CELE DOUA PORTI ALE PESTERII NIMFELOR SI CIRCUITUL SUFLETELOR INTRE PAMINT SI STELE

CELE DOUĂ PORŢI ALE PEsTERII NIMFELOR sI CIRCUITUL SUFLETELOR INTRE PĂMĪNT sI STELE

"Pestera are doua porti, pe una, cea dinspre miazanoapte, coboara oamenii; cealalta-i īnspre miazazi; p? ea nu umbla oamenii, ci zeii" ¹. Deorece pestera este ..imaginea si simbolul lumii", trebuie sa transpunem la scara cosmica cele doua porti din nord si din sud: una va fi tropicul Cancerului, cealalta tropicul Capricornului.

Porphirius ne poarta acum īnspre limitele lumii, pe urmele modelelor sale pitagoreice.

I. Porti si tropice

"Numenius si prietenul sau Cronius ne spun ca se afla iii cer doua puncte extreme: tropicul de iarna, la marginile de sud; tropicul de vara la marginile de nord. Tropicul ds vara este īn Cancer; cel de iarna īn Capricorn" ². Pentru a-l putea urmari pa Porphirius, trebuie sa avem prezente īn memorie cīteva notiuni de astronomie antica. In revolutia sa anuala īn jurul cerului, soarele parcurge (sau pare sa parcurga) cele douasprezece constelatii zodiacale care jaloneaza ecliptica. Berbecul, Taurul, Gemenii sīnt cele trei etape de primavara; vara, viziteaza rīnd pe rīnd Cancerul, Leul, Fecioara; Balanta, Scorpionul, Sagetatorul marcheaza drumul sau de toamna; iarna, intra īn Capricorn, Varsator, Pesti³.

Dar ā.2 ce numeste Numenius Cancerul si Capricornul cele doua margini, de nord si de sud, ale soarelui ?

Semicercul, pe care īl descrie zilnic soarele deasupra ori­zontului nostru, nu trece, vara si iarna, prin aceleasi puncte de pe cer. Dupa echinoxul de primavara, traiectoria solara se deplaseaza zilnic spre nord: la solstitiuī de vara, cīnd soarele se ridica īn constelatia Cancerului, el a atins punctul extrem al derivei sale catre nord: el pare sa se opreasca si sa

se īntoarca ⁴. De acum incoio o va lua in fiecare zi mai catre _sud si la tropicul de iarna, cīnd va intra In Capricorn, el va atinge curba cea mai sudica.

Daca luam īn considerare pozitia centurii zodiacale pe sfera cereasca se vede ca este oblica in raport cu ecuatorul: cele doua semne echinoxiale, Berbecul, Balanta sīnt singurele care taie ecuatorul; toate celelalte sīnt fie dedesubt, fie deasupra; iar cele doua constelatii solstitiale, Cancerul si Capricornul, se afla una la extremitatea nordica a eclipticii, cealalta la extremitatea sudica. Iata ce īntelege Numenius, cīnd vorbeste de tropicul de iarna, "la marginile de sud" si de tropicul de vara, "la marginile de nord".

In raport cu un observator din emisfera boreala, Cancerul, care este si el tot boreal, este mai aproape decīt Capricornul. Astrologii au pornit de la aceasta impresie pentru a distribui planetele īn diferite semn^ ale zodiacului si a le atribui fie­careia, ca domiciliu, una din constelatiile menajeriei ceresti: planeta luna, cea mai apropiata de pamīnt, a primit ca domiciliu Cancerul, cel mai apropiat si el de Pamint; si celei mai īndepartate dintre plante, Cronos sau Saturn, i s-a dat ca domiciliu īndepartatul Capricorn⁵.

Sufletele care vin la nastere pleaca din sfera stelelor fixe si trebuie sa umble pīna pe Pamīnt. Dar ele nu pot coborī din orice punct al cerului īnstelat: ele pornesc din constelatia cancerului. Dupa moarte, sufletele care urca īn lacasurile ceresti iau o cale opusa: ele ajung la cerul stelelor fixe prin constelatia Capricornului ⁶.

Cele doua porti ale pesterii nimfelor simbolizeaza cele doua treceri ceresti. "Una, la nord, permite oamenilor sa coboare": sa admiram precizia lui Homer, "teologul" care vorbeste prin simboluri. Cancerul este īntr-adevar la nord si sufletele care strabat aceasta deschidere se īngreuneaza de efluvii mai mult sau mai putin materiale la fiecare etapa a coborīsului lor prin sferele planetare pentru a primi īn sfīrsit pe pamīnt greoiul lor īnvelis de carne. Aceste suflete care cad pe pamīnt din empireu nu mai sīnt suflete pure: Homer are dreptate sa spuna "oameni".

