CULTURA ROMANEASCA LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI INCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

CULTURA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRsITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

TRĂSĂTURI GENERALE.

INSTITUŢIILE DE CULTURĂ. SOCIETĂŢI SI ASOCIAŢII CULTURALE.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL.

MIsCAREA ARTISTICĂ.

Trasaturi generale. Desi lipsita de cadrul unui stat pe deplin unitar, viata culturala a românilor a beneficiat de o relativa coeziune. într-o perioada de profunde mutatii social-politice, de definire a matricei proprii spiritualitatii românesti moderne, Vechiul Regat a constituit, în perioada 1878-1918, centrul în jurul caruia au gravitat fortele creatoare din provinciile românesti aflate sub dominatie straina. Oamenii de cultura din Transilvania, Basarabia si Bucovina s-au stabilit si au creat la sud si la rasarit de Carpati. Altii au continuat sa traiasca si sa activeze în provinciile natale, dar au pastrat o strânsa legatura cu România. Era, astfel, ilustrat un fenomen de osmoza culturala, cu adânci radacini în traditia istorica a poporului nostru.

Perioada dintre 1878-1918 a constituit, în plan cultural, o continuare a celei precedente, atât prin linia dominanta a preocuparilor cât si prin personalitatile care o ilustreaza. Este cazul lui Vasile Alecsandri, Theodor Aman si Gheorghe Tattarescu, Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu. în egala masura, aceasta perioada reprezinta un preambul în evolutia culturala care avea sa se desavârseasca dupa Marea Unire. O serie de personalitati de prima marime ale vietii culturale din perioada interbelica îsi încep acum activitatea, ca de exemplu: istoricul Nicolae lorga, scriitorii Mihail Sadoveanu si Tudor Arghezi, artistii plastici Constantin Brâncusi, Gheorghe Petrascu si Theodor Pallady, savantul Henri Coanda, compozitorul George Enescusi altii. Astfel, aceasta perioada reprezinta o punte de cristalizari si împliniri între generatia pasoptista si cultura primei jumatati a secolului al XX-lea.

l tiîutiiie de cultura, Societa?' si a .oriatiî culttvaie. Un element de coeziune a spiritului creator din întregul spatiu românesc, îl reprezenta Academia. Constituita în 1866 ca "Societatea literara româna', cu misiunea de a stabili ortografia, gramatica si dictionarul limbii române, ea si-a modificat, înca de la sesiunea inaugurala - august 1867 - numele în "Societatea Academica Româna", iar începând din 1872 a ajuns sa-si largeasca domeniul de compe­tente, admitând între membrii sai oameni de stiinta de prestigiu din domenii ca: medicina (Nicolae Kretzulescu), stiintele naturale (A. Fatu), economia (Petre S. Aurel/ansi loan Ghica), geologia (Gregoriu stefanescu). în mai 1879 a adoptat

Victor Babes

Emil Racovita

tulatura de "Academia Româna", ce avea drept obiectiv principal promovarea culturii, limbii si istoriei nationale, a literelor, stiintelor si frumoaselor arte". în tructura sa s-au mentinut trei sectii: literatura, istorica si stiintifica, dar o data cu liversificarea disciplinelor stiintifice reprezentate, cea din urma sectie a tins sa

câstige o pondere tot mai însemnata în ca­drul Academiei, reflectând astfel progresele stiintei românesti în acea epoca.

Primei generatii de savanti români -
fizicianul si matematicianul E, Baca/og/u,
geologul si paleontologul Gr. Coba/cescu,
chimistii Petru Poni si Nicolae Tec/u, bota­
nistul Florian Porcius, agronomul si econo­
mistul Ion lonescu de la Brad - i s-au
alaturat personalitati mai tinere, cu merite
deosebite în diferitele ramuri ale stiintei:
matematicienii Spiru Haret, David Ema-
nuel, Dimitrie Pompeiu si Gheorghe Ţiteica,
inginerul Anghel Saligny, proiectant si
constructor al podului de peste Dunare de
la Cernavoda, geologii Ludovic Mrazec, I.
Simionescu si Gh. Munteanu-Murgoci,
geograful Simion Mehedinti, numerosi re­
prezentanti ai medicinei si biologiei pre­
cum: Grigore Antipa, întemeietorul scolii
dr. loan c. Cantacuzino românesti de hidrobiologie si ihtiologie si al

Muzeului de stiinte ale Naturii din Bucuresti, Dirnitrie Brândza, fondator al Gradinii Botanice din Bucuresti, Victor Babes, Ion Cantacuzmo, C. Istrati, Gh. Marinescu, C. Levaditi, Emil Racovita, fondatorul în 1920 al Institutului de Speologie din Cluj, D. Voinov, Francisc Rainer, creatorul scolii românesti de antropologie, Thoma lonescu.

Daca sectiunea stiintifica a Aca­demiei Române s-a bucurat de o com­ponenta atât de prestigioasa, nu mai putin ilustre sunt si numele academicienilor din celelalte sectii: B.P. Hasdeu, Timotei Ci-pariu, Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, August Treboniu Laurian, Titu Maiorescu, iar mai târziu /. Slavici, G. Cosbuc, B. st. Delavrancea, M, Sadoveanu, L. Re-breanu, la sectia literara; M. Kogalni-ceanu, G. Bar'itiu, Al. Odobescu, V.A. Urechia, A.D. Xenopol, D. Onciul, I. Bog­dan, V. Pârvan, N. /orga, la sectia istorica. Nu se poate totusi sa nu observam si câteva "absente" ilustre din rândul academicienilor. Marii scriitori clasici, Minai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiaie, nu au ocupat în timpul vietii fotoliile de academicieni care li s-ar fi cuvenit pentru valoarea operei lor. Nici premierele mondiale realizate în domeniul aviatiei de Traian Vuia si Henri Coanda nu au fost rasplatite cu titluri academice, decât în cazul celui din urma, peste mai multe decenii de la construirea primului avion cu reactie. în pofida acestor omisiuni, Academia Româna reprezenta forul în jurul caruia s-au grupat cele mai importante forte creatoare ale poporului român, atât din Vechiul Regat, cât si din provinciile aflate sub administratia straina.

Un fenomen caracteristic pentru cultura româna în aceasta perioada îl reprezinta si aparitia unui mare numar de societati si asociatii culturale cu profil istoric, literar, artistic. Ele ilustreaza efervescenta culturala care defineste deceniile din preajma anului 1900. Alaturi de Societatea "Junimea' (lasi, 1863), Societatea culturala "Ateneul Român" (Bucuresti, 1865), Societatea Filarmonica Româna (Bucuresti, 1868), Societatea pentru fond de teatru român (Deva, 1870), Societatea amicilor de Belle Arte (Bucuresti, 1872) au activat importante asociatii culturale ce au sustinut idealurile deplinei libertati si unitati nationale. Mentionam astfel, Amicii literaturii si artei române (Bucuresti, 1895), Societatea pentru raspândirea gustului artistic în România "Ileana" (Bucuresti, 1897), Asociatia "Fratia bunilor români" (Bucuresti, 1906), Universitatea populara "N. lorga" '(Valenii de Munte, 1908), Liga "Desteptarea" (Bucuresti, 1912). Alte societati si-au propus obiective limitate, marcând o tendinta de specializare în cultura. Astfel au activat între altele Societatea de Arhitectura (Bucuresti, 1891), Societatea de filosofie (Bucuresti, 1897), Societatea "Tinerimea artistica" (Bucuresti, 1901), Societatea scriitorilor români (Bucuresti, 1909), Asociatia

profesorilor universitari (lasi, 1917), So­
cietatea "Arta Româna"(lasi, 1917). Daca
avem în vedere si existenta unui numar
mare de asociatii vizând obiective sociale
si politice (Liga Votului Universal) sau
nationale ("Arcasiile"\n Bucovina) si luam
în consideratie si spectaculoasa dezvol­
tare a presei - peste 2 700 de periodice
aparute doar în perioada 1907-1918 - ne
putem crea o imagine a bogatiei si diver­
sitatii care au caracterizat preocuparile
culturale ale societatii românesti între
razboiul de independenta si Marea Unire.
Pentru meritul de a fi grupat în jurul
sau pe cei care vor deveni "clasicii litera­
turii române", Junimea" ocupa o pozitie
privilegiata în ierarhia asociatiilor si so­
cietati/or cu/tura/e. Avându-I în fruntea sa
A pe Titu Maiorescu, ea a jucat un rol de-
. cisiv în afirmarea lui M. Eminescu, I.

Creanga, han Slavici si Ion Luca Cara-

ale. în jurul acestei societati s-a definit un interesant complex de idei estetice, jsofice si politice, ce poarta numele de junimism. El s-a pronuntat si a sustinut omovarea, în acelasi timp, a valorilor traditionale si deschiderea catre cultura ;cidentala, cu o afinitate speciala fata de cultura germana, explicabila prin

Mihai Eminescu

Ion Luca Caragiale

faptul ca, în cadrul sau, se formasera nu numai Titu Maiorescu, ci si multi alti reprezentanti de vârf ai intelectualitatii române din epoca. Principala tribuna de manifestare a ideilor acestei societati au constituit-o "Convorbirile literare". Reactia împotriva pozitiilor junimiste s-a cristalizat în jurul revistei "Literatorul", condusa de Alexandru Macedonski. Polemica de idei s-a purtat preponderent pe tarâmul esteticului, "Literatorul" promovând curentul parnasianismului si simbolismului.

Estetica maioresciana a avut un adversar si în persoana lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, sustinator al "artei cu tendinta", iar din punct de vedere politic adept al social-democratiei. Ideile sale se fac cunoscute prin paginile revistei "Contemporanul".

în primii ani ai secolului XX, alte doua publicatii au devenit purtatoare de cuvânt ale unor noi curente literare, cu repercusiuni si dincolo de domeniul strict al esteticului: "Samanatorul", initiat de Spiru Haret, si, respectiv, "Viata Româ­neasca", prin care s-au facut cunoscute, în special, ideile lui Constantin Stere si Garabet Ibraileanu. Curentele nascute în jurul celor doua reviste au fost samanatorismul s\ poporanismul.

