CALATORII EUROPENI IN ASIA IN SECOLELE XIV—XV

CĂLĂTORII EUROPENI IN ASIA IN SECOLELE XIV—XV

MISIONARII CATOLICI ÎN ASIA IN SECOLUL AL XIV-LEA

La hotarul dintre secolele XIII—XIV, cîteva misiuni catolice au vizitat Asia de sud si de est, furnizând material geografic care comple­teaza, într-o anumita masura, „Cartea" lui Marco Polo.

în jurul anului 1289, calugarul franciscan italian Giovanni Monte-corvino a fost trimis de papa la Tebriz. Dupa doi ani, el a plecat din Ormuz pe mare spre coasta Coromandel a Indiei, si a trait acolo mai bine de un an printre crestinii localnici („tomisti"). In scrisorile sale, Montecorvino descrie icorect India de sud, felul de trai al populatiei bastinase, comertul si navigatia în conditiile climei musonice. De acolo, în anul 1293, el a calatorit pe mare pîna în China, unde a trait cinca 35 de ani, îndeosebi în partea de mord; scrisorile sale din China, care se refera în special la activitatea sa de misionar, sînt însa mai putin interesante din punct de vedere geografic decît scrisorile din India.

Descrierea calatoriei de 12 ani (1318—1330) prin Asia a calugarului franciscan Odorico da Porderwne, de origine friul (populatie din Italia de nord-est), constituie un amestec pestrit de adevar si nascociri. Din Ormuz, el a ajuns pe mare pîna la orasul indian Thana (situat la var­sarea rîului cu acelasi nume, în regiunea unde mai târziu a luat fiinta Bombay), a vizitat ambele tarmuri ale Indiei de sud si Ceylonul, a navigat pîna în Sumatra si Iavia, a fost în Vietnamul de sud si în Dhina de sud (la gurile rîului Sintzian), a ajuns pîna la Hanciu, iar de icolo a plecat, în sfîrsit, la Hanbalîk, unde a stat trei ani².

La înapoiere, Odorico a strabatut spre vest întreaga Asie. El a trecut lin Hanbalîk si din bazinul mijlociu al fluviului Huanhe în Bazinul ilosu al fluviului Iantzî, a patruns în Tibet si a descris Lhasa, capitala tcestei tari, unde, potrivit spuselor sale, a trait multa vreme (multi storici se îndoiesc, pe buna dreptate, de aceasta). Aici, descrierea cala-

Sub titlul „Milionul — cartea minunatelor calatorii ale lui Marco Polo" lucrarea
aparut în limba romîna în 1958, în Editura stiintifica.

între altele, Odorico a fost primul european care a semnalat consumul masiv de
3ai din China si obiceiul de a se lega strîns picioarele fetitelor, pentru ca ele sa ramta"
lici.

CALATORII EUROPENI IN ASIA IN SECOLELE XIV—XV

■ se întrerupe. Se stie numai ca Odorico s-a întors în patrie în toriei l^ul _rj^ j_n anul urmator, fara sa-si fi terminat cartea intitulata 1330 si a , _e i_ucruri necunoscute". Ea reprezinta o povestire haotica „Odorico       . _tari g^ _orase din Asia, despre popoarele si minunile

„„^tin co ^ ^ orasul Avignon (sudul Frântei), papa a trimis în China, han, pe calugarul

i«2 el a strabatut spre est in-
1342, ei                _Dup ^ _{a stat}

oap. ^ju ani la Pekin arignolli a pornit spre sud pma la „Zeitun" (Ţiuanciu), a ajuns pe mare pîna în India si Ormuz, iar de acolo, pe uscat, în Palestina si în 1353 s-a în­tors la Avignon, traversînd marea    Mediterana.

