CARACTERIZAREA ECONOMIEI ROMĀNIEI ĪN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Pe 23 august 1939 Germania nazista si Uniunea Sovietica au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov , care stipula, īntre altele, interesele Sovietelor īn Basarabia. Opt zile mai tārziu Germania nazista invadeaza Polonia. Romānia a ramas oficial o tara neutra, adapostind refugiatii polonezi si oferindu-le posibilitatea soldatilor si ofiterilor armatei Poloneze sa ajunga īn Franta si Anglia prin porturile romānesti la Marea Neagra.
Īn 1940, Romānia si-a pierdut atāt din teritoriile din est cāt si din cele din vest: īn iunie 1940 Uniunea Sovietica a luat Basarabia si Bucovina de Nord. Doua treimi din Basarabia au fost lipite unei mici parti a URSS formānd noua Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, restul fiind alipite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. La putin timp dupa aceasta, pe 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au fortat Romānia sa "īnapoieze" jumatate din Transilvania Ungariei. Aceasta z 838i88i ona, discutabil considerata de unii istorici ca apartinānd Ungariei, a fost cunoscuta de atunci drept "Transilvania de Nord", pentru a fi deosebita de "Transilvania de Sud", care a ramas sub guvernarea romāneasca. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul (partea sudica a Dobrogei) a fost cedata Bulgariei.
Dupa o scurta perioada de neutralitate, Romānia s-a alaturat Puterilor Axei (Germania, Italia si Japonia) īn iunie 1941, īn timpul guvernarii lui Ion Antonescu. Pe 22 iunie, 1941, armata germana īmpreuna cu unitati ale armatei romāne au atacat Uniunea Sovietica. Dupa ce au recucerit Basarabia si Bucovina, unitatile romāne au luptat alaturi de Germania Nazista mai departe la Odessa, Sevastopol, si Stalingrad. Contributia Romāniei īn efective de lupta a fost enorma, depasita doar de armata germana, dar depasind celelalte aliate ale Germaniei. Romānia a anexat teritorii sovietice dintre Nistru si Bug, incluzānd si orasul Odesa. Īn anii regimului lui Antonescu, Romānia a alimentat economia de razboi a Germaniei cu petrol, cereale, precum si produse industriale fara vreo recompensa.
Īncepānd cu 1944, economia Romāniei era īn pragul colapsului datorita cheltuielilor de razboi, iar resentimentul īmpotriva "bocancului german" a crescut īn rāndul celor care īn prima faza au sprijinit alianta cu Germania. Regele Mihai, care initial nu s-a implicat efectiv īn politica Romāniei, a condus cu succes o lovitura de stat pe 23 august, 1944 avānd suportul opozitiei si al armatei, arestāndu-i pe Ion Antonescu si pe membrii guvernului. Imediat, el l-a numit prim-ministru pe generalul Constantin Sanatescu, īn fruntea unui guvern compus din militari si reprezentantii Blocului National Democrat, ca ministri fara portofoliu. Īn aceeasi zi, seara, la orele 22:00, Regele a difuzat "Proclamatia catre tara", prin care anunta revenirea la un regim democratic, īncheierea razboiului cu Natiunile Unite si īntoarcerea armelor īmpotriva Germaniei.
Īn ciuda acestei asocieri cu partea īnvingatoare, Romānia Mare nu a supravietuit īn urma razboiului, pierzānd teritorii atāt catre Bulgaria cāt si catre URSS.
Trasatura fundamentala a evolutiei economiei Romāniei īn acesti ani a constat īn influenta determinanta a factorilor politici externi asupra sa. Aceasta evolutie a dus, īn cele din urma la intrarea Romāniei pe plan economic īn orbita Germaniei. O asemenea situatie, deosebit de nefasta pentru destinele tarii nu a fost decīt rodul unei lungi perioade de tensiune si amenintari, presiuni si ultimatumuri, venite din partea Germaniei, sau a celor manevrati de ea cum a fost Ungaria horthista
Industria
Īn conditiile īn care obiectivul prioritar al tarii a fost īntarirea capacitatii sale de aparare, industria a devenit un element important al economiei. Trasatura esentiala a legislatiei industriale a fost cresterea rolului si interventiei statului. Pe aceasta linie s-au adoptat masuri menite a crea un cadru organizatoric propice pentru concentrarea si mobilizarea tuturor resurselor industriale. Astfel, īn cursul anului 1939 a fost creat Consiliul Superior Economic. Principalele sale atributii erau: redactarea si adoptarea de planuri si programe economice, avizarea diferitelor proiecte de legi economice. Avīnd īn vedere importanta industriei de armament, īn noiembrie 1939 s-a adoptat legea privind regimul juridic al fabricilor de armament. Īn industria petroliera s-a creat īn ianuarie 1940 Comisariatul General al Petrolului.