Cealalta poarta a pesterii, cea din sud, este "mai divina", dupa Homer: "prin ea nu intra oamenii, este o cale pentru nemuritori". Ce exactitate admirabila: īntr-adevar sufletele

nu urca spre stele decīt odata eliberate de trupul lor si atunci sīnt, daca nu chiar zei, cel putin fiinte nemuritoare'.

l....-:'! :i«j:.-. : .; -

II. Trecerile spre lumea cealalta īn mitul lui Er

Porphirius transcrie cu fidelitate doctrina lui Numenius. Avem dovada īn comentariul lui Produs la Republica lui Platon. Proclus ne-a pastrat foarte interesante extrase din Numenius; iar aceste citate - acest rezumat, mai degraba - n3 īngaduie sa constatam atīt exactitatea lui Porphirius, cit si maniera īn care Numenius īsi racorda eshatologia atīt la miturile lui Homer cīt si la cele ale lui Platon⁸.

Ocazia tuturor acestor apropieri este comentariul la mitul lui Ev Pamphilianul, īn cartea a X-a a Republicii. Er, fiul lui Armenios, mort pa cīmpul de lupta si īnviat īn a douasprezecea zi, pa rug, a facut o lunga calatorie īn lumea cealalta si a asistat la judecata sufletelor: "Īndata ce sufletul sau iesise din trup, pornise la drum, īmpreuna cu celelalte si ajunsesera īntr-un loc minunat unde se gaseau īn pamīnt doua deschizaturi alaturate, iar īn cer, sus, alte doua fata īn fata cu ele. īntre aceste doua deschizaturi duble, tronau judecatorii" ⁹.

Sufletele care vin la judecata urca de pe pamīnt prin deschizatura din dreapta sau coboara din cer pe cea din stinga; cele care pleaca judecate, merg unele spre cer prin gura din dreapta, celelalte coboara catre interiorul pamīntu-lui prin gura din stinga¹⁰.

Ceea ce Platon numeste "cer" este, dupa opinia lui Nume­nius, sfera stelelor fixe. Iar cele doua "guri" ⁿ din cer sīnt pur si simplu Cancerul si Capricornul¹².

Porphirius precizeaza si el, īn doua rīnduri, īn Pestera Nimfelor, ca cele doua guri ceresti din mitul platonician reprezinta cele doua constelatii tropicale: "Iata deci cele doua porti. Cancerul si Capricornul, asezate de catre teologi; Platon spunea doua guri" ¹³. si poste cīteva capitole: "(Platon) substituie doua guri celor doua porti" ^u.

Se poate observa ca pa centura zodiacala, Cancerul si Capricornul sint opuse unul altuia, īn vreme ce gurile pla­toniciene sīnt alaturate¹⁵: īnsa aceasta mica nepotrivire nu

trebuie sa-l fi tulburat nici o clipa pe Numenius. . . Urmarea exegezei sale va arata ca el nu cunostea astfel de scrupule.

Pentru Platon, locul expierii sufletelor este situat īn maruntaiele pamīntuiui: īn mitul lui Er el se multumeste cu o aluzie la acest loc subteran, de unde urca sufletele "extenuate si prafuite" ¹⁽ⁱ. īnsa el l-a descris minutios īn Phaidon: ne amintim de acele fim ii de lava, de noroi sau de apa īnghetata, care-i cara pe vinovati (Cocytul, Pyriphlegeton-ul) si de marele rezervor central, Tartarul, de unde pornesc toate curentele si unde se reīntorc¹⁷.

īn timpul lui Numenius, credintele se schimbasera: infern sau purgatoriu, locuri de expiere, nu mai sini plasate īn pamīnt, ci in aer¹⁸.

Numenius nu ezita sa afirme ca fluviile subterane ale lui Platon, Tartarul, desemneaza pur si simplu regiunea planetelor ¹⁹. Atīta fantezie īl indigna p?, Proclus: si efortul lui Numenius pentru a pune cap la cap datele lui Platon cu reveriile astrologilor i se pare rodul unei imaginatii desfrīnate, care se hraneste cu miraculosul si neverosimilul ^M.

III. Cele doua porti ale pesterii

Dupa ce l-a tras pa Platon la sine, Numenius se īntoarce spre Homer. si acesta a cunoscut Cancerul si Capricornul: sīnt cele doua porti ale grotei nimfelor.

