CRISTOFOR COLUMB SIUL SAU

CRISTOFOR COLUMB sI PROIECTUL SĂU

CAUZELE EXPANSIUNII SPANIOLE PESTE OCEAN

In a doua jumatate a secolului al XV-lea, nu numai în Portugalia, dar si în alte tari vest-europene de pe tarmurile oceanului Atlantic s-a manifestat tendinta de a se descoperi un drum direct pe mare spre "Ka-tai" si "Indii - patria mirodeniilor" unde se credea ca exista si foarte mult aur. în acea vreme, în Europa occidentala feudalismul se afla în stadiul de descompunere, se dezvoltau marile orase si se extindea 'Comertul atît în­tre tarile europene cît si cu un sir de tari din afara Europei. Banii deveni­sera un mijloc universal de schimb si nevoia de bani crescuse conside­rabil. De aceea, în Europa a sporit mult cererea de aur, ceea ce a stimulat într-o masura si mai mare tendinta de a ajunge în "Indii". Totodata, însa, în urma cuceririlor otomane, tarilor din Europa occidentala le era tot mai greu sa foloseasca vechile cai terestre combinate cu cele maritime, din rasarit, ce duceau spre Asia de sud si de est. De cautarea cailor mari­time de sud spre "Indii" se ocupa numai Portugalia. Celorlalte tari de pe malul Atlanticului le ramînea deschisa, spre sfîrsitul secolului al XV-lea, numai calea spre apus, prin oceanul necunoscut. Ideea ca exista un asemenea drum a luat nastere în Europa în epoca Renasterii, datorita raspîndirii teoriilor antice cu privire la sfericitatea pamîntului, iar cala­toriile pe distante lungi au devenit posibile în urma succeselor realizate m a doua jumatate a secolului al XV-lea, în domeniul constructiei de corabii si al navigatiei.

Acestea erau premisele generale ale expansiunii tarilor vest-euro-Pene peste ocean. Faptul ca tocmai Spania a fost cea dintîi care a trimis, ^m j. /?' ^sP^{re vest} naica flotila a l 16216l1117q ui Cristofor Columb, se explica prin conditiile istorice din aceasta tara de la sfîrsitul secolului al XV-lea. t , . ^a dintre aceste conditii a fost întarirea, în ultimul patrar al seco-ta ^X ^V-lea, a puterii regale spaniole, care înainte era limitata. în-f ^ ^înoePuse în 1469, cînd regina Isabella a Castiliei s-a casatorit v ^{er tnan}d> mostenitorul tronului Aragonului. Peste zece ani acesta a marTt ^tege.^{al Aira}gonului, si astfel, în 1479 s-au unit, de fapt, cele mai Spân' ^*ⁿ *^>enmsul^a Iberica - Castilia si Aragonul - si a luat fiinta rit. Cu' °^ ^S^ ^un^^^ar- Printr-o politica iscusita, puterea regala s-a înta-^a]utorul burgheziei de la orase, perechea regala a pus frîu nobi-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

imii recalcitrante si marilor feudali. înfiintând în 1480-1485 inchizitia egii au transformat biserica în cea mai teribila arma a absolutismuln-' Sub presiunea fortelor unite ale Castiliei si Aragonului, ultimul stat tiusulman din peninsula Iberica - emiratul Granadei - n-a putut sa re-iste multa vreme. La începutul anului 1492 trupele spaniole au intrat în Jranada. Perioada reconchistei - recucerirea de catre domnitorii cres-ini a tarilor din peninsula Iberica ocupate în anul 711 de musulmani -mauri" - s-a încheiat dupa opt secole. A început perioada expansiunii oaniole peste ocean.

Spania unita, care devenise cel mai puternic stat vest-european, _a asit pe arena mondiala.

Expansiunea peste ocean interesa atît puterea regala, cît si burghe-a de la orase si biserica catolica - puternicii ei aliati în lupta împotriva Dbilimii feudale. Burghezia cauta sa largeasca izvoarele acumularii pri-itive si invidia Portugalia vecina pentru succesele realizate în expan-unea peste mari. Biserica catolica nazuia sa-si extinda influenta asupra rilor "pagîne". Forta militara pentru cucerirea "Indiilor pagîne" tre­na s-o furnizeze nobilimea spaniola. Acest lucru era, atît în interesul , cît si în interesul principalilor ei adversari - puterea regala absolu-;ta si burghezia de la orase.

