Ulterior (61-60), Caesar incearca sa colaboreze cu M. Licinius Crassus(65-63) si il sprijina in anii 67,66,63-62 pe Cn. Pompeius Magnus. Revenit in iunie 60 la Roma, reuseste, gratie abilitatii sale diplomatice, sa atenueze temporar rivalitatea dintre Crassus si Pompei si profita de opozitia inversunata a senatului fata de ratificarea masu rilor adoptate in anii 64-63 de Pompei in Orient, pentru a incheia primul triumvirat.
Conspiratio inter tres civitatis principes, cum numeste Titus Livius intelegerea
secreta dintre cei trei influenti oameni politici, viza acordarea unui sprijin
reciproc in lup- ta impotriva aristocratiei senatoriale. Ales consul, Caesar adopta in 59, in ciuda
opozitiei senatoriale, o serie de legi favorabile itereselor triumvirilor. In
calitate de proconsul obtine in 58 guvernarea, pentru o perioada de 5 ani, a
Galliei Cisalpine, a Galliei Transalpine si a Illyricumului. Casatoria in 59 a
fiicei sale Iulia cu Pompei contribuie la intarirea legaturilor dintre cei doi
oameni politici. Intrevederea de la Lucca (Etruria) dintre Caesar, Pompei si
Crassus se icheie in aprilie 56 prin reinnoirea trimviratului si estom- parea
tensiunii reinstalate intre Crassus si Pompei. Se decide ca acestia doi sa
ocupe in
55 consulatul, iar lui Caesar sa-i fie prelungita cu 5 ani autoritatea in
provinciile sale.
Influenta de care se
bucurau triumvirii la Roma face ca, in ciuda opozitiei senatoriale inversunate,
planul de la Lucca sa fie transpus aidoma in practica. In 55 lui Pompei i se
acorda pentru 5 ani guvernarea provinciilor din Spania, iar lui Crassus, Siria.
In 58, in calitate de guvernator al Galliei Narbonensis, Caesar profita de
apelul lansat de galii amenintati de suebii lui Ariovist, care este obligat sa
se refugieze in Germania.
In 57
cucereste N si NV Galliei, reprima in anul urmator o rascoala a venetilor si
morinilor, apoi anexeaza
Moartea lui Crassus la Carrhae(53), intensificarea framantarilor sociale si politice la Roma, soldate cu cvasi-neintrerupte lpte de strada intre populari si optimati si cu apropierea lui Pompei de pozitiile aristocratiei senatoriale, care solicita rechemarea lui Caesar din Gallia, duc, indeosebi dupa desemnarea lui Pompei in calitate de « consul sine collega »(52), la instrainarea de Cesar si la creearea unei stari de incordare intre cei doi oameni politici. Incercarile lui Cicero, din 50, de aplanare a conflictului care se profila, esueaza. Printr-un « senatus consultum ultimum, Caesar este demis la 7 ianuarie 48 din functiile sale,iar Pompei este insarcinat cu puteri dictatoriale in vederea apararii republicii. Trei zile mai tarziu, in noaptea de 10 ianuarie, Caesar traverseaza cu legiunile sale Rubiconul, hotarul dintre provincie si metropola(« Alea iacta est »),declansand razboiul civil care va dura peste 4 ani. Surprins de rapiditatea inaintarii lui Caesar, Pompei este obligat sa se refugieze la 17 martie 49 de la Brundisium in Grecia, unde incepe concentrarea de forte in vederea recuceririi Italiei. Pentru a-si asigura spatele, Caesar se indreapa intai impotriva concentrarii de forte pompeiene din Spania (7legi- uni) pe care le infrange la 2 august 49 in batalia de la Ilerda. Debarcat apoi, la 5 ian. 48, in Epir, este antrenat intr-un adevarat razboi de pozitii la Dyrrachium ; dupa strapungerea incercuirii lui Caesar are loc in Tesalia, la Pharsalos, batalia decisiva (9 aug. 48) ; infrant, Pompei se refugiaza in Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie din ordinul regelui Ptolemeu XIII. Caesar, care-l urmarise pe Pompei in Egipt, ocupa Alexan - dria si intervine in conflictul dinastic sprijinind-o pe Cleopatra VII impotriva fratelui ei Ptolemeu XIII. In iarna ailor 48/47, Caesar este asediat impreuna cu Cleopatra, in cita- dela Alexandriei de partizanii lui Ptolemeu si numai sosirea unor intariri din Asia Mica ii permite sa obtina victoria in batalia de pe Nil (27 martie 47).
Revenit in Asia Mica, unde Farnace II, fiul lui Mitrade VI, incerca sa recucereasca fostul regat al tatalui sau, il infrange pe acesta la Zela ; « veni, vidi, vici », raporteaza el senatului. In octombrie 47 soseste la Roma, la 28 decembrie debarca deja in Africa de Nord, unde pompeienii concentrasera o puternica armata, pe care Caesar o infrange la 6 aprilie 46 in batalia de laThapsus. Revenit in iulie 46 la Roma, in noiembrie paraseste din nou orasul pentru a se deplasa pe frontul din Spania,unde fii lui Pompeius Magnus mobilizasera o puternica armata. Batalia victorioasa de la Munda (17 martie 45) incheie definitiv razboiul ci- vil. Caesar ramane unicul stapan al statului roman. Dupa ocuparea Italiei in primavara anului 49, Caesar este desemnat dictator, in anii 48,46,45,44 este ales consul, in 48 dictator pe timp de un an, in 46 dictator pe 10 ani, pentru ca in februarie 44 sa fie numit « dictator perpetuus ». Paralelii sunt acordate puteri exceptionale si drepturi speciale.Dupa ce reuseste in 45-44 sa concentreze o putere cvasimonarhica, Caesar accepta si puterile exterioare acesteia. In pofica unei politici sociale lucide si abile, prin care incearca sa stabileasca un echilibru intre diferitele categorii sociale, Caesar subestimeza rezistenta instituiilor republicane si animozitatea aristocratiei senatoriale, care vede inel simbolul tiraniei. La Idele lui martie(15 martie 44), in preajma inceperii unei campa nii impotriva partilor, Caesar este asasinat intr-o intrunire a senatului din Roma de o conjuratie de circa 60 de senatori in frunte cu C. Cassius Longinus si M. Iunius Brutus.
|
