CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

^N°ILE EXPEDIŢII sI ÎNTEMEIEREA PRIMELOR ORAsE RUSEsTI

IN SIBERIA

^1nC^^PUt"^{1 anului 1586}> ^duP^a întoarcerea lui Gluhov la Moscova, ^ ^^^>eri^{a un} nou detasament cu misiunea de a-1 ajuta pe ^Sl> în masura posibilitatilor, de a restabili puterea rusa în

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Siberia. Au fost trimisi 300 de oameni sub comanda voievodului V Sukin. O data cu ei a plecat si seful de cancelarie, Danii Ciulkov       ^iÎ!

Ei au actionat cu foarte multa prudenta. N-au pornit de-a j
spre Irtîs, la Kaslîk, ci au hotarît sa-si asigure mai întîi caile n ^€^^lt-
ce duceau într-acolo. în vara anului 1586, Sukin a început sa constr • ^
pe malul drept, înalt, al cursului inferior al Turei un oras nou ca^UlaSc^
tîrziu a capatat numele tatar de Tiumen. Acesta este cel mai vechi
•orasele siberiene, care exista si astazi. Tatarii de prin partea lot
duceau o viata sedentara si se îndeletniceau, nu numai cu cresterea ° h
lor, dar si cu agricultura, fiind, prin urmare, legati de pamânt. Ei
supus fara a opune rezistenta si au început sa plateasca iasak. ^S"^ai

La Tiumen, rusii au strins informatii proaspete despre situatia d' Siberia. Astfel ei au aflat ca Seid-Ahmat a capatat întariri serioase d^ partea kazahilor si, în afara de aceasta, i s-a alaturat acel „karaci" r^ vratit care atrasese în capcana si ucisese pe Ivan Kolto si pe cazacii sai" Sukin a trimis aceste vesti la Moscova si a cerut întariri. în 1587 au sosit la Tiumen înca 500 de osteni. Ciulkov a coborât cu barcile în jos pe Tura si pe Tobol, pîna la varsarea acestuia. Aici Ciulkov a construit o mica cetate de lemn si cîteva case pentru osteni pe un loc jos care era adesea inundat în timpul topirii zapezilor¹. Astfel a fost întemeiat în 1587 orasul Tobolsk; timp de peste doua secole el a ramas principalul oras din Siberia de apus si abia în prima jumatate a secolului al XlX-lea a cedat locul orasului Omsk. Asadar, în apropiere de Kaslîk (la 35—40 km mai jos pe Irtîs), în centrul posesiunilor lui Seid-Ahmat, a luat fiinta un orasel rusesc întarit, care controla circulatia pe Irtîs. Ciulkov se prefacea ca vrea sa lege relatii de prietenie cu tatarii de pe Irtîs si chiar cu Seid-Ahmat. Iar acesta nu întreprindea nimic ca sa-i alunge pe rusi din orasel.

în anul urmator (1588), Seid-Ahmat împreuna cu sultanul kazahilor sl cu fostul karaci al Iui Kucium se aflau la vînatoare pe malul Irtîsului, în apropiere de Tobolsk, însotiti de vreo 500 de tatari. Ciulkov i-a poftit pe Seid-Ahmat si pe însotitorii sai la un ospat, pentru a duce tratative de pace. Tatarii au primit invitatia si s-au învoit ca în orasel sa intr 525h74f e,cu ei numai 100 de oameni. în timpul ospatului, Ciulkov aproape ca n-a pome­nit de chestiunea pacii. Seid-Ahmat, banuind ca se afla în primejdie, a cazut pe gînduri, iar Ciulkov a început sa-i învinuiasca pe oaspetii sai ca au intentii rele fata de rusi si, pentru a spulbera banuielile, a propus ca fiecare sa bea o cupa mare cu rachiu. Oaspetii au refuzat. Atunci, din ordinul lui Ciulkov, au fost legati², iar paza lor macelarita. Tatarii care ramasesera dincolo de zidurile cetatii au fugit. în scurt timp «^U,P capturarea lui Seid-Ahmat si a aliatilor sai, orasul Kaslîk a ramas pu^stl Rusii au devenit stapîni deplini pe Irtîs, de la \Tobol pîna la Vagai-