Regasim aici, rezumata de Proclus, o exegeza asemana­toare din toate punctele de vedere cu cea a lui Porphirius. Acordul dintre cei doi martori ne garanteaza ca nici unul dintre ei nu a tradat gīndirca lui Numenius.

Iata poarta septentrionala a pesterii, "drumul pe unde coboara oamenii", care corespunde Cancerului. Din nenoro­cire, lipsesc unele rīnduri din opera lui Proclus tocmai la locul acesta, īnsa gīndirea sa poate fi usor regasita ²¹.

si iata si poarta meridionala, "mai divina", ps unde nu este permis oamenilor sa intre; este un drum rezervat nemuri­torilor: "caci Capricornul, facīnd sufletele sa urce, dizolva viata pe care o duceau īn lumea aceasta printre oameni; el nu admite decīt o viata nemuritoare si divina" -.

IV. Galaxia si poporul de vise

Pestera homerica a nimfelor nu este singurul pasaj care face aluzie la Cancer sau la Capricorn.

īn cīntul XXIV din Odiseea Hermes conduce pe lumea cealalta sufletele pretendentilor masacrati de Ulise. Itinerarul acestei calatorii trece prin "portile soarelui si norodul de vise" ²³.

Aceste "porti ale soarelui" sīnt pur si simplu Cancerul si Capricornul, dupa spusele lui Numenius²⁴. si Porphirius, care īl reproduce, da urmatoarea justificare, repetīnd lectia sa de astronomie: "Acestea sīnt limitele cursei solare",īntre nord si sud ²⁵. Pentru ca exegeza sa ramīna rezonabila trebuie sa īntelegem bine acest plural pylai: el nu īnglobeaza cele doua constelatii, ci se aplica fiecareia din ele luata īn parte; daca nu, sufletele pretendentilor ar trebui sa treaca rīnd pe rīnd Cancerul si Capricornul, la cele doua extremitati ale cerului.

Cīt despre "poporul viselor", Numenius dadea o exegeza īmprumutata din doctrina secreta a lui Pitagora: sīnt sufletele mortilor adunate in Hades, iar Hadesul nu este altceva decīt Galaxia ²⁶.

īn Comenlarii la Visul lui Seipio, Macrobius, a carui strīnsa īnrudire cu Numenius care-l rezuma pe Produs si cu Porphirius din Pestera Nimfelor a fost subliniata²⁷, explica lucrurile īntr-un fel mai precis dar usor diferit: regatul lui Hades nu este propriu-zis Galaxia, ci se īntinde de la Galaxie īn jos. Caci parasind Calea laptelui pentru a strabate sferele planetare, sufletele īncep sa moara: nasterea unui om nu este moartea unui suflet ?²⁸.

Galaxia taie zodiacul īn doua puncte si tocmai īn Cancer si Capricorn²⁹. Sufletele chemate sa se nasca - dupa ce au parcurs, dupa Numenius, roata de diamant a zodiacului de la tropice la echinoxii si de la echinoxii la tropice³⁰ -īsi īncep coborīrea īn clipa īn care parasesc Cancerul, la inter­sectia acestuia cu Galaxia³¹. Ele sorb uitarea, īnsotitoarea betiei, din cupa lui Dionysos, constelatie asezata īntre Cancer si Leu (aceasta cupa joaca rolul traditionalului rīu Lethe, si al fluviului Ameles din Platon). Deja ele nu mai sīnt puncte luminoase, suflete stele: alungite, evazate īn forma de con, ele au pierdut divina unitate a sferei. Ele vor

radea prin cercurile planetelor, primind īn trecere de la fie­care clte o facultate: de la Cronos, inteligenta discursiva, de la Zeus forta p ntru actiune, de la Ares īnflacararea si impetuozitatea, de la Soare sensibilitatea si imaginatia. Afrodita le īncarca cu dorinte si pasiuni, Hermes le ofera clarul exprimarii gindirii, luna puterea de a zamisli si dezvolta trupurile

Astfel sufletele cazute din ceruri īn īnchisoarea trupului au īnceput sa moara mult īnainte de a atinge pamīntul: pasarind Galaxia ele au patruns īn imperiul mortii, īn Hades.

