CULTURA sI CIVILIZAŢIA EGIPTULUI
ANTIC
Civilizatia Egiptului antic lasa impresia unei lumi închise,deoarece era înconjurat din toate partile d 353h72d e frontiere naturale-desert,mare si,în îndepartatul sud,munti-deasemenea resursele sale naturale l-au încurajat sa manifeste tendinte autarhice.
La acest aspect se mai adauga si o alta impresie pe care o lasa civilizatia si cultura egipteana,-aceea de omogenitate,de uniformitate si de un anumit fel de imuabilitate,în care schimbarile petrecute au avut totusi loc în cadrul acelorasi forme.
Însa,oricât de închisa ne-ar parea acum civilizatia Egiptului antic,au existat totusi numeroase influente din exterior,mai ales din partea sumerienilor.Acestea s-au facut simtite în constructiile în caramida,forma corpului navelor,folosirea sigiliilor cilindrice,temele artistice,toate acestea,la un loc,sunt marturii ale influentei sumeri- ene.Însa,toate aceste influiente au fost de scurta durata.
TREI MII DE ANI DE ISTORIE
Civilizatia egipteana s-a dezvoltat pe un teritoriu mic:suprafata cultivabila a Egiptului faraonic nu o depasea pe cea a Belgiei de astazi.Locuitorii,mai degraba scunzi de statura(1,63 m la barbati,1,51 m femeile),erau înruditi somatic si lingvistic cu populatiile Africii de nord si central-orientale.Ca rasa tipul egiptean era un amestec de haniti si semiti.
Începuturile civilizatiei egiptene,documentate arheologic,se grupeaza în trei faze:babariana,amratiana si nagadiana.Prima care se situeaza la începutul mileniului al IV-lea î.e.n.s-a extins din Egiptul central în majoritatea zonei meridionale.În aceasta perioada se fac primele schimburi comerciale.În faza amratiana (databila între 3800-3600 î.e.n.)schimburile comerciale s-au extins pâna în Siria
Perioada nagadiana începe prin 3600 î.e.n. si acum apar pentru prima data în lume vasele de faianta.
În lunga perioada numita "pre-dinastica"s-au produs diferentierile sociale în clase,teritoriul Egiptului a fost împartit în 42 de unitati teritoriale,administrative si politice,iar comunitatile gentilice s-au organizat în doua mari state separate
Odata cu unirea celor doua state începe epoca istorica a Egiptului,care se va împarti în 3 mari perioade:a Regatului Vechi,Mediu si Nou.Unificatorul celor doua state a fost regele din Egiptul de Jos,Menes.
În timpul celei de a doua dinastii,Egiptul a invadat Peninsula Sinai.
Cu dinastia a III-a (2686-2613 î.e.n.)-numita "memfita începe perioada Regatului Vechi.A fost în general o epoca de pace si prosperitate.
Epoca dinastiei a IV-a (2613-2589 î.e.n.)-epoca de culme a prestigiului monarhiei "de esenta divina"-este legata îndeosebi de constructia Sfinxului din Giseh si a celor 3 mari piramide ale faraonilor Kheops,Khefren si Mikerinos.Sub dinastia a V-a (2494-2345 î.e.n.) caracterul teoretic al regalitatii se accentueaza,templele capata multe privilegi si facilitati,fapt care face sa creasca foarte mult prestigiul si influenta preotilor din orasul Heliopolis,devenit centrul religios al Egiptului.
În timpul dinastiei a VI-a (2345-2181 î.e.n.)tara se dezmembreaza în mome semi-inde- pendete.
Sub dinastiile VII-XI(2181-1991 î.e.n.)capitala se muta de la Memfis la Heracleopolis. Situatia interna se agraveaza .În caeasta perioada de confuzie s-au redactat Textele Sar-
cofagelor si prima forma a Cartii Mortilor.
Cu dinastia a XII-a (1991-1786 î.e.n.)începe perioada Regatului Mediu.Capitala se mu- ta la Teba,unitatea statului se reface ,dinastia faraonica îsi recâstiga autoritatea,se con- struiesc numeroase monumente.
Declinul Regatului Mediu începe cu dinastiile a XIII-a si a XIV-a Egiptul va fi din nou împartit în doua regate:regatul reunit,din nord,si regatul teban,din sud.Dinastiile a XV-a si
a XVI-a(1674 -1576î.e.n.).
Dinastia a XVIII-a inaugureaza perioada Regatului Nou.Ceea ce caracterizeaza aceas-
ta perioada este militarismul.
Ramses I fondeaza în 1320 î.e.n. dinastia a XIX-a .În timpul dinastiei a XXI-a(1085-945 î.e.n.)tara se afla într-o jalnica stare de decadenta.Cu aceasta,epoca Regatului Nou a
luat sfârsit.