în vara anului 1590, Kucium a întreprins o incursiune în f°^s '. sale posesiuni din Siberia. în regiunea Tobolskului el a pradat o ^ • de sate, iar mai sus pe Irtîs, între Vagai si Isim, a omorât pe multi ta

Din aceasta cauza cetatea a fost mutata în 1610 pe malul opus, înalt, al

Ciulkov i-a trimis pe toti, împreuna cu Seid-Ahmat, la Moscova. Acolo ei ^a
primiti cu bunavointa si tarul le-a daruit mosii.

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

Tiumen (din cronica de lai Kungur).

care acceptasera sa plateasca rusilor iasak. Prin aceasta, Kucium a ^Ţ* împotriva sa populatia locala. Cînd în anul urmator (1591) cneazul via-dimir Koltov-Mosalski, guvernator al Tobolskului, a organizat o campa­nie împotriva lui Kucium, el a luat fara nici o teama în detasamentul ^sau un mare numar de tatari din regiunea Tobolsk. Detasamentul mixt r«o-tatar 1-a ajuns pe han lînga Isim si i-a zdrobit oastea. Kucium a «outit însa sa scape si s-a îndreptat cu oamenii care i-au mai ramas spre ^sud-est, în stepa Barabinsk.

Asadar, dupa sase ani de la moartea lui Ermak, rusii si-au restabilit _CuTT^{ea peste} teritoriile cucerite de el de-a lungul rîului Irtîs. In - ^sul urmatorilor trei ani ei au extins regiunea cucerita pînâ Ia. nul m 1594, lînga varsarea acestui rîu, a fost construit orasul Tara ;

^JPa 75 de ani, orasul Tara care a avut foarte mult de suferit din pricina inun-■ ^fost mutat pe malul înalt al Irtîsului, la 35 km mai jos de varsarea Tarei.

geografice I —II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

1 era considerat drept punctul de sprijin cel mai înaintat al rugi]
ud-est împotriva tatarilor din Barabinsk, printre care continua sa °^V
.eze Kuciuin. ^c

ANDREI ELEŢKOI sI EXPEDIŢIILE ÎNTREPRINSE DE DETAsAMENTELE SALE

Importanta pe care o atribuiau dregatorii tarului acestei reg îiese din porunca data cneazului Andrei Eletkoi, numit în fruntea itiei de pe Tara: „Sa se duca sa înalte orase în sus pe Irtîs, p ara, unde domnul sa aiba de aci înainte locuri care sa-i aduca nde sa faca ogoare si de unde sa-1 alunge pe tarul Kucium...".

Eletkoi avea sub comanda sa peste 1 500 de oameni. Este foarte inte ssanta componenta acestei expeditii militare: pentru ofensiva hotarîtoare npotriva lui Kucium au fost folositi — în afara de strelitii si cazacii îsi — calareti si pedestrasi — „lituanieni" prizonieri, tatari si baskiri e pe Volga, precum si 500 de tatari siberieni supusi de rusi; dintre cestia, 300 erau comandati tot de un tatar. Aceasta hotarîre s-a luat robabil datorita succesului lui Koltov-Mosalski, care-1 înfrînsese pe bucium cu ajutorul tatarilor localnici.

Noul oras Tara a devenit în curînd un important centru comercial, nde au început sa vina caravane din Buhara, si totodata un punct de srijin pentru continuarea înaintarii rusilor spre sud-est si est. în iarna nului 1594—1595, dupa ce s-a terminat construirea orasului, Eletkoi a imis spre sud-est în trei rînduri detasamente mixte ruso-tatare, în cau-irea lui Kuciuin.

