CAUTAREA DRUMULUI DE NORD-VEST DE CATRE ENGLEZI SI PRIMELE DESCOPERIRI IN ARCTICA DE VEST

CĂUTAREA DRUMULUI DE NORD-VEST DE CĂTRE ENGLEZI sI PRIMELE DESCOPERIRI ÎN ARCTICA DE VEST

CELE TREI EXPEDIŢII ALE LUI FROBISHER; ÎNCEPUTUL DESCOPERIRII

ARHIPELAGULUI CANADIAN

In ultimul patrar al secolului al XVI-lea si la începutul secoluiu¹ al XVII-lea, navigatorii englezi au întreprins o serie de expeditii cu scopu) de a gasi drumul de nord-vest din oceanul Atlantic în oceanul Pacific. Primul care a reluat (dupa John si Sebastian Cabot) cautarea drumului spre China, ocolind America pe la nord, a fost ofiterul de marina Martin Frobisher. El si-a gasit protectori - demnitari si negutatori - de altfel nu prea darnici: au fost echipate trei vase - doua barcaze da cîte 15 tone ■ii o pinasa (vas auxiliar) de 10 tone.

In iunie 1576, Frobisher a ocolit Scotia si la 11 iulie a întîlnit în ireptul paralelei de 61° latitudine nordica un tarm înalt, acoperit de za­pada - Frizia ("Friesland", Groenlanda). Aici, pinasa a pierit cu tot echi­pajul, un barcaz a dezertat, dar Frobisher cu barcazul sau .,Gabriel" si :u un echipaj de 23 de oameni a continuat calatoria. El a ocolit extremi-;atea sudica a Groenlandei, s-a îndreptat spre vest cu o usoara deviere :atre nord, iar la 20 iulie, în dreptul paralelei de 63° latitudine nordica, i descoperit doua "capuri" înalte (în realitate, doua insule). Dupa ce a recut printre ele, el a patruns într-un golf îngust, pe care 1-a luat drept ocul de trecere mult rîvnit si, crezînd ca îl imita pe Magellan, 1-a denu-nit strîmtoarea Frobisher. El a parcurs prin pretinsa strîmtoare 50 de nile spre nord-vest, "avînd în dreapta.. . continentul asiatic, care aici sra despartit de continentul american ce se afla pe stînga". "Continentu merican" al lui Frobisher era o peninsula din sud-estul Ţarii lui Bajpn are poarta pina astazi denumi 10110p1517k rea latina de Meta Incognita ("Ţⁱⁿ^^{a n} unoscuta"); aceasta denumire secreta conventionala a fost data de ;ina Elisabeta, care a socotit, dupa spusele lui Frobisher, ca ^acea._u lortiune de uscat este o cale de acces spre Asia. Iar "continentul ^asldL^_ 1 lui Frobisher, situat la nord era o alta extremitate a aceleiasi I lui Baffin, care poarta astazi numeie de peninsula tiail, în ^cta* larinaruiui Chnstopner Hali de pe "Gabriel".

In acest golf, Frobisher a, întîlnit oameni oachesi "care serna u tatarii; aveau parul negru lung, fete late si nasuri turtite, s¹

PRIMELE DESCOPERIRI ÎN ARCTICA DE VEST

_A piei de foca, croite la fel pentru barbati si femei. Luntrile ibracati ip t_e ^_{e asernene}a din piei de foca, iar sub ele se afla chila 'for ^eraU« Aceasta este prima întîlnire, dovedita istoriceste, între euro­pe lernn . V~._mos^ din America; bastinasii adusi de Cortereal puteau sa peni si ^eS? Asemanarea cu tatarii" (tipul mongoloid) a constituit pen-fie ^indlffs_her o dovada în plus ca a ajuns în Asia. tru FroDi         debarcau din loc în loc pe tarm si aduceau de aoo'o plante

Marina ^ _care ^ _o piatra neagra cu vinisoare galbene, pe care ^ pietre, P ^_u&^.__o drept minereu de aur. Eschimosii au organizat un probisher _engiezii. 'Intr-o zi, o barca cu cinci marinari care plecasera tîrg_ ^m_^u ^_mtj _cu eschimosii a disparut fara urma. Cu echipajul împu-farâ barca, Frobisher n-a îndraznit sa mearga mai departe spre ; altfel, începuse toamna si el era grabit sa se întoarca în Anglia a-si anunta acolo dubla "mare" descoperire: strimtoarea spre ^Peianul Pacific si minereul de aur. Luînd cu el un eschimos, Frobisher ^întins pînzele la sfîrsitul lunii august si la începutul lunii octombrie a Lntrat în gurile Tamisei.

Imediat a fost organizata "Compania Chinei", care a capatat mari privilegii- Regina i-a dat lui Frobisher titlul de "amiral principal al tutu­ror marilor, lacurilor, pamînturilor si insulelor, tarilor si locurilor nou descoperite, mai cu seama în China". Elisabeta a depus cea mai mare cota-parte din capitalurile societatii si a echipat pe socoteala statului o corabie cu o capacitate de 200 de tone. De asemenea, lui Frobisher i s-au dat barcazul "Gabriel" si barcazul care dezertase. Echipajul tuturor vase­lor era alcatuit din 140 de oameni, printre care se aflau soldati si mineri. Corabia mare trebuia încarcata cu minereu de aur si trimisa imedial înapoi în Anglia. Frobisher cu cele doua barcaze urma sa continue explo­rarea "strîmtorii" si sa ajunga în China sau cel putin atît de departe spre vest, încît sa se poata convinge pe deplin ca se afla în celalalt ocean,