Ca urmare a conditiilor generale un impuls deosebit capata sectoarele industriale legate de īnzestrarea armatei, īn primul rīnd, industria metalurgica, precum si industria textila, pielariei si chiar alimentara.
Īn schimb, cererea de echipamente industriale, mijloace de productie, cu exceptia celor necesare industriilor legate de armata, a scazut. Ca urmare a situatiei internationale posibilitatea aprovizionarii cu o serie de materii prime solicitate de industria romāneasca s-a redus foarte mult. Din septembrie 1939 situatia a devenit si mai critica. Guvernul ia o serie de masuri menite a rezolva cel putin partial aceasta problema. Astfel, se aduc unele modificari īn regimul comertului exterior, īn sensul liberalizarii utilizarii devizelor obtinute prin export, cu conditia sa se utilizeze la procurarea de materii prime. Este vorba īn primul rīnd de procurarea de materii prime din tarile cu devize libere. Īn acelasi timp s-au facut eforturi si pentru cresterea productiei proprii īn extractia de minereuri feroase si neferoase. Numai pentru industria pielariei se va reusi sa se asigure aprovizionarea din tara cu piei crude.
Īn ceea ce priveste industria extractiva a petrolului scaderea productiei, īnceputa īnca din 1936, a continuat. Chiar daca dupa izbucnirea razboiului s-a īnregistrat o crestere a preturilor la petrol pe piata mondiala, ea nu a determinat si o marire a productiei.
Un element caracteristic al acestor ani au fost īncercarile, venite din partea Germaniei de a patrunde īn industria romāneasca. Obiectivele sale principale au fost industria metalurgica si industria petroliera. Īn industria petrolului īnsa rezultatele nu au fost nici pe departe tot atīt de īncurajatoare pentru Germania. Penetratia germana īn industria metalurgica a urmarit limitarea pīna la anulare a acestei ramuri pentru a controla piata romāneasca de armament, pentru a mari gradul de dependenta fata de Germania.
Īn acesti ani īnsa posibilitatile de actiune ale Germaniei au fost limitate, mai ales ca trebuiau utilizate instrumente economice normale, din care achizitionarea de actiuni la societatile romānesti era principalul mijloc. Atīt timp cīt conditiile internationale au permis, īncercarile germane īn acest sens au dus la un permanent esec. Īn martie 1939 īnsa, ocuparea Cehoslovaciei a facut ca Germania sa puna mīna pe pachete de actiuni apartinīnd unor societati cehoslovace (Skoda, Zbrojovka), asupra unor societati romānesti. Utilizīnd contradictiile dintre industriasul N. Malaxa, sprijinit de palat si M. Ausnit, reprezentant al capitalului occidental, soldat cu īndepartarea ultimului, germanii si-au consolidat prezenta la Resita, desi nu detineau decīt 9% din actiuni.
Īn industria petrolului īnsa rezultatele nu au fost nici pe departe tot atīt de īncurajatoare pentru ei. Opozitia marilor societati cu capital occidental si a statului romān au facut ca īn acesti ani obiectivul Germaniei sa nu fie atins.
Īnfrīngerea Frantei a creat baze noi pentru presiunile Germaniei. Guvernul adopta īn iulie 1940 decretul-lege prin care se interzice orice transfer de titluri fara autorizatia statului. Desi hitleristii īsi īntaresc presiune pentru a forta guvernul sa etatizeze societatile cu capital occidental, chiar pe fondul situatiei dramatice din vara anului 1940, guvernul romān nu accepta.
Opozitia marilor societati cu capital occidental si a statului romān au facut ca īn acesti ani obiectivul Germaniei sa nu fie atins.
Agricultura
Ca urmare a unei productii agricole bune, s-a creat un disponibil de export. La īnceputul anului 1939 īnsa supraoferta de cereale a determinat ca preturile la cereale sa fie mici. Ca urmare, statul intervine, subventionīnd pe exportatori prin prime de export si prin interventia sistemului cooperatist pentru absorbirea surplusului de cereale.
Cresc suprafetele cultivate cu plante tehnice, mai ales oleaginoase solicitate mult la export, cu deosebire īn Germania. Izbucnirea razboiului īn septembrie 1939 a determinat o crestere a preturilor produselor agricole, mai ales la legume si oleaginoase. Pentru a nu crea lipsuri pe piata ca urmare a intensificarii exportului, guvernul a fost nevoit sa limiteze exportul la unele produse.
De asemenea, pe piata interna s-au introdus preturi de stat la cereale, iar pentru stimularea unei productii de buna calitate s-a introdus sistemul bonificatiilor la pret pentru produsele de buna calitate.
Agricultura a constituit si ea un obiectiv al ofensivei germane asupra economiei romānesti. S-au creat societati mixte pentru comercializarea produselor agricole si trimiterea lor īn Germania. Un moment important care indica scopul politicii germane īn economia romāneasca a fost protocolul din iulie 1939, prin care s-a stabilit un plan de restructurare a agriculturii romānesti conform cu interesele Germaniei. Aplicarea sa īn practica va fi īnsa firava, mai ales ca acest plan implica si eforturi de investitii.