Ocupând tara ,comandantii trupelor de mercenari straini din armata egipteana vor reusi sa puna mâna pe putere si sa întemeieze o dinastie Libiana-a XXII-a(945-924 î.e.n.)-care
va stapâni Egiptul mai bine de doua secole.În aceasta perioada mestesugurile si comer-
tul cunosc o relativa dezvoltare,dar în sud începe o grava actiune de dezmembrare a sta-
tului care se va consolida în timpul dinastiilor XXII-XXIV(759-716 î.e.n.).
Dinastia a XXVI-aeste întemeiata de catre un nobil libian din orasul Sais,din zona Deltei
Aceasta dinastie se va numi saita.Sub aceasta dinastie Egiptul îsi intensifica legaturile comerciale si culturale cu numeroase tari.
Regele Cambise întemeiaza dinastia a XXVII-a.Faraonii dinastiilor a XXVIII-a - XXX-a vor domni peste întregul Egipt,pâna în 342î.e.n.,când persii ocupa tara. ECONOMIA.AGRICULTURA.HORTICULTURA. Baza economiei Egiptului era agricultura.Principalele cereale cultivate erau orzul si doua varietati de grâu.Pentru arat taranii foloseau un fel de sapaliga sau de casma de lemn,
eventual cu lama de piatra,sau de arama.Dupa semanat ,o turma de oi sau de porci era pusa sa strabata în lung si în lat aratura,astfel încât sa îngroape semintele cu picioarele lor.Secerisul care avea loc în luna aprilie sau mai era facut de catre grupuri de oameni care erau însotiti uneori si de muzica.Spicele erau taiate cu seceri de lemn,în care erau înfipte bucatele ascutite de silex,colti,dinti,dând taisului secerii aspectul de dinti de fierastrau.La aria de treierat,stratul de spice era îmbladit de catre vite vaci,boi sau asini.Paiele si pleava erau folosite amestecate cu lut la caramizi.Grauntele erau apoi vânturate si trecute prin ciur.
Dupa cereale al doilea loc ca importanta în economia Egiptului îl ocupa inul.Grauntele de in erau folosite în alimentatie precum si în medicina.
Începând cu mileniul al III-lea s-a dezvoltat în Egipt gradinaritul,pomicultura si viticul- tura.În gradinile permanente se cultivau sistematic bobul si lintea,fasolea,mazarea,ceapa si usturoiul,pepenii si dovlecii,dar mai ales laptuca.Dintre fructe-smochinele si curma- lele,rodiile,nuca de cocos si fructele de sicomor.Vita de vie,adusa din Asia Mica,era ras- pândita în Egipt înca înainte de 3200î.e.n.Începând cam din 1600î.e.n. fusese introdus în Egipt si maslinul dar care ramânea o raritate. FLORA.FAUNA.CREsTEREA ANIMALELOR.
Rizomul fainos al lotusului-cu cele doua varietati:lotusul alb,cu miros neplacut,si lotusul albastru,cu parfum suav-era folosit în alimentatie.Papirusul avea o multime de întrebuin- tari.Din acesta se construiau barci,se împleteau funii si cosuri,se confectionau sandale,se teseau rogojini,partea de jos a tulpinei era comestibila,iar din maduva taiata în fâsii se prepara faimoasa "hârtie"care si poarta numele.Paduri,în Egipt,existau numai de sal- câmi,palmieri,tamarinisi scomori,co lemnul lor spongios,putin reuistent.Lemnul pentru cunstructii sau penrtu mobile mai pretioase-pinul si cedrul-se aducea din Nubia,Siria si Liban.
Fauna Egiptului era foarte bogata.În Delta,si în regiunile apropiate erau elefanti,rinoceri, mistreti,cerbi,capre negre,mufloni,tauri si magari salbatici,antilope si gazele.În zonele de desert si în oaze-lei,pantere,gheparzi,râsi,hiene,sacali,girafe,struti iar în apele Nilului-crocodili si hipopotami.
Înca de la începutul muleniului al V-lea locuitorii vaii Nilului aveau pe lânga gospodaria lor câini,porci si capre,oi,boi si vaci.Abia numai la începutul sau,numai mijlocul,mileniului al III-lea se poate vorbi de o adevarata domesticire a animalelor.Astfel egiptenii nu au domesticit numai câinele,boul si oaia,asinul,porcul sau pisica,ci si antilopa,gazela,tapul salbatic si hiena(care era îngrasata si consumata).
Cresterea vitelor era raspândita mai mult în Delta.În restul tarii,terenul de pasunat trebuia redus la minimum,pentru a se lasa cât mai mult loc agriculturii.
