CONSTANTIN DOBROGEANU GHEREA sI TEORIA "NEOIOBÃGIEI" |
"Într-adevãr, nu se poate tãgãdui; societatea trebuie sã aibã conditiuni materiale exterioare pentru a trece la o ,nouã formã socialã'. Dar sub ,societate' se întelege omenirea, ori o parte mare din omenirea civilizatã si nicidecum una micã, aceasta din urmã fiind silitã sã introducã formele cele noi odatã introduse în ,societatea' luatã în întregime. Frantei i-au trebuit câteva veacuri pentru ca sã dezvolte relatiile feudale si sã realizeze conditiile materiale pentru existenta societãtii burgheze. Dar a rãmas în Franta o provincie care pe vremea Revolutiei celei mari, pãstra conditiile materiale si economice întocmai ca în veacul al 15-lea. Aceastã provincie era Bretania".
[1] Operele lui Gherea au fost retipãrite într-o editie criticã sub titlul de Opere complete sub îngrijirea Institutului de istorie si studii social-politice de pe lângã C.C. al P.C.R. (Editura Politicã; 8 volume, Bucuresti, 1976-1983). - Vezi si Zigu Ornea, Viata lui C.Dobrogeanu-Gherea, Bucuresti, 1982. [2] Tocmelile agricole .Legi si proiecte, însotite de expuneri de motive si rapoarte, (Bucuresti, 1907). [3] Termenul de "neoiobãgie" nu este o creatie a lui Gherea. El fusese folosit si de alti gânditori; în Rusia îl folosise P. L. Lavrov. - La noi în tarã, deputatul liberal C. Ressu, în dezbaterile parlamentare din 1893, ceruse sã se punã capãt acestei "noi iobãgii, mai rea si mai prãpãditoare decât vechiul ,boieresc'". De asemenea, Dinu Rosetti a folosit în 1893 termenul de "neoclãcas" care era poate mai fericit decât cel de "neoiobag". E folosit de asemenea conceptul de "colonat sui-generis". [4] Karl Marx si economistii nostri, (1884, în Opere complete, vol. II, p. 45). [5] Karl Marx si economistii nostr, (1884, Opere, vol. II, p. 45). [6] Capitalul, vol.I, partea III-a, cap.VIII, § 2. [7] Damian Hurezeanu e cel dintâi care semnaleazã acest aspect al problemei; vezi lucrarea citatã, la pagina 102. [8] "Socialismul în România", publicat în Revista socialã, în 1885-1886. [9] Aici se simte, la Gherea cel din 1886, o gândire încã "narodnicã" având ca "model" organizatia "mirului". [10] C. Dobrogeanu-Gherea, Scrieri social-politice (editia D. Hurezeanu, Bucuresti, Edit.politicã, 1968, p.95 si urm.). [11] Ulterior, în 1910, Gherea revine asupra acestei acuzãri, spunând în Neoiobãgia, p. 70 în notã, urmãtoarele: "trebuie sã mãrturisesc cã acum un sfert de veac, vorbind de formidabila înselare a tãrãnimii sãvârsitã cu împroprietãrirea de la '64 si dupã împroprietãrire, fãceam pãrtasi constienti si pe Cuza si Kogãlniceanu. Mai târziu, m-am încredintat cã intentiile lor fuseserã bune, dar cã n-au putut rezista unor împrejurãri mai tari decât ei". [12] Neoiobãgia. Studiu economic-sociologic al problemei noastre agrare, editia a II-a, pag. 49 si urmãt. |
|