Prima expeditie sub comanda lui Grigori Iasîr a fost de fapt o acti-ne de recunoastere pe o distanta destul de mica, în sus pe Irtîs. Cu un stasament de 90 de oameni, Iasîr a ajuns aproximativ pîna la paralela 2 56° latitudine nordica, dar a strîns informatii orale de la diferiti imeni despre rîul Om, mai sus de varsarea caruia, în „Ciornîi gorodok" raselul Negru) pe malul stîng al Irtîsului, se afla Kucium. A doua cpeditie a fost întreprinsa de un detasament de 270 de oameni sub >manda sefului de cancelarie Boris Domojirov. Acesta a urcat pe Irtîs ha la „Ciornîi gorodok", 1-a ocupat si a pus pe fuga ceata de tatari a i Kucium, fara sa piarda nici un om. A treia expeditie (asa-numite :peditie din Barabinsk) a fost întreprinsa pe skiuri la începutul prima­rii anului 1596, de un detasament numarînd 485 de oameni (considerat are pentru conditiile din Siberia) sub comanda aceluiasi Domojirov. & cucerit bazinele râurilor Tara si Om, a ajuns pîna în stepa Barabinsk, Lr din cauza topirii zapezilor a fost nevoit sa se întoarca. Nici de da easta detasamentul lui Domojirov n-a suferit pierderi.

De fiecare data cînd întîlnea detasamente rusesti, Kucium pi^er ci iar uneori sute de osteni si era nevoit sa se retraga tot mai ^^e^f\ re sud-est sau sud. Urmarindu-1, rusii devastau si ineendiau orasel^ • ir hanul nu se preda, nu cerea iertare tarului si nu începea trata i pace cu rusii.

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE 37 f

INFRINGEREA DEFINITIVĂ A LUI KUCIUM

■ nile lui Kucium împotriva localitatilor din zona orasului Incursiu ^. f_recvente si nici periculoase pentru rusi. Dar guvernul Tara nu ^era _ea de acest dusman perseverent si cu neputinta de prins, tarist se t ^ ._ej_{e s}i posibilitatile lui Kucium, dînd porunca guverna-_sUpraestima _^ _sa-l prinda cu orice pret. Batrânul Kucium refuza sa se toril°^r ^^m j_{or i}^_3T printre rudele lui dezbinarile cresteau. La Tara a supuna bunavoie mama printului captiv Mahmet-Kul. Au plecat de la venit de _ctu_{va cn}ezi tatari cu familiile lor. în primii patru ani du pai Kuciuni s _orasui_uj Tara s-au schimbat acolo patru guvernatori si fie-întemeier ^_ trimitea la Moscova scrisori alarmante despre Kucium. care dm ^ _întret_{>a mere}u „unde se afla tarul Kucium, ce are de gînd si If^^are legaturi cu nagaii [nohaii]".

^da . _ej_e din urma, rusii au izbutit sa-l înfrînga definitiv pe Kucium. 9 mai 1598; guvernatorul din Tara (probabil Andrei Voeikov) a pornit notriva hanului în fruntea unui detasament de 1 000 de oameni. Expe-rTtia a durat trei luni si jumatate. La 20 august, rusii l-au ajuns din urma ce Kucium, pe cursul superior al fluviului Obi, ceva mai sus de varsarea rîului Berd, adica la peste 500 km sud-est de Tara. Au cazut în lupta peste 170 de tatari; în afara de aceasta, 100 de tatari s-au înecat în Obi, iar 50 de prizonieri au fost spînzurati. Dupa cît se pare, au fost crutati numai prizonierii de vaza: sapte printi, dintre care cinci fii ai lui Kucium în vîrsta de 5—20 de ani, opt „regine" — sotiile lui Kucium — si treispre­zece principese.

