CUVINTE sI GÂNDURI DESPRE EPOCA sI PERSONALITATEA REGELUI CAROL I
Pe drept cuvânt, gratie personalitatii de exceptie si exemplului personal format si calit în spriritul riguros si exact german, se poate afirma, fara nici o îndoiala ca regele României Carol I a fost cel mai mare rege al românilor.
De altfel, privind în trecut si ascultând, parca, o muzica ce vine de undeva de dincolo de orizont, se poate vedea, poate doar si ca într-o radiografie, ca viata în România regelui Carol I a fost cea mai prolifica, buna si frumoasa în comparatie cu vremurile în care au domnit ceilalti monarhi de dupa el.
Descendent dintr-o familie cu îndelunga tradi& 737e48h #355;ie la conducerea Prusiei si Germaniei statornicita înca în timpul lui Otto cel Mare, Carol de Hohenzollern era o ruda îndepartata a regelui Rusiei, locotenent în garda acestuia si var al lui Napoleon al III-lea, împaratul Frantei.
Dupa constituirea statului national român prin unirea Moldovei cu Ţara Româneasca de la 1859, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, printr-un joc delicat al situatiei politice europene si în sprijinul Frantei, în 1866 vine în România ca rege Carol I.
Paseste încrezator si gratios pe teritoriul tarii noastre si rosteste memorabilele cuvinte: " Pasind si ratacind pe teritoriul României, si eu sunt român!." pentru care este ovationat de catre toti cei prezenti la eveniment si care au auzit de la el aceste cuvinte.
E proclamat ca domn la 10 mai 1866, si de atunci a ramas în constiinta nationala aceasta data ca fiind ziua regalitatii.
Prin Constitutia de la 1866 - Noua lege fundamentala a statului, are un puternic caracter burghez-liberal si national. Elaborate cu sprijinul direct al regelui Carol I, libertatile publice si cetatenesti erau proclamate pe baza principiilor revolutiei franceze din 1879 si a celei românesti din 1848-1849. Ele garantau: libertatea gândirii si dreptul de exprimare, de întrunire si asociere, libertatea individuala. Se asigura, totodata, dreptul de exil politic, România fiind si o sprijinitoare a popoarelor vecine, în lupta pentru libertate. Presa se bucura de o nestingherita libertate, garantata de introducerea tribunalelor cu jurati si nu exista cenzura sau cautiunea.
Constitutia introducea ca principii ale vietii politice: suveranitatea nationala, titlul statului fiind România, guvernarea reprezentativa si responsabila, sistemul parlamentar bicameral si monarhia ereditara.
Romania era stat monarhic constitutional, regele era investit cu puteri mari, printre altele, fiindu-i rezervat rolul de arbitru în lupta pentru putere între gruparile politice burgheze si mosieresti, gata a se constitui în partide. Carol I a mediat si a fost garantul libertatilor între conservatori si liberali.
Regele era seful armatei, avea dreptul sa bata moneda, regele numea guvernul si era investit cu dreptul de initiativa legislativa si de veto ( putea sa refuze sanctiunea si deci aplicarea legilor votate de corpurile legiutoare si sa hotarasca dezvoltarea lor). In Constitutie se prevedea obligativitatea contrasemnarii actelor principelui de catre ministrii de resort.
Viata sociala si politica în timpul domniei lui Carol I iau un avant deosebit.
S-au organizat institutiile românesti de credit si asigurare. Dupa momentul 1864 când s-a deschis Casa de Depuneri si Consemnatiuni s-au creat Creditul Funciar Rural (1873) si Creditul Urban (1874) din Bucuresti. In acest timp au aparut asociatiile de asigurare Dacia, România, Unirea si Banca Nationala a României, cu drept de a bate moneda (fondata dupa câstigarea independentei prin razboiul din 1877-1878).
S-a acordat o mare atentie dezvoltarii cailor de comunicatie, a cailor ferate, s-a creat o retea nationala de cai ferate indispensabila progresului economic si ordonarii legaturilor cu provinciile românesti aflate sub stapânire straina.
S-a extins reteaua telegrafica si rutiera, s-a reorganizat posta si modernizat porturile dunarene, s-a format o flota comerciala.
In 1869 s-a inaugurat calea ferata Bucuresti- Giurgiu, iar România avea în 1878 o retea de cai ferate de 1300 km.