CĂLĂTORII LAICI VEST-EUROPENI ÎN ASIA ÎN SECOLUL AL XV-LEA

Pe la mijlocul secolului al XlV-lea au izbucnit în China mari rascoale antimongole, care au luat sfîrsit în 1368, prin alungarea totala a mongolilor din tara. Este ciudat ca aceste evenimente     de însemnatate

mondiala nu au fost cunoscute în Europa timp de aproape un veac si jumatate, pîna în primul patrar al secolului al XVI-lea, cînd corabiile portugheze au aparut pentru prima oara în fata tarmurilor Chinei. Dar la hotarul dintre secolele XIV si XV, în Europa s-a aflat ca toate statele musulmane din Asia anterioara si din India de nord au fost cucerite de cirmuitorul mongol al Asiei centrale, Tamerlan (astfel au deformat ^f^openii numele lui Timur Lenk, adica Timur cel schiop). El era con-_s- ?. ":^e* ^itna* Puternic suveran din lume; cîrmuitorii europeni visau Af" • ^ra?j?^ge'^{ca a}*^iat îⁿ lupta împotriva musulmanilor în Europa si în de i + ^{nord# De aceea}> ^re£^ele Castiliei (Henric al Illnlea), deosebit doua¹ y^ ^în.aceasta lupta, a trimis la începutul secolului al XV-lea castiiil°" ^TmT.ur, în capitala acestuia, Samarkand. Una dintre soliile a fost condusa de Ruy Gongalez Clavijo, care în timpul cala-(1403—1406) a tinut un jurnal amanuntit si la întoarcerea în ^aceasta ' i^PUS ^^{a punct} însemnarile. In prima editie tiparita în 1582, foarte _i^^reiucrare este intitulata „Istoria marelui Tamerlan". Fiind un ^si din _A^P.^ortant izvor pentru studierea situatiei din Orientul apropiat «■sia centrala la începutul secolului al XV-lea, „Istoria" lui

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Asia de rasarit pe harta catalana din 1375.

CALATORII EUROPENI IN ASIA IN SECOLELE XIV—XV

nizeaza de asemenea un material geografic nou, care comiple-
«i⁰¹^, _lui Miarco Polo, în special în privinta Asiei centrale si
teaza ;^da _înveCi_nate cu ea din Iranul de nord. Informatiile pe oare
regiunilor ^qJ^ pg baza observatiilor personale, sînt, în general,
\_e preziai _{site une}i_e date aflate de la altii; printre altele, indicatia

exacte; s ^_mu__rj_>ari_{ia !rSe} varsa în marea Baku", adica în marea Caspica. ca fl^uy}^ _vagabond inspirat" (potrivit expresiei lui N. S. Leskov) a fost +" i venetian din prima jumatate a secolului al XV-Aea — negusto-] Niccolo de'Conti. Din 1419 el a locuit la Damasc (Siria), a studiat 1 limba araba si, dupa cît se pare, a trecut de pe atunci la reli-^aC° mahomedana. în 1424 el si-a început calatoriile prin Asia (în ^^ia uri comerciale). Din Damasc, Conti a plecat la Ormuz si, tra-^rsînd marea, a ajuns în portul Cambay din India de vest. Dupa ce a Tzitat câteva orase din aceasta regiune, el a navigat spre sud, de-a lungul întregului litoral vestic al peninsulei India, a fost în Ceylon, iar apoi s-a îndreptat pe mare spre nord-est, de-^a lungul întregului tarm rasaritean al Indiei, ajungând pâna la gurile Gangelui. Din Bengal, el a pornit spre rasarit pe uscat, a trecut muntii pustii care despart India de Indochina de nord-vest si, coborând ântr-o oîmpie întinsa, a ajuns la un râu foarte mare — „Dava" (Irawadi). Conti a coborât pe Irawadi prin statele Ava si Pegu si s^a înapoiat pe mare în India de vest. Apoi, din Cambay a plecat ipe mare spre apus, a vizitat insula Socotra, Adenul, unul dintre iporturile etiopiene (se pare în peninsula Somalia), portul Jidda (Djidda — portul orasului Meoca) din Arabia de apus si s-a întors în Italia în anul 1444 prin Egipt si portul Tripoli din Libia. Papa Eugeniu IV a manifestat un interes atît de mare fata de peregrinarile lui Conti, încât i-a iertat chiar si pacatul grav de a fi trecut la mahomedanism si a poruncit secretarului sau, cunoscutul umanist Poggio Bmcciolini, sa scrie în limba latina povestirile acestuia („Patru carti despre soarta schimbatoare").