Despre Galaxie anticii cunosteau diverse ipoteze: intuitia geniala a lui Democrit gasise deja explicatia stiintifica: .,o multime nesflrsita de mici stele foarte apropiate care, formīnd o dira deasa īntr-un spatiu foarte strimt si confun-dīndu-si luminile, formeaza un fascicol de lumina continua" ³³. INumenius, atent mai ales la corespondentele mistice, nu se gīndeste decīt la aspectul laptos al acestei cai ceresti: Galaxia īsi datoreaza numele laptelui, prima hrana a noilor nascuti, adica a sufletelor cazute īn lumea generatiunii^Si. Este acelasi lapte care se varsa ca libatii pentru evocarea sufletelor - laptele p3 care natura īl aduce īn sinul mamelor de cum se īntrup3aza un suflet³⁵.

V. Portile soarelui

Lasīnd īn galaxie ..norodul viselor", sa revenim la portile soarelui. Ele au suferit o curioasa translatie, pa care trebuie sa o explicam.

Aceste porti sīnt evident, īn poezia homerica, punctele de trecere ale soarelui rasarind īn zori din lumea inferioara sau apunind seara. Dar cum au devenit rasaritul si apusul, nordul si sudul, la Numenius si Porphirius ?

Aceasta schimbare este legata de evolutia credintelor despre lacasul sufletelor. Raspindirea astrologiei chaldeo-asiriene īn lumea elenistica adusese o prima deplasare a infernului³'': el fusese scos din maruntaiele pamintului pentru a fi gazduit īn emisfera inferioara. Pseudo-Platon īn Axiochos (sec. I ī.e.n.) reunea la hipogeu marea adunare a umbrelor ³⁷. La acea data trebuie ca se considera ca sufletele coboara īn emisfera inferioara p-3 acelasi drum pj care īl urma soarele

la asfintit; ca ele urca prin poarta soarelui-rasare; ca nasterea si moartea omului corespund cu nasterea si moartea zilnica a soarelui, cu horoscopul si cu apusul.

īnsa horoscopul si apusul erau legate pe de alta parte de Capricorn si de Cancer, īn doctrinele astrologice. Dupa Firmicius Maternus, prima zi a lumii, cīnd s-au pus īn miscare toate astrele a fost o zi de vara: soarele se īnalta īn Cancer. Prima aurora a vazut Cancerul la rasarit si Capricornul la apus ^B8.

Asa era justificata apropierea Cancerului cu īnaltarea sufletelor si intrarea soarelui īn emisfera noastra precum si legatura Capricorn - apus - plecare a sufletelor spre lumea cealalta.

Foarte repede īnsa aceasta credinta avea sa se loveasca de stiinta astronomica, care īnvata revolutia soarelui īn jurul pamīntului. Teoria "antipozilor" cunoscuta deja īn vremea lui Platou, sustinuta de Eratosthen.es, Crates din Mallos, Posidonius, se impusese īn epoca .elenistica⁰⁹.

Daca emisfera inferioara este luminata de soare īn timp. ce noaptea cuprinde propria noastra emisfera, ea nu mai poate servi de lacas īntunecos sufletelor mortilor. Li a© cauta un alt loc: si am vazut cum īn secolul II o.n., Nume-nius punea īn sfera stelelor fixe paradisul platonic si īn sferele planetare locurile de expiere. Se continua īnsa sa se repete ca portile de intrare si de iesire a sufletelor sīnt Cancerul si Capricornul.

Totusi Numenius aduce doctrinei doua modificari esenti­ale, care īi parmit sa-si armonizeze conceptiile atīt cu mitul homeric al pesterii nimfelor cīt si cu datele stiintei.

Astronomia proclama ca tropicul Cancerului este mai "ridicat" si aflat mai la nord decīt cel al Capricornului; iar descrierea pesterii nimfelor numeste poarta de nord, poarta coborīrii oamenilor. Numenius stabileste ecuatia: Cancer= ■ nord = coborīrea īn lumea generatiei. Noi vom vedea mai departe si alte corespondente pitagoreice īntre nord, frig, generatiune; īrtre sud, caldura, disolutia corpurilor, cores­pondente care desigur ca īi pareau lui Numenius tot atītea dovezi īn sprijinul tezei sale.

īn loc sa urce pur si simplu din emisfera inferioara prin Cancer sau prin poarta soarelui-rasare, sufletele, la Numenius si Porphirius, descind din zodiac prin cea mai de.sud dintre

constelatiile prinse pe centura eclipticii; īn loc sa coboare sub pamīnt pe calea soarelui-apune, aceleasi suflete urca īri Empireu prin Capricorn, semnul cel mai meridional al zodiacului. Gratie acestor doua retusuri, acestei translatii care transforma occident-orient īn nord-sud, acestei inver­siuni prin care sufletele coboara īn lumea sensibila īn loc sa urce, toate exigentele sīnt satisfacute si'speculatiile astro­nomilor sīnt īn perfect acord cu misterioasa "teologie" a poemelor homerice.