învingatorii n-au aflat nimic de soarta lui Kucium si au raportat la Moscova: „Iar despre tarul Kucium, multi spun ca s-a înecat în rîu] Obi, iar altii zic ca a fugit într-o barca dincolo de rîul Obi". Se presupune ca mai exacta era cea de a doua versiune. Kucium, batrîn, surd si orb, a scapat si de data aceasta cu un mic numar de slujitori, a. fugit la kalmucii care se aflau pe atunci cu vitele la pascut lînga lacul Zaisan, la izvoarele Irtîsului, iar apoi a mai ratacit cîtva timp prin stepele kazahe. Nu se stie exact când si unde a murit. Mai demna de crezare este stirea atribuita unuia dintre fiii lui Kucium, potrivit careia „cei ,!ⁿ. ^B"hara l-ar fi atras pe tatal lor, Kucium, la kaknuci printr-o înse­laciune si l-au ucis".

beria ^{orice caz}> la sfîrsitul secolului al XVI-lea rusii au alungat din Si-rezi_st ^a?l?^sean^ P⁶ singurul dusman care timp de multi ani le-a opus o timpul? ^or?^a?^{izata si} a strîns împotriva lor forte mai însemnate. In Irtl_s . ^uP^tei împotriva lui Kucium, rusii au înaintat mult în sus pe au cercetat teritorii întinse din Siberia de sud.

^RUsII PE CURSUL INFERIOR AL FLUVIULUI OBI

fior al T ^     .^sec°l'^ului al XVI-lea rusii au supus bazinul cursului infe-> ^CUrsuluj inT-     *^ocu*^t ^^e tatari si hanti si o mare parte din bazinul

In i5oq^{€ri0r a}^ fluviului Obi.

^iozou p' ^ ^cursul inferior al fluviului Obi a fost construita cetatea
^tru aceasta cetate s-a ales un loc pe malul stîng al rîului

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Drumurile urmate d»
negustorii din Pornori™"^ *
Mangazeia                        ^e I¹ di

Drumurile rusilor spre Mangazeia¹ si pe Ienisei.

Sosva de nord, care se varsa în Obi dinspre apus, la 64° latitudin lordica. întregul bazin al Sosvei de nord era locuit de voguli. In ^iar,_a inului urmator (1594), din Beriozov a pornit o expeditie sub ^cornan_va iefului de cancelarie Ivan Zmeev împotriva vogulilor oare traiau ce nai la sud, pe rîul Konda.

Pretextul pentru aceasta expeditie 1-a constituit razboiul ^ /ogulii de pe Konda si ostiacii de pe Koda, condusi de printul W, Uacev (adica fiul lui Alacia), aliat al rusilor. De aceea el si     tiaci

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

at în numar mare la expeditie, urmarind sa obtina o parte din _se împartea între învingatori.

^_&^_{ozov se} termina tinutul locuit în cea mai mare parte de
Mai sus si mai jos de noul oras, pe malurile fluviului Obi, traiau
__reori amestecati cu vogulii. Multi ostiaci locuiau si pe rîul
ostia^cll) ^ _{ge vars}a în Obi dinspre rasarit în fata gurilor Sosvei de
Hâzii™' ^. ^ j_{a varsa}rea fluviului Obi, duceau o viata nomada nentii
nord. 9¹ Tocmai în tara nentilor se afla. Mangazeia, „pamîntuî

("^saj^t?°^^e_tei« pentru toti vînatorii si pescarii rusi, precum si pentru per-fagaduint__ulu. _care gtrîngeau iasakul. La vest de Mangazeia, lînga cercul ceptorn v^ _mtemeiat în 1593 orasul Obdorsk (astazi Salehard).