„CĂLĂTORIA PESTE TREI MĂRI" A LUI AFANASI NIKITIN

în 1466, sahul sirvanului — tara situata >pe tarmul apusean al marii Laspioe — a trimis soli la Ivan al IlI-lea, marele cneaz al Moscovei.

. ?°lii ^din sirvan au plecat înapoi, li s-au alaturat câtiva negustori rusi si câtiva negustori din Buhara. Printre rusi se afla si negustorul van^ri       ^{iiin d}*ⁿ Tver. El a echipat doua corabii si s-a alaturat cara-

ei de vase comerciale oare pornise în jos pe Volga. în regiunea _au ^^r .Volgai, caravana a fost atacata de tatarii din Astrahan, care lui Nikv° ^^{U aoes}^ P^rilej au pierit corabiile si aproape toata averea îmbarc t*Â ^~^{au isc}apat decât doua corabii: una din Buhara, pe care s-a se afu ^vr. P^i; si a doua — ruseasca. Corabia din Buhara pe care fost arun +-"^{1 a a}-i^{uns cu} b^ ^^a Derbent. Corabia ruseasca, însa, a toti cei tf ^{a de fu}rtuna pe tarmul de nord-vest al marii Caspice si sirvan s^ ^q ^a^^au ^ ^{ea au} ^^os^ prinsi de kaitaci, supusi ai sahului din ^c^rut sa *■ ^f ^^a s>^einaha, unde sosise atunci si Nikitin. Toti rusii au ^le trimisi în patrie sub paza, dar sahul a refuzat, zicând ca

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

800 km

„Calatoria peste trei raan" a lui Afanasi Nikitin

înt prea numerosi. „si, izbucnind în plâns, au plecat care încotro —_ pune Nikitin în însemnarile sale „Calatorie peste trei mari" — si cei are mai aveau ceva avere în Rusia au plecat într-acolo, iar cei car& veau acolo datorii s-«u dus încotro vedeau cu ochii...".

CALATORII EUROPENI ÎN ASIA ÎN SECOLELE XIV—XV

... _era dator", adica luase marfuri ipe datorie; în patrie îl N¹ \ _cnisoarea sau robia; de aceea, el a hotarât sa încerce sa flaca astepta^ ^m'^ straine. Din Baku, „unde arde focul nestins", Nikitin a negot in J^ _iunea iraniana Mazandaran, situata în sudul marii Oaspiee. plecat in ^^ _tmllp de opt luni, apoi a trecut lantul de munti Elburs ^ °-Jt~batut Iranul spre sud. Nikitin calatorea fara gcraba, ramîmnd ,-i a s"' ^ i_una întreaga într-un oras. într-unui din orasele iraniene uneori. ^ ^ india caii de rasa sînt foarte scumpi si ca acolo se pot ^e* ^a * ieftin marfuri pretioase care ar putea fi vândute în Rusia. El ^CU?^fiPt hotarârea sa plece în India si s-a îndreptat spre golful Persic ? batîndu-se, de altfel, mereu din drum), spre „Hormus" (Ormuz). Dupa cumparlat un armasar de rasa, Nikitin s-a îmbarcat pe o corabie indiana care se îndrepta cu o herghelie de cai, prin Mascat (Oman), Diu si manele port comercial Camfoay (din nord-vestul peninsulei India), spre portul Dabhol. în acea vreme se tinea acolo un mare tîrg de cai la care se adunau geambasi din tarile arabe, Iran, Asia centrala si