Cînd a ajuns la "pamîntul american" (Meta Incognita), Frobisher a poruncit oamenilor sai sa debarce cu steaguri si sa marsaluiasca în su^ nete de trompeta prin fata eschimosilor uimiti. Dar bravul navigator s-a facut vinovat de calomnie împotriva eschimosilor. Intr-o coliba, el ^a vazut un morman de oase pe care le-a luat drept oase omenesti si a fior . ^{Ca oamenii blînzi de la} "capatul pamântului" sînt niste canibali rosi. Pe o insula, a vazut o batrîna urîta si a crezut ca e diavolul si ca invu'î^n- ^^{e acest} Panrint sînt multi diavoli. De aceea el a numit-o vrut) °- ^av°W°^r"- Din pricina gheturilor, Frobisher n-a putut (sau n-a si va.^Sf ^treaca PT "strîmtoare". El a umplut repede calele corabiei mari seDWu. ^{mici cu încarc}atura "pretioasa" (peste 200 de tone de piatra). In

eptemb ^cuPri     ^{ne> navi}§^at°rul triumfator a sosit în Anglia. Febra aurului i-a

t         ^f ^englezi, mai cu seama dupa ce o comisie "savanta" regala a

^Fr°bish ^{a minereu}l cuprinde într-adevar mult aur si ca "strîmtoarea" _In ^{er duc}e realmente spre "Katai".

~, _au £_Qs^ _ecnjp_a^_e 15 vase, din care o parte mari

a fost n - ^transport), iar altele mici, pentru noi descoperiri. Escadra
2«t ^{Sa Sub c}°manda lui Frobisher. Anglia nu trimisese înca nici-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICF

O parte din harta lui Frobisher (schita).

>data peste ocean o flotila atît de mare. La sfîrsitul lunii mai 1578, Fro->isher a pornit pentru a treia oara la drum cu trei misiuni: 1) sa înte-neieze o colonie si sa construiasca o cetate la intrarea în "strâmtoare¹¹, ntrucît noua tara a aurului descoperita putea sa atraga în mod firesc si tentia altor puteri maritime; 2) sa înceapa imediat exploatarea minelor le aur; 3) sa continue cu vasele mici explorarea "strîmtorii" si sa ajunga, Iaca va fi cu putinta, pîna în "Katai".

La începutul lunii iulie, lînga intrarea în "strîmtoarea" blocata de ;heturi, in timpul unei furtuni de zapada, una dintre corabiile cele mai nari s-a ciocnit de un ghetar si s-a scufundat. Echipajul s-a salvat cu nare greutate. Celelalte vase, risipite si aruncate de furtuna spre sud, u nimerit într-o strîmtoare larga, libera de gheturi, dincolo de care, pre apus, se vedea marea, tarmul "pamântului american" deviind mul pre sud.¹ Vasele au ratacit cîtva timp prin acele locuri, pîna cînd Fro-isher le-a adunat la un loc. El a condus flotila spre nord-est si a °es-operit trecerea dintre pamântul (peninsula) Meta Incognita la vest s^ n grup de mici insule (Resolution, Edjell etc), la est. Acum a deve impede si pentru Frobisher ca Meta Incognita nu poate fi un contine ^ aci era asezata între doua strîmtori; una adevarata, la sud (strîmtoa ^ ludson) si alta imaginara, la nord (strîmtoarea Frobisher). Marina." iceput sa-si dea seama, deocamdata foarte vag, ca în nord-vestul

fie rasarit

Se poate spune cu certitudine ca flotila lui Frobisher a fost în partea °       |jto-strîmtorii Hudson, iar marea libera de gheturi de la sud era golful Ungava, de V Iul nordic al peninsulei Labrador.

PRIMELE DESCOPERIRI IN ARCTICA DE VEST

""' +'c exista un mare arhipelag. Totusi, desi Frobisher a ajuns

_rttil«i Atzⁿ. Groenlanda, a facut începutul descoperirii Ţarii lui Baffin j_ntr-ad^eVar ,_fi strîmtorile largi care mai tîrziu au fost denumite Davis si a pa^trU _{el a} produs o mare confuzie în hartile regiunii de nord-vest _si H«^ds^_lui_ Dupa calatoriile sale si pîna la începutul secolului al _cartQg_rafii indicau sub denumirea de Groenlanda, nu una, ci ^ea ^^ j^j _reaia si celelalte nascocite. El a fost însa primul patru ^x"_tu£j_{iat n}atura aisbergurilor; a observat ca atunci cînd se topesc, ^{care a} transforma în apa dulce, nu în apa sarata si a tras de aici con-^elC ^ care s-a dovedit justa, ca ele "iau nastere" pe uscat si apoi alu-cluzia, ^^^ _{tot asa cum} aluneca ghetarii din Alpi în vaile muntilor, "^Frobisher a renuntat sa mai construiasca o cetate la intrarea în

-_mtoare"; mai tîrziu el a sustinut ca n-a facut-o fiindca în timpul 'furtunii au pierit o mare parte din materialele de constructie. Calele tuturor vaselor au fost umplute cu "minereu de aur" si la 31 august flotila a pornit înapoi. In ziua urmatoare, o noua furtuna a împrastiat vasele si ele s-au întors unul cîte unul în diferite porturi engleze. Cu prilejul descarcarii, probe de minereu au nimerit în mai multe mîini, printre care si ale unor specialisti particulari curiosi. Dar nici chiar cel mai mare specialist din lume n-a putut sa descopere în minereul adus vreo farîma de aur. Cea mai mare expeditie engleza întreprinsa peste ocean în secolul al XVI-lea s-a încheiat prin cel mai rasunator faliment: Meta Incognita s-a dovedit a fi, nu un continent, ci o insula, "strîmtoa-rea" Frobisher era un golf, iar minereul "de aur" nu continea aur.

Dupa acest esec, Frobisher si-a luat pe veci ramas bun de la regiu­nile nordice. El a urmat exemplul piratului Drake si a început sa caute metale pretioase în calele corabiilor spaniole care veneau din "Indiile de vest" în Spania. Apoi a comandat una dintre corabiile trimise împotriva "Invincibilei Armade" spaniole. Frobisher a fost ucis lînga tarmurile Frantei, în timpul unui atac asupra portului Brest, în cursul razboiului purtat de Henric al IV-lea de Bourbon împotriva "Ligii" catolice reac­tionare.