EXPEDIŢIA ÎN MANGAZEIA sI ÎNTEMEIEREA CETĂŢII MANGAZEIA

Detasamentele militare rusesti din Beriozov au patruns prin Obdorsk mai departe spre rasarit, în Mangazeia, adica în regiunea situata pe rîu-_rile Nadîm, care se varsa direct în estuarul fluviului Obi, Pur si Taz, care se varsa în golful Taz (golful rasaritean al estuarului fluviului Obi). Dupa cum am aratat mai sus, în tot cursul secolului al XVI-lea po-morii rusi veneau în Mangazeia mergînd pe apa prin nord (prin „Marea oea rece" si pe rîurile din peninsula Iamal). Rusii de pe Dvina de nord si Peciora, precum si komi-zîrianii se duceau acolo peste „Kamen". Scopul lor era sa adune blanuri. Totodata vînatorii recurgeau si la schim­bul de marfuri, si la înselaciune (sub pretextul ca strîng iasak) si la acte directe de violenta. Cînd puterea rusa a fost instaurata în bazinul flu­viului Obi, guvernul a hotarît sa puna capat acestor operatii nelegale, care aduceau pagube uriase visteriei tariste. în 1598 a fost trimis din Moscova, ca sa exploreze „locurile din Mangazeia", Feodor Diakov. Nu se stie daca el a ajuns în centrul Mangazeiei, adica la rîul Taz. In orice caz, el a fost în cîteva puncte de pe tarmul estuarului Obi, a strîns acolo iasak si 1-a adus la Moscova. Dupa aceasta, s-a dat ordin sa se organizeze prima expeditie guvernamentala rusa în Mangazeia. La ea au participat 100 de cazaci din Tobolsk sub comanda cneazului Miron Mihailovici sahovskoi si a sefului de cancelarie, Danilo Hripunov. în 1600 expeditia a coborît hi Tobolsk pîna la Beriozov. Acolo ea a fost întarita cu cazaci din Be-îozov si i _s__au alaturat de asemenea un numar de negutatori din .partea

ma v ™^{zov s}"^au construit patru corabii (fcocia) pentru navigatie pe fluvî 1 .P^ec^ia ^a iesit cu aceste corabii si cu doua vase mici (kolomenki) _Spre ^{e m} estuarul fluviului Obi. Pe drum, vasele mici au fost aruncate iaj. ^a^ ^s-au umplut cu apa, „faina si tesaturile de pe ele au fost udate, '•si ei r ^e--^ ^{sarea s}"^au scufundat". Rusilor le-au venit în ajutor nentii. ⁹"' ^S~^{3U urcat} P^{e ren}^ ^ bxana care le-a mai» ramas au dat-o

^?^ ^au niers cu skiurile pîna în Mangazeia..." Nu 1 ^ °^e ^^{rum a} rners dupa naufragiu, pe reni si pe skiuri, deta- s^ahovskoi, daca el a traversat peninsula Taz sau a mers pa ^srtUat mai la sud. Este însa sigur ca detasamentul a trecut din-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

coZo de rîul Pur si acolo atacat: „Samoiezii de peV⁰⁸¹ sei au atacat pe cneazul lVr ^ si pe Danilo la o zi d_e d ⁿ dincolo de Pura, i-_au ^fT¹¹*¹ le-au luat proviziile, prafuj¹^' pusca si plumbii, i_ar cnea*i Miron si Danilo au fugit i Treizeci de cazaci au cazut în lupta. sahovskoi, care f_Us se ranit, si alti 60 de cazaci au plecat pe sanii trase de reni Se prea poate ca o parte din­tre ei sa fi fugit spre vest sî sa se fi întors la Beriozov tot în anul 1600. Dintr-un alt iz­vor, care n-a ajuns pîna la noi, rezulta ca tot atunci s-a aflat la Moscova, de nimicirea de-amentului. sahovskoi cu o parte din oamenii care au scapat a ajuns a la rîul Taz si a construit acolo cetatea Mangazeia. Soarta lui Hri-îov si a celorlalti participanti la expeditie nu se cunoaste.

