CULTURA IN VREMEA FEUDALISMULUI TIMPURIU

CULTURA ĪN VREMEA FEUDALISMULUI TIMPURIU

Sapaturile arheologice recente au scos la iveala urme de cultura romī-neasca īnca din veacul al X-lea, din vremea īncheierii procesului de formare a poporului romīn si a cristalizarii relatiilor feudale pe teritoriul patriei noastre. Desi elementele acestei culturi sīnt īnca insuficient cunoscute, ele permit, totusi, doua constatari importante. Cea dintīi se refera la prezenta unor trasa­turi provenind din vechea traditie locala, ceea ce a permis definirea ei ca cea mai veche cultura romīneasca. īn ce priveste ceramica, mai multe tipuri de vase atesta persistenta īn mediul populatiei bastinase a unor forme, motive ornamentale si tehnici de lucru caracteristice ceramicii romane provinciale din veacurile IV-VI. Sub anumite aspecte, legaturile īn timp ale acestei ceramici se īntind adīnc īn urma, ea putīnd fi considerata īn acela&# 555f58f 351;i timp ca o baza de dezvoltare a ceramicii bine cunoscute din veacul al XlV-lea. īn afara persistentei elementelor locale īn ceramica, se pare ca tipul de locuinta - asa cum e atestat la Bucov - este de origine dacica, el perpetuīndu-se, pīna īn vremea noastra, īn colibele pastorilor din munti, de pilda din Parīng sau din regiunea Bicazului.

Cea de-a doua constatare priveste aria de raspīndire a acestei culturi. Larg extinsa īn cīmpia munteana si īn Dobrogea, ea este prezenta de asemenea īn Transilvania si Moldova, acoperind astfel - īn grade si forme care urmeaza a fi precizate de cercetarile viitoare - īntregul teritoriu locuit de romīni. Carac­terului unitar - cu unele deosebiri dupa regiuni ■- al procesului de dezvoltare social-economica īi corespunde, astfel, īn epoca cristalizarii relatiilor feudale, o baza unitara de dezvoltare a culturii.

Sapaturile arheologice au putut surprinde īnsa numai unele aspecte - īn special de cultura materiala - ale culturii populare romīnesti din epoca feuda­lismului timpuriu. īn fapt, ea a fost mult mai bogata; pe de alta parte, pe acelasi teritoriu au coexistat si culturile grupurilor etnice īnca neasimilate sau ale populatiilor venite ulterior. Trebuie sa amintim, totodata, ca, datorita asupririi feudale, masele producatoare nu si-au putut manifesta īn mod liber toata puterea lor de creatie literara si artistica.

Studiul culturii populare este foarte anevoios atunci cīnd cautam sa o īncadram īn limite cronologice precise, din pricina modalitatilor sale specifice de realizare, determinate de conditiile de viata ale claselor exploatate. Productia literara a poporului, datorita transmisiunii ei orale, este greu databila si sufera continue transformari; realizarile arhitectonice sīnt din materiale usor perisabile, īndeosebi din lemn, ca si īntreaga sculptura taraneasca; piesele vesti­mentare, scoartele, obiectele de uz casnic, de atītea ori īmpodobite artistic, sīnt si ele supuse acelorasi vicisitudini.

īn atare conditii, problemele culturii populare prezinta deosebite dificul­tati, chiar pentru perioade mai noi ale orīnduirii feudale. īn ce priveste feudalismul timpuriu, exista putine indicii documentare databile cu oarecare certitudine, fiind siliti astfel mai ales la deductii logice, bazate pe faptul ca unele forme sau motive, mai cu seama artistice, de incontestabila origina straveche, au supravietuit pīna īn 2ilele noastre. Aceste supravietuiri arata ca poporul pastra, īn constructia locuintelor, īn port, īn ceramica, īn ornamentica folosita sau īn productia sa literara, traditii culturale, urcīnd pīna īn cele mai īndepartate timpuri, īmbogatite īn cursul vremii, atīt prin opere de creatie proprie, cīt si prin contactul cu alte populatii.

Pe masura ce se adīnceste diferentierea sociala, din acest fond comun al culturii populare se desprinde, treptat, cultura clasei feudale, care va ajunge sa exprime, īntr-un chip tot mai complex, pozitia si interesele acestei clase, servind la īntarirea dominatiei ei īn cadrul societatii.

Cunoasterea culturii clasei dominante īn feudalismul timpuriu este astazi mult īnlesnita de o serie de descoperiri arheologice, care īntregesc īn chip fericit informatiile sporadice ale izvoarelor literare. Totusi, izvoarele ce ne stau la īndemīna sīnt īnca departe de a putea lamuri toate problemele; īn acest domeniu, situatia capata o complexitate deosebita prin caracterul multiplu al surselor de inspiratie la care se recurge. Fara īndoiala ca nici cultura populara nu e refractara schimburilor culturale cu lumea dinafara; legaturi importante se vor stabili mai ales īntre culturile populare din cadrul teritoriului romīnesc. Dar, datorita lentei evolutii a conditiilor de viata ale taranimii medievale, cultura populara apare mai strīns legata de traditie decīt cultura clasei feudale.

Dupa constituirea ei, clasa feudala avea nevoie de dezvoltarea unei ideo­logii care sa sustina noua baza feudala, de cetati pentru asigurarea dominatiei sale politice, de constructii religioase impunatoare, de desfasurarea unui fast care sa satisfaca propriile-i exigente de viata si, īn acelasi timp, sa insufle respect si teama celor aflati īn dependenta. Acolo unde traditiile locale nu puteau sa i le ofere, clasa feudala a fost nevoita sa-si caute modele īn afara. īnrīuririle atīt de puternice care au fost primite īn cursul feudalismului timpuriu nu trebuie īnsa privite ca simple īmprumuturi care nu se īncadrau īn procesul de dezvoltare interna, ci, dimpotriva, ele au putut fi receptate numai īn masura īn care se

■ --v ... ^ -

Fig. 58. - Motive vechi (sec. X-XVII) folosite īn arta populara.

12 - c. 1180

dovedeau necesare si gaseau aici un teren social-economic prielnic pentru a prinde radacini.

īntre aceste influente, unele au avut o importanta deosebita. Astfel este cazul influentei slave, exercitate sub dubla forma a civilizatiei feudale ruse si a civilizatiei feudale sud-slave, bulgare si sīrbesti, la care trebuie adaugata, pentru īnceputurile feudalismului timpuriu, aceea morava. īn formarea sintezei culturale romīnesti un rol de seama a avut Bizantul, ale carui elemente de cultura ne-au fost transmise fie direct - īn prima epoca īndeosebi prin Dobrogea - fie prin intermediul slavilor sudici. īn sfīrsit, dupa cucerirea Transilvaniei de catre statul feudal maghiar si asezarea colonistilor sasi, contactul cu Europa centrala si apuseana a devenit tot mai puternic. El contribuie, īn primul rīnd, la formarea caracterului specific al culturii feudale maghiare si al celei sasesti, dar ajunge sa-si exercite influenta si asupra culturii romīnesti.

Numeroasele contacte culturale dau un aspect relativ neunitar epocii, īndeosebi īn ce priveste monumentele de arta, si fac dificila urmarirea liniei de evolutie, devenita si mai grea prin pierderea celor mai multe dintre marturiile care serveau drept inele de legatura.

īn aceste conditii se desfasoara activitatea proprie a elementelor locale. Ele īnvata, experimenteaza si adapteaza īmprumuturile culturale la propriul fond mostenit, dezvoltīnd īn mod creator elementele receptate. De aceea, veacu­rile feudalismului timpuriu se prezinta ca o epoca de pregatire, īn care se capata deprinderi tehnice, se aleg modele, se primeste ceea ce e mai potrivit cu propria dezvoltare social-economica. Rezultatele acestor experiente se vor vedea doar mai tīrziu, īn vremea feudalismului dezvoltat; īnchegarea atunci a unei culturi feudale romīnesti - si īndeosebi a unei arte romīnesti - cu caractere originale bine definite va fi rezultatul unei remarcabile capacitati de integrare si prelucrare creatoare a numeroase elemente de origini diferite, pe un fond oferit de bogatele traditii ale culturii populare. Realizarile de la sfīrsitul veacului al XlV-lea si din veacul al XV-lea nu ar fi fost posibile fara lunga epoca de pregatire pe care o reprezinta feudalismul timpuriu.

Biserica a jucat un rol īnsemnat īn formarea culturii

Rolul bisericii īn socie- feudale. Ceea ce afirma Engels cu privire la biserica
tatea feudala. Organi- .. M , , .. .

. " romano-catolica este valabil m mare parte si pentru cea
zarea bisericeasca ^ ^ ~ "

ortodoxa: «Ea īnvaluia orīnduirea feudala cu aureola

gratiei divine. Ea īsi īntocmise ierarhia ei proprie dupa modelul feudal si, īn sfīrsit, era cel mai mare dintre seniorii feudali... » *. Tot Engels explica, īn Razboiul taranesc german, modul cum biserica a ajuns sa detina « monopolul asupra pregatirii intelectuale », cum « cultura īnsasi a capatat un caracter esen-tialmente teologic », subliniind ca « aceasta suprematie a teologiei pe īntregul

1 F. Engels, Dezvoltarea socialismului de la utopie la stiinta, īn K. M arx-F. Engels Despre religie, Buc, 1960, p. 270.

tarīm al activitatii intelectuale era īn acelasi timp consecinta necesara a pozitiei bisericii ca chintesenta si consfintire a dominatiei feudale existente » \

Biserica a exercitat vreme īndelungata si īn tarile noastre un adevarat mono­pol al culturii scrise. Sub conducerea bisericii s-au organizat principalele centre de activitate carturareasca si artistica ale evului mediu, care au fost timp de cīteva veacuri marile manastiri.