CELE TREI EXPEDIŢII ALE LUI DAVIS; DESCOPERIREA sI EXPLORAREA STRÎMTORII DAVIS

oua g

42 de ^aSe °^ ° ^caP^acitate de 35-50 de tone si cu un echipaj de numai PriceT ^aineru- ^ⁿ fruntea expeditiei a fost pus John Davis, "un om foarte

Put in arta navigatiei".

sud-est** ^Ua ^^umatate a lunii iulie 1585, Davis a ajuns la extremitatea de era atît d ^en^^an(i^ei- Dar încurcatura produsa de Frobisher în harti * fac ^{6 mare>} î^ncît Davis n-a recunoscut Groenlanda si a crezut ca are ^e cu o insula noua. El a vazut un munte care se înalta mai sus

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

le nori "ca o uriasa capatîna de zahar". Pamîntul era acoperit d
Dada, iar lînga tarm, marea era blocata de gheturi. Lui Davis i _s_ \
:a pîna si ghetarii gem tristi lînga tarm, ca apa în mare "esten
ii densa ca o mocirla". Davis a denumit acest pamînt "Desolati ^S«
Para Dezolarii. El a cotit spre sud-vest si dupa cîteva zile a pierdu?
redere acest pamînt mohorît si pustiu. Apoi s-a îndreptat spre nord
ocolind în felul acesta extremitatea sudica a Groenlandei) si, înai"r
le-a lungul tarmului apusean al insulei, a descoperit în dreptul n
elei de 64° latitudine nordica un port excelent, situat într-un fiord ~
ipa linistita (astazi Godthaab). Acolo a gasit un sat de eschimosi '^
acut cu ei tîrg mut. ** ^a

La începutul lunii august, Davis a iesit în largul marii, libera d ;heturi în acea vreme, si a pornit mai departe spre nord-vest.'Dupa _Ce ⁶ naintat aproape 600 km, a dat, la vest, aproape de cercul polar, de uscat* )avis a crezut ca s-a abatut prea mult spre nord si de aceea a'cotit sd ud. Urmînd tarmurile foarte sinuoase ale acestui pamînt (Ţara lui Bafiin) 1 a patruns într-un golf foarte larg (Cumberland) care ducea în interiorul arii, spre nord-vest. El a parcurs în aceasta directie mai multe zeci de ilometri, dar golful nu se termina si nu se îngusta. Atunci Davis a ajuns i concluzia ca a descoperit trecerea de nord-vest si s-a grabit sa se îna-■oieze în Anglia cu aceasta veste placuta.

In anul urmator (1586), Davis a pornit cu trei vase spre acelasi fiord

in dreptul paralelei de 64° latitudine nordica. De data aceasta, el s-a

trecurat cu multa greutate printre gheturi spre malul opus (Ţara lui

laffin) si n-a putut patrunde în "strîmtoare". Davis a navigat timp de

oua saptamîni de-a lungul marginii cîmpului de gheata. Vremea s-a

.himbat si ,în pîcla rece, pînzele si otgoanele au început sa se acopere cu

pojghita de gheata. Echipajul a început sa murmure nemultumit. Davis

lasat doua corabii sa se întoarca acasa, iar cu a treia si-a continuat dru-

luI prin ceata si gheturi. La începutul lunii august, în dreptul cercului

:>lar, el a dat din nou de uscat si a pornit de-a lungul tarmului, spre sud.

Davis cauta strîmtoarea de trecere spre China, dar nu o gasi: proba-

il ca strîmtoarea era blocata de gheturi. El a continuat sa navigheze m

:eeasi directie, pîna cînd a ajuns în Labrador, fara sa fi observat strim-

iarea Hudson. A încercat sa debarce pe tarmul peninsulei, dar, dupa

nisele lui, eschimosii au ucis acolo doi marinari. Era în luna septembrie

Davis s-a întors în patrie.

Negutatorii din Londra care echipasera expeditia erau, fireste, nu ti de rezultatele ei "infime": Davis nu descoperise nici drumul spre lina si nici nu aduse marfuri de pret. El a atras însa atentia ⁿfS^u* rilor ca a întîlnit în strîmtorile descoperite o multime de balene, ia^r P£ aluri a vazut sute de foci. Negutatorii au echipat o noua expeditie, iu pus pe Davis sa fagaduiasca solemn ca nu va scapa nici un P ■ntru a vîna balene si foci. Prin urmare, scopul principal al exp îi a fost de a obtine grasime de animale si piei de foca; descoperi umului de nord-vest a devenit o chestiune secundara.

PRIMELE DESCOPERIRI IN ARCTICA DE VEST

587 Davis a aruncat pentru a treia oara ancora în dreptul tarmu-^l" _ni'andei. El a lasat doua vase mari lînga coasta de sud-vest a _rilor y^ro,_ej poruncindu-le sa foloseasca timpul cît mai cu folos, iar el, (j_roenla ^^ ^ hotarît sa continuie cautarea trecerii de la nord-vest. ^cU "î¹ J^a_s-a îndreptat de-a lungul tarmului Groenlandei spre nord si de ^^{ai î} ceasta a trecut mult dincolo de cercul polar, ajungînd pîna la pa-d^{ata a}_cie 72°12' latitudine nordica, iar apoi, mai departe de tarm, pîna _ralela ^ ^ ^_o ^_atj_tucj_me nordica. Cînd a fost oprit si aici de gheturi, *^a ^otit spre vest si la mijlocul lunii iulie a ajuns pe tarmul opus al -^a torii Incercînd sa gaseasca drumul spre Meta Incognita, a pornit ^Stnmsud-est în directia coastei. Apoi, tarmul a cotit brusc spre sud-vest ^^r^ parea ca Davis si-a atins scopul; el se afla, dupa toate aparentele, ?- «a intrarea în mult asteptata strîmtoare. Acesta nu era golful Frobi-■her ci un alt golf, situat mai la nord (Cumberland), unde Davis mai fusese în 1585. El a mai mers doua zile spre nord-vest, pîna cînd a ajuns la concluzia justa ca nu va gasi acolo nici o iesire.