Cucerirea Granadei a pus capat razboiului purtat în Spania aproape ra întrerupere împotriva maurilor "necredinciosi", razboi care deve-îe o meserie pentru multe mii de nobili cu proprietati mici - "hi-Igo". Ramasi astfel fara ocupatie, ei devenisera si mai primejdiosi ntru monarhie si pentru orasele spaniole în dezvoltare, decît în ultimii i ai reconehistei, cînd regele, în alianta cu orasele, trebuise sa duca o Dta înversunata împotriva bandelor tîlharesti de nobili.

Regii trebuiau sa scape de elementele turbulente, sa gaseasca o ie-

e pentru energia acumulata de mica nobilime spaniola. Solutia accep-

)ila pentru rege si orase, pentru cler si nobilime, era expansiunea peste

îan, al carei proiect Columb îl propunea de mai multi ani. Tezaurul

al, mai cu seama cel al Castiliei, era în permanenta gol, iar expeditiile

:te ocean spre tarile asiatice fagaduiau suveranilor spanioli venituri

uloase. Nobilimea spaniola, la rîndul ei, visa sa dobîndeasca teritorii

te ocean, dar si mai mult visa la aurul si pietrele pretioase din "Ka-

si "India", caci majoritatea nobililor erau datori vînduti camatarilor.

Tendinta spre îmbogatire era îmbinata în peninsula Iberica cu fana-

iuI religios, generat de luptele seculare duse de crestini împotriva

sulmanilor si mereu întretinut de cler. Nu trebuie, însa, sa exageram

)ortanta fanatismului religios în expansiunea coloniala spaniola (ca si

cea portugheza). Pentru initiatorii si organizatorii expansiunii peste

an, pentru vestitii conducatori ai conchistei, zelul religios era o masca

nuita si comoda sub care se ascundeau nazuintele spre putere si îvn.-

atire personala. Cu o forta zguduitoare i-^a caracterizat pe conchista-

un contemporan al lui Columb, episcopul Bartolomeo Las Casas, au-

'1 lucrarilor "Scurta dare de seama despre jefuirea Indiei" si "Istoria

ei" în mai multe volume, care a spus: "ei mergeau cu crucea în mîna

u pofta nesatioasa de aur în inima".

CRISTOFOR COLUMB sI PROIECTUL SAU

.alificat-o pe Isabella, fatarnica protectoare a lui Columb,

^iV-^LaAA " _tica ipocrita". Dupa cît se pare, Isabella a fost o intriganta drept o "ian ^ j_a sfîrsitul secolului al XlX-lea un remarcabil biograf foarte abila, ^^ _nu ^ _crut,_at nici pe el, a putut sa scrie cu deplina al lui Co|^um 'jgtoricui care studiaza firile lor [ale lui Ferdinand si Isa-îndrePtatirs- ^ ^^_e^_ej_{e e}p_OCjj _nu poate sa nu recunoasca faptul ca ei se belleii °.^u^_{u in} trasaturi ce corespundeau foarte putin cu cerintele no-caracten _cucerniciei... Adesea acesti monarhi spanioli se aratau mult bietei si a ^ _mincirosi decît admiteau teoriile din vremea lor [si] în " ,5ta privinta regina era mai vinovata decît rebele. ..

I toricul... are prilejul sa afle din documentele de arhiva cele mai e planuri ale ei si sa cîntareasca cele mai ascunse dorinti ale sufle-ei care au fost tainuite cu grija contemporanilor. Astazi ea se re­flecta într-o mie de oglinzi care o demasca..." (J. Winsor).