învatamântul. O premisa importanta pentru facilitarea accesului la înva­tamânt a reprezentat-o legea din 1864, prin care învatamântul primar a devenit obligatoriu si gratuit. în realitate, însa, nu toti elevii înscrisi în clasa I terminau patru clase. Conditiile obiective ale dezvoltarii social-economice, un anumit imobilism si o oarecare inertie la nivelul mentalitatilor au determinat mentinerea unui procent însemnat de analfabeti. în opera de modernizare a sistemului de învatamânt din România un rol important l-a jucat matematicianul, astronomul si pedagogul Spiru Haret, ce a îndeplinit de mai multe ori functia de ministru al instructiunii publice. Prin activitatea sa el a reorganizat pe baze moderne învatamântul de toate gradele si a initiat prima actiune culturala si politica de proportii a învatator/mii române din med/uf satesc.

în mare masura, lumea academica coincide, în perioada de care ne ocupam, cu aceea universitara. Cele doua universitati, din lasi (fondata în 1860) si din Bucuresti (înfiintata în 1864), au focalizat viata culturala si stiintifica a tarii Se adaugau Facultatea de Medicina (initiatori dr. Carol Davila si N. Kretzulescu), precum si scolile superioare cu profil artistic - scolile de Arte Frumoase din Bucuresti si lasi, Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica, care completau imaginea învatamântului superior românesc situat la cote valorice ridicate. Nivelul ridicat de cunoastere si cercetare se explica nu numai prin talentul si entuziasmul corpului profesoral, ci si prin temeinica sa pregatire în reputate centre universitare ale Europei. De altfel, obiceiul trimiterii unor tineri la studii în strainatate, adesea dupa absolvirea unei facultati în tara, se va mentine si în continuare. în acest scop sunt atribuite burse de studii în strainatate, multumita carora poarta marilor universitati se deschide pentru tinerii români proveniti din aproape toate paturile sociale.

Reforma învatamântului, promovata de Spiru Haret, a dat o noua orientare scolilor de stat din România. Concomitent, însa, a continuat sa functioneze învatamântul particular, precum si cel confesional. în ceea ce îi priveste pe românii din provincii!'- aflate sub stapânire straina, obiectivul principal a fost apararea scolilor cu predare în limba nationala. în Transilvania si în Bucovina

George Cosbuc

Bogdan Petriceicu Hasdeu

■xistau unele scoli românesti, de nivel primar si mediu, dar se simtea lipsa ivatamântuiui superior. Activitatea Astreia constituit un imbold pentru afirmarea latiu'nii române din Transilvania. Ea a continuat sa sustina, pe diferite cai, scoala omâneasca. Faptul ca primul presedinte al Astreiesle ales Andrei saguna, cel are, în 1864, a devenit si Mitropolit al românilor ortodocsi din Ungaria si din 'ransilvania, arunca o lumina semnificativa asupra implicarii Bisericii în prijinirea învatamântului si cultivarea valorilor nationale din Transilvania, fapt ;are reprezinta un adevar general, valabil pentru ambele mari confesiuni -irtodoxa si greco-catolica - carora le apartineau românii transilvaneni.

Mult mai dramatica se prezenta situatia învatamântului pentru românii din Basarabia. Politica de deznationalizare a populatiei majoritare românesti a atins ipogeui dupa 1867, când folosirea limbii române în orice fel de scoala a fost nterzisa. Chiar si atunci când, sub influenta revolutiei ruse din 1905, s-a ecunoscut dreptul la învatamânt în limba materna, acest drept era acordat liferitelor grupari etnice minoritare, nu însa si majoritatii românesti. Dramatica iituatie culturala a românilor basarabeni era întretinuta si agravata si de vigilenta :u care autoritatile ruse vegheau sa nu patrunda nici un fel de carti sau periodice n bibliotecile basarabene din România pentru a putea, prin totala izolare :ulturala, sa-si duca la îndeplinire actiunea de deznationalizare a românilor.

în perioada care a urmat razboiului de independenta,

arhitectura, pictura, sculptura, muzica si teatrul trec si ele printr-un proces de iefinire a marilor directii care vor reliefa specificul national în cadrul fiecareia si otodata cunosc capodopere ale creatiei artistice.

în arhitectura, vechea tentatie, ca stil, a clasicismului, este abandonata )entru a face loc unor directii de dezvoltare divergente, nevoia de a construi mari

I90

Palatul Culturii din lasi

edificii publice, care sa dea prestanta oraselor românesti. Aceasta este satis­facuta de eclectismul specific scolii franceze, ilustrat prin edificii ca Atheneul Român sau Cercul Militar din Bucuresti. Preocuparea arhitectilor de a îmbina elementul nou cu cel autohton s-a finalizat prin opera arhitectului Ion Mincu si a elevilor sai, în cladiri apartinând stilului neo-românesc, încercare de continuare a repertoriului de forme arhitecturale consasrat de epoca brâncoveneasca.

Pentru pictura si sculptura, epoca de care ne ocupam reprezinta momentul unei predari de stafeta între generatii. Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu si Caro/ Storck, fondatori ai scolii de Arte Frumoase din Bucuresti si Gheorghe Panaiteanu, ctitor al scolii similare din lasi, îsi încheie activitatea. în schimb, generatia lui Nicolae Grigorescu, apoi Ion Andreescu si stefan Luchian înnoiesc limbajul plastic realizând o mai mare apropiere fata de pictura franceza a scolii de la Barbizons\ a curentului impresionist. La lasi, CD. Stahise apropie mult de traditiile artei plastice germane.

Primii ani ai secolului XX au marcat si deschiderea artei românesti catre universul de idei si forme ale curentului modernist. Opera lui Constantin Brâncusi, degajând o viziune stilizata a volumelor, a fost, pentru început, primita cu reticenta de publicul format si educat artistic în spiritul curentului academismului. Se afirma nume noi ca: A. Verona, N. Vermont, C. Cutescu-Storck, Gh. Petrascu, Th. Pallady. în sculptura, Ion Georgescusi stefan Valbudea preiau stafeta de la dascalul lor, Carol Storck, pentru a o preda unei generatii mai tinere: C. Brâncusi, D. Paciurea, Fritz Storck. Activitatea

Palatul Postei si Telegrafului din Bucuresti

Ateneul Român

Nicolae Grigorescu

Theodor Aman

expozitionala capata un caracter ritmic. Unii artisti expun si în strainatate, unde cei mai multi îsi desavârsesc studiile, realizând astfel pasi spre recunoasterea artei românesti în cercurile internationale. Un eveniment de exceptie îl constituie Expozitia Jubiliara organizata la Bucuresti în 1906 pentru a marca festiv împlinirea a 40 de ani de la suirea pe tron a lui Caro/ I. Cu acest prilej se amenajeaza în Capitala Parcul Carol si se construiesc, în cadrul sau, nu­meroase edificii, precum Palatul Artelor. Tot cu acest prilej D. Padurea, Fr. Storck si Filip Marin sculpteaza ansamblul de factura romantica format din doi giganti si Frumoasa Adormita, ilustrare a unei legende scrise de Carmen Sylva, regina poeta si protectoare a artelor.

interesul pentru arta se manifesta, însa, si pe alt plan. Acum au luat nastere colectii si muzee dintre cele mai importante în România. Regele Carol I, el însusi având studii de istoria artei, si-a format o celebra colectie de tablouri. Tot gustului sau si al reginei Elisabeta (Carmen Sylva) i se datoreaza construirea -între 1873-1383 - a CasteluluiPe/es, devenit, din 1914, un bun al poporului român, ca urmare a vointei testamentare a suveranului. în 1910 ia fiinta la Bucuresti primul muzeu de arta, construit de Anastase Simu pentru a-i adaposti bogata colectie de pictura si sculptura, donata ulterior statului. Ideea unui muzeu de arta, initiat si sustinut de stat, se afla, în aceasta epoca, doar în stadiul de proiect, desi un fond de opere ale artistilor români începe sa se strânga pentru viitoarea Pinacoteca Nationala, iar spatiile pentru amenajarea ei sunt prevazute în Palatul Atheneului. Mai aproape de realizare se afla proiectul altei institutii de interes national. Este vorba despre Muzeul national de arta veche româneasca, destinat sa cuprinda atât obiecte de arta populara, cât si marturii artistice ale civilizatiei românesti medievale, pentru care istoricul de arta Alexandru

gara-Samurcas a colectionat un fond de mai multe mii de exponate, iar itectul Nicolae Ghika-Budesti a construit o aripa a viitorului sediu din ;uresti (actualul Muzeu al Ţaranului Român).

Din acelasi interes pentru valorile culturii vechi, a luat fiinta Comisia

wumentelor Istorice, organism specializat în studierea, repertorierea si

taurarea monumentelor. Printre publicatiile comisiei se numara si amplele

iertorii de monumente bisericesti medievale din România, realizate de Gh.

lss\ Nicolae Ghika-Budesti. Preocuparilor pentru cunoasterea trecutului istoric

tional le datoram si cele dintâi studii de arheologie româneasca pe care Ie-a

îlizat Alexandru Odobescu, în legatura cu tezaurul de la Pietroasa, Grigore

cilescu, pentru monumentul de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)s\, mai târziu,

isile Pârvan, referitor la civilizatia geto-daca. Tot în aceasta perioada, a

;eput o activitate sistematica de culegere si interpretare stiintifica a folclorului.

tivitatea de pionierat în acest domeniu a lui Vasile Alecsandri s\ B.P. Hasdeua

;t continuata de Artur Gorovei, Simion Florea Marian, Gr. Toci/eseu, Elena

?cu/uta-Voronca, Lazar saineanu, care au publicat importante culegeri de

clor, precum si studii privitoare la textele culese. Preocupari similare s-au

anifestat si în privinta muzicii populare, care reprezinta si una din sursele de

spiratie pentru compozitori, în special pentru cei atrasi de creatia corala. în

;easta directie s-au impus, cu precadere, contributiile lui Gheorghe Dima si

n Vidu.