Davis a parasit golful si s-a întors pe coasta de sud-vest a Groenlan­dei unde trebuiau sa-1 astepte celelalte vase. Dar acestea plecasera în Anglia si Davis s-a întors în patrie abia toamna tîrziu, pe vasul sau su­bred, suferind din pricina lipsei de provizii si de apa de baut. Zadarnic i-a rugat pe negutatori sa-i dea fonduri pentru o a patra expeditie, al carei succes îl garanta. A fost refuzat si, la fel ca Frobisher, a abando­nat marile polare, si a început sa navigheze în marile tropicale. El a facut ■cinci calatorii în Indiile de est, iar la sfîrsitul anului 1605 a fost ucis în regiunea peninsulei Malacca, în timpul unei lupte cu malaezii.

CĂLĂTORIILE LUI HUDSON ÎN MAREA GROENLANDEI sI MAREA BARENTS; A DOUA DESCOPERIRE A "MARELUI RÎU DIN NORD" (RÎUL HUDSON)

în 1607, societatea comerciala engleza "Compania moscovita" a an­gajat un capitan mai în vîrsta, Henry Hudson, din Londra, pîna atunci aproape necunoscut. Pe socoteala companiei el a echipat un vas cu pînze / _ e 80 de tone, cu un echipaj de doisprezece oameni. Pe acest vas Hudson atentiona sa ajunga în Japonia, trecînd peste polul Nord.

La 1 _mai 1607, Hudson a iesit din gurile Tamisei si în iunie, înaintînd fav" T₎^Tl£fu! ^coastei rasaritene a Groenlandei, în conditii exceptional de 73°°^ . *⁶ -^{în eeea ce} P^ri^veste gheturile, a ajuns, în dreptul paralelei de Peni ^a j^Ud!?^e ,ⁿ°rdica, la peninsula careia mai tîrziu i s-a dat numele de

Venin j

iar 1 r ^^u<^^son- -^^m pricina gheturilor, Hudson a cotit spre nord-est, bilitat"l^{S s}*^tu* *^un" iunie a întîlnit o insula pe care, dupa toate proba-genui j' ^{a luat}~° drept Novaia Zemlia; în realitate, acesta era Spitzber-atin_s ^{S vest}- ^ ^a ocolit insula pe la nord si la începutul lunii iulie a ^îinind^¹"¹¹ ?^{rima oara în istorie}> paralela de 80°23' latitudine nordica, tors si " ^{Un c}^^mP de gheata prin care nu se putea trece, Hudson s-a în- s'¹¹ ^^reptu^ paralelei de 71° latitudine nordica a descoperit o mica guratica, cu doua piscuri, pe care a numit-o "Crenelurile lui

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Hudson", El n-a putut sa-i determine însa exact pozitia; dupa insula a fost descoperita pentru a doua oara de capitanul ola Mayen, care i-a dat numele sau, nume ce s-a pastrat pîna astazi

Pe la mijlocul lunii septembrie, Hudson s-a întors la LonH afara de marile realizari geografice, calatoria sa a avut si _o de" ^Iji însemnatate practica. Hudson a confirmat informatiile despre ma ^f⁶^ sibilitati pentru vînatoarea de balene si foci ce exista în partea oce înghetat, explorata de el, care se cheama acum marea Groenlandei ^ torii englezi si olandezi n-au întîrziat sa profite de indicatiile hi negutatorii de la "Compania moscovita" erau nemultumiti, caci pri sa misiune - de a ajunge, peste polul Nord, în Japonia - n-a fost înd^^ nita (de altfel, acest lucru nici nu putea fi realizat cu un vas cu pîn C

Totusi, chiar în anul urmator (1608) negutatorii l-au trimis p_e Huds pentru a doua oara în marile din Extremul Orient, de data aceasta °ⁿ calea de nord-est si chiar i-au sporit echipajul cu doi oameni. Capitanii] a luat cu el în calatorie si pe fiul sau, lucru pe care 1-^a facut si î_{n c}gj_a_ toriile urmatoare. La 22 aprilie 1608, Hudson a iesit din gurile Tamised iar la 26 iunie a ajuns la tarmul de sud-vest al insulei Novaia Zemlia; ei nu a izbutit însa sa o ocoleasca pe la nord si nici sa razbata spre rasarit prin Portile Kara în marea Kara, astfel ca s-a întors în patrie fara nici un rezultat (26 august).

Negutatorii din Londra l-au concediat pe nenorocosul capitan si el a fost nevoit sa intre în slujba Companiei olandeze a Indiilor de est, organi­zata de curînd (1602). Aceasta companie vroia de asemenea sa foloseasca irumul maritim de nord pentru a face comert cu Asia de rasarit si i-a încredintat lui Hudson misiunea de a-1 descoperi. Echipajul de pe vasul :are i s-a pus la dispozitie era alcatuit din englezi si olandezi, si trebuie spus ca el nu s-a împacat nici cu unii nici cu ceilalti. La 25 martie 1609, rludson a iesit din golful Zuider Zee si s-a îndreptat spre nord; el a ocolit :apul Nord, a ajuns în marea Barents pîna la paralela de 72°, dar a în-;îlnit acolo un cîrnp compact de gheata si a fost nevoit - în mare masura sub presiunea echipajului nedisciplinat - sa dea înapoi si sa coteasca :pre sud-vest. In aceasta directie, dupa ce a înfruntat o furtuna puternica, ;1 a traversat zona Atlanticului de nord, s-a apropiat de tarmul american n dreptul paralelei de 44° latitudine nordica si a început sa caute trece-ea spre oceanul Pacific. De la golful Mâine a coborât spre sud, de-a Iun* jul tarmului, pîna dincolo de paralela de 36°, dar negasind strîmtoarea lorita, a cotit spre nord, cercetînd de data aceasta cu atentie coasta.