Fara îndoiala ca "regii catolici" aparau cu zel interesele bisericii numai atunci cînd ele coincideau cu interesele lor personale. "Lipsa de cucernicie", adica ipocrizia bigota a Isabellei a fost sezisata abia de ur­masii care au scormonit arhivele istorice; Ferdinand însa a fost, dupa cît se pare, un actor mai putin iscusit decît sotia sa. Fatarnicia lui era evi­denta si pentru contemporanii sai, cel putin pentru unii atît de perspicaci ca italianul Machiavelli. Iata ce scria Machiavelli în celebrul sau tratat "Principele", într-unui din capitolele caruia face o aluzie directa la Fer­dinand, iar într-altul îl numeste chiar:

"Un domnitor trebuie sa aiba o deosebita grija ca oamenilor, atunci cînd îl asculta si îl privesc, sa li se para ca el întruchipeaza evla­via, credinta, omenia, sinceritatea, religia însesi. Cea mai importanta este aparenta acestei din urma virtuti... Exista în epoca noastra un domnitor - nu este nevoie sa-1 numim - care niciodata nu propovadu-ieste altceva decît pace si credinta, iar în realitate este un mare dusman, atît al pacii, cît si al credintei.. ." (cap. XVIII). "Ferdinand de Aragon, actualul rege al Spaniei, se poate spune ca e un rege nou, pentru ca din-tr-un rege slab el a devenit. .. primul suveran al lumii crestine La în­ceputul domniei sale a atacat Granada, aceasta actiune constituind baza puterii lui Pentru ca sa se poata încumeta la întreprinderi si mai Tt~L^'-^ac^^onînd totdeauna în numele credintei, s-a dedat la o cruzime , alungind din regatul sau pe marrani¹ si ruinîndu-i..." (cap.

_o               ^Ca ^^{n aceasta} privinta Columb nu se deosebea de regii în

doonm ^Carf^{a a facu}t marile sale descoperiri, rezulta deosebit de clar din ocumentele scrise de el însusi sau dictate de el.

DATE DIN BIOGRAFIA LUI COLUMB PÎNĂ IN 1484

° serie de^       ^grafic^ despre Columb sînt extrem de putine si de aceea

omente importante din istoria vietii si activitatii lui stîrnesc n ^H.;^ _{si discutu}

^Evrei spanioli (".

EPOCA MARILOR DESCOPEHIRI GEOGRAFICE

într-o masura sau alta sînt discutabile aproape toate datele din tiu retea lui Columb, din perioada îndelungata petrecuta de el în Portu

t

Despre felul cum i^a venit lui Columb ideea de a traversa oceanul în rectia vestica, se pot emite doar ipoteze.

Pot fi considerate ca definitiv stabilite originea lui Columb, \ nasterii (în secolele XVII-XIX cel putin 20 de localitati pretindeau stea de a fi considerate locul sau natal) si, cu oarecare rezerve, anul na terii sale. Tatal sau era un postavar modest din Genova, Domenico (V lombo, iar mama sa se numea Susanna Fontanarosa. Fiul lor cel n^-mare, Cristofor, s-a nascut la Genova la 29 octombrie 1451.

Datele nasterii lui Columb, asa cum erau presupuse înainte, oscilau în cadrul unei perioade de peste 20 de ani - între 1435 si 1456. Potrj. vit cu aceasta se schimba si caracterizarea marelui navigator de catre diferiti autori. într-adevar, cine este acela care a avut curajul neasemuit de a se avînta în 1492 într-o calatorie peste oceanul necunoscut, ca sâ afle în extremul vest tara cea mai rasariteana? Un om tînar înca (nascut în 1456) si plin de vigoare, în vîrsta de 36 de ani, un barbat mai în vîrsta, de 47 de ani (nascut în 1445) sau, în sfîrsit, "un batrîn cu par carunt", cum îl înfatiseaza unii biografi, în vîrsta de 57 de ani (nascut în 1435)? Trebuie sa aratam de altfel ca pîna si data nasterii stabilita pe baza documentelor oficiale (1451) este în contradictie cu unele afir­matii, atît ale lui Columb însusi, cît si ale oamenilor care l-au cunoscut personal; între acestia Andres Bernaldes, autorul "Istoriei regilor cato­lici" (mort în 1513), declara categoric ca "Columb a murit în vîrsta de vreo 70 de ani". Cel putin pîna în 1472 Columb a trait în Liguria - la Genova sau la Savona (din 1479) - si a facut parte din breasla posta­varilor, ca si tatal sau.

Nu se stie unde anume a învatat Cristofor Columb, daca a avut studii, în general, sau daca a fost un autodidact genial. S-a dovedit însa ca el cunostea cel putin patru limbi (italiana, spaniola, portugheza si latina), citea mult si cu deosebit interes.