Viata muzicala a fost bogata în manifestari apartinând diferitelor genuri, ste epoca în care se organizeaza Filarmonica si Opera (teatrul liric). Câteva îrsonalitati se impun publicului, chiar si celui international. Haricleea Darclâe, ina de A/o/ysunt doua dintre vocile celebre ale României, aplaudate pe mari ;ene ale Europei. Dtntre compozitori se afirma Ciprian Porumbescu, Eduard 'aude/la, Alfons Castaldi. Alexandru Flechtenmacher îsi asociaza numele în Decial cu acela al poetului Vasile Alecsandri, cu care colaboreaza. La lasi, îavriil Musicescu îmbina activitatea componistica cu cea pedagogica. Fara idoiala însa ca marele eveniment al istoriei muzicii românesti este aparitia inarului George Enescu, care si-a uimit maestrii prin precocitate si o stralucita ariera internationala ca interpret, dirijor si compozitor.

Imaginea vietii culturale a epocii de dupa cucerirea independentei ar fi icompleta fara o mentiune a rolului tot mai important pe care si-l asuma arta framatica. Teatrul national se afla la momentul de rascruce dintre vechea leneratie, reprezentata de Matei Mi/Io, Mihail Pascal/y, si noile contingente de ictori, printre care mentionam pe Grigore Manolescu, stefan Iulian, Aristizza lomanescu, Constantin Nottara. în repertoriu, clasicii literaturii universale ilterneaza cu dramaturgii români. în strânsa legatura cu teatrul dramatic a luat îastere si teatrul liric, la dezvoltarea caruia un rol important l-a avut Eduard Wachmann, director al Conservatorului din Bucuresti.

Viata culturala româneasca din perioada 1877-1918 se prezinta, astfel, ca jn fenomen complex, atingând cote valorice superlative. în cadrul sau s-au ructificat roadele unei activitati începuta înca anterior anului 1848 si în care cultura româna s-a aliniat celei europene. Principalele institutii culturale s-au aflat acum în perioada de organizare care, nu lipsita de unele ezitari, a constituit un început condus în mod ferm de o generatie de oameni de cultura, beneficiind

de o formatie solida si animati de un patriotism autentic. Afirmarea specificului national în cultura a fost unul din obiectivele urmarite cu consecventa fara a fi însa si formulat ca atare, în mod programatic. România independenta devenea astfel si centrul catre care convergeau fortele creatoare din întregul spatiu locuit de români, într-un moment în care aspiratiile catre unire atingeau apogeul, pregatind actul din 1918.

NICOLAE /ORGA despre interesul acordat taranului român

Cercurile conducatoare dadeau mai multa atentie ca înainte taranului. Cercurile literare si

stiintifice studiara cu staruinta poeziile, povestile, cântecele, legendele, portul, în scurt toate formele de miscare spirituala ale poporului..."

CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU despre specificul national

Specificul national e totuna cu sufletul neamului, care e în fiecare dintre noi, si cu toate

acestea este în afara de noi: noi îi împrumutam viata organica, el ne da continuitatea si durata istorica; el este chipul cu care ne întrupam pentru alte neamuri..."

TEMĂ:

Caracterizati directiile principale de dezvoltare ale învatamântului românesc, între anii
1878 si 1914.

Care au fost contributiile majore ale miscarii artistice la afirmarea culturii dupa cucerirea
independentei?

RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

-DIPLOMAŢIA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRsITUL SECOLULUI AL XIX-LEA sl

ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA. -ROMÂNIA SI DEBUTUL PRIMEI CONFLAGRAŢII MONDIALE. PERIOADA

NEUTRALITĂŢII SI SEMNIFICAŢIA SA. -INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI. OPERAŢIILE MILITARE DIN ANUL 1916.

OCUPAŢIA MILITARĂ A PUTERILOR CENTRALE.      ^k - CAMPANIA DIN VARA ANULUI 1917 SI URMĂRILE SALE. -PACEA DE LA BUCUREsTI (24 APRILIE/7 MAI 1918). REINTRAREA

ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI SI PARTICIPAREA SA LA VICTORIE.

Diplomatia româneasca la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul ocolului al XX-lea. Dupâ recunoasterea internationala a independentei de stat, omânia a trebuit sa tina seama de noul echilibru de forte creat în Europa si, în aecial, în sud-estul sau. Aceasta, pe de o parte, deoarece ocupa o pozitie rategioa în Peninsula Balcanica, acolo unde se ciocneau interesele economice si olitice ale Rusiei, Imperiului Otoman si Austro-Ungariei, iar, pe de alta parte, ea ebuia sa se integreze structurilor europene de pe o noua pozitie - cea de stat de >ne statator- si sa-si faureasca modalitati proprii de afirmare care sa-i asigure 9zvoltarea. în atare conditii, tara noastra a desfasurat o politica externa activa, cu n câmp de actiune largit si în care s-a manifestat o colaborare între toate partidele alitice, dincolo de micile interese partizane, pe drumul afirmarii intereselor ationale. Au contribuit la aceasta diplomati straluciti, precum MihailKogalniceanu, j/7 Chica, P.P. Carp, I.C. Bratianu, V. Boerescu, DA. Sturdza si altii. Conform arerii unor diplomati straini, Bucurestiul a devenit, în perioada de care ne ocupam, n centru cu o bogata activitate diplomatica, "o veritabila trambulina pentru mbasadori".

Imediat dupa 1878, un obiectiv central al guvernului român a fost cunoasterea în plan extern a independentei si a transformarilor ce i-au urmat în tatutul politic al tarii. Dupa numeroase demersuri diplomatice, legate mai ales de Dordarea cetateniei evreilor si de rezolvarea urmarilor afacerii Stroussberg, între iii 1878-1880 Anglia, Franta, Grecia, Olanda, Rusia, Imperiul Otoman, ustro-Ungaria, Italia, Germania au recunoscut independenta de stat a României.

în acelasi timp, au avut loc numeroase contacte diplomatice legate de dicarea tarii la rangul de Regat. înca în toamna lui 1878, Caro/ la luat titlul de Iteta Regala, acesta fiind recunoscut în anul urmator. El a semnificat un prim as catre modificarea statutului politic international al tarii. în 1880 I.C. Bratianu Carol I au facut vizite în Germania. Cu acest prilej a fost abordata si problema sgatului si s-a reglementat, apoi, succesiunea la tronul tarii. S-a stabilit ca, în lipsa ascendentilor directi, tronul sa revina printului Ferdinand, nepotul de frate al lui

Carol. Acesta s-a casatorit în 1892 cu principesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Angliei. La 14/26 martie 1881, Parlamentul a votat transformarea României în Regat, punând înca o data Europa în fata faptului împlinit. România îsi decidea, astfel, singura, soarta în istorie. în 1881, tara noastra întretinea relatii diplomatice cu 18 state ale lumii.

La sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea scena politica a continentului nostru a fost marcata, cel putin în sud-estul sau, de mutatii semnificative. Austro-Ungaria si-a intensificat penetratia în Peninsula Balcanica si a ocupat un loc important în Comisia Dunarii; preocuparea sa de a domina Comisia, permanentele frictiuni legate de situatia românilor din Transilvania, supusi unei intense deznationalizari dupa înfaptuirea dualismului din 1867, ca si consecintele conventiei comerciale din 1875 au dus la înrautatirea relatiilor româno-austro-ungare. Rusia si-a întarit pozitiile în Bulgaria si a încercat, în 1878, sa ameninte România cu ocuparea; în anul urmator, pe fondul înrautatirii grave a relatiilor româno-ruse, dupa încalcarea de catre Rusia a Conventiei din 4 aprilie 1877 si ocuparea judetelor din sudul Basarabiei, s-a ajuns la incidentul între trupele române si ruse de la Arab Tabia, în legatura cu delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. Franta, înfrânta catastrofal în urma razboiului din 1870-1871 cu Prusia, nu mai reprezenta, pentru moment, o forta politico-diplomatica în Europa. Acestea au impus României, tot mai mult izolata diplomatic dupa 1878, sa se îndrepte spre o alianta diplomatica cu Puterile Centrale (Tripla Alianta), formata din Germania, Austro-Ungaria si Italia. S-au adaugat originea germana a dinastiei din România si unele interese economice ale cercurilor conducatoare din tara noastra în relatiile cu Germania. Initiativa a venit din partea cancelarului german Otto von Bismarckcare, în 1880, s-a si exprimat în acest sens. în 1883, regele Carol I a facut vizite în Germania si Austro-Ungaria, ceea ce a grabit apropierea României de Puterile Centrale, l-a urmat vizita primului ministru I.C. Bratianu în aceleasi tari. în cadrul convorbirilor, premierul român a respins însa în mod hotarât - expresie a politicii independente a României si a faptului ca alianta nu însemna renuntarea la o politica proprie a guvernului de la Bucuresti -cererea de a nu permite pe teritoriul sau actiuni îndreptate contra dublei monarhii. Chiar cu un an înainte, în 1882, avusese loc la lasi, cu prilejul dezvelirii unei statui a lui stefan cel Mare, un incident ce agravase relatiile între Viena si Bucuresti: senatorul Petre Gradisteanu declarase atunci ca spera ca regele Carol sa recapete "pietrele pretioase" ce lipseau înca de la coroana voievodului moldovean, adica provinciile aflate sub dominatie straina.

în ultimii ani ai secolului trecut, raportul de forte în Balcani a suferit importante modificari o data cu reorientarea Serbiei si Bulgariei spre Rusia. în acelasi timp, guvernul român a continuat sa-si manifeste interesul pentru sprijinirea locuitorilor de origine româna din zona Balcanilor, mai precis din Muntii Pindului s\ de pe Valea Timocului.

