COMPORTAMENTE MAGICO-RELIGIOASE ALE PALEANTROPILOR

[1] (cf. § 12).

[2]. Progresele foarte lente în tehnologie nu implica o dezvoltare, asemanatoare, a inteligentei. Se stie ca avântul extraordinar al tehnologiei în ultimele doua secole nu s-a tradus printr-o dezvoltare comparabila a omului occidental. De altfel, asa cum s-a remarcat, "orice inovatie comporta un pericol de moarte colectiva" (Andre Varagnac). Imobilismul tehnologic asigura supravietuirea paleantropilor.

[3]. Precizam ca toate aceste con­ceptii s-au constituit în timpul ultimelor faze ale procesului de "hominizare". Ele sunt înca active - modificate, revalorizate, camuflate - la mii de ani dupa disparitia civilizatiilor paleolitice.

[4]. Când, în epoca metalelor, anumite traditii fac aluzie la "secretele profesiunii" în legatura cu mineritul, metalurgia si faurirea armelor, ar fi imprudent sa credem ca e vorba de o inventie fara precedent, deoarece aceste traditii prelungesc, cel putin în parte, o mostenire a epocii de piatra.

[5] considera animalele ca fiind asemanatoare oamenilor, dar înzestrate cu puteri supranaturale; ei cred ca omul poate sa se transforme în animal si viceversa; ca sufletele mortilor se pot stabili în animale; în sfârsit, ca exista relatii misterioase între o persoana si un anumit animal (e ceea ce alta data se numea nagualism). Cât priveste Fiintele supranaturale atestate în religiile triburilor de vânatori, distingem însotitorii sau "spiritele pazitoare" teriomorfe divinitatile de tip Fiinta Suprema-Stapânul Animalelor, proteguind atât vânatul cât si pe vânatori spiritele junglei si spiritele diferitelor specii de animale.

[6], de a conserva craniile rudelor moarte si de a le duce cei vii în deplasarile lor. Desi probabila, ipoteza n-a fost admisa de majoritatea savantilor. Aceste fapte au mai fost interpretate ca dovezi de canibalism, ritual sau profan. Astfel a explicat A.C. Blanc mutilarea unui craniu neanderthalian, gasit într-o pestera din Monte-Circeo: omul ar fi fost doborât de o lovitura care i-ar fi zdrobit orbita dreapta, si apoi i s-ar fi largit gaura occipitala pentru a-i extrage creierul si a-I consuma în chip ritualic. Dar nici aceasta explicatie nu a fost acceptata în mod unanim .

[8]. Cu atât mai mult, credinta în supravietuire este confirmata de sepulturi; altfel nu s-ar întelege grija pentru a înmormânta corpurile. Aceasta supravietuire putea sa fie pur "spirituala", cu alte cu­vinte, conceputa ca o postexistenta a sufletului, credinta coroborata cu aparitia mortilor în vise. Dar unele morminte pot fi tot atât de bine interpretate ca o precautie împotriva eventualei întoarceri a mortului; în aceste cazuri, cadavrele erau în pozitie ghemuita si poate legate cu sfoara. Pe de alta parte, nimic nu exclude ca pozitia repliata a mortului, departe de a trada teama de "cadavrele vii" (teama atestata la anumite popoare), sa semnifice, dimpotriva, speranta unei "re-nasteri"; caci se cunosc numeroase cazuri de înhumare intentionata în pozitie foetala.

[9], si pe aceea de la Ferrassie, în Dordogne (mai multe morminte monticulate, cu depozite de unelte din piatra). Trebuie adaugat cimitirul dintr-o grota de pe Muntele Cârmei, cu zece morminte. Se discuta înca asupra auten­ticitatii si semnificatiei ofrandelor alimentare sau a obiectelor depuse în morminte; exemplul cel mai familiar este acela al craniului feminin de la Mas-d'Azil , cu ochi artificiali, asezat pe un maxilar si un corn de ren.

[12]. Dupa ce a ales locul gropii, samanul (mama) executa o serie de gesturi rituale si declara: "Aici este satul Mortii; aici este casa ceremoniala a Mortii; aici este uterul. Voi deschide casa. Casa este închisa; eu o voi deschide". Dupa care anunta: "Casa este deschisa", si se retrage. Moarta este înfasurata în pânza alba si tatal sau coase giulgiul. în tot acest timp, mama si bunica intoneaza un cântec lent, aproape fara cuvinte. Pe fundul gropii se pun pietricele verzi, scoici si cochilia unui gasteropod. Apoi, samanul încearca zadarnic sa ridice corpul simulând ca e prea greu; de-abia a noua oara reuseste. Corpul este asezat cu capul spre rasarit si "se închide casa", adica se umple groapa. Urmeaza alte miscari rituale împrejurul mormântului, si în cele din urma toti se retrag. Ceremonia a durat doua ore.