VI. 0 exegeza anterioara a pesterii nimfelor

Scoliile ne-au pastrat o exegeza a pesterii nimfelor care se deosebeste destul de mult de cea a lui Porphirius si a lui Numenius si pare sa corespunda unei eshatologii mai vechi: autorul acestei exegeze aseza īnca sufletele mortilor fie īn pamīnt, fie īn emisfera inferioara⁴⁰.

īntr-adevar, desi este de acord cu Porphirius si cu Nume­nius pentru a face din pestera o imagine a lumii si a vedea īn nimfe si albine simbolurile sufletelor, da o interpretare divergenta celor doua parti. El face din poarta de nord cea prin care ies trupurile īn momentul nasterii; iar din poarta de sud, cea prin care intra sufletele cīnd s-au despuiat de corp si si-au regasit conditia de fiinte nemuritoare. Aceasta se datoreste faptului ca se plaseaza īn perspectiva lumii celeilalte: trupurile, adica sufletele care coboara tentru a se īncarna, ies din hipogeu pentru a intra īn lumea celor vii; sufletele despartite intra din nou sub pamīnt cīnd ies din viata.

Aceasta forma primitiva de exegeza se afla īntr-un acord mai strīns cu mitul platonician din cartea a X-a a Republicii. Dupa ce si-au ales "modelele de viata", sufletele, dupa povestirea lui Er Pamphilianul, se duc īn cīmpia Lethe si poposesc pe malul fluviului Ameles: ele beau din apa sa, uitind de trecutul lor si adorm. īn mijlocul noptii, izbucneste zgomotul tunetului, pamīnlul se cutremura: la acest semn sufletele se avīnta dintr-o data din toate partile īn "sus catre generatiune, sarind ca niste stele"⁴¹.

īn felul acesta sufletele vazute de Er urca de pe pamīnt. Numenius va forta acest text pentru a-l pune de acord cu

credintele sale: el va putie aceleasi suflete sa coboare din cer īn drumul lor spre general iuneⁱ².

Exegeza simbolica a grotei nimfelor, anterioara lui Nu-menius, era mai apropiata de Platon: sufletele ieseau din pamīnt sau din emisfera inferioara. īnca Numenius inver-sīnd lucrurile se afla īntr-o mai strīnsa concordanta cu Homer, cu poarta din nordul pesterii prin care coboara oamenii...

Cum s-a nascut ideea de a atasa la descrierea homerica a pesterii nimfelor un astfel de simbolism ? Oare īn scoala pitagoreica a lui Philolaos s-a īncercat prima oara acest lucru, asa cum sugereaza A. Delatte ?⁴³

Totul lasa sa se creada mai degraba ca acest simbolism a fest elaborat dupa Platon si īn perspectiva ideilor platoni­ciene.

Esentialul acestei exegeze consta īn doua puncte: lumea īn care ne traim viata trupului este asemanatoare cu o grota obscura; intram cu trupurile prin poarta nasterii, iesim suflete pure, prin cea a mortii.

Or, cele doua puncte se pot scoate chiar de la Platon. Alegoria cavernei, īn care prizonierii sīnt īnlantuiti īn umbra, asa cum este sufletul nostru īn lumea senzatiilor, a fixat odata pentru totdeauna axioma ca domiciliul nostru terestru este o pestera, o grota. Mitul din Phaidon afirma ca noi de fapt nu locuim adevarata suprafata a pamīntului ci un fund, o scobitura, acoperita de un strat de aer murdar, de o bolta de ceata care ne ascunde adevaratul cer⁴⁴.

Nastere si moarte - intrarea si iesirea din caverna lumii - fusesera astfel materializate de Platou: mitul lui Er vorbeste de patru deschizaturi, opuse doua cite doua: de fapt fiecare suflet nu īntrebuinteaza decīt doua din aceste treceri, unul panlru a veni pa lume, asociat deja cu un trup, cealalta pentru a pleca, singur, īn lumea cealalta, la locul de ispasire sau de fericire, dupa curn a decis judecatorul mortilor.