Hudson a intrat zadarnic în golfurile Chesapeake si Delaware, iar* reptul paralelei de 40°5' latitudine nordica a patruns într-un mic g° ' »e care 1-a luat la început drept intrarea în mult visata ^str. Acesta s-a dovedit însa a fi gura "Marelui rîu din nord", Cum i-a ludson, descoperit de Verrazano (vezi p. 320). Hudson a urcat ^aV 00 km pe rîu în sus si pierzînd speranta de a gasi strîmtoarea sau fia macar ceva despre ea, a coborît înapoi spre mare si s-a întor îuropa. Nu se stie din ce motiv nu s-a dus direct în Olanda, ci a ^ î portul Dortmouth (Anglia de sud-vest). Aici corabia olandeza ^a etinuta, iar Hudson si alti marinari englezi au fost debarcati.

PRIMELE DESCOPERIRI IN ARCTICA DE VEST

_opERIREA GOLFULUI HUDSON sI MOARTEA LUI HUDSON

- a servit într-o flota straina nu era considerat totusi o tra-jraptul c_^ ^^ urmator Hudson a fost angajat de "Compania engleza dare si ^e est". Directorii companiei i-au dat micul vas "Discovery" ^a ^ⁿ^^C«=rirea"). de 55 de tone, cu un echipaj de douazeci si trei de ("Descoperu^¹ ^ _c^_uta drumul de nord-vest. Compania nu avea înere-oaineni pf ^ capitan, caci s-a aflat ca în cursul expeditiei precedente (j_ere ^fPJ_uri^_e Americii marinarii au fost foarte nemultumiti de coman- pre taf¹" ^ ^_{e c}ît_{eva or}i aceasta nemultumire amenintase sa se trans-dantu¹ f° *_Q j-âscoala fatisa. De aceea directorii au numit ca secund pe fornae in ₍ ^ navigator pe care Hudson nu-1 cunostea, dar pe care ei '^roteau un om de nadejde.

La 17 aprilie 1610, Hudson a parasit Londra. La gurile Tamisei, el a rcat pe tarm pe "observatorul" ce-i fusese impus. Dupa ce a iesit - ters s-a îndreptat spre Islanda. Chiar din capul locului echipajul a -" nut sa murmure. Nici de data aceasta, capitanul nu a izbutit sa se "nteleaga cu oamenii. Din Islanda, Hudson s-a îndreptat spre tarmul ra­saritean al Groenlandei. Acolo a început sa coboare spre sud si cautînd zadarnic trecerea spre oceanul Pacific, a ocolit extremitatea sudica a Groenlandei, iar de acolo a cotit spre vest. El a cautat strîmtoarea lînga tarmul nordic al pamîntului misterios Meta Incognita, descoperit de Fro-bisher; negasind-o acolo, a ocolit "Meta" pe la sud, iar la 5 iulie a ajuns în adevarata strâmtoare (Hudson). Hudson si-a condus încet vasul de-a lungul tarmului nordic al strîmtorii, care era plina de gheturi. La 11 iulie s-a abatut o furtuna puternica. Dupa ce vîntul s-a potolit el a trecut spre tarmul opus si a descoperit acolo pentru a doua oara golful Ungava, iar apoi a terminat descoperirea întregului litoral nordic al peninsulei Labrador.

La 2 august, în dreptul paralelei de 63°20' latitudine nordica, s-a ivit un pamînt pe care Hudson 1-a luat mai întîi drept un cap al conti­nentului (în realitate însa, aceasta era insula Salisbury). In ziua urma? toare, vasul a ocolit acest "cap" si în fata marinarilor s-a deschis spre vest, sub razele palide ale soarelui nordic, o mare întindere argintie-aibastrie, o mare linistita, libera de gheturi.

d K^^{a au}§^us* 1610, Hudson a facut urmatoarea însemnare în jurnalul ^rd- "Am pornit [spre vest] prin trecerea îngusta dintre insulele §^s si peninsula Labrador. Capul dinspre sud, de lînga iesirea din . l-am numit "Woolstenholm". Aceasta este ultima însemnare ^a Po r ^m*^na *^u* Hudson. Aici jurnalul se întrerupe. Ceea ce a urmat _car ^x} dupa un an si jumatate la Londra marinarul Abacuk Prickett,

k~^{a mt}°rs în Anglia pe "Discovery".

^a mers"¹ - ° ^^{6 ca}P^u^ Woolstenholm, tarmul cotea brusc spre sud. Vasu] tanta H ^eva. ^saptamîni de-a lungul tarmului. Spre vest, la o mare dis-ca _e tarm°ⁿ^^nent' ^{Se ve}d^ea P^e vreme buna uscatul, si marinarii credeau °^CeanulB^U ■ "°P^US ^ strîmtorii largi care duce spre "Marea de sud" - ic- In realitate, însa, era un sir de insule - Mansell, Ottawa,

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Calatoria Iul Hudson din 1607

<_    Calatoria lui Hudson din 1610

Locul unde a murit Hudson

Calatoriile întreprinse de Hudson între anii 1607 si 1610.