Principal sprijin al feudalismului, consfintind exploatarea maselor populare, biserica a promovat dezvoltarea relatiilor feudale si a contribuit, la sud si est de Carpati, la pastrarea formatiunilor politice proprii. īn acelasi timp, biserica va sprijini eforturile de aparare īmpotriva tendintelor de cotropire ale unor puteri straine, care īncercau sa impuna o alta credinta, fie ea catolica, fie mai tīrziu mahomedana.

īn astfel de conditii, organizarea bisericii este una dintre problemele impor­tante ale istoriei societatii si culturii feudalismului timpuriu.

Atīt pentru organizarea ierarhica a bisericii, cīt si pentru formele de cult si, mai ales, pentru limba īnsasi a slujbei bisericesti-fapt cu profunde urmari asupra īntregii culturi feudale - dominatia bulgara asupra unei parti din teri­toriul de la nordul Dunarii (veacurile IX-X) a avut o mare īnsemnatate.

Atestat cu certitudine īn sīnul populatiei bastinase daco-romane īnca din veacul al IV-lea, crestinismul s-a raspīndit īn regiunile din nordul Dunarii īn forme populare2. Legaturile acestor comunitati cu cele existente īn Dobrogea sau eventual pe malul stīng al fluviului, īn punctele stapīnite de Imperiul roman de rasarit - pentru a nu mai vorbi de cetatile episcopale din nordul Peninsulei Balcanice - desi nu sīnt cunoscute astazi, vor fi fost, totusi, destul de strīnse.

Analiza lexicului privitor la viata religioasa nu lasa a se vedea īnsa urmele unei adevarate organizari bisericesti. Singurul termen de pastorire transmis īn limba noastra din epoca crestinismului primitiv este acela de preot (presbyter). Lega­turile ierarhice ce vor fi existat īn aceasta epoca au fost īntrerupte īn secolul al VH-lea, o data cu īncetarea activitatii centrelor episcopale de la Dunare si tarmul pontic. īnceputurile de organizare bisericeasca mai temeinica se leaga, astfel, de cristalizarea unor formatiuni feudale, care au simtit nevoia sprijinului pe care īl putea aduce biserica. Aceste īnceputuri s-au realizat sub egida statului bulgar, a carui dominatie a favorizat, si pe aceasta cale, dezvoltarea noilor relatii īnlauntrul societatii de la nordul Dunarii. Faptul e atestat si de originea slavo-bulgara a termenului de vladica sau a altora care privesc slujba religioasa (utrenie, vecernie etc).

Remarcabila opera de organizare bisericeasca īnceputa īn Bulgaria sub Boris-Mihail urmarea doua teluri pozitive. Pe plan intern, biserica era chemata sa uniformizeze « legea » - civila ca si religioasa - sub care traiau grupurile atīt de pestrite din statul lui Boris. Aflate pe trepte diferite de civilizatie, aceste

1 F. Engels, Razboiul taranesc german, Bucuresti, 1958, p. 48 - 49.

2 Vezi voi. I, p. 629-637.

populatii: greci, protobulgari, vlahi si slavi au primit o organizare comuna de feudalism timpuriu. Pe planul relatiilor internationale, Boris a cautat sa ridice pozitia Bulgariei; de aici īndelungata sa cautare īntre Roma si Constantinopol, īn vederea recunoasterii unei patriarhii - sau macar a unei arhiepiscopii - auto­cefale proprii. Rezultatele politicii lui Boris, asigurate īnca din 893, se vor desa-vīrsi sub Simeon, cu ajutorul discipolilor lui Chirii si Metodiu. Avem a face, īn toate privintele, cu o sinteza culturala slavo-bizantina, a carei īnrīurire se mani­festa īn chip neīndoielnic īn mediul romīnesc.

Īncadrata mai īntīi īn ierarhia constantinopolitana cu titlul de arhiepiscopie autocefala, biserica bulgara capata, īn 932, rangul de patriarhat, cīnd mitropolitul Damian al Dīrstorului a fost proclamat patriarh de senatul imperial, din ordinul īmparatului Romanos Lekapenos. Sediul conducerii bisericii bulgare a cunoscut īn cursul veacului al X-lea mai multe stramutari, pentru ca, trecīnd prin Vidin, sa ajunga la Ohrida.

Stapīnitorii bulgari nu puteau sa se dezintereseze de teritoriile situate la nordul Dunarii. Daca nu avem nici o informatie despre organizarea unui episcopat deosebit pentru aceste tinuturi, sub obedienta patriarhiei bulgare, stim, de pilda, ca autoritatea episcopiei de Branicevo se īntindea si īn Banat. Aceeasi trebuie sa fi fost situatia si pentru Vidin, ca si pentru marele centru eclesiastic de la Dīrstor.

Informatii mai bogate avem asupra organizatiei religioase dobrogene, legate de scaunul Dīrstorului. Cucerirea bizantina a Bulgariei a dus la subordonarea Dīrstorului -redus la gradul de episcopie -fata de Ohrida, pentru ca apoi, īntre 1059-1063, sa fie īnaltata la rangul de mitropolie. īn veacul al XH-lea, aceasta mitropolie a « oraselor paristriene » devine simbolul autonomiei tot mai depline de care se bucura acest teritoriu. īn veacul urmator, se ridica tot mai mult īn importanta un centru din nordul Dobrogei, dezvoltat īn secolele anterioare, anume Vicina. Aici īntīlnim, īn cursul veacului alXIII'lea, o arhiepiscopie, ridicata apoi - la īnceputul celei de-a doua jumatati a acestuia-la rangul de mitropolie.

Organizarea eclesiastica de la Vicina a reprezentat una din caile importante de patrundere a culturii bizantine īn partile noastre. De la Vicina a fost adus primul mitropolit al Ţarii Romīnesti, Iachint, atunci cīnd consolidarea statului feudal Ţara Romīneasca a impus prezenta pe līnga domnul ei a unui ierarh de rang superior. Chemarea lui Iachint este, probabil, urmarea unor legaturi mai vechi īntre Ţara Romīneasca si regiunea Dobrogei.

īn ce priveste Moldova, subordonarea bisericeasca pe care o constatam fata de Halici, īn veacul al XlV-lea, īndreptateste ipoteza ca o buna parte a teri­toriului ei va fi cunoscut aceasta dependenta īnca din vremea dominatiei cnejilor Haliciului. īntr-adevar, Petru I trimite spre sfintire ca episcopi pe Iosif, viitorul mitropolit al Moldovei, si pe Meletie, la mitropolitul Antonie al Haliciului *.

1 Hurmuzaki, XIV/x, p. 21-22 si 32-33.

Tot din vremea dominatiei bulgare īn nordul Dunarii si din aceea a reve­nirii Bizantului īn stapīnirea regiunilor dunarene au ramas si cele mai vechi urme arheologice sau mentiuni documentare cu privire la viata monastica īn partile noastre. Asezarea manastireasca descoperita de curīnd la Basarabi dateaza de la sfīrsitul secolului al IX-lea si exista īnca la sfīrsitul celui de-al X-lea, dupa cum o atesta inscriptia cu data de 992. Pe de alta parte, Legenda sfīntului Qerard aminteste de manastirea cu « calugari greci », īntemeiata de Ahtum la Morisena-Cenad, careia acesta īi acorda importante drepturi feudale K

Limba slava - limba a culturii feudale ro­mīnesti

Strīns legata de īnceputurile organizarii bisericesti sub egida taratului bulgar este si introducerea limbii slave īn biserica la romīni.

Vreme de mai multe veacuri, comunitatile crestine din partile noastre au avut ca limba a cultului limba latina2. Dupa cum au dovedit-o cercetarile mai noi ■-■ īmpotriva tezei care vedea introducerea limbii slave la romīni abia īn veacul al XH-lea sau al XHI-lea - īnlo­cuirea vechii liturghii latine cu aceea slava a avut loc īn veacul a] X-lea, īn timpul dominatiei bulgare la nordul Dunarii. Adoptarea ei de catre romīnii din Transil­vania arata ca fenomenul s-a petrecut īnainte de cucerirea maghiara si de extin­derea īn aceasta regiune a autoritatii bisericii catolice. Argumente de ordin lingvistic si istorico-cultural ne īndreptatesc sa afirmam ca, pe līnga raspīndirea liturghiei slave din sud, un curent cu putin mai vechi - de la sfīrsitul veacului al IX-lea ■- si-a exercitat actiunea īn acelasi sens, venind din nord, din statul morav, unde-si desfasurasera activitatea Metodiu si Chirii. Daca influenta acestui curent s-a putut exercita asupra Maramuresului si a Transilvaniei de nord, principalul impuls ramīne acel venit din sud.

īn Moldova, patrunderea limbii slave īn biserica s-a putut datora atīt con­tactelor cu elementele din celelalte regiuni romīnesti care foloseau aceasta limba de cult, cīt si dominatiei cnejilor rusi.

Adoptarea limbii slave īn biserica a contribuit īntr-un mod esential la integrarea culturii feudale romīnesti, pentru multe veacuri, īn comunitatea de cultura feudala slava. Ţinīnd seama de rolul bisericii īn ansamblul activitatilor culturale, limba slava a devenit, pentru un timp, limba de cultura scrisa a clasei dominante romīnesti si, prin aceasta, si a statului.