Se naste întrebarea în ce an si în ce împrejurari Cristofor Columb, care se tragea 'dintr-o familie de postavari, a devenit, dupa 1472, navi­gator. In "Jurnalul primei calatorii" el arata ca navigheaza de 23 de ani¹. Aceasta însemnare dateaza din 1492. Prin urmare, daca ar fi sa ne bizuim pe aceasta declaratie, Columb a început sa navigheze din 1469 cînd - potrivit documentelor - înca nu parasise Genova. De altfel, într-una din scrisorile trimise perechii regale în 1501, el declara (daca nu cumva este o greseala) ca se îndeletniceste cu navigatia de 40 de ani, ceea ce e cu totul neverosimil. Dupa toate probabilitatile, Columb a facut prima calatorie de lunga distanta în 1473 sau în 1474; în docU' mente se afla indicatii indirecte cu privire la participarea sa la o serifi

"Urriblu pe mare de 23 de ani si n-am parasit-o niciodata pentru un timp ^car^ sa merite a fi pomenit; am vazut tot rasaritul si tot apusul". "si el spune - adaug Bartolome Las Casas, un biograf al lui Columb care 1-a cunoscut personal, în rezuinaW jurnalului sau (originalul s-a pierdut) - ca a mers spre miazanoapte, adica spre Aug» si spre miazazi, în Guinea ..."

CRISTOFOR COLUMB sI PROIECTUL SAU

~-1itii comerciale genoveze, ^{de eXP}!n_zitat în 1474 si 1475 insula

^care din marea Egee.

_chlOs flin      _Columb a plecat pema-

Portugalia, fiind trimis de o

Comerciala din Genova, al carei

^a era Columb a trait timp

q ani în Portugalia - la Lisabo-în Madera si pe insulita Porto T' to (Portul sfînt) din apropierea

1 si se pare ca a participat la ^e\i multe calatorii lungi; tocmai în acea perioada a fost în Anglia si în Guinea, si anume pe Coasta Au­rului. Nu stim însa daca a calatorit ca navigator sau ca slujbas al vre­unei case comerciale.

în jurul anului 1479, Columb s-a casatorit la Lisabona cu portugheza Filippa Moniz. în 1480 s-a nascut fiul sau Diego. Cîtva timp ei au locuit în insula Porto Santo, care pe atunci era vizitata adesea de corabii portugheze si Columb a auzit desigur de multe ori de la marinari poves­tiri despre calatoriile lor reale si imaginare pe ocean. în afara de decla­ratiile lui Columb nu «xista însa nici un fel de dovezi ca înainte de 1492 el ar fi facut calatorii îndepartate pe ocean. Totusi, înca din timpul primei sale expeditii, în ciuda greselilor si esecurilor inevitabile pentru o actiune noua, Columb s-a aratat a fi un navigator cu foarte multa experienta, îmbinînd în chip fericit însusiri de capitan, de astronom si de cirmaci. El nu numai ca-si însusise perfect arta navigatiei din .epoca sa, dar o si ridicase la un nivel mai înalt.

PROIECTUL LUI COLUMB

- ^versiunii traditionale, Columb s-a adresat înca în 1474
cerînd f^{1 astronom} # geograf italian (florentin) Paolo Toscanelli
Acesta i ^ ^{CU privire la} ^ ^{mai scurt drum} P^{e mare} P^{îna în} "India".
El .^{aratat mu}lta bunavointa lui Columb, care era un om sarac.

^iS .^{drept ras}Puns copia scrisorii catre un învatat calugar por- ^{Se adresase cu} cîtva timp înainte din însarcinarea regelui .^a#^ⁿ aceasta scrisoare, Toscanelli arata, între altele, ca, care o -ⁿ+ ^ex*^s^^a ° ^lC3^^e mai scurta spre tara mirodeniilor decît cea pe ^ale Africt" ^{U portugnezii}> navigînd de-a lungul tarmurilor occidentale

io

Pamînt ^Cf ^ex^^enta unui asemenea drum poate fi dovedita pe temeiul ^are forma unei sfere. Totusi, pentru a usura aceasta între-

