CULTURA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRsITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

CULTURA ROM NEASC LA SF RsITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI NCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

TR S TURI GENERALE.

INSTITU IILE DE CULTUR . SOCIET I SI ASOCIA II CULTURALE.

NV M NTUL.

MIsCAREA ARTISTIC

Trasaturi generale. Desi lipsita de cadrul unui stat pe deplin unitar, viata culturala a rom nilor a beneficiat de o relativa coeziune. ntr-o perioada de profunde mutatii social-politice, de definire a matricei proprii spiritualitatii rom nesti moderne, Vechiul Regat a constituit, n perioada 1878-1918, centrul n jurul caruia au gravitat fortele creatoare din provinciile rom nesti aflate sub dominatie straina Oamenii de cultura din Transilvania, Basarabia si Bucovina s-au stabilit si au creat la sud si la rasarit de Carpati. Altii au continuat sa traiasca si sa activeze n provinciile natale, dar au pastrat o str nsa legatura cu Rom nia. Era, astfel, ilustrat un fenomen de osmoza culturala, cu ad nci radacini n traditia istorica a poporului nostru.

Perioada dintre 1878-19 10210c218k 18 a constituit, n plan cultural, o continuare a celei precedente, at t prin linia dominanta a preocuparilor c t si prin personalitatile care o ilustreaza Este cazul lui Vasile Alecsandri, Theodor Aman si Gheorghe Tattarescu, Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu. n egala masura, aceasta perioada reprezinta un preambul n evolutia culturala care avea sa se desav rseasca dupa Marea Unire. O serie de personalitati de prima marime ale vietii culturale din perioada interbelica îsi ncep acum activitatea, ca de exemplu: istoricul Nicolae lorga, scriitorii Mihail Sadoveanu si Tudor Arghezi, artistii plastici Constantin Br ncusi, Gheorghe Petrascu si Theodor Pallady, savantul Henri Coanda compozitorul George Enescusi altii. Astfel, aceasta perioada reprezinta o punte de cristalizari si mpliniri ntre generatia pasoptista si cultura primei jumatati a secolului al XX-lea.

l ti utiiie de cultura, Societa si a .oriati culttvaie. Un element de coeziune a spiritului creator din ntregul spatiu rom nesc, l reprezenta Academia. Constituita n 1866 ca Societatea literara rom na cu misiunea de a stabili ortografia, gramatica si dictionarul limbii rom ne, ea si-a modificat, nca de la sesiunea inaugurala - august 1867 - numele n Societatea Academica Rom na", iar ncep nd din 1872 a ajuns sa si largeasca domeniul de compe­tente, admitând ntre membrii sai oameni de stiinta de prestigiu din domenii ca: medicina (Nicolae Kretzulescu), stiintele naturale (A. Fatu), economia (Petre S. Aurel/ansi loan Ghica), geologia (Gregoriu stefanescu). n mai 1879 a adoptat

Victor Babes

Emil Racovita

tulatura de Academia Rom na", ce avea drept obiectiv principal promovarea culturii, limbii si istoriei nationale, a literelor, stiintelor si frumoaselor arte". n tructura sa s-au mentinut trei sectii: literatura, istorica si stiintifica, dar o data cu liversificarea disciplinelor stiintifice reprezentate, cea din urma sectie a tins sa

câstige o pondere tot mai nsemnata n ca­drul Academiei, reflect nd astfel progresele stiintei rom nesti n acea epoca

Primei generatii de savanti rom ni -
fizicianul si matematicianul E, Baca/og/u,
geologul si paleontologul Gr. Coba/cescu,
chimistii Petru Poni si Nicolae Tec/u, bota­
nistul Florian Porcius, agronomul si econo­
mistul Ion lonescu de la Brad - i s-au
alaturat personalitati mai tinere, cu merite
deosebite n diferitele ramuri ale stiintei:
matematicienii Spiru Haret, David Ema-
nuel, Dimitrie Pompeiu si Gheorghe iteica,
inginerul Anghel Saligny, proiectant si
constructor al podului de peste Dunare de
la Cernavoda, geologii Ludovic Mrazec, I.
Simionescu si Gh. Munteanu-Murgoci,
geograful Simion Mehedinti, numerosi re­
prezentanti ai medicinei si biologiei pre­
cum: Grigore Antipa, ntemeietorul scolii
dr. loan c. Cantacuzino rom nesti de hidrobiologie si ihtiologie si al