[13]. De altfel, pentru un observator strain contemporan care nu cunoaste religia tribului Kogi, simbolismul ceremoniei va ramâne inaccesibil. Caci, asa cum scrie Reichel-Dolmatoff, e vorba de "verbalizarea" cimitirului ca "sat al Mortii" si "casa ceremoniala a Mortii", verbalizarea gropii ca "locuinta" si "uter" (ceea ce explica pozitia foetala a corpului, culcat pe partea dreapta), urmata de verbalizarea ofrandelor ca "alimente pentru Moarte", si prin ritualul "deschiderii" si "închiderii" "casei-uter". Purificarea finala prin circumvalatie rituala desavârseste ceremonia.

[16]. si întrucât, în timpul aceleiasi ceremonii, copii. strapung cu sageti ursul legat cobza, anumite gravuri parietale de la grota Trois Freres, înfatisânc ursi atinsi de sageti si de pietre, si care par sa vomite un val de sânge , au fost interpretate în acelasi sens. Dar scene similare sunt susceptibile de interpretari diverse.

[18]. Acesta e motivul pentru care era interzis sa se sparga oasele animalelor care urmau sa fie consumate. E vorba de o idee proprie civilizatiilor de vânatori si de pastori, dar care a supravietuit în religii si mitologii mai complexe. Un exemplu destul de cunoscut este acela al tapilor lui Thorr, înjunghiati si consumati seara, dar pe care zeul îi învia a doua zi, pornind de la oasele lor . Celebra este, de asemenea, o viziune a lui lezechiel (37; l-8 sq.): profetul a fost transportat într-o vale "plina de oase" si, supunându-se cuvintelor Domnului, le vorbi: "Oase uscate, ascultati cuvântului Celui Etern; Asa graieste Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iata, eu voi face sa intre în voi duh si veti învia... S-a facut un vuiet, si o miscare si oasele au început sa se apropie, fiecare os la încheietura sa. si am privit si eu si iata, erau pe ele vine si crescuse carne".

[20]. Dupa Leroi-Gourhan, e vorba de difuziunea prin contact a unui aceluiasi sistem ideologic, în speta, acela care marcheaza "religia cavernelor" (ihid., p. 84) .

[22]. Ipoteza este plauzibila, dar unele din aceste opere ar putea fi interpretate ca reactualizarea unei vânatori primordiale. Este, de asemenea, probabil ca riturile erau celebrate în zonele cele mai profunde ale "sanctuarelor", poate înaintea unei expeditii de vânatoare sau cu ocazia a ceea ce s-ar fi putut numi "initierea" adolescentilor . O scena din pestera Trois Freres a fost interpretata ca fiind reprezentarea a unui dansator mascat în bizon si cântând dintr-un instrument care ar fi putut fi flaut. Interpretarea pare convingatoare pentru ca se cunosc în arta paleolitica vreo 55 de figurari de oameni îmbracati în piei, de multe ori în pozitie de dans . Este vorba, de altfel, de un comportament ritual specific populatiilor contemporane de vânatori.

[25]. Se poate ca anumite detalii sa fi fost deteriorate din momentul descoperirii gravurii (de exemplu, ramura a doua), dar nu este exclus ca abatele Breuil sa fi executat slab crochiul sau. Asa cum îl vedem în fotografiile recente, "Marele Vrajitor" este mai putin impresionant. Totusi, el poate fi interpretat ca un "Stapân al Animalelor" sau un vrajitor care îl personifica. De altfel, pe o placa de ardezie gravata din Lourdes se distinge un om înfasurat într-o piele de cerb, cu o coada de cal si purtând pe cap coarne de cerb.

[27]. Este o arta specifica pentru culturile de vânatori, dar ideologia religioasa care o impregneaza este samanica. într-adevar, numai samanul este acela care, gratie viziunii sale supranaturale, poate fi capabil sa-si "vada propriul schelet" , în alti termeni, el este capabil sa patrunda pâna la sursa vietii animale: elementul osos. Ca este vorba de o experienta fundamentala pentru un anumit tip de "mistica" este un fapt demonstrat, între altele, prin aceea ca el este cultivat înca, în buddhismul tibetan.