Nu se stie ce a determinat atacul localnicilor de pe Ienisei. Se pre-lune ca ei s-au rasculat din pricina faradelegilor savîrsite de vînatorii e patrundeau pe diferite cai în Mangazeia: „...Înainte de aceasta ieau la ei în Mangazeia si pe Ienisei negutatori din Vîm, Pustoziorsk lin multe alte orase ce apartineau tarului care luau de la ei tribut în-i.ndu-si-1 si înselîndu-i, spunînd ca e pentru tar si le pricinuiau :i necazuri prin silnicie si înselaciune la vînzare". Dar acelasi ordin i 1601) unde se spune aceasta, cuprinde si o alta presupunere, si .me ca vînatorii (rusi si komi-zîriani) atîtau ei însisi pe nenti sa-i ma-ireasca pe ostenii rusi. Comandantilor celui de al doilea detasament -a poruncit: „ ... Mergînd pe drum pîna la rîul Pur si dincolo de Pur ifle... daca la lupta aceea n-au luat parte alaturi de samoiezi, si ne-îtori rusi din Vîm, zîriani sau din alte orase..." Totusi, detasamentelor militare rusesti le era greu sa ajunga pîna in igazeia fara ajutorul negutatorilor si yînatorilor rusi sau zîriani. Dru-ile pîna acolo erau desigur bine cunoscute si de ostiacii din ObdorsK. dupa ce cneazul lor a refuzat sa dea calauze, autoritatile locale au >put sa aiba si mai putina încredere în ei, vazînd ca „el [cneazul] s¹ acii se dau cu samoiezii". Autoritatile erau îngrijorate si de soarta Leilor din Beriozov.

In ajutorul detasamentului din Mangazeia au fost trimisi doi

— cneazul Vasili Mihailovici Mosalski-Koltov si Savluk (Luka)

Acestia au construit la Verhoturie noua corabii, doua lodii de

oua luntri cu fundul plat. La Tobolsk si la Beriozov au fost urcat

'ase streliti, cazaci si „lituanieni" prizonieri — în total 300 de oaxnen.-

-a poruncit însa sa ia la nevoie drept calauze „negutatori zîriai¹¹

CUCERIEEA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

care cunosc drumurile spre Mangazeia si Ienisei si se pricep
din Vin¹ •:' _sca«. Daca voievozii n-ar fi izbutit sa afle la Beriozov nimic
sa si ^hovskoi si Hripunov, ei ar fi trebuit sa mearga „în Mangazeia
dpre s> Tli" (Pi ii       i Iii" î

?_ntj_e ^^

-^If^ notrivit, sa aiba apa si padure" si ca „cei din Pustoziorsk [adica _sa fie P ^ ^ 'g_urile Peciorei] si orice alti oameni care vin în Mangazeia ^-"^niseia cu marfuri sa nu poata ocoli pe nici un drum acea cetate..." ^si ^Negutatorilor li se îngaduia sa cumpere în Mangazeia blanuri, cu d tia ca sa plateasca zeciuiala cuvenita tarului si sa duca cu ei „mar-f°ⁿ si de-ale gurii" (pentru ei însisi si pentru vînzare), în afara de mar-t\e interzise — echipament militar, arme si alte obiecte din fier, pre-m si bauturi spirtoase. Daca la negutatori se gaseau marfuri interzise, toata averea lor era confiscata în favoarea visteriei.

Aiungînd la rîul Taz, voievozii au aflat ca sahovskoi izbutise totusi sa construiasca acolo un oras, dar nu la gurile Tazului, ci mult mai sus, la peste 200 km de la varsare, pe malul sting al acestui rîu. Animalele cu blana din bazinul Tazului au fost repede stîrpite. Vînatorii localnici plecau mai departe spre rasarit ca sa scape de perceptorii tarului care strîngeau iasakul: negutatorii rusi si vînatorii zîriani cautau de asemenea noi locuri la rasarit, ca sa fie mai departe de cei ce strîngeau zeciuiala cuvenita statului. De pe Taz ei au trecut pe rîul Turuhan si în 1609 au întemeiat la gurile acestui rîu care se varsa în Ienisei — „Noua Manga-zeie", punctul de iernat de pe Turuhan.