Alianta între România si Puterile Centrale s-a semnat în 1883 si a fost un act cu caracter secret fiind cunoscut doar de rege si de catre unii oameni politici. Ea a fost reînnoita, de cîteva ori, în anii urmatori. Alianta a avut un caracter pur defensiv, specificându-se angajamentul partilor de a nu adera la aliante potrivnice vreunuia din membri, ca si obligatia de a se ajuta în cazul în care vreo parte contractanta era atacata. România a izbutit, în acest mod, sa iasa din

rea în care fusese împinsa si a obtinut unele garantii de securitate. în asi timp, alianta nu a semnificat nici un moment abandonarea sprijinirii luptei, inilor din Transilvania, ci chiar o consolidare a statutului international al tarii regatirea deplinei unitati nationale. Pentru unii politicieni, tratatul avea )rtanta prin prezenta Germaniei în alianta. Se spera ca aceasta din urma va veni la Viena si Budapesta pentru a îmbunatati situatia românilor ardeleni, ■esie a conjuncturii internationale, clauzele militare ale acordului nu au fost

nicicând aplicate, iar atunci când conditiile au permis-o, românii au intrat în i pentru eliberarea fratilor lor de peste munti.

Trebuie mentionat si faptul ca, dupa 1883, momentele de încordare între uresti si Viena au continuat, date fiind intensificarea exploatarii nationale a anilor ardeleni, tensiunile economice, precum si razboiul vamal dintre anii 5-1891, regimul navigatiei pe Dunare. Puternicul ecou al actiunii lorandiste, uriasa adeziune a opiniei publice si a tuturor cercurilor politice din hiul Regat la prevederile documentului înaintat lui Franz losif m 1892, icarea liderilor memorandisti în procesul de la Cluj, au impus cercurilor ale de la Bucuresti ca, în ciuda aliantei cu Viena, sa sustina interesele jnale. însusi regele Caro/ a avertizat Germania ca nu putea sa se opuna deratelor natiunii române.

La începutul secolului al XX-lea România s-a afirmat în sud-estul Europei in factor de stabilitate politica. Politica externa a încercat sa corespunda pe in si sa urmareasca realizarea intereselor nationale, aceasta pe fondul compli-situatiei din Balcani si al conturarii celei de-a doua aliante politico-diplomatice Europa - Antanta (Tripla întelegere) - constituita de Franta, Anglia si Rusia, lânia a urmarit, în principal, mentinerea statu-quo-uM în Peninsula Balcanica î acest sens, si-a modelat activitatea pe lânga Puterile Centrale. Noua situatie sud-estul Europei, în special apropierea Austro-Ungariei de Bulgaria si terea agresivitatii sale dupa 1908, când a anexat Bosnia si Hertegovina, s-a ■ânt si asupra situatiei românilor din Transilvania. Cel din urma eveniment a întuat contradictiile în aceasta zona a continentului, dat fiind si faptul ca entiile Rusiei fata de strâmtorile Bosfor si Dardanele au fost ignorate la Viena. asemenea, Bulgaria si-a manifestat dorinta de a îngloba noi teritorii. De fapt, jaria dorea sa-si sporeasca teritoriul pe seama Imperiului Otoman, prin aceasta ând în pericol statu-quo-u\ balcanic. în aceste conditii s-a produs, în mod tat si greu de surprins de cei neavizati, o detasare a tarii noastre de Puterile trale. Ea s-a prelungit pâna catre 1914, în pragul conflagratiei mondiale.

Diplomatia austro-ungara si cea germana au cautat, totusi, sa mentina urestiul în orbita Puterilor Centrale, în ciuda unui curent de opinie tot mai ivorabil lor în cercurile politice românesti. în 1909, mostenitorii tronului din mania si Austro-Ungaria au vizitat capitala României, iar la împlinirea a 70 de regele Carol /a fost numit feldmaresal al armatei germane. Ion I.C. Bratianu, cipesa Maria, alti politicieni au tatonat însa terenul pentru o reorientare tacita, >olitica externa, catre Antanta. Se spera ca aceasta sa sprijine unirea isilvaniei si Bucovinei cu România. Tot mai multe evenimente politice si nomice atesta acest proces. în anii 1910-1911 România a fost vizitata de uni militare din Anglia si Rusia, de Paul Deschanel, fost presedinte al itei, si de catre primarul Parisului. De asemenea, au sporit investitiile de ital din statele Antantei, în special în industria petroliera.

Razboaiele balcanice din 1912-1913 au demonstrat însa, în mod clar, reorientarea politicii externe a guvernului român. în 1912, statele balcanice -Serbia, Grecia, Bulgaria urmareau realizarea unitatii nationale prin recucerirea unor teritorii aflate înca sub stapânirea Imperiului Otoman. Poarta a fost înfrânta si, la 3 decembrie 1912, a semnat armistitiul. Tratativele pentru pace s-au desfasurat la Londra, dar între aliatii balcanici existau înca multe neîntelegeri. Datorita Portii discutiile au fost întrerupte, iar la 3 februarie 1913 conflictul a reizbucnit. Teama unei generalizari a conflictului a facut ca Marile Puteri sa intervina, dupa Conferinta internationala a ambasadorilor si "Protocolul" de la Moscova, ceea ce arata interesele distincte ale Marilor Puteri, în zona, si sa se încheie pacea de la Londra, lasând, totusi, importante probleme nerezolvate.

România si-a proclamat neutralitatea fata de primul conflict balcanic, dar a privit cu îngrijorare razboiul, mai ales prin prisma interventiei Marilor Puteri. La 10 iunie 1913 Bulgaria, nemultumita de rezultatele tratativelor de pace, a atacat pe fostii aliati. ( începea al doilea razboi balcanic.) în aceste conditii, când situatia din Peninsula Balcanica se complicase la maximum si tindea sa se modifice, România a decretat mobilizarea. Toti contemporanii au fost de acord ca aceasta a semnificat în fapt ruperea legaturilor cu Puterile Centrale si în mod

deosebit cu Austro-Ungaria. Nicolae /orga scria ca se poate spune... ca peste

Dunare se discuta chestiunea Ardealului, ca se începe razboiul împotriva vointei austriece". Trupele române au trecut Dunarea si au înaintat în Bulgaria. Bulgaria a fost silita sa capituleze. Discutiile pentru pace s-au desfasurat la Bucuresti, ceea ce era o recunoastere a rolului tarii noastre. Pacea de la Bucuresti din 10 august 1913 a prevazut cedarea de catre Bulgaria a unei parti din Macedonia catre Serbia si a sudului aceleiasi provincii catre Grecia. Imperiul Otoman a primit o parte din rasaritul Traciei cu orasul Adrianopole (Edirne), iar România, sudul Dobrogei, pâna la linia Ecrane - Turtucaia. Tratatul de Pace a restabilit pacea în Balcani doar aparent, caci în ciuda politicii Bucurestiului de a-l mentine, guvernul de la Sofia a actionat permanent sub instigarea Vienei pentru revizuirea sa. Aceasta a adâncit si mai mult ruptura între România si Tripla Alianta, tocmai în pragul razboiului mondial.

România si debutui primei conflagratii mondiale. Perioada neutralitati. si semnificatia sa. Primul razboi mondial (1914-1918) a reprezentat apogeul confruntarii între Marile Puteri pentru dominatie economica si politica si reîmpartirea lumii în sfere de influente. S-au confruntat Puterile Centrale si Antanta, deopotriva responsabile de izbucnirea conflictului.

în vara anului 1914 România ocupa o pozitie importanta, ambele tabere beligerante fiind dispuse sa-i câstige concursul. Pe de o parte, Puterile Centrale se straduiau sa mentina România în alianta. în acest sens, în 1913-1914 au fost acreditati la Bucuresti noi ambasadori, si anume Ottokar Czernin, importanta figura a politicii Austro-Ungariei, si von Bussche, din partea Germaniei. Vizita tarului Nicolae al //-/ea si a familiei sale la Constanta, la 1/14 iunie 1914, însotit de ministrul de externe Sazonov, discutiile cu regele Caro//si premierul Ion I.C. Bratianu au reconfirmat însa noua orientare în politica externa a României. Treptat, chiar personalitati marcante de la Berlin si Viena au recunoscut ca România era practic pierduta pentru Puterile Centrale.

La 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo, caruia i-au cazut ime mostenitorul tronului austro-ungar, Francisc Ferdinand, si sotia sa. în 3 urmatoare, dupa ce Austro-Ungaria i-a declarat razboi Serbiei, au intrat în flict, declarându-si reciproc razboi, principalii componenti ai aliantelor mili-i Atât Antanta cât si Puterile Centrale au facut presiuni la Bucuresti pentru a tiga alianta României si intrarea sa imediata în razboi.

Soarta tarii a fost decisa de Consiliul de Coroana de la Sinaia din 21 iulie/3 iust 1914' în fata unei situatii grave batrânul rege Caro/ I trebuia sa se isulte cu fortele politice din tara. La Consiliu au luat parte regele, printul ■dinand, principalii oameni politici. Regele a prezentat tratatul de alianta cu erile Centrale si a cerut intrarea în razboi alaturi de aliatii sai. De partea sa situat doar liderul conservator Petre P Carp, ce a invocat, din nou, pericolul / ce ameninta România. Membrii marcanti ai Partidului Conservator mocrat si ai Partidului Conservator, precum / Gradisteanu, I.N. Lahovary, u pronuntat însa pentru neutralitatea armata. Ion IC. Bratianu si membrii 'ernului, ca si Alexandru Marghiloman, au sustinut necesitatea expectativei late care, la acel moment, era cea mai putin riscanta. A fost adoptata ultima jtie. în comunicatul oficial s-a precizat ca România nu fusese nici prevenita, consultata în legatura cu mersul razboiului si nu putea fi invocat nici un motiv razboi.

între 1914-1916 tara noastra a fost neutra fata de conflictul mondial, -un climat politic foarte agitat, când fortele politice propuneau solutii diverse, diplomatii Puterilor Centrale si Antantei se straduiau sa obtina colaborarea itara a României, primul ministru Ion IC. Bratianu a manifestat o deosebita ponsabilitate fata de destinele tarii. în negocierile secrete cu Antanta, care mitea sprijinirea luptei pentru desavârsirea unitatii teritorial-nationale, Ion . Bratianu a dorit sa obtina toate garantiile pentru existenta de sine statatoare arii. Pregatindu-se permanent de intrarea în razboi, el a amânat tot mai mult jst moment, pentru a se pregati în vederea obtinerii unui succes militar.