3 Brothers (Doi frati), Sleepers, Regele George, Belcher - care se întinde
i lungul tarmului vestic al Labradorului la 50-150 km de aceasta penin-
t. La sfîrsitul lunii septembrie, dupa ce au înaintat spre sud prin pre-
a strîmtoare peste 1 200 km, marinarii au ajuns, nu în largul marii, a
-un golf destul de mic (James). In sînul echipajului au izbucnit ne-
tumiri si se spune ca Hudson ar fi debarcat pe tarm un marinar pe
t-1 considera principalul instigator. In noiembrie, lînga tarmul sudic ai
ului, în dreptul paralelei de 53°, vasul a fost înconjurat de gheturi
larinarii l-au tras pe tarm. Iernatul s-a desfasurat în conditii suporta-
: oamenilor nu le lipsea combustibilul, iar vînatoarea le furniza ade-
multa hrana. .t

Pe la mijlocul lunii iunie 1611, vasul a fost coborît pe apa si a P°^rI" t spre nord. Dupa o saptamîna, nemultumirile echipajului s-au tran lat într-o revolta fatisa; razvratitii au aruncat într-o barca pe "~^. son cu fiul sau, pe ajutorul de timonier si înca sase oameni ere - capitanului, lasîndu-i în voia soartei - fara arme si fara alin¹⁶

PRIMELE DESCOPERIRI ÎN ARCTICA DE VEST

1 ofiter care a scapat - timonierul Robert Bylot a ajuns în toamna gjnguru _mapoi în Anglia cu vasul "Discovery". In patrie s-au întors

oameni.

itul capitan s-a bucurat totusi dupa moarte de o glorie rara: ^rîu din nord" pe care el 1-a luat la început drept drumul spre ,.Marexe ._{mit nume}le sau - rîul Hudson; strîmtoarea a carei intrare a China,     ^ ^_e predecesorii sai a fost denumita strîmtoarea Hudson, iar

fost m                devenit mormînt a primit numele de golful Hudson.

marea ce i-

DESCOPERIRILE ULTERIOARE DIN GOLFUL HUDSON (EXPEDIŢIILE LUI BUTTON sI BYLOT - BAFFIN)

îndata ce însotitorii lui Hudson ramasi în viata s-au reîntors în An-V s-a organizat acolo "Campania negutatorilor din Londra care au ^si't drumul de nord-vest"; denumirea însasi denota cît de mare era con­vingerea ca "Marea de apus" a lui Hudson se afla la o distanta destul de nuca de Asia de rasarit si ca englezii vor putea începe imediat un comert avantajos cu China si Japonia, cu tarile Americii de sud dinspre oceanul Pacific, ba chiar si cu insulele Solomon. Au fost echipate doua corabii sub comanda lui Thomas Button. Cautarea lui Hudson si a tovarasilor sai îi preocupa cel mai putin pe organizatorii expeditiei: în instructiunile date lui Button se spune limpede ca el trebuie sa iasa în oceanul opus cam în dreptul paralelei de 58°, cu toate ca se stia cu certitudine ca Hudson a fost parasit de marinarii razvratiti cu cîteva sute de mile mai spre sud; de altfel, nici Button, dupa cum se va vedea din cele ce urmeaza, n-avea de gînd sa exploreze litoralul în dreptul caruia se savîrsise crima (coasta apuseana a Labradorului).

în vara anului 1612, dupa ce a strabatut strîmtoarea Hudson si si-a continuat drumul spre apus, Button a descoperit în partea dreapta fata de directia corabiei un pamînt (insula Southampton) si a înaintat de-a lungul tarmului sau sudic, luîndu-1 drept un arhipelag. Apoi a cotit spre sud-vest, presupunînd ca se îndreapta spre China. Dar curînd, la 60°40', a vazut tarmul unui nou pamînt mare. Button a vrut sa-1 ocoleasca pe la sud si a mers pîna la 58°40' latitudine nordica (golful Button), unde tarmul coteste brusc, dar nu spre vest, cum spera el, ci spre est; el a fost «tit d_e deceptionat, încît a numit noul pamînt, adica tarmul vestic al gol-■uu Hudson, "Speranta înselata". Apoi coasta a cotit din nou spre sud inaintînd în aceasta directie, Button a descoperit gurile marelui rîu oprit°^{n dre}P^tul paralelei de 57° latitudine nordica). Aici corabiile s-au ttiari '^Deiⁿ^^ru i^ernat. Cu toate ca iarna a fost blînda, mortalitatea printre U!^ ^an ~~ Probabil din pricina scorbutului - era atît de mare, încît n-au a_u treh^⁸ °"^amem suficienti pentru conducerea ambelor corabii si englezii tul lun^¹* ^sa.Praseasca una din ele. Pe rîu, gheata s-a topit înca Ja începu- , luni ^{X a}P^r^^e> dar golful a mai ramas blocat de gheturi timp de trei

golful -¹⁶ ^^> Button a mers din nou de-a lungul tarmului apusean ity,,.i_ .^Ul_ Hudson, de data aceasta însa în directia inversa; în cautarea vest, el a înaintat dincolo de paralela de 64°, pîna cînd a

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Coastele descoperite tle Bdffrn si Coaste descoperite m.ij nainte

Coaste necunoscute Hxpediti<i dm 1616 Expeditia din 1617

Calatoriile lui Baffin si Bylot din 1615-1616.

juns la intrarea într-un golf care se îngusta sau într-o strîmtoare care
ucea spre nord cu o usoara deviere catre rasarit. Button i-a dat numele
itinesc de "Nec ultra" ("Nu mai departe", astazi strivitoarea Roes
Velcome). Navigatorul dezamagit n-a mai explorat-o. La 29 iulie, el a
ornit spre rasarit si toamna s-a întors în Anglia cu stiri foarte neplacu ^e
entru actionarii "Companiei drumului de nord-vest". De Hudson si ^de
>varasii sai disparuti fara urma nu si-a mai adus aminte nimeni. _o
Intrucît drumul de vest putea fi situat mai la nord de paralela de 65
care Button sustinea ca a ajuns, compania a trimis în explorare un ^v
ic (55 de tone) sub comanda lui Robert Bylot. Acesta avea ca i
i navigator polar înca tînar (nascut în 1584), dar experimentat, pe
ierna William Baffin. Baffin navigase de mai multe ori în marea ^

ndei. La 30 mai ei au ajuns la intrarea în strimtoarea Hudson, unde lescoperit" insula Resolution (denumita probabil astfel în cinstea ^va

