CONSTITUIREA STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

CONSTITUIREA STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

A.Romanii in izvoarele medievale straine:

-Sec VII, prima mentiune intr-un tratat militar bizantin, Strategikon, a locuitorilor spatiu-lui carpato-danubian, numiti "romani";

- Sec IX, o mentiune despre "vlachorynchini" intr-o insemnare de la manastirea Kastamonitu de la Muntele Athos;

- Sec IX, cronicarul armean Moise Chorneati vorbeste despre "Tara Blak";

- Sec X, istoricul bizantin Georgios Kedrenos utilizeaza etnonimul "blachi";

- Sec X, imparatul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, in lucrarea "Despre administarea Imperiului" ii numeste pe locuitorii spatiului nostru "romani";

- Sec X, imparatul Vasile al II-lea Macedoneanul mentioneaza pe vlahii din Elada;

- Sec XI, cronicarul bizantin Kekaumenos precizeaza ca blachii se trag din daci;

- Sec XI, cronica rusa a lui Nestor 919y2416j vorbeste despre "vlahi" si organizarea lor;

- Sec IX-XI, principalul izvor referitor la romanii din Transilvania este cronica lui Anonymus, mentionand formatiunile politice intracarpatice si conflictele cu ungurii;

- Sec XI, legenda Sf. Gerard mentioneaza noile formatiuni politice din Transilvania si Banat;

- Sec XI, geograful persan Gardizi in "Podoaba istoriilor" vorbeste despre vlahi ca popor crestin de origine romana;

- Sec XII, istoricul bizantin Ioan Kinnamos mentioneaza participarea romanilor la o cam-panie contra ungurilor, precizand descendenta latina a "blachilor";

- Sec XIII, Diploma Cavalerilor Ioaniti (1247) mentioneaza cnezatele si voievodatele de la Sud de Carpati si conducatorii acestora.

B.

Obstea sateasca reprezinta principala forma de comunitate a romanilor in perioada prestatala, care asigura continuitatea de locuire si activitate din Antichitate spre Evul Mediu si sta la originea satelor. Obstea cunoaste doua forme de proprietate: cea comuna asupra padurilor, pasunilor, apelor si a unei parti a pamantului arabil (rezerva obstii) si cea individuala (a familiilor) asupra terenurilor arabile. Obstile sunt solidare din punct de vedre economic, fiscal si militar si dispun de autoritate juridica, bazata pe "obiceiul pamantului" (dreptul cutumiar) si exercitata prin sfatul obstii. Conducerea obstii este asigurata de un jude sau cneaz asistat de "sfatul oamenilor buni si batrani".

Obstile teritoriale au format uneori uniuni de obsti, sau "romanii populare", care au stat la baza constituirii cnezatelor si voievodatelor.

C.

Formarea Transilvaniei

a.Context:

Evolutia economica (constituirea proprietatii feudale) si sociala (aparitia unor "mai mari ai pamanturilor") de tip medieval a comunitatilor intracarpatice ;

Consecintele negative ale ultimelor migratii (pecenegii, uzii, cumanii,in sec X-XIII, apoi tatarii, intre 1241-1242);

Tendintele de dominatie politica si religioasa ale Imperiului Bizantin;

Presiunea exercitata de maghiari (sec IX-X); apoi, "misiunea apostolica" a regilor Ungariei (sec. XI-XIII).

b.Formatiuni prestatale; cucerirea Transilvaniei:

►"Gesta Hungarorum", cronica lui Anonymus, indica in jurul anului 900 existenta a 3 ducate situate la E de Tisa si populate de romani si slavi:

* Ducatul lui Menumorut, pe valea Muresului, in Crisana (cu cetati la Biharea, Zalau si Satmar);

* Ducatul lui Glad, in Banat (cu fortificatii la Cuvin si Orsova)

* Ducatul lui Gelu, "un anume roman", pe valea Somesului, in centrul Transilvaniei (cu fortificatii la Dabaca, Cluj-Manastur si Moldovenesti), ucis in confruntarile cu ungurii. Voievodatul sau a intrat sub stapanirea unui sef maghiar, Tuhutum.