Nikitin n^a izbutit sa vânda avantajos armasarul nici la Dabhol si nici în portul Chaul, situat mai la nord. De aceea, el a pornit peste Gatii de vest în interiorul tarii, la doua sute de verste de mare, în ora­sul Junnar. El a stat acolo doua luni si a plecat cu armasarul sau mai departe, la patru sute de verste, la Bidar (care astazi se afla în statul Haiderabad), în capitala Industanului musulman, „un oras mare cu multi locuitori". Nikitin descrie alaiurile pompoase ale sultanului local si curtea acestuia înconjurata de ziduri cu sapte porti. Strainii nu erau lasati sa intre înauntru; Nikitin povesteste, duipa spusele altora, despre curtea sultanului, aratând ca ea „este foarte frumoasa, pretutindeni sînt sculpturi si aur si pîna si ultima piatra este încrustata si foarte frumos împodobita cu aur". Nikitin nu se lasa însa orbit de acest fast; el vede în jur mizeria înspaimântatoare careia alti calatori europeni din evul mediu nu-i dadeau atentie: „ ... Oamenii de la sate sînt foarte saraci, iar boierii sânt bogati si luxosi; ei sînt purtati în lectici de argint..." Njkjtin vorbeste si despre dusmania dintre hindusi si musulmani („cu pagînii nu manînca si nu beau"), precum si despre împartirea hindusilor in caste („în India sînt optzeci si patru de credinte"); de asemenea, el remarca deosebirile dintre modul de trai si hrana diferitelor caste. Dupa ^ce a petrecut la Bidar aproape un an, Nikitin a plecat la Vijaianagar T ku^{Ci oapitala unui} stat puternic din sudul Indiei), situat pe rîul sfin-fp ^ra' ^{afluent din} dreapta al Kistanului. El a vizitat orasul diar« t³^ ^{aflat pe malul} d^Pt ^al Kistanului si a fost si la minele de aiamante _de la Raichur, situate în apropiere.

Pagini ^a- ^ramas dezamagit de rezultatele calatoriei sale: „Câinii de

vazut ^~^aU ^.^l^ ^ei vorbeau despre o multime de marfuri, dar am sînt ieft' ^{nU ex}*?^ta ni^ic pentru pamântul nostru ... Piperul si vopseaua ^ea. Dar ^me" -^ ^ad^uc marfa pe mare, iar altii nu platesc vama pentru si pe nja ⁿ?* ^{nu ne vor} lasa s-o ducem fara vama. Iar vama e scumpa ^doi ani eT ^ .^m'^ultⁱ tâlhari". în India, Afanasi a petrecut mai bine de ^{a v}i²itat si câteva orase de pe coastfâ de vest a Indiei, precum

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

Monumentul lui Aîanasi Nikitin din orasul Kalinin.

;i o serie de orase din podisul Decanului. în însemnarile sale, el da «formatii s-curte, dar, în general, demne de crezare, despre câteva ase-:ari pe care nu lesa vizitat personal. El cunoaste Ceylonul, despre oare pune ca este o tara bogata în pietre pretioase, mirodenii si elefanti-II stie, de asemenea, de „un port destul de mare" din Indochina de vest, 'egu (la gurile fluviului Irawadi), unde traiesc „dervisi indieni" (calugari udisti), care fac negot ou pietre pretioase si ou obiecte de portelan din Cin si Macin" (China).

Facîndu-i-se dor de patrie, Nikitin porneste înapoi în 1472. El de-:rie foarte pe scurt acest drum. S-^a îmbarcat la Dabhol si a platit entru drumul pîna la Ormuz doi galbeni. «si am calatorit pe „tava" orabie de constructie primitiva) timp de o luna pe mare si nu am Izut nimic, iar abia în a doua luna am vazut muntii Etiopiei... si aro

CALATORII EUROPENI ÎN ASIA IN SECOLELE XIV—XV

Tara Etiopiei cinci zile. Din voia Domnului nu s-a întîmplat stat iⁿ _• ^_m fot etiopienilor mult orez, piper si grîne si de aceea ei nimic ^r^'_{it cora}bia. De acolo am plutit douasprezece zile pîna la n-au J^e ^ j, g_reu £_e admis, asa cum fac unii comentatori ai lui Niki-M^a9caj'l£_n „muntii Etiopiei" el întelege „tarmul muntos al Etiopiei" tin, c^a P _a'di_ca tarmul nordic înalt al peninsulei Somalia. E putin ^khabil ca în acest caz vasul sa fi putut ajunge în douasprezece zile i^pr°lvtascat adica sa strabata circa doua mii de kilometri împotriva vîn-1 si a' curentului, în timp ce în aceleasi conditii a fost nevoie de tu lui s ^ (dupa cum arata mai departe Nikitin) pentru un drum de ⁿ°tru ori mai scurt, adica pentru a ajunge de la Mascat la Ormuz. E^te mult mai probabil ca vasul a ajuns în dreptul tarmului înalt al <Afului Kuria Muria (Arabia de sud), situat la mai putin de o mie de kilometri de Mascat.