Autoritatile tariste din Mangazeia controlau principalul drum pe apa si volokul Ienisei^ care ducea de la Taz, peste Turuhan, pîna la Ie­nisei. în primul patrar al secolului al XVII-lea, negutatorii si vînatorii rusi, care veneau aici cu. sutele, adunau prin toate mijloacele permise si nepermise, în fiecare an, zeci de mii de blanuri de samur (uneori peste 100 000 de bucati). într-un singur an (1621) au intrat în visteria tarului Prin Mangazeia aproape 13 000 de blanuri de samur — tribut de la popu­latia locala si impozit de la negutatorii si vînatorii rusi. Ca si în secolul f ^yi-lea, acestia ajungeau în Mangazeia pe trei cai: numai pe uscat, in sânii trase de obicei de reni si pe skiuri; pe uscat pîna la Beriozov, ae acolo pe apa; pe mare, din Pustoziorsk, folosind volokurile dintre

uperioare ale irurilor din peninsula lamal. Cînd conditiile erau dir ^îf^l^^e> *^{n ceea ce} Wiveste pozitia gheturilor, pomorii foloseau si calea

^a Pe mare, ocolind pe la nord peninsula lamal.

^RUsII SE AsAZĂ PE CURSUL SUPERIOR AL FLUVIULUI OBI sI STABILESC DRUMUL SPRE IENISEI

^au strabat^în^^me^^€I'^{ea ora}?^u*^ui S^ur9^ut (1593) negutatorii si vînatorii rusi

Obi. gj ^{a ut m} cîtiva ani întreg cursul mijlociu si superior al fluviului

^au cercetat drumurile ce duceau spre diferite „popoare mici"

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

are traiau în bazinul fluviului Obi. Pe urmele lor veneau cazaci" ■urgut care impuneau la iasak pe toti ostiacii de pe Obi. Dupa înt * ^ ea cetatii Narîm (în 1595), negutatorii, vînatorii si cazacii rusi au**¹^ inuat sa înainteze în sus pe Obi, cautînd noi locuri de vînatoare ^^Ol1" ercepere a iasakului. Pe cursul mijlociu al fluviului Obi ei nu întîm ^ au de obicei rezistenta, astfel ca spre sfîrsitul secolului al XVl-l_ea ?*"" înirea ruseasca s-a extins în sus pe Obi, aproape pîna la rîul Tom. & * npusa de asemenea la iasak întreaga populatie de pe rîul Ket, care°^St arsa dinspre dreapta în Obi la aproape 100 km mai sus de Narîm La Eîrsitul secolului al XVI-lea a fost întemeiata pe rîul Ket o cetate d urnita Kungop sau Ketsk, iar dupa cîtiva ani rusii au trecut de *~ arsul superior al rîului Ket¹, peste volokul Makovsk, pe rîuletul Kern . înaintînd pe acesta au ajuns la cursul mijlociu al fluviului Ienisei ici, ceva mai sus de varsarea rîului Kem, s^a construit mai tîrziu (î_n 318), pe malul stîng al fluviului Ienisei, cetatea Ieniseisk, care a deve-it unul dintre cele mai importante puncte de sprijin rusesti din Siberia aitrala si baza pentru înaintarea rusilor în bazinul cursului superior a] enei si în Transbaikalia.

Mai sus de rîul Ket, pe Obi si pe cei mai mari afluenti ai sai din reapta, Ciulim si Tom, traiau tatarii. Ei au opus rusilor o rezistenta mai rza decît populatia bastinasa de pe cursul mijlociu al fluviului Obi. în îderea luptei împotriva lor si, fireste, pentru strîngerea iasakului, în Î04 a fost construit pe rîul Tom, la 65 kilometri de estuar, orasul Tomsk, îvenit mai tîrziu unul dintre cele mai mari centre din Siberia.

La izvoarele rîului Tom, pe rîurile Kondoma si Mras-Su duceau o ata sedentara sortii, pe care rusii au început sa-i numeasca „fierari", «arece în regiunile lor se gaseau bogate zacaminte de minereu de fier ei faceau din fier diferite obiecte si arme albe (sageti, cutite etc). Pa-unzînd în tara lor muntoasa, rusii au descoperit lantul Salair si muntii latau din Kuznetk (Kuznetki Alatau) si au ajuns la povîrnisurile ves-« ale muntilor Abakan. Aceasta era prima regiune muntoasa pe care . întîlnit-o rusii dincolo de Ural în înaintarea lor spre rasarit; cucerirea era mult mai dificila decît a sesului din Siberia de apus.