Finantele publice
Sistemul financiar al tarii a capatat īn acesti ani o importanta deosebita. Volumul mare de cheltuieli, a carui tendinta a fost de permanenta crestere, cerea un efort financiar deosebit. Ca urmare, s-a īnregistrat o crestere substantiala a sarcinii fiscale, suportata atāt de masele de oameni ai muncii cīt si de asociatiile industriale, bancare si comerciale.
Īn acelasi timp, volumul cheltuielilor destinate altor scopuri decīt celor legate de īnzestrarea armatei a scazut. Mai mult decīt atīt, īn conditiile īn care bugetul statului nu mai putea face fata acestor cheltuieli, s-au utilizat si alte surse de finantare, din care cea mai importanta a fost cea a īmprumuturilor interne. La sfīrsitul anului 1938 s-a creat o institutie specializata pentru aceste operatii: Casa Autonoma de Finantare si Armonizare (CAFA). Sumele de bani obtinute prin aceste īmprumuturi urmau a fi dirijate spre ministerele legate de pregatirile militare.
Īn noiembrie 1939 CAFA a fost autorizata sa emita unul dintre cele mai importante īmprumuturi interne ale perioadei: "bonurile pentru īnzestrarea armatei", suportat de masele de oameni ai muncii.
O alta sursa de finantare a constituit-o reescontul la BNR. Acest rescont era realizat prin intermediul CAFA, legata la rīndul sau de Ministerul Finantelor. Īn acest mod, reescontul a devenit de fapt un permanent īmprumut al statului la BNR.
Circulatia monetara si activitatea bancara
Sistemul bancar a devenit pārghia esentiala a economiei si necesitatilor de capital impuse de imperativele vremii. Activitatea BNR a fost īndreptata cu precadere īn doua directii:
Īn anii 1939 - 1940, paralel cu intensificarea extractiei de metale pretioase din care BNR a cumparat aproape īntreaga cantitate extrasa, ceea ce a dus la cresterea rezervelor de aur ale bancii, s-au adoptat masuri pentru a stimula vīnzarea de aur a populatiei catre BNR.
Unele calcule arata ca īn 1940 leul a reprezentat numai 44,50% din valoarea celui din 1929.
Totodata diferenta dintre valoarea interna si cea externa a leului se accentueaza, ducānd la aparitia speculei si a evaziunii de devize. Afacerile cu devizele straine s-au īnmultit fiind antrenati si membrii casei regale.
Aceste presiuni repetate asupra leului au determinat aparitia unui fenomen de crestere a preturilor cu amanuntul. Guvernul ia unele masuri pentru a preīntāmpina o astfel de evolutie periculoasa. A fost introdus controlul statului asupra preturilor, dar nu pe o scara larga si fara nici o interventie directa, preturile fiind lasate sa se stabileasca īn functie de legile pietii.
Cu toate masurile luate s-a īnregistrat īn acesti ani o crestere a costului vietii, mai ales īn ceea ce priveste produse de consum imediat.
Comertul exterior. Tratatul economic din 23 martie 1939 cu Germania
Īn acesti ani Germania face eforturi deosebite pentru a obtine o pozitie privilegiata īn īn comertul exterior al Romāniei.
Pe de alta parte, Romānia nu a putut sa fie manevrata cu atīta usurinta de Germania, atīt timp cīt a mai existat o speranta pentru un sprijin eficace īn favoarea sa din partea tarilor occidentale. Cīnd si aceasta speranta a disparut, trecerea Romāniei, ramasa singura, izolata, īn sfera de influenta germana a fost definitiva. Dar acest fapt se va īntīmpla abia īn vara anului 1940.
Īn 1939 - 1940 īnfruntarea Romāniei si Germaniei pe plan economic se baza pe doua obiective specifice fiecareia dintre parti:
Dar aceasta nu s-a realizat fara ca Germania sa nu fi utilizat toata gama de metode extra-economice: presiuni din partea functionarilor germani, campanii de presa violente contra Romāniei, amenintari cu interventie militara, ultimatumuri si mai presus de orice, santajarea Romāniei cu problema integritatii teritoriale, pentru care Germania a manevrat abil si eficace Ungaria si Bulgaria.
Īn acest context guvernul romān trebuie sa semneze tratatul economic. Reprezentantul german īn ziua de 23 martie da un ultimatum categoric respingīnd propunerea romāna de a se relua negocierile. Astfel, īn dupa amiaza zilei de 23 martie 1939 s-a semnat tratatul economic romāno-german. Clauzele tratatului depaseau cadrul strict al relatiilor comerciale bilaterale, prevazīnd, īn esenta, orientarea tot mai strīnsa a economiei romānesti fata de necesitatile germane.
|