Ni se pire temerar sa-i situam īn linte de Platon pe primii exegeti ai grotei homerice a nimfelor, cei despre care vorbeste Porphirius īn capitolul 4, "anticii" care considerau deja ca o munca foarte dificila descifrarea simbolurilor grotei. Nu vom īndrazni sa-i plasam nici macar īnainte de Plutarh: Viata si poezia lui Homer, care a pastrat mai multe alegorii de origine pitagoreica - cea a Circei, mai ales, legata de

metempsihoza - nu face nici o aluzie la pestera din lthacā. Plutarh īnsusi, foarte la curent cu tot ce era īn legatura cu pitagorismul, nu spuns mai mult. O opera de exegeza ca aceasta, atit de ampla, atīt de caracteristica, pare greu sa fi ramas in umbra mai multe secole.

E mai prudent deci sa tragem concluzia cu prima versiune exegetica a pjsterii nimfelor a mijit īntre Plutarh fi Numenius, precedindu-l pa acesta ce! pat in ou uu secol ^::>. . '

VII. B'Di'eas si Notos: nasterea si moartea

Comorile de simbolism ascunse in p osteni nimfelor sint nenumarate:] Porphirius nu mai sfirseste dezvaluindu-ni-le! Sa trecem peste calendarul roman si cel egiptean; sa aruncam doar o privire lui Mithra calarind taurul Ai'roditei, cu pumna­lul Berbecului īn mina, in apropierea cercului echinoxial^4(>. Teologia lui Boreas si Notos ne intereseaza mai mult, deoarece se leaga strīns de poezia homerica.

Trebuie sa revenim la text, la descrierea mistica a grotei, pentru a percepe noi rezonante. Ce spune Homer despre cele doua pjrti? "Una se afla īn partea iui Boreas. Cealalta īn partea lui Notos..." ⁴⁷.

Sufletele care coboara pentru a se īncarna vin deci cu suflul lui Boreas, si cele care zboara de p3 pamīnt pleaca spre Notos. Sufletele au de altfel raporturi strīnsecuvinturile: sufletul nu este decīt o varietate de suflu, de pneuma, sau cel putin antreneaza odata cu, el o ptituma^iH.

Discipolul lui Plotin, care se afla aici īn prezenta unor credinte pitagoreice venite din vechiul fond popular, pare iiior reticent la īnceputul acestei expuneri: sufletul este cu adevarat de aceeasi natura ca suflul vinturiior? "Unii au crezut acest lucru", are el grija sa precizeze. īnsa mai departe vorbeste asa cum ar fi vorbit pitagoreicii Numenius si Cronius, fara sa-si reīnnoiasca precautiile de limbai.

Aceasta īnrudire īntre aer si suflet merita sa ne oprim asupra ei. Limbajul īnsusi facea pentru un grec sesizabila aceasta īnrudire: Psyche si pneuma sīnt literalmente im ,-suflu"; si aceasta a fost o idee care a ramas viabila de-a lungul īntregului elenism. Platon insista asupra credintei, foarte raspīndita in vremea sa, ca sufletul exala din om

odata cu ultima suflare, ca este luat si purtat de vint, mai ales daca omul moare īntr-o zi de furtuna⁴⁹. Suidas ne po­vesteste ca atenienii, īnainte de casatorie, ofereau sacrificii si īndreptau rugi catre Tritopatores, pentru a obtine fecun­ditatea caminului⁵⁰. Or, Tritopatores sīnt sufletele stramo­silor devenite spirite ale aerului care plutesc īn vīnt, asa cum au aratat Lobeck si Rhode⁵¹.

Suflul vīntului este cel care patrunde īn noul nascut, odata cu prima inspiratie si alcatuieste sufletul sau. Asa gīndeau orficii dupa cum relateaza Aristotel: "sufletul pa­trunde din univers īn ei cīnd respira, adus de vīnturi" ⁵². Multi filosofi profesau opinii apropiate: pentru Diogene din Apollonia respiratia īntretinea sufletul si gīndirea, asa cum am avut ocazia sa mentionam ^M. si se stie ca īn ochii lui Chrysippos pneuma ramīne un "suflu".

Ideea ca aerul exterior furnizeaza sau doar vehiculeaza suflul vital, sau sufletul, si-l alimenteaza prin respiratie ^M, era sprijinita de Democrit prin cīteva versuri homerice ^G5, care capata īn acest, mod o altfel de forta. Andromaca lesina la vestea mortii lui Ilector: ea "īsi recapata suflul" si prin aceasta ,,thymos-v\ (saxi principiul vital) revine īn pieptul sau" ⁵". La fel Ulise īsi recapata viata si sufletul recapa-tīndu-si suflul, dupa epuizarea provocata de īndelungatul sau īnot ⁵⁷.

