lea pîna la 1800

eneralului de artilerie von Miiller. Bine retransata, cetatea avea o garnizoana îare. In noaptea de 16 la 17 se da atacul: caderea grosului Samoilov si Privirea lui supt picioarele alor sai zadarniceste încercarea. Turcii nu se pot jlosi de absoluta dezordine. Miiller însusi, nepazindu-se, e Împuscat în piept, amoilov e înlocuit apoi cu Gudovici. în noaptea de 29, turcii parlamenteaza, doua zi, Chilia e ocupata.

Roger de Damas se duce apoi la Bender, unde Potemcliin petrecea cu imeile. Se porunceste de la Petersburg asediul Ismailului. Samoilov si jbas au aceasta misiune: francezul afla îndata camarazi: în printul Charles e Ligne, ale carui scrisori le-am pomenit, în de Fronsac si în Langeron, de ire va fi vorba mai departe. Dupa douazeci de zile apoi, la 21, se da asal-il, care da tarinei puternica fortareata turceasca.