PRIMELE DESCOPERIRI IN ARCTICA DE VEST

*~^au determinat pozitia, caci ea fusese

lui l^ui ? " îndoiala înca de oamenii lui Frobisher în 1578. Mai departe, vazuta f^3xa _nor(5,ic, au fost descoperite micile insule Savage, iar la iesi-lîngâ ta¹"⁰¹^ _toare) initia Mill (în dreptul paralelei de 64° latitudine nor-_rea din stn ^_e' _navig_atorii au zarit marea insula Southampton si au dica)- f^a ^_e ,j_oua _zile de-a lungul coastei sale spre nord-vest, pîna cînd mers ti»P j_ntr__un "golf" (în realitate strîmtoarea Frozen) au fost opriti la intrar Q_orabia-a fost nevoita sa porneasca înapoi si cu acest prilej de ghet _rcetat£ toata coasta rasariteana a insulei Southampton. Vasul a ^a ^ " apropi^erea extremitatii de sud-est a insulei pîna la sfîrsitul -amas^i .^ _a^_>o^ _a pQj^jt înapoi. în raportul prezentat companiei, scria: "Nu încape îndoiala ca trecerea exista totusi, dar nu sînt ca la" ea se poate ajunge prin strâmtoarea numita Hudson¹ si sa cred ca nu ...".

DESCOPERIREA GOLFULUI BAFFIN sI A GROENLANDEI DE NORD-VEST (A DOUA EXPEDIŢIE BYLOT - BAFFIN)

în primavara anului 1616, pe acelasi vas mic al companiei, cu un echipaj de saptesprezece oameni, Bylot. si Baffin au plecat dinspre strîm­toarea Davis, în cautarea drumului de nord-vest. La 5 iulie ei au ajuns în dreptul paralelei de 78° latitudine nordica. Pîna la mijlocul secolului al XlX-lea nici un alt vas n-a ajuns atît de departe spre nord în aceasta regiune. Cu acest prilej au fost descoperite: coasta apuseana a Groenlandei între 72 si 76° latitudine nordica, golful Melville, extremitatea de nord-vest a Groenlandei între 76 si 78° latitudine nordica (peninsula Hayes) si strîmtoarea Smith, care desparte la nord-vest aceasta peninsula de tar­mul opus (insula Ellesmere). în partea îngusta a acestei strîmtori, la în­ceputul lunii iulie nu se putea trece printre gheturi si atunci Bylot a cotit spre sud. în aceasta directie a fost descoperit golful Smith, iar mai la sud, dincolo de extremitatea din dreptul paralelei de 76°, intrarea blocata de gheturi în strîmtoarea Jones (între insulele Ellesmere si De-^v°n). si mai la sud, în dreptul paralelei de 74°5' latitudine nordica,, a "fost descoperita intrarea foarte larga, dar de asemenea blocata de gheturi ^{ln str}wiioarea Lancaster (între insulele Devon si Bylot). Bylot si-a conti-T^t drumul spre sud-est si a înaintat astfel pîna la cercul polar pe o dis-a de circa 1 000 km în directia tarmului unui imens pamînt care de ei este denumit - în cinstea timonierului erudit, dotat cu elocinta si ^ ^{la SCris} ~ T^{ara lui Ba}ffⁱⁿ (insula Baffin)². Nici Baffin si nici ⁿ~^{aU debarcat} niciodata pe insula Baffin. De la strîmtoarea Lan- ^Vasu^ ^{a mer}s la o oarecare distanta de tarm, din pricina unei fîsii *⁵ gheata. Multi marinari erau bolnavi de scorbut, asa ca din drep-

^acesta ^^ primul document care a ajuns pîna la noi în care strîm- ^nord de Labrador este denumita strîmtoarea Hudson.

_n S^;ercetarile facute în secolul al XlX-lea s-a constatat ca mica regiune mun-°rd-est a acestui pamînt este de fapt insula Bylot.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

tul cercului polar Bylot a cotit spre sud-est, si la sfîrsitul lunii a sosit în Anglia.

Lui Baffin i se stribuie totodata "deschiderea portilor" spre doua tori, care duc într-adevar în oceanul Pacific, precum si ,.închiH ~ acestor "porti". Dupa cum se vede din relatarea despre expeditie ^6rea" varata cinste a acestei descoperiri trebuie împartita între capitanul' ao-TOC¹ ui+at. si nor-oco-sul sau timonier, al carui nume s-a dat nu uneia dintre oele mai mari insule de pe glob (512 000 km²), dar si pe jumatate închise, situata între Groenlanda si Ţara lui Baffin fin ^ Baffin), cu o suprafata mai mare decît marea Baltica - golful Bafr Este însa incontestabil ca cinstea îndoielnica a "închiderii" acestor , po r« de vest din regiunea polara îi apartine numai lui Baffin, deoarece pastrat o scrisoare a sa catre un protector de vaza al expeditiei în ca ^a îi spune raspicat ca "nu exista nici un drum si nici macar nadejdea cT a gasi vreun drum în partea de nord a strîmtorii Da vis" (adica în golful Baffin). El a fost crezut si "Cofnpania drumului de nord-vest" a fost lichidata. In 1622. Baffin a murit în vîrsta de 38 de ani.

TERMINAREA pfESCOPERIRII GOLFULUI HUDSON (EXPEDIŢIILE LUI MUNK, FOX sI JAMES)

Guvernul danez a început si el sa se intereseze de drumul de nord-vest. în 1619, din Danemarca a fost trimis spre golful Hudson naviga­torul polar norvegian Jens Munk cu doua vase mici. In iunie el a intrat în strîmtoarea Hudson si, dupa ce a strabatut-o, a cotit spre sud-vest, cautînd probabil drumul spre oceanul Pacific (datele despre aceasta expe­ditie sînt foarte sumare). Expeditia a iernat la gurile unui rîu care a fost numit mai tîrziu rîul Churchill (el se varsa în golful Button). Iarna a fost exceptional de grea si pîna la începutul verii anului 1620 au pierit toti marinarii în afara de Munk si înca doi oameni. In timpul verii, cei trei s-au întremat hranindu-se cu peste si pasari, si-au strîns provizii pentru drum si, abandonînd unul din vase, au ajuns cu greu la Copen-îaga, la 25 septembrie 1620, "semanînd mai mult a umbre decît a oa­meni".