La 27 septembrie/10 octombrie 1914 Caro/ /a decedat si a fost înmor-ntat la Curtea de Arges. în februarie 1916 a murit si sotia sa, regina Elisabeta. rol a fost urmat la tron de Ferdinand I. Acesta se plasase pe pozitii antantofile d influentat în acest sens si de sotia sa, regina Maria. în septembrie 1914 au t încheiate de catre România acorduri cu Rusia si Italia în schimbul unei jtralitati binevoitoare, Rusia a recunoscut drepturile istorice ale României jpra Transilvaniei si a Bucovinei. România si Italia au cazut de acord, în îlasi an, sa nu renunte la neutralitate decât în urma unui preaviz de opt zile.

Departarea tot mai evidenta a României de Puterile Centrale l-a determinat împaratul Germaniei, Wilhelm al //-/ea, sa continue eforturile pentru ntinerea aliantei la Bucuresti, dar si presiunile la Budapesta pentru a obtine Dunatatirea situatiei românilor din Transilvania. Guvernul Tisza s-a aratat însa, continuare, reticent în fata unor astfel de demersuri. Tisza credea, astfel, ca mânia va ceda fiind amenintata de Bulgaria si Imperiul Otoman.

Totodata, în sânul opiniei publice românesti si al principalelor partide Utice au continuat framântarile în legatura cu posibilitatea intrarii României în 'boi si împlinirea idealului deplinei unitati nationale. Curentul dominant a fost

Regele Ferdinand

Regina Maria

acela care se pronunta pentru intrarea în lupta alaturi de Antanta, ce promisese întregul sprijin pentru unirea teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-Un-gar cu România. Actionau de pe aceste pozitii, pe diferite cai - demonstratii, articole de presa, conferinte, interventii diplomatice - printre altele Liga pentru unitatea culturala a tuturor românilor, în conducerea careia se aflau Vasile Lucaciu, Nicolae /orga, Barbu stefanescu-Delavrancea, Octavian Goga, Actiunea Natio­nala, organizatie condusa de Nicolae Filipescu si care cuprindea pe conservatorii antantofili. Pe linia sustinerii intereselor Puterilor Centrale s-au plasat, pornind de la propriile convingeri politice, Constantin Stere, Petre P. Carp, Lupu Costake, V. Arion, Alexandru Marghiloman, dar aceasta nu a semnificat însa ca acesti oameni politici nu sustineau si idealul unitatii nationale. Miscarea socialista din România s-a opus însa participarii la razboi pe care, în conformitate cu aprecierile Internationalei a ll-a, îl considerau "imperialist". Congresul extraordinar din 1914 al Partidului Social-Democrat a cerut adoptarea unei politici de neutralitate. Se aprecia ca desavârsirea unitatii statale a României se putea desfasura doar prin "socialism si revolutie". Prin numeroase întruniri, mitinguri si demonstratii, precum si pe plan international, socialistii români au sustinut aceleasi idei.

în perioada neutralitatii situatia economica a tarii s-a înrautatit. Mai întâi, închiderea strâmtorilor Bosfor si Dardanele, dupa intrarea Imperiului Otoman în razboi de partea Puterilor Centrale, a dus la reducerea volumului comertului ■românesc. Mai apoi, taberele beligerante s-au înfruntat în România si în plan economic. Erau la mijloc importante rezerve petroliere si productia de cereale a tarii, ce ar fi întarit potentialul uneia sau alteia din taberele aflate în razboi. în vederea continuarii înzestrarii armatei române cu armament modern, Antanta a

_ĄS

_UNIVERSUL

_{nânla a declarat razboii}

_Uli

tiarei patrii a amMJtaretarei stiri ii astft

ConmmU

Ziarul «Universul» anuntând intrarea României în razboi

;ordat unele credite, s-au facut comenzi de armament în strainatate si s-au treprins, de asemenea, unele rechizitii. Situatia s-a complicat în 1915 pentru omânia, o data cu intrarea în razboi a Bulgariei de partea Puterilor Centrale oarta actiona în acest sens înca din 1914.

între anii 1915-1916, mai ales, au avut loc numeroase tratative cu Antanta Bucuresti, Paris, Londra, Petersburg, multe influentate de desfasurarea seratiunilor militare. Pe fondul unor victorii ale Triplei Aliante din vara lui 1915, ntanta era gata sa accepte drepturile legitime ale românilor asupra 'ansilvaniei, Banatului si Bucovinei. Antanta se obliga sa sustina desavârsirea litatn nationale a tarii noastre pornind, deci, de la propriile interese. înca din 314, Austro-Ungaria propunea unirea tuturor românilor într-un singur stat, dar tegrat imperiului sau. Convorbirile care au urmat s-au purtat sub presiunea îrmanenta a Frantei si Angliei, Ion I.C. Bratianu amânând mereu intrarea în zboi pentru a gasi momentul oportun. în vara anului 1916, seful Marelui Stat ^fajorrus, generalul M.V. Alekseev, si generalul Joseph Joffre, comandantul sef trupelor franceze, au cerut României sa intre în razboi, "acum ori niciodata".

Intrarea României în razboi. Operatiunile militare din gnu! 1916. Ocu-atia militara a Puterilor Centrale. Tratativele cu Antanta au intrat în vara anului )16 în faza finala, caci presiunile sale la Bucuresti s-au înmultit peste masura jpa îndelungi discutii, la 4/17 august s-au semnat documentele colaborarii Dmâniei cu Antanta, si anume o Conventie politica s\ una militara. Ele au avut un iracter secret. Conventia politica prevedea ca România sa declare razboi Jstro-Unganei, caci doar cu aceasta din urma avea probleme. Antanta s-a

JState din coalitia Antantei

\State din coalitia Puterilor Centrale

- Aliniamentul frontului în momentul oprim ofensivei române în Transilvania

-T.Jir " Aliniamentul frontului la 12 XI. 1916 Aliniamentul frontului la 24 X1

Linia frontului la 31 XI11916 (dupa retragerea în Moldova)

ARMATA 2 Armate române ARMATA 6 Armate ruse ■"fr* Inamicul

Nasaud Beclean

^r v pascani \

iro

Bacau ■.r .

ARMATA DE NORD ) ^Leova

. \ Bârlad. Comrai

\ li ARMATA 2

l.serpiloi

Sulina Sf.Gheorghs

t

Ploiesti \ ARMATA 1 _f                                = - _"

GP de HârsovaC ARMATA DJ -~is_z=?&zz-

_r MANEVRĂ ^:-, trupe RUSE =' <;g^OBR?^GEA " "f=#= Sv BUCUfflgîi Fetesti-' / "'"" _r- PEEEff~r

Olten,ta '.3' -"^V Constenta ' ' "~~

Alexandria,

Mangalia

ABMATA 3 BULGARA \ Bazargic⁰

Balcic

România în perioada razboiului pentru reîntregire nationala

obligat sa respecte integritatea terito­riala a tarii. S-a recunoscut, de ase­menea, aspiratia legitima a României pentru Unirea cu Transilvania si Bucovina. România urma sa participe la Conferinta de Pace în conditii de egalitate cu celelalte parti semnatare. Conventia militara a stipulat ajutorul militar al Antantei pentru tara noastra. Armata româna trebuia aprovizionata, prin porturile ruse, cu munitii si armament în cantitate de 300 de tone zilnic. în ziua decretarii mobilizarii ge­nerale un tren cu munitii trebuia sa se afle la granita tarii. România se obliga sa intre în razboi la 15/28 august 1916 împotriva Austro-Ungariei. Concomi­tent, armata rusa trebuia sa desfa­soare mari operatii în Galitia si Buco­vina si sa participe la apararea Dobro-gei contra vreunui atac al Bulgariei, iar trupele aliate de la Salonic, conduse de generalul francez Sarrail, trebuiau sa declanseze o ofensiva pentru a retine pe austro-germani.

La 14/27 august 1916 a fost con­vocat Consiliul de Coroana sub prese-

lintia regelui Ferdinand. Ion I.C. Bratianu a prezentat rezultatul întelegerilor cu Antanta si a cerut intrarea tarii în razboi alaturi de aceasta alianta de forte. Toti >articipantii s-au declarat de acord si au votat în acest sens, cu exceptia lui Titu Waiorescus'i a lui Petre P. Carp, ce continuau sa sustina politica de expectativa, n aceeasi seara, ministrul Edgar Mavrocordat a înmânat la Viena nota de razboi \ României.

începea astfel razboiul pentu reîntregirea nationala a României. României -a fost impusa intrarea în razboi într-un moment cu totul nefavorabil, fiind ceruta ie Antanta datorita situatiei sale precare pe fronturile europene. Prin intrarea îulgariei în razboi contra tarii noastre s-a format un front urias pornind de la arpati, mergând pe Dunare si ajungând la Marea Neagra. în cadrul sau, din cei >este 800.000 soldati si ofiteri, cât numarau fortele armate române, cele mai nulte efective, doua treimi, au fost afectate frontului din Transilvania, si mult mai >utine celui din Dobrogea. în noaptea de 14/15 august 1916 armata româna a recut Muntii Carpati în Transilvania, unde a cucerit Brasovul, Top/ita si a patruns n zona secuiasca. Trupele române au fost întâmpinate cu bucurie de locuitori, ;e asteptau eliberarea de sub dominatia straina. Multe din prevederile Con-/entiei militare cu Antanta nu au fost însa respeptate de catre aceasta, iar rfensiva româna nu a fost sustinuta de aliati nici în Galitia si nici în Dobrogea, ;eea ce a dus la oprirea ei. La 1 septembrie 1916, fortele germa-

Luptele de la Cerna, din 1916. Pictura de D. Stoica

no-bulgaro-otomane conduse de Mackensen au fortat Dunarea si au provocat românilor înfrângerea de la Turtucaia, ce a trebuit evacuata. Marele Cartier General român condus de generalul Constantin Prezan, a decis sa contracareze în chip fulgerator prin trecerea unor unitati peste Dunare si încercuirea inamicului, ceea ce a esuat datorita declansarii ofensivei Austro-Ungariei si a Germaniei în Transilvania, sub coordonarea generalului Eric von Falkenhayn.