Este de presupus ca, īn masura īn care formatiunile politice care au prece­dat statele feudale Moldova si Ţara Romīneasca au practicat o cīt de redusa acti­vitate de cancelarie pe baza de acte scrise, aceasta activitate s-a desfasurat īn limba slava; numai astfel se explica de ce limba de cancelarie apare ca o limba formata īnca de la īnceputurile ei documentare, īn ultimele decenii ale veacului al XlV-lea.

1 Legenda maior sancti Qerhardi, īn Script. Rer. Hung., II, p.

2 Vezi voi. I, p. 632-637.

.■t

>f

Fig. 59. - Fragmente de inscriptii chirilice.

1. De pe o amfora de la Garvan, sec. X -XI; 2. De pe o caramida descoperita la temelia

bisericii din Niculitel, sec. XI - XII.

Integrarea culturii feudale romīnesti īn comunitatea culturala slava mai are si o alta semnificatie. Atīt bulgarii, cīt si sīrbii si rusii receptasera īn cultura lor scrisa si īn arta numeroase elemente bizantine iar stapīnirea bizantina asupra Bulgariei īn veacurile XI-XII a īntarit aceasta influenta. Prin intermediul culturii slave, avem a face si la noi cu un spor al aportului bizantin īn formarea culturii, aceasta importanta cale indirecta adaugīndu-se caii directe. Stapīnirea Bizantului in Dobrogea si chiar - pe īntinderi mai mari sau mai mici si cu īntreruperi - pe malul stīng al Dunarii a creat o baza de patrundere a civilizatiei romano-bizantine, care se asternea peste traditia īnca puternica a civilizatiei romane provinciale.

Rezultatele sapaturilor arheologice impun, pe de alta parte, constatarea unor legaturi economice si culturale cu Bizantul anterioare reinstaurarii stapī-nirii bizantine asupra Dobrogei īn ultima treime a veacului al X-lea. Aceasta stapīnire va deschide calea pentru patrunderea directa a elementelor de cultura bizantina, sprijinita, probabil, si pe extinderea stapīnirii exercitate de tema Paristrionului asupra unor regiuni de pe malul stīng al Dunarii. Legaturile cul­turale ale Dobrogei cu Bizantul continua si īn veacurile urmatoare.

Adoptarea limbii slave ca limba a bisericii si a culturii feudale mai prezinta īnca un aspect care trebuie subliniat, si anume extinderea ei pe īntregul teritoriu romīnesc, fara a se primejdui unitatea de cultura a celor trei provincii istorice romīnesti. Pe de alta parte, adoptarea unei limbi straine ca limba de cultura a avut si efecte negative: ea a īngreuiat exprimarea libera a unei gīndiri si simtiri originale si, mai ales, a reprezentat o piedica īn calea raspīndirii culturii scrise īn straturile mai largi ale societatii.

Folosirea scrisului pare sa nu se fi īntrerupt niciodata la

Folosirea scrisului.        populatia de pe teritoriul patriei noastre, dupa indicatiile
Literatura slavo- ij« ..-..- . 1 j . . i . -

pe care le dau in aceasta privinta cuvintele de origine latina

romina  ^ «11 t^

« a scrie » si « carte » (in sensul de text scris). Documentar,

existenta scrierii este atestata cu īncepere din a doua jumatate a secolului al IX-lea.

O serie de descoperiri arheologice, mai vechi si, mai ales, foarte recente, aduc tot mai multe dovezi despre raspīndirea scrisului, precum arata si folosirea unor caractere variate - grecesti, runice, glagolitice si chirilice - uneori ames­tecate īntre ele, ceea ce denota o epoca de cautare. Daca cele mai vechi inscriptii, din veacul al IX-lea, ale schitului de la Basarabi, sīnt īn caractere runice, altele, de la sfīrsitul acestui secol si īnceputul celui urmator, īntrunesc caractere runice, glagolitice si chirilice, pentru ca, din cursul veacului al X-lea, sa avem apoi o serie de inscriptii chirilice. Din secolele IX--X dateaza si doua inscriptii īn limba greaca provinciala, gasite la Axiopolis, una sapata pe o cruce de piatra, pomenind o persoana cu nume slav, iar cea de-a doua scrisa cu caractere grecesti, amestecate cu chirilice.

Fig. 60. - Litere zgīriate pe peretii unui atelier de fierarie de la Bucov, sec. X.

Tot īn Dobrogea s-au mai gasit inscriptii din secolul al X'lea, fragmentar pastrate, pe frīnturi de amfore, si, mai ales, inscriptia chirilica - atīt de impor­tanta nu numai ca continut, ci si din punct de vedere epigrafic si lingvistic - a jupanului Dimitrie, din 943, descoperita la Mircea Voda. La celalalt capat al teritoriului romīnesc, īn Banat, constatam folosirea scrisului grecesc si runic īn inscriptiile tezaurului de la Sīnnicolau Mare, de līnga Cenad, amintind numele a doi jupani si datīnd probabil din a doua jumatate a veacului al IX-lea sau de la īnceputul secolului al X-lea.

De un deosebit interes sīnt cele trei īnsemnari īn chirilica, gasite la Bucov. Ele au fost zgīriate pe peretii unui atelier de fierarie - doua pe lutul crud, iar cea de-a treia ulterior-si apartin secolului al X-lea.

Daca īnceputurile scrisului chirilic si ale folosirii limbii slave īn veacul al X-lea sīnt azi suficient de bine documentate - fapt care confirma intro­ducerea liturghiei slave īn aceasta epoca - nu ne lipsesc indicii nici pentru dezvoltarea culturii slavo-romīne īn veacurile urmatoare ale evului mediu timpuriu. E drept ca nu e vorba de scrieri localizate si datate cu certitudine. Numerosi specialisti considera īnsa ca aceste scrieri apartin teritoriului romīnesc. Este vorba mai īntīi de scrierea a doua dintre cele mai vechi manuscrise slave, datate din veacul al Xl-lea: Savina Kniga, manuscris pe pergament, cuprinzīnd evangheliile, pastrat azi īn Biblioteca Lenin din Moscova, si Codex Suprasliensis, scris de asemenea pe pergament si cuprinzīnd textul unui minei si un numar de omilii. Fragmente dintr-un manuscris, copiat īn secolele XII-XIII, se mai afla la Moscova, iar un altul se gaseste īn Biblio­teca nationala de la Sofia.

Un grup relativ important de manuscrise pe pergament, apartinīnd aceleiasi epoci a feudalismului timpuriu, se pastreaza īn Biblioteca Academiei R.P.R. īntre acestea, se afla un Apostol din veacul al XHI-lea, un Octoih ajuns la Caran­sebes venind din Moldova (secolele XIII-XIV), fragmentele de minei care au apartinut manastirii Neamt (secolul al XHI-lea), fragmentul de evangheliar gasit la Rīsnov (secolele XIII-XIV) si acel din Vechiul Testament (secolul al XlV-lea), de aceeasi provenienta. Unii cercetatori considera ca fiind scrise pe teritoriul romīnesc si alte manuscrise din aceeasi epoca. Desigur ca studii mai amanuntite vor aduce noi preciziuni īn ceea ce priveste productia literara de pe teritoriul tarii noastre, īnainte de constituirea statelor feudale. Ceea ce se cunoaste pīna acum - chiar cu acest caracter ipotetic - este suficient pentru a ne īncredinta ca larga activitate carturareasca desfasurata īn veacul al XV-lea avea la baza pe aceea din perioada feudalismului timpuriu.

Literatura slavo-romīna 1 cunoaste, deci, o importanta circulatie manuscrisa si apoi tiparita, īn ansamblul careia vor dobīndi un loc tot mai īnsemnat reali­zarile originale. Acestea, īmpreuna cu numeroasele adaptari la conditiile proprii

1 Se īntelege prin acest termen literatura īn limba slava din tarile romīne.

- IIIX 'D9S '

3P UOABIS

utp e

r f ■

iuti MV ' JM

.> *■

Jir ■

»v11»a i^i

i^ *.

twn?

t>iu^m »> m m-

i. ?

Vr^V

«nn v i-

I >lf

īl

V «:

j. r vn v

social-culturale, vor determina caracterele specifice ale literaturii slavo-romīne si pozitia ei aparte īn cadrul literaturilor slave.

Scrisul si literatura īn limba latina īn Transil­vania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-romīne īn regiunile de la est si sud de Carpati, dupa cucerirea maghiara lua nastere īn Transilvania - alaturi de per­sistenta acelorasi forme culturale de pe restul teritoriului romīnesc, dovedita aci prin manuscrisele slave copiate

pīna tīrziu sau prin inscriptiile medio-bulgare din ctitoriile jupanilor romīni - o puternica cultura feudala īn limba latina, sprijinita de biserica catolica.

Organizarea ierarhiei bisericesti si īntemeierea manastirilor au jucat si in Transilvania un rol important īn dezvoltarea culturii feudale scrise, asa cum īndeobste prezenta bisericii catolice a favorizat dezvoltarea īntr-un ritm mai rapid a relatiilor feudale.