în 1631, englezii au început din nou sa caute drumul de nord-vest, le data aceasta dinspre golful Hudson. Fondurile necesare au fost date le negutatorii din Bristol, care au echipat un vas mic sub comanda^luj Vhomas James. Un alt vas, mai mare, "King Charles" (de 70 tone) a fost lat de regele Angliei, Carol I Stuart, iar fondurile pentru echiparea ex->editiei si angajarea echipajului le-au pus la dispozitie negutatori ^l .lOndra. Comandant al acestui vas a fost numit Luke Fox, un capi nai în vîrsta, care avea experienta calatoriilor polare. El era sig^ur

ucces si a semnat cu compania Indiilor de est un contract t rare de piper. Cînd s-a înfatisat lui Carol I, acesta i-a dat scrisori c mparatul Japoniei. Fox s-a pregatit bine pentru calatoria în Arcticsi ^ facut multe observatii stiintifice pretioase. Cele doua vase au p*

PRIMELE DESCOPERIRI IN ARCTICA DE VEST

în acelasi timp, m pn-_iie^!e lunii mai, dar fie-mandant actiona înde-care ^c°^ro.f ^uitatele obtinute pendfVau fost nici pe de-^d%f de aceeasi valoare. Pt Virsitul lunu iulie 1631, , Foia ajuns la coltul de a est al golfului Hudson, ⁿ°^ri crolf Nec ultra" din drep-tuT paralelei de 64° latitudine ■ - în fata caruia s-a oprit în 1613. S-a constatat ca

golful este de fapt o strîmtoare (fox a înaintat prin ea pîna in dreptul paralelei de 65°30' lati­tudine nordica), iar Southamp-"ton s-a dovedit a fi, nu o parte a continentului, ci o insula sau, cum s-a mai crezut multa vre­me, un grup de insule si Fox i-a dat numele de "Sir Thomas Roes Welcome" ("Bine ati venit, sir Thomas Roes!"); astazi a-ceasta denumire în forma pre­scurtata - Roes Welcome - s-a pastrat pentru strîmtoarea ce desparte insula Southampton de continent.

întorcîndu-se, Fox a mers de-a lungul întregului litoral vestic al gol­fului Hudson; dupa cît se pare, el nu avea încredere în Button, care de­data aceasta însa avusese dreptate. într-adevar, acolo nu exista nici o strîmtoare. Cu acest prilej au fost descoperite toate insulele mici din apropiere, precum si insula Marble ("de Marmura"). Inaintînd astfel, * ^a ajuns la gurile rivlui Nelson, dincolo de care se întindea coasta sudica înca neexplorata a golfului Hudson. In cursul lunii august, Fox a explorat si acest tarm pîna la 55° 10' latitudine nordica si 83° 5' longitu-e vestica, unde s-a întîlnit cu James si în curând s-a apropiat de un _c- ^^iienr^tta-Maria); acolo tarmul cotea brusc spre sud. Fox a socotit zad ^{U ma}* ^{are r}°^{St sa mear}ga ^ma-i- departe, ca sa nu-si piarda timpul în 6a~ "W ^~^a ^^ormul^at concluziile în felul urmator: "In arcul dintre _a ,. ^sl. ^° 10' latitudine nordica, de-a lungul întregii coaste apusene

r^+^i ' ^{nu es}^^{e n}^^c^ ° nadejde sa se descopere trecerea".

nord, Fox a traversat întregul golf Hudson, a trecut de

strîmtoarea Hudson si a descoperit "Ţara lui Fox" extremitatea de sud-vest a Ţarii lui Baffin). Continuîn-spre nord, el a ajuns la 22 septembrie în dreptul paralelei latitudine nordica. Golful dintre Ţara lui Baffin si continent,

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

în care a patruns, a fost numit mai tîrziu bazinul Fox, iar
dinspre sud, care îl leaga de golful Hudson, a fost numita s
Fox. La sfîrsitul lunii octombrie 1631, Fox s^a întors în Anglia fara^
pierdut nici un om. Multi erau bolnavi, printre care si el însusi, da/t ^
s-au însanatosit.                                               ' ^toti

Thomas James a iesit la mijlocul lunii iulie în golful Hudson traversat spre sud-vest, probabil pîna la varsarea rîului Churchill ' a înaintat de-a lungul tarmului sudic al golfului Hudson pîna la 'ea^POi Henrietta-Maria (denumirea a fost data de el), unde a ajuns înaintea^-Fox, care nu stia acest lucru. Despartindu-se de Fox, James a expln ^U' în septembrie tot litoralul bazinului de sud-est al golfului Hudson, caru^ mai tîrziu i s-a atribuit numele lui (golful James). Ceata deasa si'ghet»^a rile l-au împiedicat sa se întoarca în tara. El a iernat la extremitatea su~ dica a golfului, pe insula Charlton (în dreptul paralelei de 52° latitudin" nordica). Iarna a fost aspra. Dupa ce a pierdut o parte din echipaj, el a izbutit sa scoata vasul dintre gheturi abia la sfîrsitul lunii iunie 1632. La 2 iulie a parasit insula Charlton si la 22 octombrie a ajuns la Bristol.

Dupa expeditiile lui Button, Fox si James, întregul litoral al golfului Hudson si aproape toate insulele de acolo au fost însemnate pe harti destul de exact (pentru acea vreme). Trecerea spre vest putea sa existe numai dinspre bazinul Fox, ramas neexplorat în zona de dincolo de cer-' cui polar, dar se parea ca nici acesta nu are iesire. Abia dupa doua sute de ani a obtinut aici rezultate hotarîtoare WilUam Parry (1821-1822), c-are, cu ajutorul eschimosei Igloolik, "a deschis" golful Hudson.