Un curent de aer proaspal ii reīnsufleteste pe cei care si-au pierdut cunostinta: Homer cunostea acest adevar experi­mental. Cīnd Sarpjdon lesina Ia radacina stejarului lui Zeus īn timp ce "mīndrul Pelagon ii smulge din coapsa lancea de frasin", iata ca "suflul lui Boreas, suflīnd peste el, īi cuprinde inima sleita de puteri" ⁵⁸.

Acest pasaj ofera autorului Pesterii nimfelor dovada ca Boreas este vīntul vietii. Este deci firesc ca sufletele menite sa īnsufleteasca trupurile pe pamīnt sa coboare din regiunile boreale īn tovarasia lui Boreas⁵⁹.

Raceala lui Boreas care īngheata si cristalizeaza apele, exercita asupra sufletelor o actiune analoga: ea le "solidifica"' īntrucītva si le "fixeaza īn frigul nasterii terestre" ⁶ⁿ.

Suflul cald al lui Notos, dimpotriva, topeste gheturile si evapora lichidele: el disociaza de asemenea sufletele de trupurile lor si le trimite īn caldura lumii divine. Sufletele

care pleaca de pe pamīnt merg catre regiunile de unde sufla Notos ⁶¹.

Ba mai mult: suflul lui Boreas poate singur sa lase grele iepele, asa cum povesteste Eneas dusmanului sau Ahile. t Iepele regelui Erichtonios pasteau īn mlastini cīnd "Boreas le-ndragise si luīnd chip de armasar cu coama īntunecata, se-mpreuna cu ele" ⁶². Mīnzele care s-au nascut din aceasta īmpreunare miraculoasa aveau, desigur, agilitatea vīntului, alergau peste spicele cīmpurilor fara sa le rupa vīrfurile, alergau pe creasta valurilor... Aceasta dovedeste cel putin ca Homer īl considera pe Boreas drept un principiu de fe­cunditate. Nimeni altul nu putea fi mai potrivit pentru a īnsoti sufletele pe drumurile nasterilor⁶³.

VIII. Poarta de sud. Simbolismul portii

Ca poarta de sud a pesterii din Ithaca este rezervata Nemuritorilor, aceasta este īn acord, dupa Porphirius, cu obiceiul religios de a atribui sudul divinitatii si de a trage la amiaza perdelele templelor: la ora la care soarele coboara catre sud, intrarea sanctuarelor trebuie īnchisa pentru oameni⁶⁴.

Acest pasaj deconcerteaza la prima vedere: nu mai re­gasim aceleasi concordante ca mai īnainte; grila descifrarii s-a schimbat.

Cīnd ni se descria calatoria sufletelor din Cancer pe pa­mīnt si de la pamīnt la Capricorn, "nemuritorii" admisi sa treaca poarta lui Notos nu erau zeii, ci sufletele eliberate de trupurile lor. De data aceasta "nemuritorii" sīnt zeii īnsisi. Cīt prive'ste "īnclinarea zeului-soare spre sud" īn care Porphirius vedea cu alta ocazie, pe urmele lui Numenius, coborīrea anuala a soarelui spre tropicul Capricornului, ea se aplica aici cursei zilnice a zeului. La amiaza, zeul-soare este la sud, chiar pe pragul faimoasei porti a lui Notos: oamenii nu pot īn acel moment sa-i abordeze pe Nemuritori īn sanctuarele lor...

Deductia nu este prea riguroasa: Homer spune ca Poarta meridionala este cea a zeilor si intrarea ei este oprita oamenilor; si se deduce ca: "atunci cīnd soarele se afla pe pragul portii

meridionale (a cerului), intrarea (templului) este opriti oamenilor".

Avem aici fara īndoiala vestigiile exegezei anterioan atestata de scolii, exegeza īn care nu intervin de loc Cancerul si Capricornul. Numenius si Porphirius au pastrat datele antice, fara sa se preocupe de disonanta.