Organizarea bisericii catolice īn Transilvania a urmat acelasi curs ca īnsasi īnaintarea stapīnirii maghiare si ea se concretizeaza īn crearea a trei episcopate, corespunzīnd īn linii generale celor trei formatiuni politice bastinase, constatate īnca de la īnceputul veacului al X-lea. Episcopia de Cenad, cu resedinta īn vechea Morisena a lui Ahtum, a avut drept prim titular, la īnceputul veacului al Xl-lea, pe episcopul Gerard, canonizat apoi catre sfīrsitul aceluiasi secol. Un alt episcopat īsi avea, īn veacul al Xl-lea, resedinta īn Biharea lui Menumorut, pentru a fi mutata apoi la Oradea. Cel de-al treilea episcop, purtīnd titulatura de episcop al Transilvaniei, si-a stabilit scaunul la Alba Iulia, Balgradul slavo-romīn. La sfīrsitul veacului al XH-lea, se organizeaza prepositura de Sibiu a colonistilor sasi. Progresele organizarii bisericesti merg paralel cu acelea ale vietii monastice, īntreg teritoriul Transilvaniei a fost īmpīnzit de fundatiuni religioase, dintre care unele - ca manastirea Sīniob din Bihor sau conventul din Cluj-Manastur - dateaza īnca din veacul al XH-lea.

Centre de exploatare feudala, lacome de pamīnt si de iobagi, episcopiile si manastirile catolice din Transilvania au fost īn acelasi timp si centre de cultura, īn primele veacuri ale orīnduirii feudale si īn mediul catolic din Transilvania s-a exercitat acelasi monopol cultural al clerului. īn institutiile bisericesti se copiau manuscrisele si aici au fiintat primele scoli. Legenda sfīntului Qerard aminteste existenta unei asemenea scoli la Cenad, īn prima jumatate a veacului al Xl-lea, care ar fi fost frecventata de 30 de elevi.

Cultura īn limba latina din Transilvania s-a dezvoltat īn strīnsa legatura cu aceea din regatul maghiar si, īmpreuna cu aceasta, cu cultura bisericeasca din centrul si din apusul Europei. Numerosi membri ai clerului catolic si-au facut studiile īn scolile superioare din marile centre de cultura ale vremii. Daca pīna la mijlocul veacului al XlII-lea a fost frecventata universitatea din Paris - cum a fost cazul lui Pavel, notar regal spre sfīrsitul secolului al Xll-lea si apoi episcop al Transilvaniei - īntr-o a doua etapa, universitatile cele mai frecventate au fost

cele italiene, īn primul rīnd universitatea din Bologna, iar apoi cele din Padova si Ferrara. Aceasta schimbare a centrului de atractie este semnificativa, caci pe cīnd la Paris īnvatamīntul era dominat de scolastica, la Bologna se īnvata īn primul rīnd dreptul roman, iar la Padova - īn limitele vremii - stiintele naturii. Noua orientare īnseamna, astfel, un spor al cunostintelor cu caracter laic, chiar la membri ai clerului.

Progresele culturale se vadesc si printr-o tot mai larga difuziune a actelor scrise, ca si prin transformarile cunoscute de grafia lor. Raspīndirea actului scris se face sub presiunea unor tot mai simtite nevoi sociale, semnificative ele īnsele pentru stadiul de dezvoltare a unei societati. Cererea crescīnda īn acest domeniu a avut drept consecinta, pe de alta parte, īnfiintarea de scoli si formarea unei paturi de mīnuitori ai condeiului, recrutati din rīndurile clerului. De la īnceputul veacului al XlV-lea, scolile capitulare - care din jumatatea a doua a secolului precedent īncepusera sa dea o atentie tot mai mare pregatirii juridice necesare redactarii actelor - īncep sa fie frecventate si de laici.

īnca din prima jumatate a veacului al XlV-lea apar primele mentiuni privind existenta unor īnvatatori la sate, cum e acel īntīlnit la 1332 la Juc, īn apropiere de Cluj. Doi ani mai tīrziu, īn 1334, documentele semnaleaza doua scoli satesti si īn mediul sasilor din scaunul Orastiei.

Numarul cancelariilor emitatoare de acte, atīt laice cīt si eclesiastice, este foarte mare īn Transilvania īn secolele XIII-XIV: cancelaria voievodului si vicevoievodului - cuprinzīnd cancelari, protonotari, notati speciali - a comi­telui secuilor, cancelariile comitatelor, episcopatelor, oraselor etc. īn prima juma­tate a veacului al XlV-lea, se īntīlneste īn documente si un notar particular al nobilului Toma, fiul lui Dionisie din Reghin l.

Cele mai importante centre de elaborare a actelor scrise erau asa-numitele locuri de adeverire, aparute īn veacul al XHI-lea si care eliberau acte fie la cererea partilor, fie din porunca autoritatilor feudale. Aparitia lor la aceasta data si larga activitate pe care au desfasurat-o sīnt semnificative pentru transformarile cunoscute de clasa feudala īn practica si īn conceptiile ei juridice. Cele mai īnsemnate dintre aceste locuri de adeverire au fost capitlurile episcopale din Alba Iulia, Oradea si Cenad si conventurile (manastirile) din Cluj-Manastur si Dealul Oradiei.

Semnificativa pentru raspīndirea culturii e si natura materialelor de scris folosite. Daca pīna īn veacul al XlV-lea se īntrebuinta exclusiv perga­mentul, largirea necesitatilor aduce īn acest secol doua schimbari: cea dintīi e producerea locala a pergamentului - īnainte provenit numai din import - iar cea de-a doua, si mai importanta, consta īn folosirea - dupa o perioada de ezitare si de adaptare, īn prima jumatate a acestui secol - a hīrtiei pe o scara tot mai larga, astfel ca īn ultimul patrar actele pe hīrtie precumpanesc

1 Documente, C, veac. XIV, voi. IV, p. 19, 82-83.

s i-.-neHi «fc«KS-, «fl^ut aj"

- < <

Fig. 62. - Document īn limba latina, emis de capitlul bisericii din Alba Iulia, īn 1296.

numeric, chiar fara a tine seama de numarul proportional cu mult mai mare al acelora care se vor fi. pierdut.

Literatura orala populara

Alaturi de literatura scrisa a clasei dominante, a existat
īn evul mediu timpuriu si o productie literara orala.
popu ara Caracterul si amploarea ei sīnt īnsa foarte greu de

stabilit, din pricina pierderilor si transformarilor pe care le sufera īn chip natural o literatura de acest gen.

Literatura orala a circulat deopotriva īn sīnul populatiei romīnesti, ca si la cea maghiara si saseasca. Ea a cuprins doua mari categorii, menite sa exprime pozitia si interesele celor doua clase cu interese antagonice: literatura populara si literatura feudala de curte. Productii ale literaturii populare, cum sīnt povestile, au circulat fara īndoiala si īn mediul feudal, dupa cum s-a observat adesea tendinta ca unele teme ale literaturii rapsodice de curte sa fie preluate de paturile populare. Dar ceea ce ramīne fundamental si permite astazi īnsasi clasarea īntr-o grupa sau alta a operelor literare care au supravietuit pīna īn momentul īnregistrarii lor īn scris sīnt elementele specifice mediilor īn care au luat nastere aceste opere, pozitia de clasa pe care ele o reflecta si rolul ideologic pe care l-au jucat īn lupta dintre cele doua clase fundamentale ale evului mediu.

Foarte fecunde au fost legaturile - constatabile, natural, īntr-o vreme mai tīrzie - care s-au stabilit īntre literaturile orale, ca si īntre alte manifestari artistice - ale populatiilor romīna, maghiara si saseasca din Transilvania. Ele constituie una din formele concrete ale colaborarii stabilite spontan īn sīnul maselor populare, indiferent de caracterul lor etnic.

Creatia literara orala a poporului romīn are origini stravechi si este neīn­doielnic ca tipurile si genurile ei principale existau si īn vremea feudalismului timpuriu. Basmele, care constituie principala productie populara īn proza, cuprind elemente ce merg uneori adīnc īn preistorie. Ele apartin unui fond comun, datorita largii circulatii a temelor folclorice, dar prezinta importante particularitati locale, produse ale capacitatii de prelucrare originala a temei initiale. Nu numai fabulatia capata variante noi, ci īntreg vesmīntul de repre­zentari deriva din combinarea - de multe ori fantastica - a unor date izvorīte dintr-o experienta directa sau exprima nazuinte si sentimente proprii.

Creatia populara īn acest domeniu este neīntrerupta si ea nu poate fi decīt tot atīt de veche ca si poporul īnsusi. Un fond pagīn, atestīnd marea lor vechime, supravietuieste si īn descīntece, vraji, blesteme.

īnca din vremea feudalismului timpuriu, īntre creatiile literare ale poporului s-au numarat, fara īndoiala, si productiunile lirice sau epice. Cercetari mai noi au dovedit ca structura metrica a liricii populare romīnesti este aceeasi cu structura versului latin si se aseamana cu aceea a versului popular francez si spaniol. Aceasta constatare pune īn lumina caracterul de continuitate al creatiei lirice populare.

īn ce priveste literatura populara maghiara, Anonymus arata ca, īn veacul al XH-lea, se pastrau īnca vii traditii istorice din vremea lui Arpad *,

Cea mai veche mentiune a cīntecului popular īn partile noastre se gaseste īn Legenda sfīntului Qerard, unde se vorbeste de mirarea clericului catolic atunci cīnd a auzit, īntr-un sat banatean, o roaba cīntīnd īn vreme ce īnvīrtea la o rīsnita.

īn literatura populara saseasca se gasesc traditii folclorice apusene, din regiu­nile de bastina ale sasilor, pe care ei le-au conservat si dezvoltat prin capacitatea proprie de creatie, dar si prin contactul cu traditiile romīnilor si ale maghiarilor.