Muzeului de stiinte ale Naturii din Bucuresti, Dirnitrie Br ndza fondator al Gradinii Botanice din Bucuresti, Victor Babes, Ion Cantacuzmo, C. Istrati, Gh. Marinescu, C. Levaditi, Emil Racovita fondatorul n 1920 al Institutului de Speologie din Cluj, D. Voinov, Francisc Rainer, creatorul scolii rom nesti de antropologie, Thoma lonescu.

Daca sectiunea stiintifica a Aca­demiei Rom ne s-a bucurat de o com­ponenta at t de prestigioasa, nu mai putin ilustre sunt si numele academicienilor din celelalte sectii: B.P. Hasdeu, Timotei Ci-pariu, Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, August Treboniu Laurian, Titu Maiorescu, iar mai t rziu /. Slavici, G. Cosbuc, B. st. Delavrancea, M, Sadoveanu, L. Re-breanu, la sectia literara; M. Kogalni-ceanu, G. Bar'itiu, Al. Odobescu, V.A. Urechia, A.D. Xenopol, D. Onciul, I. Bog­dan, V. P rvan, N. /orga, la sectia istorica. Nu se poate totusi sa nu observam si c teva absente" ilustre din r ndul academicienilor. Marii scriitori clasici, Minai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiaie, nu au ocupat n timpul vietii fotoliile de academicieni care li s-ar fi cuvenit pentru valoarea operei lor. Nici premierele mondiale realizate n domeniul aviatiei de Traian Vuia si Henri Coanda nu au fost rasplatite cu titluri academice, dec t n cazul celui din urma, peste mai multe decenii de la construirea primului avion cu reactie. n pofida acestor omisiuni, Academia Rom na reprezenta forul n jurul caruia s-au grupat cele mai importante forte creatoare ale poporului rom n, at t din Vechiul Regat, c t si din provinciile aflate sub administratia straina

Un fenomen caracteristic pentru cultura rom na n aceasta perioada l reprezinta si aparitia unui mare numar de societati si asociatii culturale cu profil istoric, literar, artistic. Ele ilustreaza efervescenta culturala care defineste deceniile din preajma anului 1900. Alaturi de Societatea Junimea' (lasi, 1863), Societatea culturala Ateneul Rom n" (Bucuresti, 1865), Societatea Filarmonica Rom na (Bucuresti, 1868), Societatea pentru fond de teatru rom n (Deva, 1870), Societatea amicilor de Belle Arte (Bucuresti, 1872) au activat importante asociatii culturale ce au sustinut idealurile deplinei libertati si unitati nationale. Mentionam astfel, Amicii literaturii si artei rom ne (Bucuresti, 1895), Societatea pentru rasp ndirea gustului artistic n Rom nia Ileana" (Bucuresti, 1897), Asociatia Fratia bunilor rom ni" (Bucuresti, 1906), Universitatea populara N. lorga" '(Valenii de Munte, 1908), Liga Desteptarea" (Bucuresti, 1912). Alte societati si-au propus obiective limitate, marc nd o tendinta de specializare n cultura. Astfel au activat ntre altele Societatea de Arhitectura (Bucuresti, 1891), Societatea de filosofie (Bucuresti, 1897), Societatea Tinerimea artistica" (Bucuresti, 1901), Societatea scriitorilor rom ni (Bucuresti, 1909), Asociatia