Vechii pitagorei, ne spune Porphirius, aveau un respect sfīnt pentru porti: pe pragul unei porti trebuia totdeauna pastrata tacerea. Porphirius, care cauta sa īntemeieze pe ratiune vechile akousmata, ne spune ca īnteleptii din Grecia si din Egipt vroiau prin aceasta tacere sa cinsteasca divi­nitatea, al carei simbol este poarta, cea care īnseamna intrare si īnceput ⁶⁵. H omer, o data mai mult, serveste de dovada si de garantie. El stie bine ca portile sint sacre. Tatal lui Meleagros, Oineus vrea sa-l īnduplece pe tīnarul erou, su­parat si īnchis īn camerele sale: Homer ni-l arata atunci pe batrīn, care, apucīnd "de usa si zguduind-o puternic li ruga īn deznadejde pe viteazul Meleagru" ⁶⁶.

El zgīltīie poarta pentru a i se deschide? Nu: este vorba de un gest ritual de suplicatie; asa cum atingem barbia sau genunchii celor pe care-i imploram, Oineus se straduie sa-l īnduplece pe fiul sau invocīnd aceasta poarta sacra.

Homer a pus porti chiar si īn cer⁶⁷: Orele, pazitoarele acestor deschideri ceresti, asaza si scot, rīnd pe rīnd norii desi care tin loc de panouri⁶⁸. stim astfel ca este vorba deportiīe soarelui.. .⁶⁹. si sa nu uitam portile grotei nimfelor⁷⁰, de unde am plecat.

IX. Cele doua porti: simbolismul dualitatii

Homer atribuie pesterii nimfelor nu o deschidere, ci doua. Cunoscīnd valoarea mitica a portii, el cunoaste la fel de bine valoarea īntrucītva mistica a lui "doi", sau daca preferam a alteritatii, a diferentierii.

Natura este un arbore imens īn care fiecare creanga se īmparte, dīnd nastere la alte doua si fiecare din acestea la īnca doua si tot asa la infinit. Exista, de exemplu, lumea spiritului si cea a materiei: si aceasta din urma cuprinde lumea stelelor fixe si cea a planetelor... Exista rasarit,

apus; dreapta, stinga; noapte, zi... si toata gama opozi­tiilor pitagoreice. De altfel lupta contrariilor este cea care da nastere oricarei armonii: īn lira ca si īn arc, corzile si lemnul sīnt īntinse īn sens invers si echilibrul fortelor lor permite tīsnirea muzicii sau zborul sagetii.

Marea opozitie ramīne cea īntre "bine si rau". Homer a exprimat-o īn imaginea celor doua chiupuri, a celor doua butoaie īn care Zeus īsi baga mīna pentru a distribui oamenilor bucuriile si necazurile ⁷¹. Platon a reluat īn Gorgias imaginea chiupurilor pentru a o aplica sufletelor: unele bine īnchise si pline cu tot felul de lucruri bune, altele gaurite ca un ciur care lasa totul sa curga⁷².

Platon sau Heraclit din Efes... Pitagora sau Pherekyde din Syros, toti sīnt de acord cu Homer. Iar prin dubla poarta a pesterii nimfelor, Porphirius va trece bucuros toate doc­trinele vechilor filosofi sau teologi. Metoda simbolica īngaduie orice fel de apropiere: simpla cifra "doi" (pestera are doua intrari) deschide perspectivele lui Timaios asupra sufletului lumii, compus din Acelasi si din Altul... Binele si raul te fac sa te gīndesti la cele doua chiupuri ale lui Zeus, acestea la butoaiele gaurite ale lui Callicles din Gorgias, la cutia Pandorei din Hesiod...

Acelasi si Altul: s-ar zice ca Porphirius, scriind Pestera Nimfelor s-a lasat tīrīt rīnd pe rīnd de cei doi daimoni plato-nicieni. Odata rationamentul, plecīnd de la un postulat de simbolism, se dezvolta cu rigoare si autorul ramīne pe calea aleasa; altadata Porphirius face cele mai stranii apro­pieri, executa fel de fel de piruete de spirit, pentru a cadea īn final īntotdeauna peste Homer...

In apropierea pesterii, īn capul portului, īnfloreste un maslin, acesta īnchipuie pe Atena, īntelepciuna divina. Dumnezeu este īn acelasi timp separat si aproape de creatia sa, ca maslinul de pestera⁷³.

La radacina maslinului Ulise va delibera cu zeita asupra felului īn care sa scape de pretendenti... Ulise sau sufletul luminat de īntelepciunea lui Dumnezeu, cautīnd sa se dez­bare de dusmanii care sīnt pasiunile⁷⁴.

Ceea ce ne dezvaluie Porphirius la sfīrsitul tratatului sau nu mai este exegeza grotei nimfelor, ci cea a īntregii Odisei. Noi am analizat-o īntr-un alt capitol.