CUVÂNTUL "RELIGIE" sI SENSURILE LUI ÎNTR-O ANALIZĂ TEOLOGICĂ
1. Termenul "religie":
- pentru început, trebuie sa analizam termenul "religie", care face obiectul studiului nostru.
- astfel, sunt cunoscute radacini 848y246i le semantice ale termenului analizat, care ar proveni, conform lui Cicero, de la verbul relegere - a reciti, a studia cu luare aminte.
- sensul mistic al ideii de relegere, îl reprezinta cautarea Logosului, prin citirea cu luare aminte a semnelor lasate de Divinitate în istorie.
- despre acest lucru a vorbit cu multa profunzime Sfântul Maxim Marturisitorul, care a pus în discutie tema logosurilor divine, care sunt plasticizate în lumea creata si în istoria omenirii.
- recitirea logosurilor ar fi regasirea sensurilor religioase ale creatiei.
- prin urmare, Dumnezeu poate fi regasit prin "citirea" sau "recitirea" lumii, prin gasirea ratiunilor plasticizate din creatie.
- o alta explicatie a cuvântului "religie", care este mult mai profunda, este cea oferita de catre Lactantiu.
- desi cercetatorii considera ca nu este cea mai veridica, autorul antic sustine ca semnificatia termenului ar proveni de la verbul religare - a lega din nou, în sensul de a uni pe om cu Divinul.
- astfel, se porneste de la ideea ca ar fi existat cândva o legatura între om si Dumnezeu, care s-ar fi distrus, religia fiind cea care încearca sa o refaca.
- din punct de vedere crestin, acest sens pare a fi cel mai propriu pentru desemnarea cautarii Divinului prin religie, deoarece prin el se exprima cel mai bine aspectul epectatic , al ascensiunii omului spre Dumnezeu.
- religia este acea scara a ascensiunii spre un paradis pierdut.
2. Esenta religiei:
- în cadrul religiei, trebuie sa tinem seama de trei elemente principale, care constituie esenta acesteia.
a. Credinta într-o Fiinta suprema sau aspectul dogmatic, indiferent de forma pe care o îmbraca aceasta divinitate (monoteism, henoteism sau politeism).
- pierderea spectrului real al teognosiei trebuie pus pe seama pierderii legaturii cu cunoasterea paradisiaca, prin care omul fusese pus în legatura cu Dumnezeu;
b. Un numar de învataturi morale sau aspectul moral al religiei respective.
- în acest caz, elementele morale trebuie luate în considerare din perspectiva gradului de cultura si civilizatie al societatii respective;
- de exemplu, ceea ce pentru societatea americana pre-columbiana era desemnat ca identificare a jertfei cu zeul caruia i se aducea sacrificiu, pentru un european al acelorasi timpuri aceasta nu era decât o crima abominabila a respectivei colectivitati, pentru un motiv infam;
- evident ca pentru constiinta religioasa curata, nici o crima nu poate duce spre Dumnezeu.
- însa, pentru societatea de atunci, jertfirea omului pe platforma Piramidei Soarelui din vechiul Tenochtitlan, era o identificare a celui ucis cu divinitatea respectiva.
- ori, aceasta ar fi trebuit sa fie o mare cinste pentru orice muritor.
- aceste elemente "morale" sunt modul de perceptie a apropierii de sacru si gradul de civilizatie al poporului respectiv.
c. Un anumit cadrul ritualic sau aspectul cultic, prin care sunt exteriorizate formele religioase ale respectivei credinte:
- fiecare religie are un cadru de manifestare a credintei, compus din dansuri sacre, incantatii, rugaciuni, imne sau ritualuri de sacrificare;
- apare o evolutie a cultului, care se bazeaza de fapt pe evolutia umanitatii;
- datul revelational nu a transmis si cultul, ci doar adevarul, spre care fiecare s-a apropiat prin formele de cult pe care si le-a considerat cele mai propice;
- în toate formele de cult se manifesta identificarea unui spatiu sacral, permis doar celor initiati, ceea ce reda ideea de prezenta a Sacrului în perimetrul respectiv;
- la fel putem spune ca varietatea formelor de cult apartin culturilor si civilizatiilor variate ale lumii;
|