Pâna la sfârsitul lunii octombrie 1916 s-au dus lupte grele în Dobrogea, unde românii, lipsiti de cooperarea eficienta a rusilor, au fost nevoiti sa cedeze si sa se retraga cu grele pierderi. în schimb, generalul Eremia Grigorescu a câstigat lupta pentru trecatori/e Moldovei. Sub lozinca "Pe aici nu se trece", ce a capatat în anul urmator valoare de simbol, trupele române au oprit patrunderea trupelor germane si austro-ungare din aceasta directie pe teritoriul tarii.

Concentrând numeroase trupe si o tehnica superioara de razboi, trupele Puterilor Centrale au rupt însa dupa lupte înversunate, în Banat, pe crestele Carpat/ior si în trecatori, apararea la trecatoarea Jiului si s-au revarsat în Muntenia si Oltenia. în luptele de la Jiu s-a remarcat Ecaterina Teodoroiu. Concomitent, Mackensen a fortat si trecut Dunarea pe la Zimnicea. Presate de .a nord si de la sud, unitatile militare române au sustinut batalia de la Arges-Neajlov care a dus la pierderea Bucurestiului, la 23 noiembrie/6 decembrie 1916 Mackensen intrând în Capitala. Guvernul, autoritatile, armata si unii locuitori s-au retras în Moldova, -teritoriu ce a devenit centrul rezistentei

Ecaterina Teodoroiu

Generalul Eremia Grigorescu

>06

Ordonanta lui Mackensen catre populatia Bucurestiului, prin care anunta instaurarea

ocupatiei germane

_T

a

k

românesti, iar Capitala a tarii a fost considerat orasul lasi. Frontul s-a stabilizat în sudul Moldovei, pe vaile Susitei, Putnei si siretului.

Refugiul în Moldova si continuarea rezistentei au fost grevate de numerosii raniti si bolnavi, de conditiile precare de igiena si de asprimea iernii. Tifosul exantematic a facut ravagii afectând peste 30 000 de oameni. La lasi s-a organizat un guvern national, în care au intrat si unii conservatori în frunte cu Take lonescu. Pentru a mobiliza poporul la apararea tarii, se impuneau unele reforme de structura. în lunile martie-aprilie 1917, data fiind si situatia din Rusia, unde tarismul fusese înlaturat, regele Ferdinand a promis solemn înfaptuirea a doua mari reforme - cea electorala si agrara. în vara aceluiasi an, Parlamentul reunit la lasi a decis modificarea constitutiei pentru a oferi temei legal reformelor preconizate. în aceste conditii foarte grele pentru tara, guvernul român a acceptat sa depuna în Rusia, spre pastrare, tezaurul national ce cuprindea arhivele, valuta, valon mari, lingouri de aur, tezaurul Casei Regale, obiecte ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei.

Pe teritoriul ocupat de Puterile Centrale, ce însemna o mare parte din teritoriul tarii, s-a organizat un regim de ocupatie militara. Bogatiile solului si sub­solului au fost exploatate în folosul Germaniei si Austro-Ungariei. între decembrie 1916 si noiembrie 1918, conform unor statistici au fost sustrase din tara noastra, prin jaful Puterilor Centrale, mari cantitati de petrol si produse pe,-troliere, cereale, materiale de constructii s.a. Valoarea totala a pagubelor provo­cate de ocupantii României se cifreaza la aproape 18 miliarde lei aur. S-a initiat reprimarea oricarei forme de rezistenta a populatiei locale, dar, în ciuda unei atari situatii, s-au desfasurat acte de protest, sabotaje, ce au reunit pe tarani, intelectuali, lucratori industriali, militari. La Bucuresti au ramas unii membri marcanti ai Partidului Conservator (Alexandru Marghiloman, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Theodor Rosetti). Desi multi erau plasati pe pozitii germanofile, ei au refuzat, în general, orice colaborare cu autoritatile de ocupatie.

Campania din vara anului 1917 st urmarile s?Je Apararea ultimului

teritoriu unde mai pulsa înca fiinta statului român era, dupa campania din 1916, obiectivul principal al autoritatilor militare românesti. Printr-un urias efort militar s-a refacut o forta militara ce grupa 460 000 de soldati si ofiteri. A contribuit la aceasta si înzestrarea cu armament modern, cumparat din strainatate, ca si misiunea militara franceza condusa de generalul Henri Berthelot. Regina Maria a organizat sub patronajul sau Crucea Rosie, pentru a alina suferintele ranitilor si

Generalul Berthelot îmbratiseaza pe ofiterii români decorati

le celor bolnavi. Planul românesc de actiune urmarea sa declanseze ofensiva în ectorul Namoloasa. Puterile Centrale se pregateau în schimb sa scoata Româ-1a din razboi pnntr-un atac combinat al lui Mackensen, dinspre sud, si o ofen-iva la Oituz. Prinsa ca într-un cleste, armata româna ar fi trebuit sa capituleze.

în vara anului 1917 s-au desfasurat luptele de la Marasti, Marasesti si lituz. Rezistenta eroica a Armatei a ll-a Române conduse de generalul

Mausoleul de la Marasesti

>08

Inspectie la o unitate pe frontul de la Oituz, 1916

Alexandru Averescu a determinat pe Mackensensa schimbe directia de ofensiva a trupelor austro-germane dintre siret si Carpati spre Focsani - Marasesti Adjud. Dupa lupte îndârjite, între 24 iulie/6 august si 24 august/3 septembrie 1917, armata germana a batut în retragere. Inamicul a izbutit doar o patrundere de câtiva kilometri. S-a remarcat rezistenta deosebita a Regimentului 32 "Mircea" si iscusinta militara a generalului Eremia Gngorescu. La jumatatea lunii august s-au prabusit si ultimele încercari de a strapunge apararea româneasca la Oituz. Rezistenta eroica a armatei române în Moldova a salvat statul român, dar, totodata, a oprit si înaintarea Puterilor Centrale spre Rusia.

Desi România era victorioasa pe front',

situatia sa s-a înrautatit o data cu adâncirea agitatiilor politice din Rusia, resimtite înca în timpul bataliei de la Marasesti. In toamna anului 1917 framântarile din Rusia s-au repercutat si în rândurile trupelor din Moldova, unde anarhia si tulburarile reprezentau o amenintare la adresa stabilitatii României. Constantin Kiritescu nota ca "zilnic se produceau tot felul de provocari la adresa românilor"., Auavut loc demonstratii, s-au atacat depozitele de armament si alimente, s-a încercat dezarmarea unor ofiteri români. Unii ofiteri rusi, ostili bolsevismului, au ramas însa fideli tarului Nicolae al II, ceea ce a adâncit pericolul conflictelor între unitatile ruse de pe teritoriul Moldovei. în noile conditii, legate de caderea guvernului Kerenski si de lovitura de stat bolsevica de la Petrograd (25 octombrie/7 noiembrie 1917), care a modificat complet soarta Rusiei, România era singura si înconjyrata de dusmani.

Consiliul de Coroana din 19 noiembrie/2 decembrie 1917 a decis con-area razboiului cu Puterile Centrale. A doua zi, generalul Scerbacev, coman-tul trupelor ruse din România, a propus germanilor încheierea unui armistitiu, licând, contra vointei lor, si pe români. La 26 noiembrie/9 decembrie 1917 vânia a fost silita, desi victorioasa pe front, sa încheie armistitiul cu Puterile itrale. El nu a modificat însa cu nimic orientarea politica a guvernului român. sta s-a straduit sa demonstreze Antantei ca armistitiul nu a anulat situatia îrioara si ca tara noastra dorea ferm mentinerea aliantei din 1916.

între timp au continuat în Moldova agitatiile bolsevice. Au avut loc jafuri si rugeri, precum si incidente la Galati, iasi, Pascani. Aceasta a impus nâniei dezarmarea unitatilor militare ruse si neutralizarea lor, trupele române rvenind pentru a linisti situatia. Drept urmare, guvernul condus de Lenin a onat la 3 decembrie 1917 arestarea reprezentantului român la Petrograd, istantin Diamandy, iar la 13/26 ianuarie 1918, ruperea legaturilor diplomatice România. Cu acest prilej a fost confiscat si tezaurul României, depus din 7 în Rusia. O parte a fost readus în tara în 1935, o alta în 1956, însa cea mai re parte a ramas, pâna astazi, în Uniunea Sovietica.

Pacea de la Brest-Litovsk, din 18 februarie/3 martie 1918, între Rusia 'ietica si Puterile Centrale si intrarea trupelor germane în Ucraina au lasat mânia total descoperita în fata Puterilor Centrale si înconjurata din toate Iile de dusmani. între lunile decembrie 1917 si mai 1918 au avut loc ivorbiri pentru încheierea pacii între România si Puterile Centrale. în cadrul

egele Ferdinand I si comandantii militari români, în august 1917, pe frontul din Moldova

lor, Austro-Ungaria a cerut, prin glasul lui Ottokar Czernin, devenit între timp ministru de externe al dublei monarhii, înlaturarea regelui Ferdinand de pe tronul României. Supusa unor presiuni extraordinare, la 25 ianuarie/7 februarie 1918 România primea un ultimatum din partea Puterilor Centrale în vederea încheierii grabnice a pacii.

în astfel de împrejurari, Ion I.C. Bratianua demisionat si s-a format un nou guvern condus de Alexandru Averescu. în februarie 1918 regele Ferdinand s-a întâlnit la Racaciuni cu Czernin, care i-a cerut în mod ultimativ încheierea pacii, între 17 februarie/2 martie si 19 februarie/4 martie 1918 s-au desfasurat la lasi mai multe sedinte ale Consiliului de Coroana, unde a fost dezbatuta soarta tarii. România trebuia sa aleaga între o pace umilitoare si ocuparea de catre dusmani a întregului teritoriu al tarii. La finele lunii februarie 1918 guvernul Averescu a demisionat si s-a constituit un alt cabinet, condus de Alexandru Marghiloman.

