|
CONSTANTIN DOBROGEANU GHEREA sI TEORIA "NEOIOBĂGIEI" |
|
"Într-adevăr, nu se poate tăgădui; societatea trebuie să aibă conditiuni materiale exterioare pentru a trece la o ,nouă formă socială'. Dar sub ,societate' se întelege omenirea, ori o parte mare din omenirea civilizată si nicidecum una mică, aceasta din urmă fiind silită să introducă formele cele noi odată introduse în ,societatea' luată în întregime. Frantei i-au trebuit câteva veacuri pentru ca să dezvolte relatiile feudale si să realizeze conditiile materiale pentru existenta societătii burgheze. Dar a rămas în Franta o provincie care pe vremea Revolutiei celei mari, păstra conditiile materiale si economice întocmai ca în veacul al 15-lea. Această provincie era Bretania".
[1] Operele lui Gherea au fost retipărite într-o editie critică sub titlul de Opere complete sub îngrijirea Institutului de istorie si studii social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R. (Editura Politică; 8 volume, Bucuresti, 1976-1983). - Vezi si Zigu Ornea, Viata lui C.Dobrogeanu-Gherea, Bucuresti, 1982. [2] Tocmelile agricole .Legi si proiecte, însotite de expuneri de motive si rapoarte, (Bucuresti, 1907). [3] Termenul de "neoiobăgie" nu este o creatie a lui Gherea. El fusese folosit si de alti gânditori; în Rusia îl folosise P. L. Lavrov. - La noi în tară, deputatul liberal C. Ressu, în dezbaterile parlamentare din 1893, ceruse să se pună capăt acestei "noi iobăgii, mai rea si mai prăpăditoare decât vechiul ,boieresc'". De asemenea, Dinu Rosetti a folosit în 1893 termenul de "neoclăcas" care era poate mai fericit decât cel de "neoiobag". E folosit de asemenea conceptul de "colonat sui-generis". [4] Karl Marx si economistii nostri, (1884, în Opere complete, vol. II, p. 45). [5] Karl Marx si economistii nostr, (1884, Opere, vol. II, p. 45). [6] Capitalul, vol.I, partea III-a, cap.VIII, § 2. [7] Damian Hurezeanu e cel dintâi care semnalează acest aspect al problemei; vezi lucrarea citată, la pagina 102. [8] "Socialismul în România", publicat în Revista socială, în 1885-1886. [9] Aici se simte, la Gherea cel din 1886, o gândire încă "narodnică" având ca "model" organizatia "mirului". [10] C. Dobrogeanu-Gherea, Scrieri social-politice (editia D. Hurezeanu, Bucuresti, Edit.politică, 1968, p.95 si urm.). [11] Ulterior, în 1910, Gherea revine asupra acestei acuzări, spunând în Neoiobăgia, p. 70 în notă, următoarele: "trebuie să mărturisesc că acum un sfert de veac, vorbind de formidabila înselare a tărănimii săvârsită cu împroprietărirea de la '64 si după împroprietărire, făceam părtasi constienti si pe Cuza si Kogălniceanu. Mai târziu, m-am încredintat că intentiile lor fuseseră bune, dar că n-au putut rezista unor împrejurări mai tari decât ei". [12] Neoiobăgia. Studiu economic-sociologic al problemei noastre agrare, editia a II-a, pag. 49 si următ. |
|