Literatura orala a clasei stapīnitoare

Clasa stapīnitoare a avut si ea de timpuriu literatura sa de curte, preamarind īn cīntecele īnsotite de alauta ale rapsozilor faptele feudalilor si tinzīnd sa īntareasca caracterul razboinic si capacitatea de dominatie ale acestei clase.

Cele mai vechi informatii le avem pentru feudalitatea maghiara. Anonymus, care pomeneste de traditia taraneasca despre vremurile lui Arpad, aminteste si de baladele cīntaretilor (joculatores). Avem a face cu existenta paralela a doua tipuri de prelucrare a traditiilor istorice, deosebite nu numai ca forma, ci si ca continut, dupa cum se vede din modul īn care cronicarul īsi exprima dispretul fata de « povestirile false ale taranilor », pe cīnd cīntaretii - fie ei si « guralivi » (garruli)-sīnt «cīntaretii nostri»2.

Pentru literatura de curte a clasei feudale romīnesti, informatiile de care dispunem sīnt mai tīrzii, dar traditia pe care o dezvaluie este de buna seama si aici mai veche. La īnceputul veacului al XV-lea, un scriitor bizantin, Mazaris, īntr-o satira īn proza imitata dupa Lucian, punea īn scena un cīntaret care fusese īn Ţara Romīneasca si se īnapoiase de aici īncarcat de cīstig. Fireste ca daca nu ar fi. avut nici un fel de cunostinte despre gradul de dezvoltare a societatii feudale de la nordul Dunarii, scriitorul bizantin nu ar fi. dat asemenea rosturi personajului sau, cu scopul de a opune buna primire de la curtea domnului Ţarii Romīnesti tratamentului de care se bucurau cīntaretii la Bizant.

Cīteva decenii mai tīrziu, la curtea lui Petru Aron se afla un diac, Gheorghe, care iscalea « sīrb si cīntaret » 3, adica era unul din acei guslari sīrbi care per­petuau pe pamīnt moldovenesc o mare traditie rapsodica.

Bogomilismul

Antagonismele de clasa s-au manifestat īn domeniul culturii si sub forma ereziilor, deoarece īn epoca feuda­lismului «toate doctrinele revolutionare, sociale si politice, trebuiau sa fie īn acelasi timp si cu precadere erezii teologice » 4.

1 Qesta Hungarorum, cap. XLII, īn Izvoarele istoriei romīnilor, ed. G. Popa-Lisseanu, I,
p. 55-56.

2 Ibidem, cap. XXV si XLII, p. 44 si 55-56.

3 Documente, A, veac. XIV-XV, p. 272.

4 F. Engels, Razboiul taranesc german, Bucuresti, 1958, p. 49.

Bogomilismul - erezie populara īmbracīnd īn haina religioasa revendicarile paturilor exploatate - concepea lumea sub forma luptei dintre principiile binelui si raului, cel din urma - reprezentat de satana - fiind generatorul asupririi si silniciei. Bogomilii negau tainele, ierarhia si ritualul bisericii si au dus, īn activitatea lor practica, o puternica lupta antifeudala. Aparut la īnceputul veacului al X-lea īn Bulgaria, bogomilismul a rezistat vreme de secole celor mai aprige persecutii, care nu au reusit sa-1 distruga, ci, dimpotriva, au ajutat la o larga raspīndire a lui īn tarile īnvecinate. Legaturilor continue cu sudul Dunarii si imigrarii elementelor bogomile venite de acolo - dintre care unele au fost asezate īn Transilvania - li se datoreaza raspīndirea credintelor acestei secte si la noi, unde le constatam sub forma unor povesti impregnate de idei bogomilice. Aparitia acestora īn folclorul romīnesc poate fi. pusa īn legatura cu patrunderea fugarilor din sudul Dunarii, petrecuta īn vremea marilor persecutii din veacul al XlII-lea. Reflexe bogomilice se vor īntīlni si mai tīrziu, atīt īn literatura scrisa, cīt si īn pictura.

Datorita mai ales descoperirilor din ultima vreme,

Arta īn vremea feu- sīntem astazi mai bine informati asupra artei clasei dalismului timpuriu feudale decīt asupra celei populare. Totusi, si īn dome­niul manifestarilor de arta puse īn slujba clasei

dominante, sīntem īnca departe de a cunoaste toate conexiunile, iar forma īn care s-au pastrat multe monumente ale epocii ne lumineaza mai curīnd asupra aspectelor de cultura materiala, decīt asupra acelora care tin cu adevarat

de fenomenul artistic.

In cursul evului mediu, cea mai importanta dintre arte a fost arhitectura. Legata īn chip nemijlocit de nevoile materiale ale vietii - locuinta si aparare - si de acelea ale cultului religios, arhitectura s-a dezvoltat cel mai de timpuriu si si-a subordonat veacuri de-a rīndul celelalte arte.

Traditiile romano-bizantine īn domeniul constructiilor,

Arta īn Dobrogea . . « ., T, T ■, T1 " " .

puternice inca in veacurile IV-VI m Dobrogea si pe

malul stīng al Dunarii, au fost parasite o data cu īncetarea stapīnirii Imperiului bizantin si cu ruralizarea ultimelor centre care mai cunoscusera o viata orase­neasca. Vreme de circa trei secole, a predominat, pe īntreg teritoriul patriei noastre, o arhitectura īn pamīnt si lemn.

Dezvoltarea fortelor de productie, care se' vadeste la sfīrsitul acestei peri­oade si care duce la īnchegarea noilor relatii de tip feudal, a adus cu sine si nevoi noi īn sīnul clasei feudale īn formatie si mijloacele tehnice pentru satisfacerea lor. In aceste conditii s-a facut trecerea treptata spre o arhitectura īn materiale durabile - piatra si caramida - care constituie forma majora a realizarilor arhi­tectonice. Procesul a cunoscut o lunga durata si ritmul lui a fost determinat de factori istorici complecsi si de multe ori diferiti dupa regiuni. īnceputurile sale se

pot observa, īnsa, tocmai acolo unde formarea relatiilor feudale - generala pentru īntreg teritoriul tarii - se dovedeste a fi fost mai rapida si mai puternica.

īn Dobrogea - unde dezvoltarea fortelor de productie cunoaste un avīnt deosebit - īnca din veacul al X-lea, daca nu de la sfīrsitul celui precedent, se

Fig. 63. - Intrarea īn biserica din Basarabi.

observa eforturi de reluare a vechilor metode de constructie. īn stadiul actual al cunostintelor, e greu de deslusit īn ce masura au colaborat la aceasta actiune contactul direct cu monumentele parasite ale epocii romano-bizantine - even-tual supravietuirea, īn anumite puncte, a unor practici mai evoluate - si adop-tarea unor sisteme folosite īn alte regiuni ale taratului bulgar, din care facea parte, la acea data, si Dobrogea. Nu trebuie exclusa nici posibilitatea unui anumit rol jucat de contactele cu Bizantul, care se arata a fi fost anterioare, pentru Dobrogea, cuceririi bizantine din ultima treime a veacului al X-lea.

Existenta unor numeroase fortificatii īn regiunea Dunarii de jos, īnainte de aceasta data, e confirmata atīt de izvoare rusesti - cele « 80 de goroduri » mentionate de Povestea vremurilor de demult - cīt si bizantine, care precizeaza ca asemenea puncte īntarite se aflau si pe malul stīng al fluviului.

Vestigiile arheologice ne dau mai īntīi importanta informatie a reluarii locuirii, la īnceputurile feudalismului timpuriu, a vechilor centre fortificate romano-bizantine. Cu acest prilej, se folosesc chiar materialele cetatilor ramase īn ruina si noile ziduri urmaresc īn buna parte traseul celor precedente.

13 - c. 1180

Este foarte probabil ca prima incinta din epoca feudala de la Capidava - construita prin refolosirea vechilor materiale si pastrīnd chiar īn parte zidul roman - dateaza din epoca anterioara noii stapīniri a Bizantului. La fel, valul de piatra, īntarit cu castre, de pe valea Carasu (īntre Medgidia si Cerna­voda) exista īn cursul secolului al X-lea, cīnd este pomenit īntr-un text bogo-

Fig. 64. - Biserica din Garvan (plan si sectiune).

milic bulgar. Amīndoua aceste monumente folosesc o tehnica destul de rudi­mentara, care se īntālneste si īn Bulgaria acelei vremi si fusese practicata chiar si la unele refaceri din sec. IV - VI. Constīnd din legarea pietrelor brute si a fragmentelor refolosite cu pamīnt sau cu lut galben, aceasta tehnica era īntre­buintata si la unele locuinte si va supravietui, de altminteri, recuceririi bizantine.

Progresele economice de pe teritoriul Dobrogei din veacurile X -XII, dezvoltarea asezarilor orasenesti si contactul direct cu civilizatia bizantina explica si raspīndirea cunoscuta de constructiile īn materiale durabile. Semnificativa pentru aceasta epoca este cetatea bizantina de la Pacuiul lui Soare, o constructie puternica, cu ziduri groase de 4,20m si īnalte azi īnca de 3-3,50m. La ridi­carea lor au fost folosite procedee tehnice mai īnaintate, cum e legarea cu mortar a blocurilor de piatra, de dimensiuni variabile, fatuite si cioplite.