profesorilor universitari (lasi, 1917), So­
cietatea Arta Rom na"(lasi, 1917). Daca
avem n vedere si existenta unui numar
mare de asociatii viz nd obiective sociale
si politice (Liga Votului Universal) sau
nationale ( Arcasiile"\n Bucovina) si luam
n consideratie si spectaculoasa dezvol­
tare a presei - peste 2 700 de periodice
aparute doar n perioada 1907-1918 - ne
putem crea o imagine a bogatiei si diver­
sitatii care au caracterizat preocuparile
culturale ale societatii rom nesti ntre
razboiul de independenta si Marea Unire.
Pentru meritul de a fi grupat n jurul
sau pe cei care vor deveni clasicii litera­
turii rom ne", Junimea" ocupa o pozitie
privilegiata n ierarhia asociatiilor si so­
cietati/or cu/tura/e. Av ndu-I n fruntea sa
A pe Titu Maiorescu, ea a jucat un rol de-
cisiv n afirmarea lui M. Eminescu, I.

Creanga, han Slavici si Ion Luca Cara-

ale. n jurul acestei societati s-a definit un interesant complex de idei estetice, jsofice si politice, ce poarta numele de junimism. El s-a pronuntat si a sustinut omovarea, n acelasi timp, a valorilor traditionale si deschiderea catre cultura ;cidentala, cu o afinitate speciala fata de cultura germana, explicabila prin

Mihai Eminescu

Ion Luca Caragiale

faptul ca n cadrul sau, se formasera nu numai Titu Maiorescu, ci si multi alti reprezentanti de v rf ai intelectualitatii rom ne din epoca. Principala tribuna de manifestare a ideilor acestei societati au constituit-o Convorbirile literare". Reactia mpotriva pozitiilor junimiste s-a cristalizat n jurul revistei Literatorul", condusa de Alexandru Macedonski. Polemica de idei s-a purtat preponderent pe tar mul esteticului, Literatorul" promov nd curentul parnasianismului si simbolismului.

Estetica maioresciana a avut un adversar si n persoana lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, sustinator al artei cu tendinta", iar din punct de vedere politic adept al social-democratiei. Ideile sale se fac cunoscute prin paginile revistei Contemporanul".

n primii ani ai secolului XX, alte doua publicatii au devenit purtatoare de cuv nt ale unor noi curente literare, cu repercusiuni si dincolo de domeniul strict al esteticului: Samanatorul", initiat de Spiru Haret, si, respectiv, Viata Rom neasca", prin care s-au facut cunoscute, n special, ideile lui Constantin Stere si Garabet Ibraileanu. Curentele nascute n jurul celor doua reviste au fost samanatorismul s\ poporanismul.

nvatam ntul. O premisa importanta pentru facilitarea accesului la nva­tam nt a reprezentat-o legea din 1864, prin care nvatam ntul primar a devenit obligatoriu si gratuit. n realitate, nsa, nu toti elevii nscrisi n clasa I terminau patru clase. Conditiile obiective ale dezvoltarii social-economice, un anumit imobilism si o oarecare inertie la nivelul mentalitatilor au determinat mentinerea unui procent nsemnat de analfabeti. n opera de modernizare a sistemului de nvatam nt din Rom nia un rol important l-a jucat matematicianul, astronomul si pedagogul Spiru Haret, ce a ndeplinit de mai multe ori functia de ministru al instructiunii publice. Prin activitatea sa el a reorganizat pe baze moderne nvatam ntul de toate gradele si a initiat prima actiune culturala si politica de proportii a nvatator/mii rom ne din med/uf satesc.

n mare masura, lumea academica coincide, n perioada de care ne ocupam, cu aceea universitara. Cele doua universitati, din lasi (fondata n 1860) si din Bucuresti ( nfiintata n 1864), au focalizat viata culturala si stiintifica a tarii Se adaugau Facultatea de Medicina (initiatori dr. Carol Davila si N. Kretzulescu), precum si scolile superioare cu profil artistic - scolile de Arte Frumoase din Bucuresti si lasi, Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica, care completau imaginea nvatam ntului superior rom nesc situat la cote valorice ridicate. Nivelul ridicat de cunoastere si cercetare se explica nu numai prin talentul si entuziasmul corpului profesoral, ci si prin temeinica sa pregatire n reputate centre universitare ale Europei. De altfel, obiceiul trimiterii unor tineri la studii n strainatate, adesea dupa absolvirea unei facultati n tara, se va mentine si n continuare. n acest scop sunt atribuite burse de studii n strainatate, multumita carora poarta marilor universitati se deschide pentru tinerii rom ni proveniti din aproape toate paturile sociale.