în 1607 cîtiva cazaci din Tomsk au fost trimisi la „tatarii fierari" sa

da daca nu se poate percepe de la ei iasakul, dar s-au întors cu mina

ala; în 1609, din Tomsk au plecat din nou la ei cazaci, dar si acestia

m întors cu rezultate neînsemnate: „N-au dat iasakul întreg pentru

", iar blanurile de samur pe care le-au dat sînt proaste si nu se potri-

sc pentru tezaurul tarului". Oamenii plecati în recunoastere afirmau

e foarte greu sa lupti cu „fierarii": „ei traiesc în cetati mari printre

astini; iarna nametii sînt foarte mari si nu poti purta razboi cu ei de-

vara, pe caldura".

Drumul pe Ket era „foarte anevoios, caci apa e mica si rîul face multe co u    ' ori, doua vase venind din directii opuse puteau cu greu sa treaca; în apa erau m îchiuri de copaci si se mai afla acolo „un banc mare de nisip, iar apa e repede c i ar avea praguri".

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

'

+e aceste informatii în iarna anului 1609—1610 primul deta-Cu ^t0^-_tar format din 40 de cazaci, sub comanda hatmanului Ivan ,nt mi^l ^ -_{n re}giunea „fierarilor" dar fara a obtine rezultate prea ■ ^"n 1618, cînd la gurile Kondomei a fost întemeiat orasul Kuz-^ }f -¹ ctalinsk) stapînirea rusa a fost instaurata în Gornaia soria

Soa)

t _Tomsk se strângeau stiri despre regiunile locuite de diferite tri-• tuate la sud si est. într-o jalba a ostenilor din Tomsk (din jurul buri, si _g^ p_ri_ntre „marile hoarde" învecinate cu orasul Tomsk si care ^anU oe colonistii de acolo sînt pomeniti „kolmacii [kalmucii] negri si ^^amenii kirghizi [kîrgîzii de pe Ienisei], matii, bratii [buriatii], saia-- 'tubinii, kucegutii (?), bagasarii [basagarii], kîzîlii¹ si fierarii". Folo-^nU'ri formatiile dobîndite de la aceste popoare, iar adesea calauze din ^sî^I1j ^X"i lor ostenii din Tomsk au patruns înca în 1609 pe cursul supe­riorul fluviului Ienisei.

Pîna în 1610 rusii au pus stapînire pe toate caile fluviale mai ixn-rtante si pe toate volokurile care duceau din bazinul fluviului Obi în bazinul Ieniseiului. Spre nord, pe cursul inferior al Ieniseiului, pe dru­mul peste volokul Ieniseiului (cumpana apelor dintre rîurile Taz si Tu-ruhan) rusii aveau ca puncte de sprijin mai întâi Mangazeia, iar apoi, chiar pe Ienisei, „Noua Mangazeie" — Turuhansk. în centru, pe cursul mijlocii: al Ieniseiului, pe drumul peste volokul Makovsk (cumpana apelor între rîurile Ket si Kem) ei au avut mai întîi ca punct de sprijin cetatea Ketsk, iar apoi Ieniseisk lînga rîul Kem. Spre sud, pe cursul superior al Ieni­seiului, în drumul peste volokul Kemciug (cumpana apelor dintre rîurile Kemciug din bazinul Ciulîmului si Ienisei) ei aveau ca punct de sprijin Tomsk.

Curînd rusii au trecut pe malul drept al Ieniseiului si au pornit mai departe spre rasarit, catre bazinul Lenei, pe doi mari afluenti ai Ieniseiu­lui — cele doua Tungusce — Tunguska inferioara si Tunguska superioara

(sau Angara)², facînd astfel începutul descoperirii podisului Siberiei cen­trale.