Pamīntul Dobrogei a oferit de curīnd cercetatorilor artei feudale cele mai vechi vestigii databile cu destula certitudine si īn domeniul arhitecturii religioase. Complexul de constructii manastiresti de la Basarabi a avut o existenta care poate fi urmarita pe o durata de un secol, de la sfīrsitul veacului al IX-lea pīna īn ultimul deceniu al celui de-al X-lea. El cuprinde, sapate īntr-un masiv calcaros, o mica biserica, trei paraclise, camere funerare, chilii si galerii de comunicatie. Biserica este de plan dreptunghiular si cu toate dimensiunile ei reduse, reuneste cele trei despartaminte fundamentale ale edificiilor de cult

ortodoxe: pronaosul si naosul - acoperite aici de o stīngace bolta semicilin-drica si separate, asa cum se va pastra pīna tīrziu traditia īn bisericile romīnesti, printr-un zid strapuns de o usa - si altarul, boltit īn sfert de sfera. Bolti semicilindrice se regasesc si la cele doua capele funerare din apropierea bisericii, īn afara de interesul arhitectonic, constructiile de la Basarabi pastreaza si cele

Fig. 65. - Fundatia bisericii din Niculitel.

mai vechi urme de pictura, constīnd din chipuri de sfinti īn atitudine de oranti, realizate cu o culoare de huma rosie-caramizie, aplicata peste un strat de mortar. Se gasesc, de asemenea, zgīriate sau īn usor relief, numeroase cruci si reprezen­tari de animale, reale sau fantastice.

Un interes deosebit prezinta, de asemenea, biserica din cimitirul de la Garvan, apartinīnd veacului al Xl-lea. De dimensiuni foarte modeste, ea cuprindea o singura īncapere de plan patrat, cu o absida - servind drept altar - pe latura de rasarit. Sistemul de boltire cuprindea patru arce semicilindrice, care susti­neau o cupola sau, eventual, o turla. Zidurile, care s-au pastrat pe o īnaltime de 0,30-0,80 m, denota un sistem de constructie larg folosit īn arhitectura bizantina si balcanica a epocii, constīnd din alternarea unor straturi de piatra bruta īnecata īn mortar, cu straturi de cīte trei rīnduri de caramizi. Acest pro­cedeu īl vom regasi si pe malul stīng al Dunarii si va deveni caracteristic pentru arta feudala din Ţara Romīneasca. Fragmentele de mortar pastrīnd culori de tempera, care au fost gasite īn sapatura, arata ca si acest monument a avut o pictura interioara, executata cu metode tehnice superioare acelora de la

Basarabi. Un fragment de placa de ceramica smaltuita lasa sa se īntrevada posibilitatea si a unei decoratii exterioare.

Foarte pretioasa e si descoperirea urmelor bisericii de la Niculitel, datīnd din secolele XI-XII. Asezata cu fundatiile direct pe stīnca, aceasta con­structie reprezinta cea mai veche documentare a existentei planului treflat pe teritoriul tarii noastre. Compus dintr-o nava dreptunghiulara, īncadrata īn partea dinspre rasarit de trei abside semicirculare, acest plan de origine orien­tala, folosit īnca din veacul al IV-lea, va fi - īn varianta triconcului, īn care absidele sīnt adosate unui dreptunghi ale carui colturi ramīn aparente - planul de predilectie al constructiilor religioase romīnesti.

Dobrogea ne ofera, astfel, o documentare tot mai bogata pentru īncepu­turile arhitecturii feudale din tarile noastre, ca si unele indicii, īnca foarte vagi, asupra acelora ale picturii.

Arta īn Transilvania

Mentiuni documentare, ruine sau monumente supra­vietuind transformate īn decursul vremurilor, ne dez­valuie si īn Transilvania, īn regiuni mai bine cunoscute si sub raportul cris­talizarii relatiilor feudale, aceleasi īnceputuri de īnchegare a unei arte feudale.

Cronica notarului anonim pastreaza amintirea a nu mai putin de sapte cetati de la īnceputul veacului al X-lea, dintre care trei, īn frunte cu Biharea, īn voievodatul lui Menumorut, una apartinīnd lui Gelu, pe Somes, si trei īn voie­vodatul lui Glad K La acestea trebuie adaugata cetatea Morisena-Cenad a lui Ahtum, cu constructiile ei laice si religioase. Dupa informatiile care se dau asupra lor, se pare ca la unele din aceste constructii s-a folosit si piatra.

Pe pamīntul Transilvaniei se cunosc mai multe fortificatii din pamīnt si lemn, datīnd din secolele IX-XI. īntre cele mai īnsemnate, cetatea de la Moresti era construita pe un plan triunghiular, cu laturile de 80-100 m si se compunea dintr-un val de pamīnt cu palisade si un sant. Cetatea Biharea reprezinta un tip mai evoluat. De plan dreptunghiular, cu laturile de circa 115 si 150 m, ea forma o īntaritura foarte puternica, cuprinzīnd un val a carui īnaltime se pastreaza īnca de 5-7 m, īncadrat pe trei laturi de un sant lat de 15-20 m si strajuit pe cea de-a patra de un turn semicircular. Actualul zid, ale carui urme se mai ridica deasupra valului, s-a dovedit, īnsa, dintr-o epoca mai tīrzie.

Unele monumente religioase din Transilvania, greu databile cu precizie, denota si ele, prin structura lor, o origine foarte veche. Astfel este cazul bisericii din Densus, refacuta si cu adaosuri mai tīrzii, care - prin forma si dimen­siunile planului, ca si prin structura ei - aminteste de martirioanele construite īn Asia Mica si īn Siria īn veacurile IV-VI. Acest curios monument, la īnal­tarea caruia s-au folosit, ca si īn Dobrogea, pietre si caramizi scoase din ruinele romane, este o constructie de plan central, cuprinzīnd o īncapere patrata

1 Anonymus, Qesta Hungarorum, cap. XIX-XXI, XV, XVII, XLIV.

r

(6 X 6 m) īncoronata de o turla de sectiune de asemenea patrata, sprijinita prin intermediul unui trunchi de prisma si a unor arce īn plin cintru, pe patru stīlpi. O constructie de plan central este si biserica din Gurasada. Dar aci, īn locul unei singure abside spre rasarit, ca la Densus, patru abside īncadreaza pe toate laturile

Fig. 66. - Planurile celor mai vechi biserici din Transilvania: 1. Strei-Sīngeorgiu; 2. Strei; 3. Gurasada; 4. Densus.

īncaperea patrata, īncoronata de o turla. si biserica din Gurasada a suferit nume­roase refaceri si adaugiri.

Traditii foarte vechi se regasesc si īn programul iconografic al unor monu­mente mai tīrzii, ridicate de jupanii romīni din Hateg si Zarand. Prezenta īn decoratia acestora a unor teme si tipuri iconografice de origine orientala, pas­trate īn arta bizantina din Italia pīna īn veacul al Xll-lea, nu se explica decīt prin reproducerea unor modele luate din ansamblurile picturale care au īmpo­dobit monumente ridicate īn aceleasi locuri īn veacurile XI-XII.

Dupa cucerirea Transilvaniei de catre statul ungar, legaturile economice si politice ale feudalitatii maghiare cu apusul Europei si ale sasilor cu tinuturile de cultura germana si, mai ales, caracterul universal al bisericii catolice au facut ca marile curente artistice ale Occidentului sa-si rasfrīnga ultimele valuri pīna la poalele Carpatilor. Natural, nici aici nu e vorba de simple īmprumuturi sau

V

Fig. 67. - Biserica din Densus.

tii. Preluīnd experienta mesterilor veniti dinafara, mesterii locali au ajuns sa creeze un romanic sau un gotic cu unele trasaturi proprii, pe marea harta a acestor stiluri artistice.

Monumentul care deschide seria bogata a constructiilor romanice din Transilvania este prima biserica episcopala de la Alba Iulia, ale carei urme -

Fig. 68. - Biserica din Cisnadioara.

lndicīnd o bazilica cu o absida - s-au gasit sub pardoseala actualei catedrale. De la aceasta veche cladire, care dateaza de la īnceputul veacului al XH-lea, s-a pastrat timpanul portalului principal, a carui sculptura reprezinta pe Iisus tro-nīnd īntre doi īngeri (Maiestas Domini).

Un grup numeros de biserici romanice ni s-a pastrat īn regiunile de colo­nizare saseasca; socotite uneori de istoricii de arta ca apartinīnd primelor decenii de dupa colonizare, ele par a nu fi mai vechi de veacul al XHI-lea.

Constructii masive din piatra si caramida, cu aspect de multe ori monu­mental, ele sīnt īndeobste basilici cu trei nave, despartite prin arcade pe stīlpi, nava centrala fiind mai īnalta decīt cele laterale. Spre rasarit, una sau trei abside īncheie constructia. Un cor dreptunghiular sau patrat face de obicei legatura īntre nava centrala si absida mediana. Caracterul monumental este sporit de unul sau doua turnuri aflate īn fatada de apus. īn genere, aceste vechi biserici romanice au suferit transformari sau au fost cuprinse īn constructii mai tīrzii,

Fig. 69. - Catedrala din Alba Iulia.

Fig. 70. - Basorelief de la catedrala din Alba Iulia, reprezentīnd pe arhanghelul Mihail.

pastrīndu-se uneori numai portiuni din vechea cladire. īntre exemplarele cele mai reusite sīnt de amintit bisericile din Cisnadioara, Cisnadie, Herina si Sebes.

