CRIZA IMPERIULUI ROMAN. APARIŢIA ARTEI PALEOCREsTINE
Începutul secolului al IV-lea a fost marcat de divizarea Imperiului Roman în patru prefecturi: Galia, Italia, Iliria si Orientul, prin decizia împaratului Constantin cel Mare, schimbare structurala coincidenta & 323f56d #351;i cu mutarea capitalei la Constantinopol. În anul 313, împaratul Constantin a dat edictul de toleranta în favoarea crestinismului, iar la 325, în Sinodul de la Niceea, crestinismul este declarat religie oficiala de stat. Sfârsitul secolului al IV-lea va aduce scindarea definitiva a Imperiului în formatiunile politice cunoscute sub numele de Imperiul Roman de Apus si Imperiul Roman de Rasarit
Secolul al V-lea a înregistrat zdruncinarea grava a Imperiului Roman de Apus, Roma, capitala a teritoriului apusean, traind evenimente dramatice: la 410, jefuirea si ocuparea sa de catre vizigotii condusi de Alaric si, în 455, de catre vandalii condusi de Genzeric. În 476, Odoacru, comandantul mercenarilor germani, s-a declarat regele Romei constituind "primul regat barbar" pe teritoriul Italiei. Începând cu acest moment, civilizatia si cultura romana vor urma o traiectorie de noi suprapuneri de civilizatii si culturi care se vor distila în formele viitorului stat feudal. În rasarit, Imperiul Roman va dainui pâna în secolul al XV-lea, fiind numit Imperiul Bizantin, dupa numele vechiului oras grec Bizant, pe care s-a construit capitala, Constantinopol. Imperiul Bizantin va fi locul elaborarii stilului bizantin.
ARTA PALEOCREsTINĂ ÎN CADRUL IMPERIULUI ROMAN. ICONOGRAFIA
Vechile manifestari ale artei crestine (arta paleocrestina) ilustreaza aparitia formelor estetice înregistrate în primele trei secole în cadrul Imperiului iar perioada poate fi considerata "laboratorul" initial al iconografiei crestine bizantine.
Mormintele subterane crestine au fost spatiile în care au aparut primele imagini cu tematica si morfologie plastica specific crestine în secolul al II-lea. Acestea erau simboluri religioase pagâne carora li s-au dat interpretari crestine: ancora, farul, crucea în forma de cheie, porumbelul, paunul, pestele, precum si tema anotimpurilor, cu atribute specifice - flori (primavara), lanuri de grâu (vara), ghirlande de ciorchine de struguri (toamna), gradina de maslini (iarna), În a doua jumatate a veacului al II-lea apare figura specifica a Bunului pastor, prezentat în mijlocul turmei, cu naiul în mâna sau cu mielul pe umar. Tot în secolul al II-lea, apare imaginea defunctului în rai, prezentat cu bratele ridicate lateral, imagine numita oranta.
În secolul al III-lea, în catacombele romane apar pictate subiecte biblice din Noul Testament, scene cu Minunile lui Iisus si Scene cu caracterul Mântuirii. Acestea formeaza primul ciclu iconografic crestin. Caracteristica imaginilor o formeaza tendinta de sinteza, precum si aparitia simbolisticii crestine figurative si abstracte.
SCULPTURA FUNERARĂ CREsTINĂ
Sarcofage din piatra, marmura sau porfir, pastrând vechile forme romane, realizate în atelierele traditionale, unde se lucra pentru pagâni, primesc acum caractere crestine. Iconografia prezinta, în relief ca si în pictura, simboluri crestine sau pe panoul central, subiectul simbolic Bunul pastor. Acesta este tratat si în sculptura în ronde-bosse (Bunul pastor Muzeul Lateran din Roma, Aducator de jertfa, Palmyra -în secolul al III-lea).
CONCLUZII
Aspectele caracteristice ale artei paleocrestine, afirmate în primele trei secole ale erei noastre, stau sub semnul aparitiei religiei crestine si contureaza spiritul de tranzitie de la estetica formelor simple, devenite simboluri crestine, pâna la formularea imaginilor plastice evoluate, cuprinse în primul ciclu iconografic crestin. Perioada face legatura cu începuturile artei bizantine a carei imagistica va crea acordul între elenism si simbolica religioasa crestina.
|