Guvernul Marghiloman a acceptat o misiune foarte grea, aceea a încheierii unei paci, care, oricât de grea ar fi fost, permitea supravietuirea României Dupa unele preliminari la Buftea, la 24 aprilie/7 mai 1918, s-a semnat Pacea de la Bucuresti. Ea a fost deosebit de grea pentru tara noastra. Dobrogea era ocupata de Puterile Centrale, iar accesul României la Marea Neagra era permis doar de-a lungul unui drum comercial pâna la Constanta. Armata româna urma sa fie demobilizata. Austro-Ungaria îsi marea teritoriul de-a lungul crestelor Carpatilor. Surplusurile de petrol si cereale ale tarii au fost preluate de catre Germania si s-a prevazut, de asemenea, controlul german asupra economiei românesti. Pacea cu Centralii a fost, desigur, rezultatul unei anume conjuncturi economice

Atacul de la Ciresoaia

iditice Desi ratificata de Parlamentul de la lasi, ea nu a fost promulgata de ele Ferdinand De asemenea, pe diferite cai, guvernul român a încercat sa ivinga diplomatia Antantei ca pacea nu semnifica o reonentare a politicii sale, o necesitate de moment, de natura militara, tara noastra urmarind, în itinuare, desavârsirea unitatii nationale

Victoriile Antantei din vara anului 1918 au creat conditii favorabile reintram 1/ noastre în razboi si continuam luptei pentru eliberare nationala în rtembrie 1918 Bulgaria a fost înfrânta decisiv de trupele Antantei La 24 ombne/6 noiembrie 1918 guvernul Marghiloman a demisionat si a fost înlocuit un altul sub presedintia generalului Constantin Coanda Acesta a proclamat ibilizarea generala si a cerut trupelor germane sa paraseasca tara Trupele tantei treceau Dunarea patrunzând în România Ţara noastra a declarat boi Germaniei si a anuntat ca pacea de la Bucuresti este un act nul si avenit Trupele române au intrat pe teritoriul detinut vremelnic de inamic mstitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) a aflat astfel România în tabara tantei, luptând pentru împlinirea deplinei unitati nationale La 18 noiembrie/1 cembne 1918 Bucurestiul eliberat a primit pe suverani si autoritatile centrale

Participarea României la razboiul mondial, între anii 1916-1918, a urmarit rmanent idealul Mani Uniri si a pus din nou Europa în fata faptului împlinit Cu îtul unor mari jertfe 339 117 morti, 299 000 grav raniti si 116 000 prizonieri u disparuti, România va consfinti, astfel, dreptul sau la unitatea nationala si zvoltare de sine statatoare

*

Regele Carol I într-o discutie cu Take lonescu, consemnata de diplomatul francez Henry, spre relatiile între România si Austro-Ungana

"Nu în Macedonia, ci la Viena si la Pesta este pericolul situatiei actuale Avem motive sa ne nem ca guvernul ungar, suferind din ce în ce mai mult influenta nationalismului maghiar sa nu a, accentuând, o politica de opresiune fata de celelalte rase Nu putem sa ne dezinteresam de arta a trei milioane de români din Transilvania si Banat Daca se încearca sa fie deznationalizati, i nu vom ramâne indiferenti si impasibili '

Declaratia de razboi a României adresata la 14 august 1916 Austro-Unganei

"Neutralitatea pe care Guvernul regal si-a impus-o, ca urmare a unei declaratii de razboi suta în afara vointei sale si contrarie intereselor sale a fost adoptata în primul rând în urma iguranlor date la început de catre Guvernul Imperial si regal, ca Monarhia, declarând razboi jrbiei, nu a fost mânata de un gând de cucerire si nu a urmarit în nici un fel achizitii teritoriale :este asigurari nu s-au realizat

Astazi noi ne gasim în fata situatiei de fapt de unde pot iesi mari transformari teritoriale si himbari politice de natura a constitui o grava amenintare pentru securitatea si viitorul României pera de pace pe care România, fidela spiritului Triplei Aliante, a încercat sa o îndeplineasca a fost cuta astfel sterila chiar de catre cei care erau chemati sa o sprijine si sa o apere

Aderând în 1883 la grupul de Puteri Centrale, România, departe a uita legaturile de sânge ire unesc populatiile din Regat si românii supusi ai Monarhiei Austro-Unganei a vazut în porturile de prietenie si alianta care s-au stabilit între cele trei mari Puteri o garantie pretioasa sntru linistea sa interna, ca si pentru îmbunatatirea soartei românilor din Austro-Ungana De fapt ermama si Italia care au reconstituit statele lor pe baza principiului nationalitatii nu puteau sa nu cunoasca legitimitatea bazei pe care se aseza propria lor existenta Cât priveste Austro-Ungana,

ea a gasit în relatiile prietenesti care s-au stabilit între ea si Regatul României asiguranle pentru linistea sa atât în interior cât si la frontierele noastre comune amenintate, caci ea nu putea sa nu stie la ce punct nemultumirile populatiei românesti se rasfrângeau la noi, amenintând în fiecare moment de a turbura bunele raporturi între cele doua state

Speranta pe care noi ne-am facut-o din acest punct de vedere de mai mult de treizeci de ani românii din Monarhie nu numai ca n-au vazut niciodata introducându-se o reforma de natura a le da chiar o aparenta satisfactie, dar, ei au fost, dimpotriva, tratati ca o rasa inferioara si condamnati sa sufere opresiunea din partea unui element strain care nu constituie decât o minoritate în mijlocul diverselor nationalitati din care se compune Statul Austro-Ungar Toate nedreptatile suferite de fratu nostri au întretinut între tara noastra si Monarhie un element continuu de animozitate pe care Guvernele Regatului nu au ajuns sa-l potoleasca decât cu pretul unor mari dificultati si numeroase sacrificii "

Primul ministru britanic Uoyd George despre eroismul armatei române în vara anului 1917

, Reconstituirea armatei române si rezistenta dârza - rezistenta atât de pretioasa pentru cauza aliata - pe care aceasta armata o opune în acest moment inamicului, în conditii de dificultate exceptionale sunt un exemplu magnific al fortei pe care libertatea o da unui popor liber '

TEMĂ

Care au fost principalele obiective ale diplomatiei românesti dupa anul 1878?

Prezentati cauzele aderarii României la alianta Puterilor Centrale

Precizati continutul raporturilor româno-ruse între 1917 si 1918

România în context international, 1877-1917

apr - Semnarea la Bucuresti a Con-ei româno-ruse

Mobilizarea generala a armatul
ine care ia pozitie de aparare la
ire

ipr/3 mai - 26 apr/8 mai - Poarta jardeaza Braila, Calafat, Bechet Olte-si Calarasi Artileria româna bombar-a drept raspuns, Vidinul mai - Proclamarea independentei de a României

3 mai - Anularea tributului simbolic al âniei catre Imperiul Otoman

Armata rusa forteaza trecerea
srn

1 iul - Marele duce Nicolae, coman-suprem al trupelor ruse, cere, prin-telegrama adresata principelui Carol, erarea armatei române pe frontul din am

-nov - Lupte grele ale armatei ro- alaturi de cea rusa la Plevana ov /10 dec - Capitularea Plevnei

1 ian.- Regina Victoria (1837-1901) se proclama împarateasa a Indiei

Foamete în China

12 apr - Rusia declara razboi Imperiului Otoman

Anglia anexeaza Transvaalul si trimite
trupe în Cipru

4 ian - Armata româna ocupa Smâr-il, pozitie cheie în apararea Vidinului 7 ian - Artileria româna bombardeaza iul de pe ambele maluri ale Dunarii sbr/3 mart - Tratatul de pace dintre a si Imperiul Otoman de la San Ste-

m - 14 iul - Congresul de Pace de la n recunoaste independenta României sept - Legea privind noile ranguri rriâtice ale reprezentantilor români în natate

- Rusia recunoaste independenta Ro-ei

3 nov - România preia administratia ogei

19 febr/3 mart - Tratatul de Pace dintre

Rusia si Imperiul Otoman de la San

Stefano

1 mai - Deschiderea Expozitiei Universale

de la Paris

15 iun-14 iul - Congresul de pace de la

Berlin

- Al doilea razboi dintre India si Afganistan

i -înfiintarea de noi agentii diplomatice ale României în strainatate 27-28 febr/11-12 mart - Camerele voteaza motiuni cu privire la oportunitatea revizuirii articolului 7 din Constitutie 30 mart - Legea privind înfiintarea Academiei Române

22 mai - Parlamentul maghiar voteaza legea Trefort, ce prevede obligativitatea învatarii limbii maghiare în toate scolile elementare din Ungaria

- Germania si Imperiul Habsburgic sem­neaza o alianta defensiva -Atentate ale nihihstilor rusi împotriva tarului Alexandru al II

- Reorganizarea serviciilor postale româ­nesti

-Se stabilesc relatii diplomatice între Ro­mânia si S U A , Olanda, Elvetia, Brazilia ian - Gheorghe Vernescu (1833-1899) si adeptii sai - ,liberalii sinceri', parasesc Par­tidul Liberal

29 ian/10 febr - Legea privind cesiunea cailor ferate catre statul român, acestea apartinând Societatii actionarilor febr - Fondarea Partidului Conservator 9/21 mart - Legea pentru organizarea Dobrogei

11/23 apr - la nastere prima directie a CFR-ului

17/29 apr - Legea privind înfiintarea Bancii Nationale a României Primul sau director a fost Teodor Mehedinteanu 21 nov /3 dec - Pnntal Ferdinand, nepot de frate al regelui Carol I, este declarat mostenitor prezumtiv al tronului României