Caile ferate au demonstrat utilitatea si-n contributia data la câstigarea razboiului de independenta din 1877-1878 împotriva Inaltei Porti, adica a Turciei, mai ales datorita personalitatii regelui Carol I, care prin prestigiul si respectul de care se bucura în lume a reusit sa atraga în România fonduri masive de capital englez, austriac, francez si german.
Incercari de obtinere, pe cale diplomatica a independentei României, respinse de marile puteri, au avut loc între anii 1870-1876, cu sprijinul nemijlocit al regelui nostru Carol I.
România urmarea si sustinea de multa vreme moral si material miscarea de eliberare nationala a popoarelor din Balcani. Eforturile ei s-au intensificat dupa rascoala antiotomana din 1875 în Bosnia si Hertegovina si dupa rascoala bulgara, reprimata sângeros în 1876.
România s-a orientat spre o alianta cu Rusia. O delegatie guvernamentala româna, în frunte cu primul ministru I.C. Bratianu s-a deplasat în septembrie 1876 în Crimeea, sustinând în convorbirile purtate cu tarul Alexandru al II-lea necesitatea unei conversatii de reglementare a trecerii trupelor ruse pe teritoriul românesc.
Rusia s-a pregatit de razboi si a obtinut neutralitatea Austro-Ungariei si si-a reanexat cele trei judete din sudul Basarabiei. De altfel chiar Lenin arata ca " politica dusa de Austria si de Rusia, pe timp de pace, dar si pe timp de razboi, e o politica de înrobire a natiunilor si nu de eliberare a lor".
Acum trebuie remarcata contributia covârsitoare a personalitatii regelui Carol I într-o conjunctura politica potrivnica si într-o situatie delicata, de garant al stabilitatii statului national român si de mare strateg si falnic razboinic în lupta de independenta a României de la 1877-1878.
Armata româna dispunea de modernele tunuri Krupp (de la uzinele omonime germane) si a contribuit, condusa destoinic si genial de catre regele Carol I la înfrângerea armatei otomane si la Proclamarea Independentei de stat a României.
Dupa acest mare eveniment si pâna la sfârsitul domniei sale glorioase si îndelungate din 1914, viata sociala în România se dezvoltâ rapid si continuu sub înteleapta conducere a regelui nostru Carol I, care a rasplatit pe toti, indiferent de clasa sociala, prin împroprietarire si danii regale pentru aportul lor si al familiilor lor la cucerirea independentei României. Viata culturala s-a îmbogatit neîncetat si datorita existentei în tara noastra a multor personalitati de prim rang în stiinta, arte ,filozofie, dar mai ales în Biserica.
Este de ajuns, poate, sa amintim câteva nume, adevarati luceferi în viata laica si bisericeasca româneasca : poetul nostru nepereche Mihai Eminescu care, chiar sprijinea eforturile literare ale reginei Maria, sotia regelui Carol I, binefacatorul si marele om de cultura si de stat Titu Maiorescu, prietenul sau si inegalabilul povestitor Ion Creanga, multilateralul Ion Ionescu de la Brad (agronom, fizician, chimist, botanist, economist), geologul Grigore Stefanescu, eruditul B.P. Hasdeu , literatii I.H. Radulescu, C. Negruzzi, V.Alexandri etc.
De fapt, literatura a devenit o arma de lupta pentru înfaptuirea marilor obiective sociale si nationale ale epocii , poetii si prozatorii fiind cetateni luptatori : V. Alecsandri, Cezar Boliac, D. Bolintineanu, Andrei Muresan, Ioan Slavici.
In 1888 Biserica Ortodoxa Româna devine independenta de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, creându-se premizele ridicarii ei la rangul de Patriarhie, iar marii chiriarhi si întâistatatori stau în fruntea ei ( sa amintim, pe Mitropolitul Veniamin si pe primul nostru patriarh Miron Cristea).
Statul roman s-a proclamat regat în 1881, având ca rege pe gloriosul Carol I care a domnit cu un an mai mult decât însusi Sfântul stefan cel Mare (48 ani), de la 1866 pâna la 1914, perioada de înflorire si bunastare deosebita a poporului român, scriind o pagina mareata de istorie si pilda peste veacuri în Cartea de aur a poporului si natiunii române.
Regele Carol I si Regina Maria îsi odihnesc somnul de veci în Catedrala Episcopala Ctitoria Domnitorului Neagoe Basarab de la Curtea de Arges.
Bibliografie:
Istoria moderna a României - clasa a IX-a ( editie revizuita 1985)
Magazin istoric anul 1985.
|