In aceeasi perioada, triburile maghiare venite dinspre Asia se deplaseaza prin pasurile Carpatilor Padurosi spre Campia Pannoniei, sub conducerea ducelui Arpad si se stabilesc in Tara Ugvarului. Intemeierea statului maghiar si a regalitatii coincide cu momentul crestinarii ungurilor sub Stefan I cel Sfant pe la 1001. Ulterior, expeditiile de cucerire ale maghiarilor vor fi puse sub semnul unei misiuni "apostolice" de catolicizare.

►Pentru sec. XI, formatiunile intracarpatice sunt mentionate in legenda Sf. Gerard:

* Voievodatul lui Ahtum in Crisana si Banat;

* Voievodatul lui Gyula in Transilvania.

Pe la 1002 are loc o expeditie a regelui Stefan cel Sfant, care se soldeaza cu ocuparea teritoriului Transilvaniei si cu desfiintarea episcopiei ortodoxe de la Alba.

c.Organizarea voievodatului Transilvaniei:

Abia dupa 1050, incepe organizarea teritoriului sub dominatie maghiara.

Se organizeaza COMITATELE - Bihor, Crasna, Dabaca, Cluj, Alba, Timis, Tarnava.

Regiunile populate majoritar de romani pastreaza organizarea in TARI (districte) - Tara Barsei, Fagaras, Hateg, Zarand, Lapus, Maramures.

In secolele XII - XIII au loc colonizari sistematice cu scop economic si de aparare ale secuilor in Bihor, Tarnave, Subcarpatii rasariteni si ale sasilor (flandrensi, teutonici si saxoni) in zona Sibiului, Tarnavelor, Rodnei, Tarii Barsei. Acestora li se permite o organizare proprie in SCAUNE (prin Bula de Aur a sasilor, emisa de regele Andrei al II-lea in 1224).    De asemenea, regalitatea maghiara a apelat in scopuri de aparare la doua ordine militar-calugaresti, carora le-a daruit privilegii - teutonii, colonizati in Tara Barsei (1211-1225) si ioanitii, asezati in Tara Severinului la 1247.

Dupa o scurta incercare de a introduce principatul (1111-1176), regalitatea maghiara accepta organizarea Transilvaniei ca voievodat (in 1176 este mentionat un Leustachius Voyvoda). Autoritatea voievodului este limitata asupra a 7 comitate. El este vasal regelui Ungariei, dar acceptat drept suzeran de nobilimea locala. Este secondat de un vice-voievod si poate convoca o adunare obsteasca (ulterior, Congregatia Gene-rala), formata din nobilime, clerul superior, oraseni si reprezentanti ai taranimii libere. Unii voievozi au manifestat pregnante tendinte de suprematie, comportandu-se ca niste suverani, intretinand o curte proprie si dispunand de o diplomatie proprie (Roland Bors, 1282-1293 si Ladislau Kan, 1294-1315). Din sec. XIV, posibilitatea romanilor de a avansa in rang si functie se restrange, ca urmare a masurilor regelui Ludovic I de Anjou. Dupa 1366, acesta conditioneaza calitatea de nobil si detinerea de functii de apartenenta la catolicism.

Organizarea voievodala a Transilvaniei se va pastra pana in sec. XVI (1541), cand turcii vor diviza Ungaria, pastrand Transilvania ca principat autonom sub suzeranitatea lor.

Din punct de vedere confesional, desi romanii raman majoritari in Transilvania, ei nu dispun de o organizare religioasa independenta. Religia oficiala instituita de regii arpadieni este catolicismul. Abia in sec. XVI, sunt acceptate confesiunile reformate, luteranismul si calvinismul. Din punct de vedere juridic, Transilvania se supune legislatiei maghiare. In acest sens, populatia din zona a suportat efectele "intelegerii celor trei natiuni" din 1438, care ii exclude pe romani de la drepturi politice si ulterior, ale "tripartitului lui Werboczi" din 1517, care consfintea sistemul politic al celor trei natiuni privilegiate si sistemul religios al celor trei confesiuni recepte (catolica, calvina, luterana).