■ Ist

^c°Peririlor geografice I.-II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

arindere, trimit maiestatii sale o harta pe care am facut-o cu mina m ?e ea sînt însemnate tarmurile si insulele voastre, de unde trebuie⁶^' aavigati fara încetare spre apus, si locurile unde veti ajunge, si _c^ ?"* Jeparte va trebui sa va mentineti de pol sau de ecuator, si ce dista t^ rebuie sa strabateti pentru a ajunge în tarile unde exista mai mul lecît oriunde mirodenii si pietre pretioase de tot felul. Nu va mirati *

V " W Tm \-\-\-

'k*      \ \ '■'AVK \ \

\-frf-i. SIlnlulACdnare °\ \ \ \ aJ \Brandan \ \ \ \ \ \

Harta lui Toscanelli (reconstituire).

arat la apus tarile unde cresc mirodeniile, în timp ce de obicei ele it aratate la rasarit, fiindca oamenii care vor naviga necontenit spre us vor ajunge în tarile rasaritene dincolo de ocean, în cealalta emisfera. ir daca veti porni pe uscat, strabatînd emisfera noastra, tarile mirode-lor vor fi la rasarit..." Totodata, Toscanelli sustinea cu staruinta ca itanta care trebuie parcursa spre apus, din Lisabona pîna în Japonia,

este prea mare.

Se pare ca tot atunci Columb i-a comunicat lui Toscanelli proiectul i, deoarece într-o a doua scrisoare, florentinul scria genovezului-scot ca proiectul dumneavoastra de a calatori de la rasarit spre apus, irivit indicatiilor de pe harta mea si care apar si mai evidente daca

C,"a de te» a -ui «"*" (desen d," secoU .. XVI-.»).

zeaza uscatul si apa pe sp

consta în faptul ca el exagerase ^c"

continentului asiatic de la apus spre

uscat, de la Lisabona pîna la tarmuri e /

doua treimi din circumferinta globului,

nezesc "Kinsai" (Hanciu), de pe UW, « f

Lisabonei. Potrivit cu aceasta, Toscanem a

care desparte spre apusj Europa d^ sud^ de

ca orasul Kinsai este situat la 130 vest a

a calculat latimea acestui spatiu la

^ica, dupa socotelile lui, Iernai      ^ ^^

«utati de masura). Dupa parerea lui Toscanem

s Japoniei se afla la circa 2 000 de km est^de g

^dm Lisabona pîna în Japonia nu ar fi de strabatut

EPOCA MARILOR DESCOFERIRI GEOGRAFICE

ar insulele Azore sau Canare si legendara insula Antilia ar putea serv' Irept ©scale pe acest drum.

Luînd ca baza calculul lui Toscanelli, Columb i-a adus unele "recti icari", întemeindu-se pe o serie de carti de astronomie si geografii aspîndite în secolul al XV-lea. El a ajuns la concluzia ca cel mai bin_e ir fi sa navigheze spre Asia de rasarit prin insulele Canare, de und_e ir mai trebui sa mearga spre apus cam 4 500-5 000 de km pentru _a junge în Japonia. Dupa expresia lui Jean Baptiste An viile, cunoscut eograf din secolul al XVIII-lea, aceasta a fost "o greseala uriasa care _a us la o descoperire uriasa".

Multi istorici se îndoiesc de faptul ca Toscanelli a avut un schimb e scrisori cu Columb si considera ca aceasta versiune a fost nascocita e prietenii lui, de fiul sau nelegitim Hernando sau de unul dintre liografii sai din secolul al XVI-lea. Studiind cele mai raspîndite lucrari e cosmografie din acea vreme, Columb a putut gasi, fara îndoiala, idicatii asemanatoare acelora pe care, chipurile, le-a primit direct e la" Toscanelli. Totusi, istoricii sceptici nu sînt în stare sa explice la e le-a folosit biografilor lui Columb, care l-au cunoscut personal, sa ascooeasca aceasta corespondenta cu învatatul florentin. O asemenea îinciuna nu adauga nimic la gloria lui Columb.

Columb a facut prima sa propunere regelui Joao al II-lea al Portu-aliei. Dupa multe tergiversari, în 1484, acesta a predat proiectul spre xaminare unui consiliu stiintific, organizat chiar atunci pentru întoc-îirea manualelor de navigatie. Consiliul a respins argumentele lui olumb. Refuzul regelui s-a datorat, într-o anumita masura, si dreptu-lor si privilegiilor exagerate pe care le cerea Columb în cazul cînd ;tiunea sa ar fi fost încununata de succes.