Reforma nvatam ntului, promovata de Spiru Haret, a dat o noua orientare scolilor de stat din Rom nia. Concomitent, nsa, a continuat sa functioneze nvatam ntul particular, precum si cel confesional. n ceea ce i priveste pe rom nii din provincii!'- aflate sub stap nire straina, obiectivul principal a fost apararea scolilor cu predare n limba nationala n Transilvania si n Bucovina

George Cosbuc

Bogdan Petriceicu Hasdeu

■xistau unele scoli rom nesti, de nivel primar si mediu, dar se simtea lipsa ivatam ntuiui superior. Activitatea Astreia constituit un imbold pentru afirmarea latiu'nii rom ne din Transilvania. Ea a continuat sa sustina, pe diferite cai, scoala om neasca. Faptul ca primul presedinte al Astreiesle ales Andrei saguna, cel are, n 1864, a devenit si Mitropolit al rom nilor ortodocsi din Ungaria si din 'ransilvania, arunca o lumina semnificativa asupra implicarii Bisericii n prijinirea nvatam ntului si cultivarea valorilor nationale din Transilvania, fapt ;are reprezinta un adevar general, valabil pentru ambele mari confesiuni -irtodoxa si greco-catolica - carora le apartineau rom nii transilvaneni.

Mult mai dramatica se prezenta situatia nvatam ntului pentru rom nii din Basarabia. Politica de deznationalizare a populatiei majoritare rom nesti a atins ipogeui dupa 1867, c nd folosirea limbii rom ne n orice fel de scoala a fost nterzisa. Chiar si atunci c nd, sub influenta revolutiei ruse din 1905, s-a ecunoscut dreptul la nvatam nt n limba materna, acest drept era acordat liferitelor grupari etnice minoritare, nu nsa si majoritatii rom nesti. Dramatica iituatie culturala a rom nilor basarabeni era ntretinuta si agravata si de vigilenta :u care autoritatile ruse vegheau sa nu patrunda nici un fel de carti sau periodice n bibliotecile basarabene din Rom nia pentru a putea, prin totala izolare :ulturala, sa si duca la ndeplinire actiunea de deznationalizare a rom nilor.

n perioada care a urmat razboiului de independenta

arhitectura, pictura, sculptura, muzica si teatrul trec si ele printr-un proces de iefinire a marilor directii care vor reliefa specificul national n cadrul fiecareia si otodata cunosc capodopere ale creatiei artistice.

n arhitectura vechea tentatie, ca stil, a clasicismului, este abandonata )entru a face loc unor directii de dezvoltare divergente, nevoia de a construi mari

I90

Palatul Culturii din lasi

edificii publice, care sa dea prestanta oraselor rom nesti. Aceasta este satis­facuta de eclectismul specific scolii franceze, ilustrat prin edificii ca Atheneul Rom n sau Cercul Militar din Bucuresti. Preocuparea arhitectilor de a mbina elementul nou cu cel autohton s-a finalizat prin opera arhitectului Ion Mincu si a elevilor sai, n cladiri apartin nd stilului neo-rom nesc, ncercare de continuare a repertoriului de forme arhitecturale consasrat de epoca br ncoveneasca

Pentru pictura si sculptura epoca de care ne ocupam reprezinta momentul unei predari de stafeta ntre generatii. Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu si Caro/ Storck, fondatori ai scolii de Arte Frumoase din Bucuresti si Gheorghe Panaiteanu, ctitor al scolii similare din lasi, îsi ncheie activitatea. n schimb, generatia lui Nicolae Grigorescu, apoi Ion Andreescu si stefan Luchian nnoiesc limbajul plastic realiz nd o mai mare apropiere fata de pictura franceza a scolii de la Barbizons a curentului impresionist. La lasi, CD. Stahise apropie mult de traditiile artei plastice germane.