În structura societatii Egiptului elementele de baza erau taranii,
Mestesugarii,negustorii si sclavii.Categoriile supra puse le constituiau scribii,preotii,milita- rii iar în vârful piramidei sociale se afla regele.
Ţaranul din Delta era cel mai putin supus corvezilor,obligatiilor de tot felul si abuzurilor administratiei decât cel din valea Nilului;avea o gospodarie mai înstarita,o alimentatie mai îndestulatoare.În mica lui gradina cultiva zarzavaturi si fructe,dar nu avea voie sa taie nici un pom,chiar din livada sa,fara aprobarea vizirului.
Tot pamântul Egiptului apartinea de drept faraonului.Acesta daruia suprafete mari templelor,membrilor familiei sale,sau-în beneficiu-functionarilor superiori ai statului, precum si ostasilor mai meritosi.Aceste pamânturi erau lucrate de sclavi,fie-mai cu seama-de tarani liberi.Ţaranii puteau sa detina si ei mici suprafete de teren propiu.Însa. faraonul avea dreptul sa confiste oricând un teren.
Conditia taranului egiptean si modul sau de viata au ramas aproape neschimbate de-a lungul secolelor si uneltele,si mijloacele sale de productie au ramas-cu mici si neînsemni- ficate modificari-aceleasi.În timpul liber taranul îsi lucra rudimentara îmbracaminte si încaltaminte,sau îsi confectiona rudimentarele unelte agricole.
SCLAVII
Sclavia în Egipt se prezinta în forme particulare.Statutul social si juridic al sclavilor era diferit de cel din alte tari ale antichitatii.Nu erau total lipsiti de drepturi ca la romani.
Sclavii proveneau din rândul prizonierilor de razboi,sau erau cumparati de la negustori sirieni de sclavi,dar numerosi erau si tarani liberi care erau nevoiti sa se vânda singuri ca sclavi debitorilor când nu îsi puteau plati datoriile contractate.În contractul încheiat între taran si noul sau stapân era prevazut atât termenul de înrobire,cât si posibilitatea taranului de a se rascumpara.
Sclavii puteau fi vânduti,încredintati pentru un timp limitat,lasati mostenire-dar si eliberati,dupa ce stapânul lor semna în acest sens un act oficial.
Sclavii erau folositi la treburi domestice sau în ateliere mestesugaresti;mai putin în agricultura,unde era preferata munca salariata a taranului zilier.
MEsTEsUGURILE
Marea bogatie naturala a Egiptului erau carierele de piatra.Piatra de constructie sau pentru lucratul vaselor,statuilor si statuietelor-granit,bazalt,calcar,gresie,cuart rosu,apoi diorit,alabastru,onix,serpentina etc.
Pregatirea blocurilor de piatra necesare construirii marilor piramide a atins un nivel tehnic exceptional,si înca cu mijloace atât de rudimentare de lucru.Dupa despartirea lor din masiv,blocurile erau trase pe sanii sau pe rulouri de lemn,pâna la locul constructiei,unde erau fasonate si slefuite.Ridicarea lor la înaltime se facea pe rampe de pamânt batut,amenajate în acest scop si apoi înlaturate.
Munca în mine era si mai dura.Cuarturi aurifere se gaseau în minele desertului situat între Nil si Marea Rosie.
Din minele aflate în regiunea muntilor Sinai se aduceau pietre pretioase.
Printre celelalte mestesiguri cel raspândit era cel al ceramici artistice,al vaselor de- corate,a ramas la un nivel foarte modest în Egipt,în schimb mestesugarii egipteni lucrau admirabile vase de piatra.Egiptenii erau renumisi în lumea antica pentru tesaturile lor din in.
În perioada Regatului Vechi serviciul militar era obligaroriu,la fel ca orice prestatie,dar într-un fel special:pe timp de pace soldatii efectuau diferite munci în cariere de piatra sau în constructii.Alteori,faceau parte din "expeditiile comerciale"pe care statul le trimitea în tari îndepartate.Cu timpul,din garda personala a regelui a luat fiinta o armata permanenta,formata din straini.
Începând din secolul al XIII-lea î.e.n. s-a constituit o armata profesionista,cu militari de cariera.Faraonul acorda militarilor propietati funciare,precum si o serie de privilegii:scutiri de impozite,beneficii în natura s.a.Din epoca Regatului Nou s-a extins tot mai mult sistemul trupelor de mercenari.
Nobilii constituiau o categorie sociala ale carei origini îndepartate se regasesc în stravechea aristocratie tribala,puternica pâna la formarea celor doua state.Rolul lor important a continuat ca administratori ai normelor,sau ca persoane din familia si din anturajul regelui.Faraonul le-a acordat mosii,tot felul de privilegii-temporar sau pe viata-demnitati si titluri ereditare.În felul acesta ei si-au consolidat,treptat,situatia de mari propietari funciari,detinând cele mai importante functii în administratie si o mare influienta la Palat.