COLUMB SE MUTĂ IN SPANIA; GREUTĂŢILE INTIMPINATE DE EL

Istoricii spanioli afirma ca, refuzînd serviciile prea costisitoare ale ii Columb, regele Portugaliei s-a hotarît, totusi, sa profite de planul ii. El a trimis în taina o corabie spre apus de insulele Capului Verde, ît marinarii portughezi s-au întors în patrie fara nici un rezultat. îcretul acestei calatorii a fost divulgat si Columb a parasit Portugalia¹ i gîndul de a^si propune planul regilor spanioli. Cu putin timp înainte, itia sa Filippa murise si Columb 1-a luat cu el pe fiul sau Diego. atrivit versiunii traditionale, Columb a sosit în 1485 în micul port ilos din Andaluzia, situat în dreptul golfului Cadiz, aflînd adapost apropiere de Palos, la mînastirea Rabida. Staretul mînastirii s-a teresat de proiectul lui si 1-a trimis la alti calugari influenti, care l-a^u comandat celor mai bogati granzi din Castilia, printre care si ducelui sdinaceli. Aceste recomandari au constituit o greseala politica si n-au cut decît sa-i dauneze lui Columb. Isabella nu avea cîtusi de puti" tentia de a îngadui o actiune care, în caz de reusita, ar fi îmbogatit

Columb a plecat din Portugalia în mare graba, vrînd, pare-se, sa scape de urrnâ-:a creditorilor.

CRISTOFOR COLUMB sI PROIECTUL SAU

sarii ei politici - marii feudali - si ar fi contribuit la cresterea pg advtr ^ politice. Ducele Medinaceli a cerut Isabellei sa-i aprobe influent expeditiei pe socoteala sa. Regina 1-a chemat pe Columb organizar ^ 1486) si, dupa ce a ascultat propunerile lui, a poruncit *^a 'T* a fie examinate de o comisie speciala. Fara sa-1 refuze hotarît ^ ce regina a cautat sa tergiverseze rezolvarea problemei. In timpul t tratative, Columb a trait pe socoteala ducelui.

r misia alcatuita din calugari si curteni, sub presedintia confesoru- ginei, a respins propunerea abia dupa patru ani (în jurul anului Concluziile comisiei nu au ajuns pîna la noi, dar daca ar fi sa crezare biografilor lui Columb din secolul al XVI-lea, ele cuprin-^ _aroumentele cele mai absurde, însa nu tagaduiau sfericitatea amîntului. Aceasta se datora faptului ca la sfîrsitul secolului al XV-lea, nici un cleric cu pretentii de învatat nu ar fi îndraznit sa tagaduiasca acest adevar. Dimpotriva, biserica catolica se straduia atunci sa împace teoria sfericitatii pamîntului cu biblia, caci negarea directa a unui adevar sustinut de "însusi" Aristotel si cunoscut în întreaga lume putea sa dauneze prestigiului ei care si asa era zdruncinat.

în anii 1487-1488 Columb primea un ajutor banesc de la vistierie, dar lucrurile n-au facut nici un pas înainte atît timp cît regii au fost ocupati cu razboiul. In schimb, el a gasit un nou sprijin, cel mai de nadejde. Cu ajutorul protectorilor sai clerici el a stabilit legaturi cu marii financiari spanioli. Aceasta a fost calea cea mai potrivita si ea 1-a dus pe Columb la victorie.

Pentru Columb, concluziile negative ale comisiei - oricare ar fi fost motivele dupa care s-a calauzit - au însemnat fireste o lovitura grea. Totusi, regele si regina înca nu-si spusesera ultimul euvînt. în acesti ani, Cristofor Columb a încercat prin frateie sau Bartolomeo sa propuna proiectul sau Angliei si Frantei. Potrivit unei versiuni, regele Angliei ar fi afirmat ca "învatatul Columb cladeste castele pe nisip", iar dupa o alta versiune, el ar fi acceptat proiectul cînd era însa prea tîrziu. în Franta, în schimb, Bartolomeo a gasit 'protectori influenti, printre care si pe sora mai mare a regelui. In 1491 Columb apare din nou la mînastirea Rabida. Staretul mînastirii, care avea legaturi strînse atit cu curtea regala cît si cu negutatorii si armatorii din Andaluzia, 1-a spnunit pe Columb în demersurile sale. Prin intermediul lui, Columb ace cunostinta cu Martin Alonso Pinzon, un navigator experimentat si Col °k ^{influent din} Palos. în acelasi timp se întaresc legaturile lui si A       ^CU ^^unct^ionarii superiori de la camerele de conturi din Castilia

dragon si _Cu negutatorii si bancherii din Sevilla.