începutul miscarii sioniste în Palestina

Abolirea sclaviei în Cuba

Franta ocupa insule în Oceanul Pacific

6 iul - Decret prin care 14 iulie devine ziua nationala a Frantei

- Legi de încurajare a industriei Se înfiinteaza Bursa din Bucuresti 14/26 mart - România se proclama regat 10/22 mai - Carol I (1839-1914) se înco­roneaza rege

30 mart/11 apr - Un discurs al lui PP Carp în Parlament marcheaza începutul gruparii junimiste

7/19 apr - Legea asupra strainilor 30 apr/12 mai - 2/14 mai - Conferinta de la Sibiu decide unificarea Partidului National Român din Banat si Ungaria cu cel din Transilvania într-un singur partid cu numele de Partidul National Român din Transilvania

13 mart - Tarul Alexandru al II este ucis într-un atentat îi succede la tron Alexandru al lII, adeptul unei guvernari absolutiste

Franta trimite trupe în Tunisia

Grecia ocupa Tesaha si o parte din Epir

Este reconfirmata independenta Trans-
vaalului

- începe construirea uzinelor siderurgice de la Hunedoara

Se introduce iluminatul electnc în Bucuresti -Apare la Sibiu "Memorialul explicativ redactat de George Bantiu (1812-1893) 14/26 mai - Legea pentru tocmelile agricole 1/13 iul - Rascumpararea de catre stat a caii ferate Cernavoda-Constanta

-Anglia intervine în Egipt pentru a-si

instaura stapânirea

începe expansiunea coloniala a Italiei în

Somalia si Entreea

20 mai - Formarea Triplei Aliante (Puterile

Centrale) din Germania, Austro-Ungana,

Italia

înfiintarea primei linii telefonice particu-ire la Bucuresti

începe constructia cladim Bancii Natlo-ale a României

Proteste ale românilor din Transilvania )ta de politica de maghiarizare fortata 0 mart - Semnarea tratatului de la Londra u privire la extinderea prerogativelor omisiei Europene a Dunarii pâna la Braila 8/30 oct - România semneaza în secret n tratat de alianta cu Austro-Ungana, la are adera apoi si Germania Alianta omâniei cu Puterile Centrale

- Paul Kruger este ales presedinte al

Transvaalului

-Are loc expansiunea coloniala a Frantei

în Indochina

14 mart - Moartea lui Karl Marx (1818-

1883) la Londra

26/27 aug - Marea eruptie a vulcanului

Krakatoa din Indonezia

Legi pentru încurajarea economiei lart - Se constituie Partidul LiberaS Con-ervator

4/26 apr - Apare ziarul "Tribuna" El este ditatpânaîn 1903

/21 iun - Legea electorala împarte corpul lectoral, prin modificarea Constitutiei în ei colegii

0/22 iun - Legea privind crearea Dome-nlor Coroanei din proprietatile statului

Camerunul devine protectorat german

Reforma electorala în Marea Bntanie
-începe exploatarea aurului în Africa de
Sud

Se pun bazele unor noi întreprinderi idusthale

Debuteaza lucrarile la edificiul Ateneului oman din Bucuresti, ele dureaza pâna în 888

Patriarhia din Constantinopol recunoaste utocefalia Bisericii Ortodoxe Române 0 mai/1 iun - Denuntarea de catre omânia a Conventiei comerciale cu ustro-Ungana din 1875 ov - Formarea "Opozitiei Unite" care îsi ropune sa înlature guvernul I C Bratianu sa preia puterea

15 nov 1884 - 26 febr 1885 - Conferinta coloniala de la Berlin în problema Africii

Rusii înainteaza în Afganistan

Rumelia Orientala se uneste cu Bulgaria

Revolta mahdista din Sudan împotriva
dominatiei engleze

România semneaza tratate comerciale cu

Ivetia si Rusia

7/29 mai - Se adopta un nou tarif vamal

rotectiomst

- Inaugurarea caii ferate Montreal-Van-

couver în Canada

1 mai - Val de greve în S U A reprimate de

catre autoritati

28 oct - Inaugurarea Statuii Libertatii de la

New York

Seceta cumplita în România

8 febr/12 mart - Legea monopolului

itunului

mart - Partidul National Român din ransilvania adopta "pasivismul' drept tac-;a iJe lupta politica 3/22 mai - Promulgarea codului comercial

României

Jubileul de 50 de am de domnie a reginei
Victoria în Anglia

Ferdinand de Saxa-Coburg devine rege al
Bulgariei

18 iun - Tratat de alianta între Germania si Rusia Cea din urma îsi ia angajamentul de a ramâne neutra în cazul unui atac francez asupra Germaniei

l -apr - Constituirea Partidului Social-De-

rat al Muncitorilor din România

'3 mai - O noua lege a tocmelilor

cole

nai/10 iun - Legea clerului mirean

5 iul - ,Legea maximului" (înasprirea

mului fiscal)

dec - încheierea unei Conventii militare secrete între Franta si Rusia

apr/7 mai-13/25 mai - Procesul memo-

distilor de la Cluj

iul - Guvernul maghiar interzice activi-

■a Partidului National Român din Tran-

ania

1 dec - Primul tramvai electric pe

izile Bucurestiului

Protectorat britanic în Uganda

Razboi între China si Japonia în legatura
cu stapânirea Coreu

Formarea Partidului Socialist din Rusia

începutul afacerii Dreyfus în Franta

1 nov - Moartea tarului Alexandru al lII al Rusiei îi urmeaza la tron Nicolae al II

e înfiinteaza Serviciul Maritim Român apr/13 mai - Legea minelor regle-

nteaza exploatarea petrolului

lumeroase manifestari de solidaritate cu

ta românilor din provinciile ocupate

30 sept - Reînnoirea tratatului de

inta cu Puterile Centrale sept - Franz losif gratiaza pe me-

randisti

sept-1 oct - Inaugurarea podului de la

rnavoda

Insurectia cubaneza contra stapânim
spaniole

Continua expansiunea coloniala britanica
în Africa

27 nov - Testamentul lui Alfred Nobel (1833-1896), care creeaza cinci premii -pace, literatura, fizica, chimie, medicina

; - Proteste împotriva proiectului Legii nffy privind maghiarizarea numelor alrtatilor din Transilvania

1 mart - înfrângerea trupelor italiene la Adua, în Etiopia

Madagascarul devine colonie franceza

Foamete în Cuba

5-9 oct - Vizita tarului Nicolae al II în Franta

începutul miscarii Junilor turci

Regrupari în cadrul Pandului National

ieral

ncercan de constituire a unui Partid

ranesc

18 mart - Legea repaosului duminical

- Expansiunea coloniala a Germaniei se intensifica în Extremul Orient

Ridicarea de noi întreprinderi si fondarea noi banci

apr/28 mai - Legea privind organizarea armei militare

Razboiul dintre Spania si S U A

Insula Hawai este anexata de catre S U A

mart - S U A ocupa Puerto Rico

Britanicii ocupa Sudanul

Creta se uneste cu Grecia

-Vizita împaratului Germaniei, Wilhelm al II, în Orientul Apropiat

la sfârsit amenajarea canalului de la >rtile de Fier

mart/12 apr - Legea privind organi-irea învatamântului profesional

mai-iul - Conferinta internationala de la

Haga

12 oct - începutul razboiului dintre Anglia

si bun

Primul automobil pe strazile Bucurestiului

1900-1903 - criza economica în România

iul - Reintrarea junimistilor în Partidul

Conservator

oct-nov - Rascoale taranesti în judetele

din Muntenia si Moldova

Fondarea Partidului Laburist din Marea
Bntanie

Rascoala boxerilor (I-He-Tuan) în China ,

-Constituirea Partidului Socialist din

Franta

22 ian - Moartea reginei Victoria a Angliei

l-a urmat la tron Eduard al VII

23 febr/18 mart - Legea generala a

pensiilor

5/18 mart - Legea pentru organizarea

meseriilor ( Legea Missir)

apr - Gheorghe Pop de Basesti (1835-

1919) este ales presedinte al Partidului

National Român din Transilvania

4/17 apr - Reînnoirea aliantei cu Puterile

Centrale

31 mai - Tratatul de pace de la Pretoria pune capat razboiului între Anglia si bun - Tratat naval între Japonia si Anglia

29 mart /11 apr - Legea bancilor populare satesti si a Casei lor Centrale Disensiuni în Partidul National Liberal

- Poarta acorda Germaniei dreptul de a construi calea ferata de la Constantinopol la Golful Persic

2 nov - S U A preia controlul asupra Canalului Panama

- Primul anuar statistic al României apr - Greve si miscari taranesti în Transilvania

9/22 mai - Legea pentru reglementarea si consolidarea dreptului de a exploata pe­trolul pe proprietatile particulare

-începe razboiul ruso-japonez terminat cu dezastrul flotei tariste de la Tushima (27 mai 1905)

- Se înfiinteaza banca Marmorosch-Blank 10/23 ian - Conferinta de la Sibiu a Partidului National Român decide adop­tarea .activismului' ca o noua tactica de lupta

5 nov - Adunarea populara de la Lugoj decide masuri importante în lupta nationala a românilor din Banat

22 ian - Duminica sângeroasa de la

Petersburg

31 mart - Vizita lui Wilhelm al II la

Tanger în Maroc

7 iun - Tratatul de la Karlstadt desface

uniunea dintre Suedia si Norvegia

-Aniversarea jubileului regal (40 de ani de domnie a regelui Carol I) 6'19 iun - Se deschide Expozitia generala româna din Dealul Filaretului din Bucuresti ^au9 - Prihna conferinta generala a cercurilor .România Muncitoare

16 ian -7 apr - Conferinta de la Algeciras

(Spania) recunoaste drepturile Frantei în

Maroc

18/19 apr - Cutremur devastator la San

Francisco

8/21 febr - începutul unei puternice rascoale taranesti în nordul Moldovei febr - Miscari taranesti în judetele din Moldova Apogeul rascoalei în Moldova (6/19 mart -9/22 mart)

- Acord anglo-rus Se pun bazele Antantei (Franta, Rusia Anglia) iun - oct - A doua conferinta internationala de la Haga