Cea mai importanta realizare a arhitecturii religioase romanice din Transil­vania este catedrala din Alba Iulia, ridicata īn urma pustiirilor tataresti din 1241 si construita īn etape, īntre anii 1247 si 1291. Se pastreaza pīna azi contractele īncheiate, īn 1287, cu mesterul pietrar Ioan din Saint-Die si īn 1291, cu un grup de mesteri lemnari locali, din Cricau, Alba Iulia, Gīrbova si Cīlnic, pentru unele constructii, refacerea acoperisurilor vechi si īnvelirea corpurilor noi ale cladirii *.

De dimensiuni impresionante (70 X 25 X 36 m), catedrala din Alba Iulia este o basilica cu trei nave, transept si cor. Bratele transeptului se deschid spre rasarit īn abside. Absida centrala actuala si cel de-al doilea cor, īn stil gotic, dateaza din secolul al XlV-lea. īntreaga cladire e boltita pe arce de ogiva, sprijinite pe stupii care despart navele īntre ele sau īn peretii navelor laterale. La īntretaierea transeptului cu nava centrala, se ridica un turn lanterna, iar la intrarea dinspre apus alte doua turnuri.

īn afara interesului ei arhitectonic, catedrala din Alba Iulia este un monument valoros si prin decoratia sa sculptata, īn care se desluseste ten­dinta de individualizare a figurilor si de a se crea o iluzie a spatiului īn care traiesc personajele evocate. Un relief ca acela ce reprezinta pe arhanghelul Mihail ucigīnd balaurul este remarcabil prin expresia de energie a figurii si libertatea gestului.

Trecerea spre gotic - ale carui elemente īsi fac aparitia si īn catedrala de la Alba Iulia - este bogat ilustrata de complexul manastiresc, astazi īn ruina» de la Cīrta, constructie īncheiata la īnceputul veacului al XlV-lea.

īn epoca dominatiei romanicului īn Transilvania s-au construit si o serie de importante cetati de piatra sau caramida, fie de catre cavalerii teutoni, īn scurta lor sedere īn Ţara Bīrsei, fie de catre regele sau feudalii maghiari. Aceste cetati, asezate pe īnaltimi, pentru a domina vaile de acces, sīnt legate ca tip de constructie de fortificatiile din Europa centrala. Piatra folosita e piatra bruta, legata cu mortar, aceea de talie īntrebuintīndu-se numai la muchiile zidurilor si la īncadrarea deschiderilor. Cetatile erau construite din ziduri groase si īnalte, precedate de un sant si flancate de turnuri dreptunghiulare sau patrate. Don-jonurile erau de asemenea patrate sau poligonale si, mult mai rar, cilindrice. La partea superioara a curtinelor se afla un drum de straja, iar īn zid se deschideau metereze sau creneluri. Cele mai importante cetati ridicate īn veacul al XlII-lea sīnt cele de la Feldioara, Codlea si aceea descoperita īn substructiile castelului Huniazilor, de la Hunedoara.

1 Documente, C, veac. XIII, voi. II, p. 288-289 si 372-374.

fi .

samm ■Hi

Fig. 71. - Biserica din Strei.

Fig. 72. - Biserica din Sīntamaria-Orlea.

Influenta romanicului si a romanico-goticului se regaseste si la unele biserici construite de mici feudali romīni, care au mai fost amintite pentru interesul programului lor iconografic. Din punct de vedere arhitectonic, ele reprezinta o adaptare la traditiile locale ale constructiilor īn lemn a tipurilor de constructie ale clasei dominante maghiare. Ca plan, ele cuprind un naos, o absida patrata spre rasarit si un turn īnalt si mai īngust decīt nava - cu un pronaos la parter - in fatada de apus. Astfel de exemplare gasim la Sīntamaria-Orlea si Strei si, cu oarecare deosebiri īn constructie, la Strei-Sīngeorgiu.

Legaturile dintre bogatele īnceputuri ale artei feudale

Arta īn Ţara Romi- din Dobrogea si din Transilvania si geneza artistica petre-neasca si Moldova cuta pe teritoriul Ţarii Romīnesti sīnt īnca foarte greu

de stabilit. Ca ele au existat, īnsa, o dovedeste uni­tatea de dezvoltare istorico-culturala dintre cele doua maluri ale Dunarii, pe de o parte, dintre teritoriul Ţarii Romīnesti si acela al Transilvaniei, pe de alta.

S-au amintit īntr-un capitol precedent fortaretele stapīnite de feudalii locali īn cīmpia munteana si legaturile pe care le stabilesc ei cu Bizantul īn juma­tatea a doua a veacului al X-lea \ Extinderea dominatiei bizantine si asupra unor puncte de la nordul Dunarii si legaturile permanente cu Dobrogea au favorizat si aici - cu toata stīnjenirea cauzata de asezarea pecenegilor si apoi a cumanilor - patrunderea culturii materiale si a formelor de arta bizantine. Desfasurarea procesului de asimilare al acestora - īntre elementele caruia trebuie sa includem si pe cele provenind din legaturile cu Bulgaria - nu ne este īnca cunoscuta.

In partea de apus a teritoriului viitoarei Ţari Romīnesti, la Turnu Severin, s-au descoperit vestigiile a doua bisericute, īnaltate īn secolul al XlII-lea, pe un plan dreptunghiular, īncheiat spre rasarit cu o absida; regasim aici alter­nanta rīndurilor de piatra si de caramida, īntīlnita īnca de la Garvan. Secolului al XlII-lea pare sa-i apartina si biserica Sīn Nicoara, ale carei ruine se vad īnca la Curtea de Arges. De acelasi plan dreptunghiular ca bisericile din Turnu Severin, cu care este īnrudita - ca si, de altminteri, cu numeroase monumente din sudul Dunarii, din secolele XII-XIII - biserica Sīn Nicoara poarta īnca, pe zidurile cu fatade de piatra de rīu si caramida aparenta, urmele boltilor semicilindrice, sprijinite īn naos pe arce dublouri.

Tot la Curtea de Arges se gasesc urmele unui ansamblu monumental de o importanta exceptionala pentru cunoasterea mostenirii artistice a feudalis­mului timpuriu. Este vorba de complexul vechii curti voievodale de la Arges, dat la iveala prin sapaturile executate īn 1911-1920 si cuprinzīnd, pe līnga

1 Vezi cap. II, par. 2, p. 50 - 51.

fundatiile unei biserici aflate sub pardoseala actualei constructii a Sf. Nicolae Domnesc (ridicata la mijlocul veacului al XlV-lea), si doua constructii civile. Una dintre ele -probabil locuinta voievodului - era o cladire de forma drept­unghiulara (27 X 23 m), cu o prispa larga spre miaza-zi si asezata pe un rīnd de pivnite; din aceasta constructie s-au pastrat pivnitele si temeliile prispei.

Fig. 73. - Ruinele bisericii din incinta cetatii de la Turnu Severin.

Din cea de-a doua - situata pe latura opusa a incintei care le cuprindea si tot de forma dreptunghiulara (31,50 X 21 m) - s-au pastrat, de asemenea, pivnitele, acoperite probabil cu bolti semicilindrice. Ca un amanunt de un deosebit interes, relevam faptul ca si aceasta constructie avea la fatada princi­pala o prispa larga, aici cu adaosul unui foisor la mijloc, sub care se afla gīrli-ciul pivnitei.

E lesne de recunoscut, īn aceasta asezare domneasca, tipul casei taranesti din regiunile de deal, cu prispa si foisor, sau acela al casei din Muscel, prece­data de prispa si ridicata pe un soclu īnalt. Se dovedeste, astfel, de la cele mai vechi urme ale arhitecturii feudale īn domeniul locuintei, influenta exercitata de arhitectura populara, pe care o vom regasi constant - īn afara unor palate boieresti mai tīrzii - īn tot cursul evului mediu.

Pentru Moldova, informatia e si mai saraca pīna acum decīt pentru Ţara Romīneasca. Daca se cunosc si pe acest teritoriu numeroase cetati de pamīnt si lemn, nu avem īnca urmele unor constructii īn piatra, anterioare celei de-a doua jumatati a veacului al XlV-lea. Faptul se explica ■- īn afara unor posibile descoperiri viitoare ■- prin apartenenta Moldovei - īmpreuna cu Maramuresul,

L E.OENDA

■mi Ziduri existente din sec XIV "i Temelii din sec. XIV \\\w Ziduri din sec. XVII -XIX mzn Ziduri restaurate īn 191b

Fig. 74. - Planul curtii domnesti de la Arges.

de care apare strīns legata din punct de vedere cultural - la o zona de puternica « cultura a lemnului », care va face ca atīt constructiile civile, cīt si cele religi­oase, sa continue vreme īndelungata a fi īnaltate cu precumpanire din lemn. Traditia indica aproape la fiecare constructie manastireasca din piatra preexis­tenta unui schit de lemn, iar orasele moldovenesti sīnt descrise de calatori, pīna īn veacul al XVII-lea, ca fiind durate aproape īn īntregime din lemn. īn aceste conditii, nu e de mirare ca, īn epoca feudalismului timpuriu, atīt locuintele clasei feudale, cīt si bisericile din Moldova si Maramures, au fost construite din lemn. De altminteri, trebuie amintit ca si īn celelalte regiuni romīnesti pro­cesul īnlocuirii lemnului cu piatra si caramida e departe de a fi fost rapid, ca si de a fi īnsemnat eliminarea lemnului ca material principal de constructie. Puternica si persistenta « cultura a lemnului » din Moldova explica si influentele, care se vor observa mai tīrziu, ale arhitecturii de lemn asupra aceleia de piatra; legaturile vor exista, īnsa, si īn sens invers.