[29]. Totusi, gratie mai cu seama preciziei sapaturilor, cele mai instructive sunt piesele descoperite la Gagarino si Mezin, în Ucraina. Ele provin din niveluri ale locuintelor, prin urmare par sa fie în relatie cu religia casnica. La Gagarino s-au gasit, lânga peretii unei locuinte, sase figurine sculptate în os de mamut. Ele sunt sumar cioplite, cu un abdomen de proportii exagerate si capul fara trasaturi. Piesele descoperite la Mezin sunt puternic stilizate; unele pot fi interpretate ca forme feminine reduse la elemente geometrice (acest tip este atestat de altfel în Europa Centrala); altele reprezinta, foarte probabil, pasari. Figurinele sunt decorate cu diferite desene geometrice, între altele, crucea gamata. Pentru a explica eventuala lor functiune religioasa, F. Hancar a amintit ca anumite triburi de vânatori din Asia septentrionala fabrica mici sculpturi antropomorfe din lemn, numite dzuli. în triburile în care dzuli sunt feminini, acesti "idoli" reprezinta stramoasa mitica din care se presupune ca au descins toti membrii tribului: ei protejeaza familiile si locuintele, si la întoarcerea din marile vânatori li se prezinta ofrande de arpacas si de grasime.

[31]. Oricum, contributia lui Leroi-Gourhan este importanta: el a demonstrat unitatea stilistica si ideologica a artei paleolitice si a pus în evidenta complementaritatea valorilor religioase camuflate sub semnul "masculinului" si "femininului". Un simbolism analog caracteriza "satul" din Mal'ta, cu cele doua jumatati ale sale distincte, destinate celor doua sexe. Sistemele implicând complementaritatea celor doua principii sexuale si cosmologice abunda si în societatile primitive, si le vom întâlni, de asemenea, în religiile arhaice. Probabil ca acest principiu al complementaritatii era invocat atât pentru a organiza lumea cât si pentru a explica misterul creatiei sale si al regenerarii sale periodice.

[35]. Dar, tinând cont de toate diferentele care separa o cultura preistorica de o cultura primitiva, putem totusi circumscrie anumite configuratii fundamentale. Caci numeroase civilizatii arhaice, bazate pe vânatoare, pescuit si cules, supravietuiau pâna nu de mult la marginea spatiului locuibil al suprafetei terestre (în Ţara de Foc, în Africa, la hotentoti si bosimani, în zona arctica, în Australia etc.) sau în marile paduri tropicale (pigmeii bambuti etc.). în ciuda influentelor civilizatiilor agricole vecine (cel putin în unele cazuri), structurile originare nu erau înca dezarticulate spre finele secolului al XlX-lea. Aceste civilizatii "oprite în loc" într-un stadiu analog paleoliticului superior constituie întrucâtva un fel de fosile vii .

[37] dovedesc o traditie comuna dezvoltata deja în paleolitic.

[38]. Or, dansul circular este extrem de raspândit (în toata Eurasia, în Europa Orientala, în Melanezia, la indienii din California etc.). El este practicat pretutindeni de catre vânatori, fie pentru a împaca sufletul animalului doborât, fie pentru a asigura înmultirea vânatului .

[40]. Pe de alta parte, H. von Sicard, într-o monografie consacrata lui Luwe si analogilor sai onomastici, a ajuns la concluzia ca acest zeu african reprezinta cea mai veche credinta religioasa a vânatorilor euro-africani, într-o epoca pe care savantul suedez o localizeaza înainte de ~ 8000 .

[43]. Or, aceste mituri sunt solidare cu experientele onirice si extatice, specifice samanismului, si arhaismul lor este indubitabil.

[45]. Cu atât mai mult, inventivitatea fonetica a trebuit sa constituie un izvor inepuizabil de puteri magico-religioase. Chiar înaintea limbajului articulat, vocea omeneasca era capabila sa transmita informatii, ordine sau dorinte, si, de asemenea, sa suscite un întreg univers imaginar prin exploziile sale sonore, prin inovatiile sale fonice. E destul sa ne gândim la creatiile fabuloase, paramitologice si parapoetice, dar si iconografice, ocazionate de exercitiile preliminare ale samanilor pregatindu-si calatoria lor extatica, sau de repetitia manfram-unlor în timpul anumitor meditatii Yoga, implicând în acelasi timp ritmul respiratiei (pranayama) si vizualizarea "silabelor mistice".

A se vedea Karl Narr, "Approaches to the Social Life of Earliest Mân", pp. 605 sq.