Caius lulius Caesar (10l-44 ie.n.)
Dupa o traditie relativ îndelungata a scrierilor de tip epopeic si perfectionarea literaturii istorice analistice si dupa o anumita extindere a operelor memorialistice din secolul I î.e.n, Caius lulius Caesar a înscris un moment semnificativ în acest gen de lucr 12312x232m 59;ri. A lasat doua scnen de factura memoralistica, dar nu mai putin istonca în acelasi timp. Avem în vedere Razboiul gallic (De bello gallico) si Razboiul civil. Ambele carti au ramas neterminate, nu atât datorita mortii precipitate a lui Caesar, cât faptului ca acesta nu tinea neaparat sa lase opere încheiate, ci sa consemneze în primul rând faptele care coincideau cu actiunea sa de comandant militar si de factor politic proeminent al vietii publice romane.
Asa se face ca ultima carte, a VUI-a, din Razboiul gallic a fost scnsâ foarte aproape de moartea sa neasteptata, desi restul manuscrisului era elaborat cu multi ani înainte.
La tel, în evenimentele care au urmat campaniei din Gallia, Caesar a scris Razboiul civil, dar apropiati ai marelui disparut au adaugat înca trei lucrari: Razboiul alexandrin, Razboiul african si Razboiul spaniol8.
Operele lui lulius Caesar nu erau propnu-zis o istorie a vietii sale, ci a razboaielor pe care le-a purtat. Ele îsi sporesc pnn aceasta interesul, prin semnificatia modelatoare pe care au avut-o asupra istonei romane. Sigur. Caesar apara inerent în descnerea razboaielor si faptelor sale cauza propne si virtutile sale de comandant. Dar faptele îi dezvaluie pnn ele însele calitatile exceptionale, încât autorul nu avea nevoie sa recurga la o retorica speciala pentru a se înfatisa într-o lumina favorabila. Iata de ce opera lui Caesar nu este una viciata de subiectivism si discutabila ca sursa de informare istonca.
O nota de grandoare exagerata putem distinge în sentimentul pe care îi are despre sine ca se identifica cu interesele poporului roman. Se vroia, prin urmare, o figura exemplara. A fost, în adevar, una exceptionala, o personalitate cu semnificatie universala. Cât despre identificarea lui cu o personalitate demna de a sluji ca model este mai greu sa ne pronuntam fiindca Caesar a fost o figura exceptionala de talia careia se întâlnesc putine în istone. Spre model se tinde, dar nazuinta de identificare înseamna, o aventura.
fc Dosarul problemei este minutios prezentat de Cicerone Poghirc în Studiul introductiv la Caesar, Fragmentele, Opera apocrifa, Editura Stiintifica,
De bello gallico exprima omul de actiune al carui scop este sa descrie cu maximum de claritate si relief cele petrecute. Caesar poseda vigoare stilistica, precizie a descrierii, capacitatea de a surprinde deopotriva detaliul exact si tabloul de ansamblu al unei situatii. Expunerea lui Caesar are o remarcabila transparenta si o forta comunicativa care îl fac pe cititor partas la cele petrecute. Strecoara, este drept, în cursul expunerii si elemente care sugereaza superioritatea sa de comandant si barbatia armatei romane, dar nu ascunde complexitatea situatiilor si energia razboinica a adversarilor sai.
De aci, intensitatea dramatica si veridicitatea tabloului pe care îl înfatiseaza. Ca orice mare comandant, Caesar era iubit de ostasii sai. se bucura de autoritate si dragoste în rândurile lor, împrejurari pe care autorul nu ezita, bineînteles, sa le puna în valoare.
Comentariile lui Caesar contin o serie de stiri despre organizarea galilor, despre capeteniile si pregatirea lor de ordin militar. Foarte interesante sunt informatiile cu caracter geografic si demografic.
Comentariile lui Caesar sunt la fel de importante pentru cunoasterea Galici preromane, ca si informatiile lui Tacitus despre Germania preromana. în Comentarii, Caesar mentioneaza pentru pnma data numele dacilor.
Aptitudinea de a sesiza esentialul, de a acorda fiecarui fapt sau fiecarei împrejurari valoarea sa exacta, capacitatea de a-l face pe cititor sa retraiasca evenimentele cu intensitate, ca si când ar fi un martor ocular, stau marturie a fortei spiritului si a claritatii scrisului sau. Sub eleganta viguroasa a scrisului i se ghiceste rafinamentul culturii. Si în Raboiul civil (De bello civili) pe care l-a purtat în anii î.e.n. se vadesc aceleasi calitati de precizie a expunerii si forta a comunicarii. Sunt mai vizibile însa elementele de subiectivitate. Aceasta a doua lucrare nu se ndica, poate si de aceea, la nivelul Razboiului gallic care îl consacra deopotriva ca pe unul din marii memorialisti si istorici ai antichitatii9.
|
