CEL MAI MARE IMPERIU DACIC
ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, CÂND TOATE POPOARELE MODERNE ÎsI CAUTĂ CU STRĂsNICIE "ACTE DE IDENTITATE ISTORICĂ", AR FI O CRIMĂ DIN PARTEA NOASTRĂ, A ROMÂNILOR, SĂ FIM NEPĂSĂTORI LA CEEA CE NE APARŢINE.
Daca am auzit de Burebista, Deceneu si Decebal ca despre cei ce au contribuit la formarea si mentinerea regatului dac, iar despre Traian ca cel care a cautat sa distruga civilizatia daca cucerind 14% din teritoriile ei, furându-le tezaurul si transportându-l la Roma unde a fost topit (parte din monedele turnate din el fiind date cadou celor ce au luat parte la jefuirea, asa-zisa "cucerire" a Daciei), sa vedem ce s-a mai întâmplat cu marele neam al tracilor (pelasgilor).
În jurul anului 300 d.H., marele neam al tracilor având nucleul dacic ca element conducator, ajunge din nou în fruntea tuturor neamurilor europene si... ale lumii. Împaratul Galenius cel Batrân, fiul Romulei (femeie daca din cetatea Recidava), pe numele lui adevarat Vacarul Armentarius, dupa ce primeste de la Senatul roman titlul de împarat roman, se declara dusmanul numelui de roman considerându-l impropriu si schimbând numele din Imperiul Roman în acela de Imperiu Dacic (Fontes II, 6-7). Majoritatea populatiei acestui imperiu fiind formata din daci-traci, cum de altfel si armata.
Limba dacica este cunoscuta în istorie sub numele de "latina vulgara", fiind de fapt limba Imperiului. Scriitorul roman Lactantius în "Romanos Dominarentur" (Fontes II, 6-7) se plânge ca dacii nord-dunareni au ajuns stapânii romanilor, iar toata suita lui Galerius cel Batrân provenea din dacii de la nordul Dunarii.
Astfel ca DIN CUCERIŢI, DACII AU DEVENIT CUCERITORI, SCHIMBÂND NUMELE IMPERIULUI ROMAN ÎN IMPERIUL DACIC, aceasta fiind concluzia celui mai mare dusman al dacilor de atunci, Lactantius în 325 d.H.
Galerius cel Tânar, fiu al sorei lui Galenius cel Batrân, a fost numit înainte de a ajunge împarat, cu numele dacic cel adevarat, Dara (Petru Maior, "Istoria", pagina 294). Acesti doi mari conducatori ai Imperiului Dacic, ridica la Salonic un Arc de Triumf în cinstea apogeului ascensiunii dacice.
Tot noua, dacilor, ne datoreaza crestinii libertatea cultului lor. Galerius cel Tânar, împaratul Daciei în anul 311 d.H., elibereaza o lege de toleranta prin care se acorda credinciosilor crestini libertatea cultului, cu conditia sa se roage lui Dumnezeu pentru el si pentru stat ("Istoria Bisericilor Universale", I, 79). Dupa profesorul D.Balasa, în timpul celor doi împarati Galerius, statul imperial al Daciei se reorganizeaza în provincii conduse de un voievod ("voievod" fiind un cuvânt dac cu sens de luptator, razboinic, el corespunzând cuvântului slav "cneaz"). El s-a pastrat de-a lungul secolelor nu numai în istoria noastra, dar si prin locurile unde am fost si mai suntem... ca de exemplu, tinutul Voievodinei din Yugoslavia.
Tot D.Balasa, în "De la regina Hestia la împaratii Daciei" mentioneaza ca între daco-romani, cel dintâi voievod, necunoscut pâna în prezent, a fost Vlahernus (nume provenind de la cuvântul Vlah, cum de altfel înca îi numesc pe macedoneni, grecii...)
Ca si cum doi împarati daci în fruntea Imperiului nu ar fi fost de ajuns, lui Galenius cel Tânar îi urmeaza la conducerea Imperiului Dac, un altul nascut la Nis... Constantin Cel Mare, cel ce ridica Arcul de Triumf de la Roma, pe care apar o parte din figurile comandantilor daci. Tot el reconstruieste podul de piatra de peste Dunare (CONSTRUIT DE STRĂBUNUL SĂU BUREBISTA sI NU DE... TRAIAN), adaugându-i un castru cu patru turnuri si un edificiu cu numeroase încaperi.
De ce oare cineva ar fi avut interesul sa cheltuiasca sume mari de bani, atunci în antichitate, ca sa reconstruiasca un pod acolo, departe peste Dunare, când "ROMANII SE RETRĂSESERA DEJA... IAR LOCURILE ERAU PUSTII..." cum le place unor istorici vecini sa sustina?...
|