īntre caracteristicile artei moldovenesti - ale caror origini trebuie cautate īn aceasta perioada de gestatie a feudalismului timpuriu - sīnt si mai accentua­tele legaturi cu arta rusa si orientala, pe de o parte, cu aceea dezvoltata īn Transilvania, pe de alta. īn sinteza artistica moldoveneasca, īndeosebi, vor intra si elemente venind din alte regiuni: acelea ale Europei apusene si centrale, primite prin intermediul Transilvaniei.

Artele decorative

īn afara de arhitectura, si alte manifestari ale artei dove­desc atingerea unui nivel superior de cultura. Paturile īnstarite din aceste tinuturi utilizau pe scara īntinsa olaria smaltuita bizantina, a carei tehnica a fost curīnd preluata si de ceramica locala.

Prin folosirea smaltului, prin īmbogatirea formelor, a procedeelor tehnice si a repertoriului decorativ, mesterii locali realizeaza o ceramica cu tot mai vadite īnsusiri artistice. Ea se va raspīndi din Dobrogea īn regiunea dunareana, pīna la Turnu Severin, iar īn veacul al XlV-lea va fi. produsa īn centrele orasenesti importante din Ţara Romīneasca si Moldova.

īn afara de ceramica smaltuita, numeroasele podoabe descoperite īn sapa­turi (bratari, cercei, engolpioane etc), din metale pretioase sau bronz, dovedesc, de asemenea, tendinta de lux a clasei dominante. Unele dintre aceste obiecte erau de import; multe dintre cele gasite la Garvan, ca si īn unele asezari din Moldova, sīnt produse īn renumitul centru mestesugaresc de la Kiev, altele sīnt de provenienta bizantina iar o a treia categorie este alcatuita din imitatii si adaptari ale mesterilor locali.

Arta populara

Capitolul īnchinat creatiei populare īn domeniul artei s-ar cuveni sa fie deosebit de īntins, daca tinem seama de bogatia si varietatea acestei productii īn epocile īn care ea este databila. Din pacate, constructii de aceasta categorie ne lipsesc cu desavīrsire pentru epoca feudalismului timpuriu. Este cert, īnsa, ca īn ceea ce priveste, de pilda, locuinta, ea a cunoscut si īn aceasta vreme tipuri care exista si azi si care-si au originea īn antichitatea dacica. O dovada a existentei celui mai frumos tip de casa tara­neasca - cu prispa lata si pridvor - a putut fi. vazuta īn īnrudirea cu acest tip a celor mai vechi locuinte feudale romīnesti pe care le cunoastem azi. Este de presupus, de asemenea, ca stīlpii care sprijineau pridvorul erau si atunci sculptati cu maiestrie. Bogata sculptura īn lemn taraneasca īsi va exercita influ­enta si asupra sculpturii īn lemn executate pentru clasa feudala, pe care vom īncepe sa o cunoastem din secolele XV-XVI.

Piesele de costum, din care multe au iarasi o origine antica - lucru dovedit īn mod indiscutabil - erau īn esenta asemanatoare cu cele pastrate pīna azi, dupa cum ne confirma, la mijlocul veacului al XlV-lea, miniatura din Chronicon Pictum. īmpodobirea lor cu broderii continua o traditie atestata de unele sta­tuete din epoca bronzului. si īn acest domeniu, bogata ornamentica a artei populare īsi va exercita influenta binefacatoare asupra celei culte.

Fig. 75. - Diferite motive zoomorfe de-pe ceramica de factura bizantina,

sec. XIII-XIV.

14 -c. 1180

BIBLIOGRAFIE

I. Lucrari teoretice

Marx, K. - F, Engels, Ideologia germana, īn Opere, voi. III, Bucuresti, 1958.

Marx, K. - F. Engels, Despre arta si literatura, Bucuresti, 1953.

Engels, F" Dezvoltarea socialismului de la utopie la stiinta. Prefata la editia engleza, īn

K. Marx -F. Engels, Despre religie, Bucuresti, 1960.
- Razboiul taranesc german, Bucuresti, 1958.

Lentn, V. I., Despre cultura si arta, Bucuresti, 1957.

II. Izvoare

Anonymus, QestaHungarorum, īn Script. Rer. Hung., ed. Szentpetery, voi. I, Budapesta, 1937 si īn Izvoarele istoriei romīniīor, ed. G. Popa-Lisseanu, voi. I, Bucuresti, 1934.

Documente privind istoria Romīniei, B, Ţara Romīneasca, veac. XIII - XV; C, Transilvania, veac. XI-XIII, voi. I -II, veac. XIV, voi. I-IV.

Hukmuzaki, E., Documente privitoare !a istoria romīniīor, voi. XIV, partea I, Bucuresti, 1915.

Kedrenos, G. - Skylitzes, I., Historiarum compendium, īn Corp. Script. Hist. By?., Bonn, 1839.

Legenda maior Sancti Qerhardi, īn Script. Rer. Hung., ed. Szentpetery, voi. II, Budapesta, 1938.

Panaitescu, P. P., Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., voi. I, Bucuresti, 1958.

III. Lucrari generale si speciale

Barnea, I., Relatiile intre asezarea de la Bisericuta-Qarvan si Bizant, īn sec. X-XIII, īn St. cerc. ist. veche, IV, 1953, nr. 3-4, p. 641-671.

- Byzance, Kiev et l'Orient sur le Bas-Danube du X-e au XII-e siecle, īn Nouvelles
e'tudes d'histoire, pre'sente'es au X-e Congres des sciences historiques, Rome, 1955,
Bucuresti, 1955, p. 169-180.

Barnea, I. -V. Bilciurescu, santierul arheologic Basarabi (reg. Constanta,), īn Materiale si cercetari arheologice, VI, 1959, p. 541 - 566.

Bogdan, D. P., Din paleogra/īa sīavo-romīna, īn Documente privind istoria Romīniei. Introdu­cere, voi. I, Bucuresti, 1956, p. 81-149.

- Qra/ītele de la Basarabi, īn An. Univ. C. I. Parhon., st. soc, istorie, nr. 16,
anul IX, 1960, p. 33-47.

Chisvasi-Comsa, M., Contributii la cunoasterea culturii straromīne īn lumina sapaturilor de la Bucov, īn St. cerc. ist. veche, X, 1959, nr. 1, p. 81 - 99.

Cāmpina, B., Le probleme de l'apparition des fitats feodaux roumains, īn Nouvelles etudes d'his­toire, pre'sente'es au X-e Congres des sciences historiques, Rome, 1955, Bucuresti, 1955, p. 181-207.

Comsa, E., Cīteva descoperiri arheologice din raionul Medgidia, īn Materiale fi cercetari arheo­logice, IV, 1957, p. 325-334.

Florescu, Gr. -R. Florescu - P. Diaconu, Capidava, voi. I, Bucuresti, 1958.

Gāldi, L., A romān verstorte'net korszakai, Budapesta, 1960 (extras din Filoldgiai Kb'zlemeny).

Grecu, Al. [Panaitescu P. P.], Bulgaria īn nordul Dunarii īn veacurile al lX-lea-X-lea, īn St. cerc. ist. medie, I, 1950, nr. 1, p. 223 - 236.

Horedt, K., Contributii īn istoria Transilvaniei īn sec. IV-XIII, Bucuresti, 1958. Iorga, N., Istoria literaturii romīnesti, ed. a II-a, voi. I, Bucuresti, 1925.

- La creation religieuse du sud-est europeen, Paris, 1929.
Istoria bisericii romine, voi. I, Bucuresti, 1957.

Jako, S., Les debuts de l'ecriture dans les couches laīques de la societe feodale en Transylvanie, īn Nouvelles etudes d'histoire, presentees au X-e Congres des sciences historiques, Rome, 1955, Bucuresti, 1955, p. 209-223.

- Paleografia latina cu referire la Transilvania (sec. XII-XV), īn Documente
privind istoria Romīniei. Introducere, voi. I, Bucuresti, 1956, p. 171 - 229.

Nasturel, P. S., Vne reminiscence roumaine de la messe latine a l'epoque de la liturgie slave

īn Romanoslavica, I, 1958, p. 198 - 209. Nestor, I., Contributions archeologiques au probleme des Proto-Roumains.La dvilisation deDridu,

īn Dacia, S. N., II, 1958, p. 371-382. Nicolescu, C, īnceputurile artei feudale din tara noastra īn lumina ultimelor descoperiri

arheologice, īn St. cerc. ist. artei, VI, 1959, nr. 1, p. 47 - 59.

- Ceramica smaltuita din secolele X - XIV īn lumina ultimelor cercetari arheologice,
īn St. cerc. ist. artei, VI, 1959, nr. 2, p. 75-104.

Olteanu, P., Aux origines de la culture slave dans la Transylvanie du Nord et le Maramures,

īn Romanoslavica, I, 1958, p. 169-197. Pall, Fr., Diplomatica latina cu referire la Transilvania (sec. XI-XV), īn Documente privind

istoria Rominiei. Introducere, voi. II, Bucuresti, 1956, p. 228 - 320.

- Cancelaria voievodului Transilvaniei la īnceputul secolului al XIV-lea, īn Rev.
Arh., I, 1960, p. 267-277.

Panaitescu, P. P., La litterature slavo-roumaine des XV-e - XVIII-e siecles et son importance

pour l'histoire des litteratures slaves, Praga, 1931. Vatasianu, V., Istoria artei feudale īn tarile romine, voi. I, Bucuresti, 1959.