CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT A ROMANIEI (1877-1878)

Tratatul de la Paris (1856) - extrase:

Art.22: "Tarile Romania si Moldova se vor afla si pe viitor sub suzeranitatea Inaltei Porti si sub chezasia puterilor tocmitoare de drepturile si scutirile ce au."

Art.23: "Inalta Poarta se indatoreaza a pastra ziselor tarii o obladuire neatarnata si nationala precum si deplina slobozenie de religie, legi, negot si plutire".

Art.26: "S-a primit de noi ca tarile romane sa aiba ostire nationala pentru siguranta dinauntru si a granitelor".

Art.27: "Daca linistea dinauntru tarilor acesta va fi amenintata Inalta Poarta se va intelege cu celelalte Puteri tocmai asupra masurilor ce ar trebui ca sa se ia spre a statornicii sau a pastra linistea".

Cele sapte revendicari ale Romaniei adresate Turciei in iunie 1876 in schimbul pozitiei de neutralitate:

1. Recunoasterea individualitatii statului roman si a numelui de Romania.
2. Admiterea reprezentantilor ei in corpul diplomatic.
3. Asimilarea supusilor romani din Turcia situatiei celorlalti supusi straini si recunoasterea dreptului de judecata a lor de catre agentii diplomatici romani.
4. Inviolabilitatea teritoriului roman si delimitarea insulelor Dunarii.
5. Incheierea cu Imperiul Otoman a unor conventii comerciale, postale si telegrafice, precum si a unei conventii de extradare a raufacatorilor.
6. Recunoasterea pasaportului roman si abtinerea consulilor Turciei de a se amesteca in afacerile privind pe romanii din strainatate.
7. Fixarea granitei intre Romania si Turcia la gurile Dunarii, pe talvegul bratului principal.

Nota se termina cu amenintarea ca daca cererile nu vor fi satisfacute Romania va fi silita sa adopte o alta atitudine.

Romania promoveaza o politica de apropiere fata de Rusia, in acest sens au loc discutii la Livadia (1876) care se finalizeaza cu Conventia romano-rusa de la Bucuresti din 4/16 aprilie 1877, privind razboiul impotriva Imperiului Otoman :"Lucrand in acord cu celelalte mari Puteri, pentru a ameliora conditiunile de asistenta ale crestinilor supusi dominatiei Sultanului, Guvernul Imperial al Rusiei a atras atentiunea Cabinetelor garante asupra necesitatii de a asigura intr-un mod eficace executarea reformelor cerute de la Poarta.

Pentru ca escitarea musulmanilor si slabiciunea invederata a guvernului otoman nu lasa a se spera masuri serioase de executare din partea autoritatilor turce, o interventiune militara din afara poate deveni necesarie. In cazul cand dezvoltarea ulterioara a afacerilor in Orient ar sili Rusia a asuma aceasta sarcina si a dirija armata sa in partea Turciei din Europa, Guvernul Imperial, dorind a respecta inviolabilitatea teritoriala a Statului Roman, a convenit de a incheia cu Guvernul Altetei Sale Domnul Carol I o conventiune speciala relativa la trecerea trupelor ruse prin Romania.

Prin urmare, au fost designati ca plenipotentiari:

Carii, dupa ce si au preschimbat deplinele lor puteri gasite in buna si regulata forma, s-au invoit asupra articolelor urmatoare

Articolul I

Guvernul Altetei Sale Domnului Romaniei Carol I asigura armatei ruse care va fi chemata sa mearga in Turcia, libera trecere prin teritoriul Romaniei si tratamentul rezervat armatelor amice.

Toate chieltuielile cari ar putea fi ocasionate de trebuintele armatei ruse, de transportul sau, precum si pentru satisfacerea tuturor trebuintelor sale, cad, naturalmente in sarcina Guvernului Imperial

Articolul II

Pentru ca nici un inconvenient sau pericol sa nu resulte pentru Romania din faptul trecerii trupelor ruse pe teritoriul sau, Guvernul Majestatii Sale Imperatorul tuturor Rusiilor se obliga a mentine si a face a se respecta drepturile politice ale Statului Roman, astfel cum resulta din legile interioare si tratatele esistente, precum si a mentine si a apara integritatea actuala a Romaniei.