la ret? ^Iî^oi?^rnbrie sau în decembrie 1491, Columb obtine o noua audienta
Aici pr^{a s1}J^{si face a}P^aritia în tabara de lînga zidurile Granadei asediate,
care, î_n ^le? : ^{sau este} examinat din nou de o comisie de experti din
^de data ^^e "teologi si cosmografi, fac parte juristi de seama. si

f^Cf^{asta el a fos}t respins, întrucît pretentiile formulate de ^considerate exagerate.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

n Franta. în momentul în care Columb parasea Granada, la Isabell_{a S}-
nfatisat Luis Santangel, conducatorul unei mari case comerciale si _c^j
lai apropiat sfetnic financiar al regelui si reginei. El a convins-o ^*
ocepte proiectul, fagaduindu-i sa-i împrumute banii necesari pentr^
chiparea expeditiei. Un politist a fost trimis dupa Columb. El \^
juns la cîtiva kilometri de Granada si 1-a adus înapoi la curte. ^a

ACORDUL DINTRE REGII CASTILIEI sI COLUMB

La 17 aprilie 1492, regele si regina si-au dat consimtamîntul cu rivire la proiectul conventiei cu Columb. Citam principalele doua ■ticole din aceasta conventie istorica:

"Majestatile lor, ca stapîni ai marilor si oceanelor, daruiesc de azi îna-

te numitului don Cristof or Columb¹ titlul de amiral al tuturor insulelor si

ntinentelor pe care el însusi si datorita iscusintei sale le va descoperi sau

va dobîndi pe aceste mari si oceane, iar dupa moartea sa daruiesc pe

ci mostenitorilor si urmasilor sai acest titlu, cu toate privilegiile si

erogativele ce decurg din el Majestatile lor îl numesc pe Columb

:erege si guvernator general pe insulele si continentele pe care

... le va descoperi sau dobîndi, si pentru guvernarea fiecareia dintre

; va trebui ales omul cel mai potrivit pentru aceasta slujba..."

ntre candidatii propusi de Columb].

"De la toate marfurile de tot felul, fie ca va fi vorba de perle ori

itre pretioase, aur sau argint, mirodenii si alte lucruri si marfuri...

.e vor fi cumparate, obtinute în schimbul altor lucruri, 'gasite sau

jîndite pe teritoriul aratat mai sus guvernat de amiral el va avea

îsi va pastra a zecea parte din toate, tinîndu-se seama de cheltuielile

ute, iar restul de noua parti le va pune la dispozitia majestatilor lor".

Dupa doua saptamîni, la 30 aprilie, regele si regina au confirmat

:ial acordarea titlului de "don" lui Columb si urmasilor sai; de

menea, i se acordau (conditionat, în caz de reusita) titlurile de "amiral

nsulelor si continentului", vicerege si guvernator, precum si dreptul

primi solda pentru toate aceste functii si venituri de la noile pamîn-

descoperite în proportiile indicate mai sus si dreptul de a judeca

e pricinile penale si civile în legatura cu aceasta.

Curtea regala considera expeditia peste ocean în primul rînd ca o

eprindere comerciala care implica un risc. Pe regina n-o interesa

puneau autorii antici si navigatorii din evul mediu. Ea avea nevoie

îarantii mai palpabile si nu a luat hotarîrea definitiva decît atunci

a vazut ca proiectul este sprijinit de financiari lucizi. Luis Santangel

ovarasie cu un reprezentant al negustorimii din Sevilla a acordat

anei .castiliene un împrumut de 1 140 000 maravedi (circa 12 000

uble aur). Sprijinul pe care i l-au acordat lui Columb reprezentantii

eama ai burgheziei orasenesti, care actionau mîna-n mîna cu clerici

enti, a decis succesul interventiilor sale.

în original este pretutindeni "Cristobal Colon". Titlul de "don" arata ca Columb înnobilat.