Primii ani ai secolului XX au marcat si deschiderea artei rom nesti catre universul de idei si forme ale curentului modernist. Opera lui Constantin Br ncusi, degaj nd o viziune stilizata a volumelor, a fost, pentru nceput, primita cu reticenta de publicul format si educat artistic n spiritul curentului academismului. Se afirma nume noi ca: A. Verona, N. Vermont, C. Cutescu-Storck, Gh. Petrascu, Th. Pallady. n sculptura, Ion Georgescusi stefan Valbudea preiau stafeta de la dascalul lor, Carol Storck, pentru a o preda unei generatii mai tinere: C. Br ncusi, D. Paciurea, Fritz Storck. Activitatea

Palatul Postei si Telegrafului din Bucuresti

Ateneul Rom n

Nicolae Grigorescu

Theodor Aman

expozitionala capata un caracter ritmic. Unii artisti expun si n strainatate, unde cei mai multi îsi desav rsesc studiile, realiz nd astfel pasi spre recunoasterea artei rom nesti n cercurile internationale. Un eveniment de exceptie l constituie Expozitia Jubiliara organizata la Bucuresti n 1906 pentru a marca festiv mplinirea a 40 de ani de la suirea pe tron a lui Caro/ I. Cu acest prilej se amenajeaza n Capitala Parcul Carol si se construiesc, n cadrul sau, nu­meroase edificii, precum Palatul Artelor. Tot cu acest prilej D. Padurea, Fr. Storck si Filip Marin sculpteaza ansamblul de factura romantica format din doi giganti si Frumoasa Adormita, ilustrare a unei legende scrise de Carmen Sylva, regina poeta si protectoare a artelor.

interesul pentru arta se manifesta nsa si pe alt plan. Acum au luat nastere colectii si muzee dintre cele mai importante n Rom nia. Regele Carol I, el nsusi av nd studii de istoria artei, si-a format o celebra colectie de tablouri. Tot gustului sau si al reginei Elisabeta (Carmen Sylva) i se datoreaza construirea ntre 1873-1383 - a CasteluluiPe/es devenit, din 1914, un bun al poporului rom n, ca urmare a vointei testamentare a suveranului. n 1910 ia fiinta la Bucuresti primul muzeu de arta, construit de Anastase Simu pentru a-i adaposti bogata colectie de pictura si sculptura, donata ulterior statului. Ideea unui muzeu de arta, initiat si sustinut de stat, se afla n aceasta epoca, doar n stadiul de proiect, desi un fond de opere ale artistilor rom ni ncepe sa se str nga pentru viitoarea Pinacoteca Nationala iar spatiile pentru amenajarea ei sunt prevazute n Palatul Atheneului. Mai aproape de realizare se afla proiectul altei institutii de interes national. Este vorba despre Muzeul national de arta veche rom neasca destinat sa cuprinda at t obiecte de arta populara, c t si marturii artistice ale civilizatiei rom nesti medievale, pentru care istoricul de arta Alexandru

gara-Samurcas a colectionat un fond de mai multe mii de exponate, iar itectul Nicolae Ghika-Budesti a construit o aripa a viitorului sediu din ;uresti (actualul Muzeu al Ţaranului Rom n).

Din acelasi interes pentru valorile culturii vechi, a luat fiinta Comisia

wumentelor Istorice, organism specializat n studierea, repertorierea si

taurarea monumentelor. Printre publicatiile comisiei se numara si amplele

iertorii de monumente bisericesti medievale din Rom nia, realizate de Gh.

lss\ Nicolae Ghika-Budesti. Preocuparilor pentru cunoasterea trecutului istoric

tional le datoram si cele dint i studii de arheologie rom neasca pe care Ie-a

lizat Alexandru Odobescu, n legatura cu tezaurul de la Pietroasa, Grigore

cilescu, pentru monumentul de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)s mai t rziu,

isile P rvan, referitor la civilizatia geto-daca. Tot n aceasta perioada, a

;eput o activitate sistematica de culegere si interpretare stiintifica a folclorului.

tivitatea de pionierat n acest domeniu a lui Vasile Alecsandri s\ B.P. Hasdeua

;t continuata de Artur Gorovei, Simion Florea Marian, Gr. Toci/eseu, Elena

?cu/uta-Voronca, Lazar saineanu, care au publicat importante culegeri de

clor, precum si studii privitoare la textele culese. Preocupari similare s-au

anifestat si n privinta muzicii populare, care reprezinta si una din sursele de

spiratie pentru compozitori, n special pentru cei atrasi de creatia corala n

;easta directie s-au impus, cu precadere, contributiile lui Gheorghe Dima si

n Vidu.