Articolul III

Toate detaliurile relative la trecerea trupelor ruse, la relatiunile lor cu autoritatile locale, precum si toate invoielile cari ar trebui sa fie luate pentru acest sfarsit, vor fi consemnate intr-o conventiune speciala care va fi incheiata de delegatii ambelor guverne si ratificata in acelasi timp ca si cea de fata si va intra in lucrare de o-data.

Articolul IV

Guvernul Altetei Sale Domnul Romaniei se obliga a obtine pentru Conventiunea de fata, precum si pentru cea mentionata la articolul precedent , ratificarea ceruta de legile romane si a face imediat esecutorii stipulatiunile coprinse intr-insa.

Drept aceea, plenipotentiarii respectivi au pus pe Conventiunea de fata semnaturile lor si sigiliul armelor lor.

Facut la Bucuresci, la 4(16) aprilie, anul gratiei una mie opt sute seaptezeci si seapte.

(Semnat) Baron DIMITRI STUART,

Agent diplomatic si consul general al Rusiei in Romania.

(Semnat) M. KOGOLNICEANU,

Ministru al afacerilor straine al Romaniei

Cuvantarea lui Mihail Kogalniceanu in sedinta Adunarii Deputatilor la 9 mai 1877 cu privire la Proclamarea Independentei

"(.) In stare de razbel, cu legaturile rupte, ce sintem? Suntem independenti; suntem natiune de sine statatoare.

Ne intrebati cum ce suntem? Suntem in stare de resbel cu turcii, legaturile noastre cu Inalta Poarta sunt rupte, si cand va fi ca pacea sa se faca nu cred ca un singur roman va mai consimti ca Romania sa reintre positiunea ei de mai nainte, rau definita, hibrida si jicnitoare atat intereselor Romaniei cat si intereselor Turciei.

Asa deara, d-lor deputati, nu am cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata representantiunei nationale ca noi suntem o natiune libera si independenta . Noi trebuie sa vedim ca suntem natiune viua, trebuie sa dovedim ca avem consciinta misiunei noastre, trebuie sa dovedim ca suntem in stare sa facem si noi sacrificii pentru ca sa pastram aceasta teara si drepturile ei pentru copii nostri, si aceasta misiune in momentele de facia este incredintata fratilor si fiilor nostri care mor la hotare.

Inca o data va declar, d-lor, in numele guvernului, ca noi ne privim ca in resbel cu Poarta, ca legaturile noastre cu Poarta sunt rupte, ca guvernul va face tot ce va fi cu putinta ca starea noastra de stat independinte si de sine statator sa fie recunoscuta de Europa la viitoarea pace, pe care si guvern si dv. Si teara intreaga o doresc sa o vaza cu o ora mai inainte." (Vezi: "Monitorul oficial", nr. 118, din 27 mai 1877, p. 3449-3453).

Motiunea Camerei Deputatilor, la 9 mai 1877, in problema proclamarii independentei :"Camera multumita de explicarile guvernului asupra urmarilor ce a dat votului ei de la 29 aprilie anul curent. Ia act ca resbelul intre Romania si Turcia, ca ruperea legaturilor noastre cu Poarta si independenta absoluta a Romaniei au primit consacrarea lor oficiala. Si comptind pe dreptatea Puterilor garante, trece la ordinea zilei ".

Motiunea Senatului din 9 mai 1877 privind independenta Romaniei : "In urma esplicatiunilor date de d. ministru al afacerilor straine, in privinta motiunii votata de Senat, in ziua de 30 aprilie. Senatul, luand act de positiunea facuta Romaniei de Imperiul otoman, considera Statul Roman independinte, si invita pe guvern a lucra ca independinta ei sa fie recunoscuta si garantata de marile Puteri europene, a caror dreptate si sprijin au contribuit in tot timpul la dezvoltarea Romaniei".

Din Conventia de la Paris (1858): " Art.8: "Principatele vor plati curtii suzerane un tribut anual al carui total ramane fixat la suma de 1.500.000 de piastri pentru Moldova si 2.500.000 de piastri pentru Valachia. Curtea suzerana va aranja impreuna cu Principatele masurile de aparare a teritoriului in caz de agresiune externa si ei ii revine datoria de a produce, printr-o intelegere cu curtile garante, masurile necesare restabilirii ordinei in cazul in care ea va fi compromisa".