Dupa ce a debarcat la Ormuz, Afanasi a pornit spre nord-vest prin regiunile muntoase ale Iranului si a ajuns la Tebriz. Dincolo de Tebriz, el a vizitat cartierul general al turkmenilor nomazi „cu berbeci albi", care se aflau atunci în razboi cu turcii osmanlii. Apoi a traversat podi­sul Armeniei si a ajuns la 1 octombrie 1472 la „marea Stambul" (marea Neagra), în dreptul Trebizondei. O corabie i-a luat lui Nikitin un galben ca sa4 treaca peste marea Neagra în portul Kaffa (Feodosia), care atunci apartinea genovezilor; dar, „din cauza unui vînt puternic si rau", corabia a ajuns la Kaffa abia la 5 noiembrie. Aici însemnarile lui Afanasi Nikitin se termina. Din scurta introducere la „Calatoria" sa, care este inclusa în asa-numita cronica de la Lvov din 1475, reiese ca el „a murit înainte de a ajunge la Smolensk, iar însemnarile le-a scris cu mîna sa si au fost aduse la Moscova de niste negutatori.. .".

„Calatoria" a fost de miai multe ori copiata în secolele XVI—XVII. Pîna la noi au ajuns cel putin sase copii. ,însa pîna în secolul al XVII-lea nu cunoastem în Rusia vreo alta încercare de a stabili legaturi comer-^ciaJ« directe cu India. De altfel, e putin probabil ca rusii care au citit „Calatoria" sa fi fost îndemnati sa întreprinda o calatorie în Indila, deoarece nu se îndoiau ca Nikitin spune adevarul atunci cînd afirma ca acolo „nu exista marfuri pentru Ţara ruseasca". Din punct de vedere economic, calatoria lui Nikitin n-a izbutit. Dar Nikitin a fost primul european care a facut o descriere veridica, simpla, realista, fara exa­li ^ar*-^9l- ^de ° ^uria?^a valoare a Indiei medievale. Prin calatoria sa, el a *" ^{m moic}i convingator ca în a doua jumatate a secolului al XV-lea. sa "1- ^an* ^^namt^e de „descoperirea" Indiei de catre portughezi, putea spirit j^toi!^easp^a.^în aceasta tara si un european singur si sarac, dar cu Intr- rf^{€ mi}tiativa, desi conditiile calatoriei erau, în genere, nelprielmice. evar, Afanasi Nikitin nu a avut sprijinul nici unui suveran laic, 1-a avut portughezul Covilhao, care a calatorit curînd dupa nu avea nici sprijinul puterii bisericesti, ca calugarii Montecorvino, Odorico da Pordenone sau

ignollipi .

^siliRUrul ^X ^.^nu si-a renegat nici credinta ca venetianul Oonti. Fiind ^restin ortodox printre musulmani si hindusi, Nikitin nu a

GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

gasit sprijin si ospitalitate cum gaseau pretutindeni negustorii si cala­torii arabi, printre cei de aceeasi credinta.

Afanasi Nikitin era absolut singur, suferea de un dor cumplit cl_e patrie si, cu toate ca stia ca „este dator" si cunostea ce soarta îi asteapta pe datornicii rai platnici, a cautat sa se întoarca în Rusia. „Iar Ţara ruseasca s-o ocroteasca Dumnezeu. . . Nu exista pe lume o tara aseine» nea e¹', cu toate ca boierii de pe pamântul rus nu sînt buni la suflet Fie ca Ţara ruseasca sa se orînduiasca si sa domneasca în ea dreptate"