Viata muzicala a fost bogata n manifestari apartin nd diferitelor genuri, ste epoca n care se organizeaza Filarmonica si Opera (teatrul liric). C teva rsonalitati se impun publicului, chiar si celui international. Haricleea Darcl e, ina de A/o/ysunt doua dintre vocile celebre ale Rom niei, aplaudate pe mari ;ene ale Europei. Dtntre compozitori se afirma Ciprian Porumbescu, Eduard 'aude/la, Alfons Castaldi. Alexandru Flechtenmacher îsi asociaza numele n Decial cu acela al poetului Vasile Alecsandri, cu care colaboreaza. La lasi, avriil Musicescu mbina activitatea componistica cu cea pedagogica. Fara idoiala nsa ca marele eveniment al istoriei muzicii rom nesti este aparitia inarului George Enescu, care si-a uimit maestrii prin precocitate si o stralucita ariera internationala ca interpret, dirijor si compozitor.

Imaginea vietii culturale a epocii de dupa cucerirea independentei ar fi icompleta fara o mentiune a rolului tot mai important pe care si-l asuma arta framatica Teatrul national se afla la momentul de rascruce dintre vechea leneratie, reprezentata de Matei Mi/Io, Mihail Pascal/y, si noile contingente de ictori, printre care mentionam pe Grigore Manolescu, stefan Iulian, Aristizza lomanescu, Constantin Nottara. n repertoriu, clasicii literaturii universale ilterneaza cu dramaturgii rom ni. n str nsa legatura cu teatrul dramatic a luat astere si teatrul liric, la dezvoltarea caruia un rol important l-a avut Eduard Wachmann, director al Conservatorului din Bucuresti.

Viata culturala rom neasca din perioada 1877-1918 se prezinta, astfel, ca jn fenomen complex, ating nd cote valorice superlative. n cadrul sau s-au ructificat roadele unei activitati nceputa nca anterior anului 1848 si n care cultura rom na s-a aliniat celei europene. Principalele institutii culturale s-au aflat acum n perioada de organizare care, nu lipsita de unele ezitari, a constituit un nceput condus n mod ferm de o generatie de oameni de cultura, beneficiind

de o formatie solida si animati de un patriotism autentic. Afirmarea specificului national n cultura a fost unul din obiectivele urmarite cu consecventa fara a fi nsa si formulat ca atare, n mod programatic. Rom nia independenta devenea astfel si centrul catre care convergeau fortele creatoare din ntregul spatiu locuit de rom ni, ntr-un moment n care aspiratiile catre unire atingeau apogeul, pregatind actul din 1918.

NICOLAE /ORGA despre interesul acordat taranului rom n

Cercurile conducatoare dadeau mai multa atentie ca nainte taranului. Cercurile literare si

stiintifice studiara cu staruinta poeziile, povestile, c ntecele, legendele, portul, n scurt toate formele de miscare spirituala ale poporului..."

CONSTANTIN R DULESCU-MOTRU despre specificul national

Specificul national e totuna cu sufletul neamului, care e n fiecare dintre noi, si cu toate

acestea este n afara de noi: noi i mprumutam viata organica, el ne da continuitatea si durata istorica; el este chipul cu care ne ntrupam pentru alte neamuri..."

TEM

Caracterizati directiile principale de dezvoltare ale nvatam ntului rom nesc, ntre anii
si 1914.

Care au fost contributiile majore ale miscarii artistice la afirmarea culturii dupa cucerirea
independentei?