CLERUL
La începutul istoriei egiptene preotii detineau o situatie fara prea mare importanta.Regele-fiu al zeului si zeu el însusi-era cel care îi numea în functie si care le acorda doar anumite prerogative,limitate la exercitarea unor acte de cult.
Dar din timpul marilor faraoni Kheops,Khefren si Mikerinos, preotii superiori fiind numiti dintre fii reglui(sau preotesele templelor,dintre fiicele lui)prestigiul clerului a crescut,extinzându-si autoritatea spirituala progresiv chiar si asupra organelor judca- toresti.Aceasta autoritate a sporit si mai mult pe masura ce cultul zeului câstiga mai mult în importanta fata de cultul faraonului.Din ultimii ani ai mileniului al II-lea î.e.n. începand,pe tronul Egiptului vor ajunge si câtiva mari preoti ai templului lui Amon.
Treburile templului erau conduse de marele preot,secondat de "consiliul templului".Functia de preot se mostenea în familie adeseori,dar se si "cumpara"sau era conferita de rege.Corpul sacerdotal era organizat într-o riguroasa ierarhie,în care intrau mai putin de 40 categori de preoti.În afara de sacerdoti templul mai avea -pentru marile ceremonii religioase - un corp de cântareti vocali si cântareti instrumentisti.
Preotesele templelor,care înca din epoca Regatului Vechi erau recrutate din familiile regale si aristocrate,vor avea - mai ales în timpul Regatului Nou - un rol foarte important.Marea preoteasa a zeului Amon din Teba(functie detinuta întotdeauna de o mambra a familiei regale)avea o mare infuenta politica;ea era "sotia zeului",si ca atare tinea locul faraonului.
FARAONUL
Denumirea de faraon data regelui dateaza doar din mileniul I î.e.n.
Faraonul a fost considerat de la începutl istoriei Egiptului ca un zeu,atât în viata cât si dupa moarte.Viata eterna îi este asigurata de drept.Recoltele tarii sunt adunate gratie puterii sale divine.El este cel mai bun,cel mai drept,atotstiutor si întotdeauna desavârsit în judecata sa si hotarârile pe care le ia.Faraonul este o imagine a perfectiunii întruchipate.Viata lui trebuie sa fie asemeni celei a unui fiu de zeu si zeu el însusi,persoana lui era obiectul uni cult special,lui i se cuvinea adoratia din partea tuturor,puterea lui de nomarh absolut deriva de drept din puterea lui divina.Zeul surprem i-a dat delegatia sa conduca tara,l-a proclamat stapân pamântesc atotputernic.Viata lui de fiecare zi se desfasoara dupa un ceremonial complex,asemanator celui rezervat în templu zeului - tamâieri,ablutiuni,fardare,îmbracare cu vesminte noi s.a.rituri care au un sens magic.
Cu ocazia ceremoniilor sau în reprezentarile statuare sau picturale faraonul poarta aceleasi însemne pe care le poarta si zeii:o coada de taur atârnata de vesmânt(semn al fortei fizice),o coroana dubla,combinând o boneta alba cu o mitra rosie(coloanele Egiptului de sus în jos),o barba falsa,un sceptru cu capul zeului Seth si un bici(semnele puterii divine)iar din coroana atârnându-i în mijlocul fruntii un cap de cobra,un uraeus,simbolul soarelui.O centura cu cartusul sau,un pectoral masiv de aur,o salba de aur sau de perle la gât,bratari la mâini si la glezne,completeaza tinuta de ceremonie.
Atributiile cele mai înalte ale faraonului se refera la sfera vietii religioase.El era seful suprem al cultului,în numele lui se aduc jertfe zeilor ,în fiecare zi si în toate templele,el prezideaza toate ceremoniile si ritualurile legate de viata agricola a tarii,el porunceste sa se construiasca si sa se restaureze templele,are prerogative de teolog suprem,are drepturi si puteri sa decreteze si sa formuleze dogme religioase.În al II-lea rând faraonul avea datoria sa-si apere tara contra dusmanilor.
Ca viata
privata,faraonul avea-singurul în
Egipt,alaturi de câtiva nobili,favoritii sai - privilegiul poligamiei.Dintre
sotii,alegea (provizoriu)una pe care o declara
pentru a se pastra puritatea sângelui lua pe una dintre surorile sale fiicele sale).În plus avea,bineînteles,si un harem bine aortat. (iar în epoca Regatului Nou-chiar pe una din
BIBLIOGRAFIE
Ovidiu Drîmba-"istoria culturii si civilizatiei",volumul I ,Editura stintifica si Enciclopedica,
Bucuresti 1985
|
